Posted on

The biolabs blunder

During times of crisis (any crisis – be it war, pandemics, accidents, PR mess, politico-sexual scandals, you name it) the first thing you need to do is to get ahead of the story. Get your version of the story as fast as possible before the enemy gets to deploy a spin on it.

Since Putin rolled in the tanks in Ukraine, the West has done a decent enough job at staying ahead of the story. As cynical as this may sound to some ears, the informational (read: propaganda) aspect of the war is routinely more important or at least equally important to the operational aspect. In other words: the actual victory on the field may not matter at all if you lose the propaganda dispute. The Vietnam War is a prime example on how you can snatch defeat from the jaws of victory because the propaganda was neglected.

Up until about 7 days ago the main lines of attack by the Russian propaganda fell flat outright. Those lines being:

  • muh Azov battalion
  • muh oppression of Russians by the Ukrainians
  • muh Nazis
  • muh denazification of the Jewish-led Ukrainian government 🤡

Nobody seriously believed any of these. And the first two elements have been pushed by various agents of Russian disinformation for 8 years now. And they convinced roughly nobody. Which goes to show that even Russian propagandists aren’t what they used to be. Basic rules of propaganda say that you have to withdraw a talking point after a while, especially if it’s clearly unsuccessful.

Muh biolabs

But then the russkies came up with a (not exactly) new talking point: The existence of US-assisted biolabs in Ukraine.

Even this talking point isn’t particularly new. Here’s for instance Russian state agency TASS discussing this talking point in April 2020. Here is the Chinese official propaganda tabloid amplifying this in April 2021. Here is Russian state media Rossya24 discussing this in 2018 – except at that time they were also alleging a similar thing about Georgia as well because, hey, the Russian invasion in Georgia had to be justified somehow. In fact, the “biolabs in Georgia” claim was used again in May 2020 in conjunction with the Wuhan Flu panic (and they added Kazakhstan into the mix too for extra credibility).

The point being this: “Muh biolabs” is not a new line of attack by Russian disinformation. It’s been around for at least 4 years and it’s not related to either the war in Ukraine or the CCP virus pandemic.

Why did it work this time ’round?

Having established that none of this is exactly new, it is still clear that this time around the line of attack worked much better than in the previous attempts. The reasons are simple: the West not only has stupider people in its leadership, but also significantly more corrupt people.

In 2018 and 2020, this line of attack was not ignored and countered immediately with on-site interviews, transparent footage and re-publishing of the relevant treaties.

This time ’round, however, the Western establishment chose the worst possible approach – namely to deny the very existence of these labs and call everyone who disagrees a Putinist. Congratulations Western establishment! The real Putinists and their friends are grateful!

Those who wish to promote this talking point (either on behalf of Russia or simply because they despise the current Western establishment) now have all the weapons they need to spin as many conspiracy theories as they please using “the customer’s material” – namely official Western sources.

Leaving aside the fog around Victoria “fuck the EU” Nulland’s speech, the existence of these labs has been public information since at least 2005 when a relevant treaty was signed. Prior to the signing of the treaty, two US Senators – Republican Richard Lugar and Democrat Barack Hussein Obama (remember him?) alongside a team of CDC and other pharma people inspected the sites. And Russia knew about it. In fact, the Russian government (Putin’s government!) officially apologized in 2005 for pulling some shenanigans arouns Lugar and Obama’s plane. None of this is (or ever was) secret. The fricking Chicago Tribune wrote about it for crying out loud!

With these undeniable facts on the table, anyone can concoct any conspiracy theory he or she wants. Sure, most would be implausible for those who haven’t heard about Ukraine this morning. But most people – including most of those who now do performative #StandWithUkraine support on social media – have quite literally heard about Ukraine this morning. That crop of people is easily subvertible and dissuadable by a well-written story starting from the facts laid out even by the establishment’s tools such as Politifact.

And let us not forget the backdrop of all of this: Both Western societies and Russian society are just coming out of a pandemic that was rife with disinformation including, and especially, from the public health establishments and governments. That means both the Russian public and the Western public is primed to believing any story pertaining to the dangers of lab-leaked pathogens – in part because the public has already seen this movie before.

Friendly reminder: The establishment was very quick to deny that the CCP Virus got leaked from the Wuhan Institute of Virology, even though that distinct possibility wasn’t refuted even partially to this day.

So, from a propaganda perspective, thanks to Western incompetence and, yes, corruption, this old line of attack by Russia’s disinformation machine has gotten new and improved teeth.

What does this mean and what can be done?

So for the next several weeks, expect a lot more stories carefully planted in as many newspapers as possible and carefully written in such a way as to keep you in both fear and doubt.

The purpose of this line of attack isn’t to reveal Western corruption (few people even care about that to begin with – Russians included). Nor is it to distract your attention from the mass murder that Russia is committing in Ukraine – even though it may seem like that.

The purpose of this line of attack is to stoke new fears into a [Western and Russian] public already stressed by pandemic fatigue and to make the Western public doubt the USA. The occupant is relying on the fact that the public is already aware of the mountains of lies perpetrated by the so-called “public health” establishment during the pandemic. Of course, nobody will tell you that the Russian “public health” establishment was just as HONK if not even more so as the Canadian, German or Italian one.

What you can do – in addition to always telling the truth – is to recognize that you don’t have to suck Putin’s dick in order to own the libs.

The DTRA (Defense Threat Reduction Agency) is real and it assists laboratories in Ukraine. This is neither a nothingburger nor a catastrophe. Since this is a war, completely trusting an interested source right now is detrimental. Which is why I only presented documents that predate this war. And that’s also what you should do as well if you want to do something.

There will be new “revelations” – must of them bullshit, some of them true. Sifting through them will be a challenge. Just make sure you don’t keep a mind so open that your brains fall over.

With that said, though, we should recognize that this is the first serious blunder of the West on the propaganda front. And it’s a costly blunder. Oh well… 🤷🏻‍♂️

Keep calm and Slava Ukrayini!

Posted on

Language always matters

One of the reasons half of our recommended reading list is about language and framing is because it is the most important tool of politics of any kind. The way an issue is framed and the language used to frame it gives the operative the most important clue about the bigger picture.

This is true regardless of whether you are defending the status quo (let’s say you’re Pfizer or Associated Press), engaging in counter-revolutionary activities (classical liberalism, old conservative, etc.) or in outright revolutionary ones (progressives, neoliberal leftism, etc.).

In the first 8 days of 2022 several important developments occurred in this department.

First, dr. Robert Malone framed the issue of “mass formation psychosis” as it applies to the hysteria around the Wuhan Flu. Then that issue got seen by at least 100,000,000 people. Then it became a common talking point.

These firs three elements are not new. It happened before with “Let’s go Brandon” or “Make America Great Again” or “Yes, we can!” (to also give a left-wing example).

What distinguishes “mass formation psychosis” from other recent examples is its subsequent route. Immediately after it was uttered, the establishment (particularly Google) tried to censor it. When that failed, it tried to bury it under intentional disinformation disguised as “fact-check”.

Then the establishment tried to dismiss it as a conspiracy theory. As if stress-induced hysteria is something new and not a widely studied phenomenon that has been observed for centuries already. Since calling it a conspiracy theory is obviously failing too, now the establishment is calling it an “unfounded theory“.

The argument is now not that the phenomenon is unreal, but that the specific terminology used by dr. Malone is inappropriate and that it doesn’t have enough academic support.

In other words, the establishment is whining that we are using language outside of their control. And we’re doing it effectively and it’s starting to be a serious stressor for those who lick the boot of the Regime. After all, nobody likes to be called delusional – so if you can effectively emphasize and prove to a neutral audience that those who support mandatory experimental myocarditis-inducing gene therapy clotshots for a cold are indeed delusional, that’s a big problem for the Regime.

It is beyond obvious that mass hysteria exists. The NIH itself was discussing mass hysteria in the context of the Wuhan Flu as late as February 2021. So nobody seriously argues that this isn’t a real phenomenon. If you see someone arguing against that, assume that someone is a paid shill or an idiot.

The problem for the Regime, however, is that the sidelines (or the opposition) have been able to set a narrative point. Random normies that have nothing whatsoever to do with this information war (because that’s exactly what the pandemic is at this point) are now refusing to give a damn about what the Regime has to say and they routinely successfully dismiss the Regime’s “measures” with just one syntagm: Mass formation psychosis.

The next step of the Regime will be to double down on the bullshit. Sure, it won’t work, but it will buy time for the Regime. It’s the best they can do.

At this point, there is no retreat or “peace treaty” as an option. It’s either us (normal, outside of the crippling fear of a cold and outside of the special interests driving this lunacy) or them (the Regime). There is no middle ground and there will be no middle ground. Claiming otherwise is wishful thinking.

So, what’s next?

Well, we just have to keep on pressing. There is no silver bullet, but there are thousands of highly efficient bullets.

For now, we must continue to increase the personal cost of those who support the Regime. Infiltrate their circle of friends, ruin their credibility, cut them from their support network(s), ruin their careers (political or otherwise), go through the tedious (but highly rewarding) process of demoralizing them (Alinsky’s 13th rule) and, of course, never stop ridiculing them (Alinsky’s 5th rule).

Make it personally costly for any footsoldier of the Regime to continue to be one. Just next week, for instance, a police officer is due to pay me half of his wage (under court order) for having had the audacity to fine me for not wearing facial underwear on the street a year ago. Now is that police officer more likely or less likely to bother normal people on the street in the future?

The point is to remain intransigent. NONE of the points made by the Regime are legitimate. And never have been. Do not allow anyone around you to start from any other premise than the inherent illegitimacy of the Regime. In other words, language matters. The way you frame things is what drives the thought process.

Also, you should continue to look at things locally first because not all countries or regions are at the same point on the narrative curve. Some have longer inertia (e.g. Israel), some are relatively in sync with the English-language bubble and some have already finished or are close to finishing the curve (e.g. Sweden, FL, TX, etc.).

Oh, and more thing: Do not forget to keep lists of all of those who collaborated with the Regime. These people must be punished in every imaginable way within the confines of the law. And you’d be surprised just how wide the confines of the law are if you have enough imagination.

That’s it for now. Keep pushing!

Posted on

Perhaps a breaking point?

When I’m writing this, the controversy related to Novak Đoković being held in the Melbourne airport is yet to be resolved. So many of you will already know the result by the time you’ll be reading this.

Nevertheless, regardless of how this controversy will be resolved (Nole being deported, Nole being allowed in or Nole sent to one of Australia’s concentration camps remote quarantine facilities for a few days) – the event itself has the potential to be a turning point in ways I am sure the Australian “authorities” did not foresee.

Something clicked

From the moment it became public knowledge that the Serbian athlete will be allowed to compete without having to take the myocarditis-inducing experimental serum, something clicked both in the minds of those ignorant about the inherently political nature of the “pandemic” and in the minds of those who have been judiciously supporting the Regime so far.

It became clear that his participation could be similar to the one of Jesse Owens at the 1936 Olympics. Yeah, yeah, yeah, I know – it’s an unfair comparison but… is it really?

The Reich denied that black athletes can be excellent. Australia denies that normal people should be able to conduct their business without taking bloodclots-inducing experimental serums.

The Reich claimed to control everything – including reality itself. Jesse Owens showed that to be horse manure. The “pandemic” Regime in Australia claimed to control the border and rigorously enforce the “vaccine” on everyone and made millions of people to believe there is no escape.  Here comes Novak Đoković with the potential to prove otherwise.

Just like the Reich, Australia also has camps where it sends the people who disagree with the Regime. And, just like the Reich, the Regime is capable of getting positive propaganda for this atrocious policy into the New York Times.

There are plenty of semblances between the two Regimes. Much more than the useful idiots and the paid shills of the Regime would want you to ponder upon.

Sure, Australia doesn’t (yet) gas people who disagree with the Regime and doesn’t (yet) build ghettos to dehumanize them. But make no mistake: that will come too if this tinpot third-world shithole is not stopped. And it’s coming to Europe too. Just today, Emmanuel Macron outright said that those who refuse the clotshot aren’t citizens.

But then again, it doesn’t have to be identical with the Third Reich of 1940 in order for the analogy to be appropriate. Australia today is closer to the Reich of 1936 than the powers-that-be would want you to consider.

However, unlike 1936, the plebs can now read for themselves (sometimes – even when Alphabet/Faceberg/Twitter censor things) and make the connections themselves.

And this leads us to the core issue: The plebs don’t like it.

Those who licked the boot of the Regime (and observed every single stupid “rule” that has nothing whatsoever to do with health – but everything to do with Control) are either asking for Nole to be forced to be as stupid as they are or… they’re starting to have doubts.

Timidly, sometimes quietly, sometimes not so quietly, more and more Australians (and not just Australians) are asking the obvious: Hold on a sec, are we the baddies here?

If Nole can have an exemption from the clotshot, then maybe the whole blanket mandate is a bunch of horse manure? If Nole can be just fine without taking the clotshot, then maybe, just maybe, the shot itself is at the very least useless for young and fit people? (hint: it is)

Australia has already seen violent protests against sanitary fascism – but those, as necessary as they were, came from people like me: people who smelled the BS right from the getgo and took the Wuhan Cough as what it is: a semi-serious respiratory virus used as an excuse for the installation of a dictatorship.

But what Australia hasn’t seen yet is a mass questioning of the Regime itself. Don’t be fooled by Twitter bubbles. Just as we speak there are millions of conversations taking place allover Australia about the Regime.

Sure, many will still end up agreeing that Novak Đoković is killing grandma or whatever bullshit the Regime is still selling to the plebs as an excuse to curb their freedoms. But a lot more won’t. Many of them will not voice it publicly, necessarily. But the seed of doubt will have been firmly planted.

And, as time goes on, that seed will start to flourish. And they will end up resenting the Regime. And that resentment will turn to anger. And, some of them will end up turning that resentment into action. Some of them foolishly – like the chap who self-immolated over the vaccine mandate (instead of taking a few members of the Regime with him) – but, surely, some of them will turn to much more effective action: political.

Of course, we can’t know now how many. But, the slave mentality of the Penal Colony notwithstanding, it’s impossible not to see a rise in dissidence Down Under after this incident.

This cannot and should not be forgiven

The biggest mistake those who oppose the Regime can make is to forgive. None of this should be forgiven. Ever. And every single apparatchik of the Regime will necessarily have to be punished in any way possible.

One thing is certain, though: Nobody can, in good faith, argue against the point that Australia is, at best, an autocratic illiberal Regime. In fact, Australia is no better than Mugabe’s Zimbabwe – a third world tinpot dictatorship in which arbitrary nonsense is the norm.

Taking Nole’s phone and effectively jailing him for the crime of being healthy without clotshots is something that cannot ever be forgiven. Even the Third Reich treated politically incorrect foreign athletes better in 1936.

Yeah, yeah, I know, I’m insulting the victims of fascism or whatever cope will be thrown at me this time around from the bien pensants du jour. In reality I am doing the opposite: I’m honoring the memory of the victims of fascism by speaking out in order to prevent that tragedy from happening again. You know, I kinda take #NeverAgain seriously.

And remember: Australia has apartheid, remote camps for dissidents, non-stop surveillance that would make STASI or the KGB envious, massive censorship apparatus and you can’t leave the country. There is no significant moral difference between the current Australian “pandemic” Regime and the Chinese Communist Party. Scott Morrison may indeed be genuinely anti-China (and good for him, and some of his actions on that front are commendable) but Australia, at this point, is just the People’s Republic of China with a smiley face.

The rest of the so-called “free world” isn’t too much behind.

We, as citizens, can change that and prevent that from happening. But, I suspect enough countries won’t. Western Europe is lost already and it’s basically an open-air concentration camp in which you get thrown down the pavement (including grandmas, women and children) for disagreeing with the Regime (it’s happening as a matter of routine in the Netherlands, Belgium, Luxembourg and Germany already). In Australia they outright shoot you.

But don’t forget: Novak Đoković is a Serb. And Serbians have a tendency of not going down easily. In fact, the foundational myth of the Serbian people is based on a resounding defeat in which the Serbs refused to lose until they took the enemy with them – making the victory incredibly expensive for the enemy.

Or… perhaps this will be a nothingburger. Perhaps the Australian psyche is so blasé from the Regime’s military-style propaganda that this incident will not wake them up from the psychosis too many of them are into. I guess we’ll see in a few months 🤷🏻‍♂️

Posted on

E vremea să-i măturăm. Pregătiți listele

Sper că ați ținut liste în 2020 și 2021 cu toate lichelele, împuțiții, jegurile și câcații uscați sau mai puțin uscați care au lins ciubota Regimului. Dacă nu, nu e încă timpul pierdut – dar nici nu mai e foarte mult timp.

Așa cum vă spuneam în septembrie anul trecut, când Presa Miluită vă dădea daună totală cu doomerisme de trei scuipați, nebunia se termină. Sigur și precis. Până și cea mai iliberală țară de pe planetă, închisoarea în aer liber Australia, s-a deschis cedând din nou Chinei locul pe care i l-a furat prin mai 2020 și nu i l-a mai dat înapoi vreme de 17 luni de zile.

Sigur, mai e ceva inerție, dar nu prea multă. În chiar ultima zi a anului trecut, Curtea de Apel Bacău a dat o muie Guvernului din parcarea stadionului iar la nivel mai mare, anchetele pornite împotriva lingeghetelor încep să se lase cu condamnări definitive. Tot la nivel mai mare, se recunoaște pe față ceea ce noi aici v-am spus de la bun început: Nu există ”soluții” din zona politicului și al ”măsurilor” și tot natura e soluția.

Altfel spus: Ați respectat „măsuri” absolut degeaba. Da, toate. Nu, nu există excepții.

Nu trebuie iertați

Iertarea, în acest punct (sau în următoarele câteva luni) reprezintă în mod intrinsec o eroare de proporții biblice.

Niciunul dintre cei implicați în Cântarea Pandemiei nu trebuie iertat. Toți, fără excepție, trebuie pedepsiți în mod exemplar și necruțător. De-aia e bine să aveți liste. Ca să nu cumva să uitați vreunul.

Atât cât permite legea (sau situația de facto), nu trebuie să ezitați nicio clipă în a vă crea oportunitatea să-i pedepsiți. În orice fel posibil – tracasare, sabotarea intenționată a carierei, bârfă, distrugerea cercului de prieteni, scoaterea rufelor murdare în public spre a le diminua și mai mult credibilitatea, acțiuni în instanță, huiduieli pe stradă, sabotaj politic (dacă sunteți în această poziție), sabotaj profesional, tracasări de orice fel și încă multe altele – toate neostenit și cu voioșie. „O tactică bună e o tactică pe care oamenii tăi o practică cu plăcere” – ne învață Saul Alinsky.

Găsiți ceva legal ce vă și amuză să-i faceți unui Cântăreț al Pandemei – și faceți-o nemilos de câte ori puteți.

Oamenii ăștia au încercat să vă omoare. E simplu: Ori noi, ori ei.

De aceea, în 2022, trebuie crescut gradul de agresivitate, dar și de ostentație. Cu cât sunteți mai ostentativi, cu atât îi doare mai tare. Și cu cât îi doare mai tare, cu atât e mai bine pentru Țară.

Vi se pare că-i prea dur mesajul de anul nou?

Uite care-i chestia, dușmanii României nu au cedat. Dimpotrivă, se regrupează. Împuțitul ăla de la sectorul 6 cere pe față violență împotriva noastră. Medicii miluiți cer să fim bătuți cu furtunul în piața publică. Fostul consilier al lui Dan Barna cere să ni se dea în cap cu parul. Pe față!

De aceea, în 2022, nu vom mai tolera la fel de ușor apelurile la civism. Civic ești cu oameni de onoare – nu cu jeguri. Jegul se mătură fără menajamente.

Nu există niciun motiv rațional pentru care aceste jeguri să aibă un an 2022 bun. Dimpotrivă! Viața lor trebuie să înceapă să devină grea din cât mai multe puncte de vedere: financiar (în primul rând), moral, psihic, politic (acolo unde e cazul) și social.

Ei au încercat să ne distrugă viețile socio-economice. Mare idioți am fi dacă nu ne vom răzbuna cum se cuvine pentru mârșăviile la care ne-au supus părinții și copiii. Gunoaie ca Orban din pixul cărora oameni amărâți au fost amendați cu €1000 pentru că au cumpărat stixuri de la magazinul greșit trebuie ținuți minte și penalizați cât mai dur cu putință. Cu voia lui Allah poate apucăm să-i cântăm ”La mulți ani” cu cătușele. Poate chiar anul ăsta 🤗

Avem multă treabă în 2022. Și cum în ’21 am oprit (la plural, împreună, vă știți care) mai multe decât ne dădeau șanse chiar și (prea) mulți dintre ăia ce se dau ”de-ai noștri” – anul de începe poate fi pe bune al nostru în mai multe feluri decât ar putea părea acum în acest 1 ianuarie deosebit de cald (dar nu la fel de cald ca anii ’80 ai secolului trecut).

Așadar, la mulți ani aproape tuturor! Cu excepția celor implicați în Cântarea Pandemiei. Cărora le urez un călduros ”muie și sacâz” – în special iubitului nostru președinte, comandantului acțiunii și celor 67 de senatori care în 27 octombrie 2021 s-au pus singuri pe lista dușmanilor absoluți și de neiertat ai libertății și prosperității poporului român. Cu aceștia din urmă abia aștept să mă văd.

Posted on

Măriți presiunea! Funcționează!

Ieri a circulat o știre foarte faină: Tensiuni în vamă: „Medicii sunt scuipați și înjurați”, spune șeful DSP Arad.

Acuma, faptul că șpăgarii eroi sunt scuipați și înjurați este un lucru fundamental bun, dezirabil și de repetat cât mai mult în orice circumstanță, nu doar la vamă. Medicii, în cvasitotalitatea lor și, da, ca clasă socială sunt DE VINĂ pentru faptul că Regimul ”pandemic” încă nu a căzut. Ideal ar fi ca mulți dintre ei să facă pușcărie – precum criminalii odioși de la Sibiu sau Aleșd. Dar până să ajungem acolo, este foarte bine și important ca uneltele Regimului să nu doarmă liniștiți, să fie mereu sub presiune și să fie văzuți drept ceea ce ei chiar sunt: niște felceri colaboraționiști, dușmani ai libertății și prosperității poporului român.

De unde știm că presiunea funcționează? Păi ne-o spun chiar ei.

Reamintim că șeful DSP se mândrea în public la Digi24 anul trecut că a încălcat toate legile pentru a servi Cântarea Pandemiei. Iar în octombrie 2020 Parchetul a descins la sediul DSP iar același șef DSP Arad se plângea că jumătate din personal are dosar penal și el considera asta ceva nasol pentru că-i timorează pe șpăgarii eroi criminali din misiunea lor de-a aplatiza libertatea românilor sub pretextul tusei chinezești.

De asemenea vă reamintim că șpăgarii eroi criminali în halate albe au avut tupeul, nesimțirea și jegoșenia (caracteristică de altfel profesiei) de-a solicita nici mai mult nici mai puțin decât ca lor să nu li se aplice Codul Penal. Literalmente legalizarea crimei în spitale. De ce? Întocmai pentru că ”protocolul” este cel care ucide mulți oameni – iar șpăgarii știu asta dar nu spun nimic. Și e normal să nu spună – Regimul îi miluiește cu mii de lei pe lună ca să tacă și să execute, banii ăștia fiind în plus față de salariile și-așa uriașe și evident nemeritate (comparați rata de supraviețuire în ATI-urile din România cu orice țară vreți voi).

La această știre – cum că șpăgarii eroi sunt tratați așa cum merită de poporul român atunci când șpăgarii atentează la libertatea și prosperitatea lor, sinistrul sănătății, fiul de torționar securist, Alexandru Rafila, a reacționat în stilul său caracteristic:

Faptul că mulţi dintre colegii noştri în acest moment sunt supuşi unei foarte mari presiuni, mă refer la colegii de la Direcţiile de Sănătate Publică, care acţionează în punctele de trecere a frontierei, trebuie să înceteze. Ei nu fac altceva decât să încerce să protejeze siguranţa cetăţenilor acestei ţări, ei îşi fac datoria. Cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că dacă îi blamăm şi îi demobilizăm, atunci când o să vină noul val pandemic, o să avem probleme foarte mari, tocmai pentru că nu respectăm nişte funcţionari publici specializaţi, care pot să ajute la trecerea peste acest val pandemic.

Din greșeală sau intenționat, Rafila a spus un adevăr fundamental: Dacă vom continua să îi blamăm și să îi demobilizăm, ei, Regimul, for avea probleme foarte mari. Și tocmai de aceea taman asta trebuie făcut chiar mai abitir de-acum înainte!

Presați-i, tracasați-i, demoralizați-i!

Nu există niciun motiv rațional pentru care un angajat al DSP ar trebui să meargă liniștit acasă la somn după muncă. Nu! Trebuie constrânși să aibă mereu îndoieli, mereu conștiința încărcată, mereu să se întrebe dacă merită să facă munca pe care o fac.

Nu uitați că Regimul nu ne iartă pe noi civilii! Orice truc, șiretlic, ilegalitate sau viclenie care ne poate determina pe unii dintre noi să ne îndoim dacă merită să continuăm să ne opunem este deja folosit fără nicio milă sau jenă de Regim. Cei care greșesc sunt civilii care încă se abțin de la a răspunde cu aceeași monedă.

Mai zilele trecute până și însuși Al Rahat se smiorcăia în public că propaganda lui pro-crotaliere s-a ales cu amenzi de zeci de mii de lei. De ce se smiorcăia? Pentru că amenzile au venit la reclamațiile noastre, ale civililor pe bune, care nu doar că nu sugem bani de la Sistem, dar nici nu vrem asta.

Acțiunile în instanță și protestele sunt foarte bune. Foarte bune sunt și petițiile fizice depuse la birourile parlamentarilor din teritoriu. Foarte bune sunt și audiențele la aceștia! Dar toate astea pot fi dublate și de acțiuni individuale sau de grup mic ce pot fi repetate zilnic. Cum ar fi:

  • Creați miniscandaluri publice la intrările în mall-uri, târguri de Crăciun (pentru cei care locuiesc în orașe retardate mintal precum Cluj Napoca sau București) sau alte locuri unde încă se mai solicită (în mod ilegal, vă reamintesc) odiosul certificat. Ideal în grupuri de câte 6-7. Mai ales când e coadă! Puneți presiune pe cei de la ușă. Verbal și vehement.
  • Refuzați categoric să purtați câcatu’ ăla de mască și vedeți ce se-ntâmplă. În majoritatea cazurilor veți inspira prin exemplu și pe alții să facă la fel! Cu excepția apariției Poliției, certați-vă cu absolut oricine vă fute la cap să v-o puneți! Legal vorbind, dacă nu constată Poliția, nu s-a întâmplat nimic – deci legal nu riscați absolut nimic. Însă civic riscați să vă faceți auziți, să mai puneți pe gânduri încă un om sau doi și, foarte important, să mai demoralizați câte un futengrijist – care data viitoare nu va mai fi la fel de curios să aibă ”simț civic” dacă știe că se poate lăsa cu un lighean de scuipați și mulți dumnezei, cristoși, cădelnițe, vagoane de muie și alte formulări creative din dulcea noastră limbă română.
  • Repetați (dacă puteți) proteste de tipul celui de la Constanța. Necesită minimum 50-70 de oameni și implică niște riscuri legale (amenzi) – dar sunt de impact. Pun presiune pe Regim și îi demoralizează pe cei din stradă. Filmați tot și distribuiți! Ideal în grupul de 50-70 să aveți și copii (până în 15 ani, de preferință fete). E important atât pentru impactul mediatic cât și pentru educația lor. Copiii trebuie să învețe de mici că dictatura, Regimul, este prin definiție dușmanul lor. Și motivul pentru care viața lor s-a înrăutățit și copilăria le este furată.
  • Râdeți-le în față covidopaților. Nu ezitați sub nicio formă! Faceți mișto de ei în cel mai brutal mod în public. ”Da mă, o să căhăie bunica. Hai sictir – marș la doza 7, oaie!” – scurt și fără comentarii suplimentare!
  • Încurajați-vă copiii să facă la fel. Nu există absolut niciun motiv rezonabil pentru care copilul vostru ar trebui să poarte mască la școală. De înțepat cu atât mai puțin. Încurajați-vă copiii să conteste vehement orice legat de pandemie și să refuze categoric să se supună oricărei restricții. Ce-o să le facă? O să-i exmatriculeze? 😂 Nu pot face asta și o știm cu toții.
  • Continuați să-i tracasați pe Internet. Nu există absolut niciun motiv pentru care pagini precum RoVaccinare, Octavian Jurma, Cherecheș, Ministerul Sănătății – și restul goarnelor Sistemului – să nu fie pline de ”laugh reacts” la absolut fiecare postare, indiferent despre ce e vorba. Și, desigur, cât mai des comentat în stilul gradient – adică și comentarii direct cu înjurături, și comentarii moderate dar și comentarii în stil academic toate însă indicând același lucru: Că cele transmise sunt direct minciuni propagate cu rea credință.
  • Luați în considerare și acțiuni de lipit afișe/stickere – cu mesaje, cu promovat proteste, cu ce-o fi. Design-uri sunt destule gata făcute. Aici sunt ceva complicații legale (tot în zona amenzilor) însă dacă locuiți într-un oraș veți observa că e plin de stickere/afișe cu/despre tot felul de cauze și evenimente. Orientați-vă după alea pentru început și adăugați-le și pe ale voastre. E o treabă obositoare, dar are impact!
  • Aflați-le adresele de-acasă ale DSP-iștilor și propagandiștilor. Câtă vreme nu vă atingeți de ei nu-i nicio infracțiune sau contravenție dacă în fiecare zi altcineva îi oprește pe stradă în drum spre casă și-i întreabă dacă nu le e rușine de ce fac și eventual le dă o înjurătură zdravănă. 100 de zile de așa ceva și pun rămășag că veți vedea rezultate! În majoritatea timpului după cel mult 10 zile – că cei mai mulți dintre ei îs virgini închiși într-o bulă. Nici nu-și imaginează că pot exista consecințe pentru prostiile pe care le zic și fac în public.

De asemenea, nu permiteți nimănui în jurul vostru să discute în termenii Sistemului. Dacă auziți așa ceva, interveniți brutal și corectați cursul discuției. Orice discuție despre subiectul ăsta trebuie să plece de la următoarele prezumții:

  1. Absolut tot ce zice Sistemul (DSP, Arafat, Rafila, orice minister, orice politician al Puterii plus cei de la USR) despre pandemie este o minciună și un fals grosolan din start până la proba contrarie. Probatio diabolica.
  2. Absolut nicio măsură nu e despre virus. A prezuma altceva înseamnă tembelism, analfabetism funcțional și idioțenie. Nu permiteți idioțenia să existe în jurul vostru 😀
  3. Absolut nicio măsură nu e legitimă. Nu, niciuna. Nu, nu există excepții. Nu, nici măcar testarea. Nu, nici măcar masca. Nu, nici măcar [introdu aici aspectul Dictaturii care pe unii zic că nu-i deranjează]. Toate trebuie prezumate a priori drept ilegitime, imorale și inutile – pentru că chiar sunt. Și discutate în termeni de cât de ilegale sunt (pentru că toate sunt și ilegale).

Funcționează!

Și acum și niște vești bune.

Deja unii dintre ei îs foarte câcați la cur sau demoralizați. Cel mai recent exemplu e vaccinopatul Craiu, care după ani de propagandă totalitară vaccinopată a părăsit spațiul public dezgustat de faptul că publicul român este suficient de inteligent încât nu doar să miroasă propaganda, dar să și reacționeze verba fix așa cum merită tov. Craiu. Felicitări tuturor celor care de-a lungul ultimelor 14 luni ați lucrat la asta! Vă știți voi care.

Ei bine, la fel trebuie să li se facă următorilor: Jurma, Cherecheș, Gheorghiță, Gabriel Diaconu, pagina RoVaccinare, Adrian Wiener, Vasi Rădulescu (căruia chiar trebuie să-i faceți plângere penală pentru aceste declarații) dar și alții. Nu există absolut niciun motiv pentru care oricare dintre ăștia ar trebui să citească altceva dimineața la cafea decât mii sau zeci de mii de înjurături, punere la îndoială a calității lor umane, punere la îndoială a muncii lor, punere la îndoială a bunei lor credințe și procese de intenție cât mai agresive cu putință la fiecare virgulă pe care aceștia o slobozesc în public. Be relentless!

De asemenea, o bună parte din șParlamentarii PSD și PNL sunt literalmente câcați la cur. Fug pe cât pot să nu mai dea ochii cu cetățenii și au îndoieli serioase că merită pentru ei personal să se supună ordinului de Partid și de Stat în privința odiosului certificat. Vă reamintesc că acum 3 luni se discuta despre trecerea pe repede-înainte a certificatului fără nicio dezbatere – acreditându-se în public ideea că e o chestie tehnică, oricum inevitabilă și față de care n-are niciun rost să faci opoziție. Și… apoi a venit votul din Senat, protestul mai mărișor din 2 octombrie, căderea guvernului Cazzo… știți povestea.

De-aia insist: Nu lăsați pe nimeni să vă spună că n-are rost. Ăsta e și scopul Regimului – să vă convingă să nu mai vorbiți despre asta sau măcar să vă sictirească să mai vorbiți. La schimb, voi trebuie să vorbiți doar despre asta.

De asemenea, cam jumătate din forțele de poliție sunt pregătite să demisioneze dacă-s obligați să bage în ei serul experimental care dă miocardite. Peste 3/4 sunt din oficiu împotriva ideii de-a da amenzi pe certificate. Și aproape 100% împotriva amenzilor pe măști (care nu se mai dau de ceva vreme). Informația vine de la Valer Kovacs, avertizor de integritate în Poliția Română, lider de sindicat și om care e deja hârșâit într-ale fluieratului în biserică cu succes. El a bătut Poliția Română în instanță după ce șefii îl dăduseră afară. De ce-l dăduseră afară? Pentru că a spus în public că Regimul le-a poruncit să dea cât mai multe amenzi pentru infracțiunile foarte grave precum plimbatul cu bicicleta fără odioasa declarație pe propria răspundere. Ce vreau să zic e că pe Valer Kovacs e sănătos să-l crezi că nu mănâncă borș. Nu e în interesul lui.

Și aici vine o altă veste relevantă: Câtă vreme nu scuipi polițistul, sau îl înjuri sau… mă rog… câtă vreme nu ești prost în public – e extrem de puțin probabil să fii sancționat pentru încălcarea „măsurilor” pulii mele pe pandemia lu’ Pește. Eu tot încerc și de prin septembrie n-am mai reușit. Am o colecție impresionantă de avertismente, e drept.

Este și-o vorbă – Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă. Când însuși aparatul represiv ține cu noi (indiferent de motive), e numai vina noastră că nu profităm de asta. Trebuie folosite evenimentele acestea pentru scopul nostru.

Ah, și nu puneți botul la aberațiile lui Lucian Bode. Vă rog eu mult.

Gata. Atât. Nu uitați mâine la 9:00 fix cel târziu (de preferință de la 8:30), dacă sunteți în București, să vă prezentați la intrarea C a Palatului Parlamentului (”Casa Poporului”).

Dacă nu sunteți în Capitală și aveți timp și bani, călătoriți la București de astăzi și fiți acolo. Or să mai fie ocazii cu siguranță – dar ar fi tare bine dacă ați putea merge și mâine.

Posted on

Mi-a expirat ceferticatu’

Așa… întâi să vă bag și pe voi în vibe-ul meu. Daț play la asta:

Aț dat? Bun, și-amu cât ascultați în grecește despre ștrengarul din parc, să vă zic ce se mai întâmplă.

În primul rând, nu, nu ne-a cenzurat nimeni site-ul. Sheesh bă frate până și însuși Faceberg Meta mai dispare cu totul de pe Internet din când în când darămite un biet sait ca aiesta.

Ce-a fost baiul? Păi… tehnologia. Întâi a expirat certificatul SSL. Vedeți voi, spre deosebire de viața reală – unde încă se mai discută – pe Internet e cvasi-obligatoriu să ai țăfărticat la sait. Și tot spre deosebire de viața reală, rolul țăfărticatului pe Internet e unul ceva mai logic. Însă… există și corner cases. Saitul ăsta e unul din ele. Hotnews.ro este/a fost un altul. Și mai sunt.

În genere, pentru site-urile care nu colectează date (cum este acesta) și care au doar text și poze, țăfărticatul (și protecția oferită de acesta) este inutil atât pentru tine, cititorule, cât și pentru noi ăștia de scripețim, punem poze și dăm Publish. Sigur, în teorie, cineva ar putea intercepta traficul de la serverul nostru și până la voi și să-l înlocuiască, dându-vă impresia de exemplu că am publica pe site un poem intitulat ”Muie Cititorului” de Nicolae Ciucă. Dar asta e deja din seria true-sci-fi. În sensul că se poate dar e mai mare daraua decât ocaua.

Eh, dar cum majoritatea saiturilor sunt despre colectat cât mai multe date (ca să vă vândă ceva, ca să vă facă un profil, sau, da, ca să vă urmărească cu scopul de-a vă face rău!) – niște mulți băieți și câteva fete s-au apucat să bată la cap pe toată lumea acum vreo 10 ani ca să devină țăfărticatul obligatoriu pentru toată lumea.

Sigur, de jure nu e obligatoriu nici acum (și nici nu poate fi nici măcar în teorie) însă de facto grosul utilizatorilor de Interneți citesc aceste mâzgălituri (și ascultă pe fundal muzică grecească) folosind una din astea trei: Firefox, Google Chrome sau Safari. Sau un derivat din astea trei (e.g. Pale Moon, Chromium, etc.). Eh, și-aici a venit beleaua: Prin 2017 ăștia trei au zis: ”Bine mă, d’accord cu voi băieții și cele câteva fete care vreți țăfărticat. Punem avertisment serios de securitate și facem crunt de dificilă pentru utilizatorul obișnuit vizitarea de saituri care n-au țăfărticat. Bun așa?”

Zis și făcut. Și de-atunci, dacă n-ai țăfărticat la sait… e nasol. Imediat dup-aia au început campaniile globale coordonate să-i tragă de urechi pe toți care n-au. Și, multă vreme, încă vreun an-doi, nici măcar ăia mari – gen BBC, Wikia sau Ministerul Afacerilor Externe nu s-au sinchisit. Apropo, MAE românesc nici acum n-are.

Eh, dar țăfărticatul nu e chiar ușor de obținut. Nu-s două click-uri. Sau, mă rog, pot fi și două click-uri dacă ești dispus să plătești pentru țăfărticat mai mult decât pentru site în sine. Unele ajung și la $1000/an. Alea se pun cu două click-uri!

Dacă totuși nu vrei să dai un hectar de bani dar totuși să-ți fie vizibil site-ul și pentru cei care se sperie de mesajul înfiorător de mai sus (pe care l-ați primit în ultimele zile), există opțiuni gratuite. Ba chiar open source și cu fainoșag cum îi place unei minorități gălăgioase și atotcuprinse de ea de pe Internet (îi știți – îs ăia cărora le pute Telegram că n-are nu-ș ce criptare de care realist îi pasă statistic fix nimănui și te îndeamnă să folosești ceva dubioșenie de care n-a auzit nimeni cu 10 utilizatori și care-i contraintuitiv și esențialmente imposibil de folosit fără 10 ani experiență în calculatoreală – ăia!).

Eh…. și ca orice chestie open source – e scris prost, funcționează și mai prost, update-urile sunt pe nepusă masă și strică tot, și sunt neanunțate (mă rog, tehnic vorbind sunt anunțate dar în niște locuri atât de obscure încât nimeni normal la cap nu intră acolo ca să vadă ce se mai întâmplă). După ce te chinui 6-8 ore când îți faci site-ul să faci să meargă și țăfărticatul, te trezești la câteva luni că întreg-ul set-up e ”deprecated” c-așa e de părere un puțoi tocilar care n-a mai ieșit din casă din 2012 (în cel mai bun caz) și i-a venit lui o idee să facă totul ”mai bun”. Și-l face așa de bun că-i mai prost decât precedentul – cu 80 de foldere de configurări în 5 locuri diferite de nu se mai înțelege nimic.

Asta s-a întâmplat în aprilie 2020. Pentru cei înclinați de detaliile tehnice – căutați și voi ACME v1. Articolul ăsta e pentru oameni normali așa că nu intru în cârnațurile alea de demențe de față cu oamenii normali. Nu se cade! Dacă m-apuc să povestesc despre certbot și parametri gen –rsa-key-size 2048 –preferred-challenges dns-01 –server mă trezesc cu toate înjurăturile deci mai bine nu.

Eh, și din aprilie 2020 nu mai am țăfărticat în mod automat. Tră’ să am grijă să-l tăt prelungesc. Și… cum fusei la beci în ultimele săptămâni, fix grija asta o avui!

Și pentru că o belea nu vine niciodată singură, fix amu n-o mers nici plata recurentă pentru găzduire. Astfel că vreme de vreo 15 ore (cât eu mă dădeam cu trenul) nici dacă erați dispuși să acceptați enormul risc de-a citi aiest’ sait fără țăfărticat nu s-a putut nici asta.

Vedeți voi, în era tehnologiei totul trebuie să fie complicat. În 2010 sau 2002 nu exista să nu meargă plățile recurente. Acum? E o chestie comună să te mai trezești cu ele blocate că n-ai dat click… pardon… „tap” pe nu-ș ce buton în nu-ș ce aplicație ca să autorizezi. De parcă documentul semnat cu mânuța mea pe care scrie ”ăstuia îi dai X dolari de la mine din cont în fiecare lună pe data Y de-acum și până îți zic eu să nu-i mai dai” nu e suficient. Și… iată că nu mai e suficient. Căci legea (contractului în cazul ăsta) valorează generalmente fix pix prin comparație cu Măria Sa Tehnologia care-i mai proastă pe zi ce trece (consecință directă a faptului că din ce în ce mai mulți imbecili și vaci cu cabină ajung să lucreze în domeniu).

Unde vreau să ajung? De ce vă povestii toate astea?

Păi… în primul rând ca să anunț că nu ne cenzurară nimeni. Doar tehnologia fu proastă în public. Din nou. Și-o să mai fie, fiți fără grijă. Lucrurile nu se vor îmbunătăți în acest departament – dimpotrivă, vor continua să se înrăutățească în ritm accelerat!

În al doilea rând vă povestii toate astea ca să arăt un crâmpei din câți nervi implică fie și numai pentru a menține un ceaslov cu ispisocuri modest precum acesta dar care să aibă și ceva garanții de libertate. Adică să nu se trezească fără domeniu pentru că așa li s-a năzărit unor activiști cu păr albastru pe cap și negru plin de jeg la subțioară. Sau să se trezească fără găzduire pentru că angajații companiei de hosting sunt ofensați de conținut. Nu-i treabă ușoară să-i ocolești pe toți nebunii. Nu-i scump ca bani, dar e îngrozitor de scump ca timp, nervi și uzură asupra sănătății mintale – unități de valoare pe care, cel puțin subsemnatul, pune preț ceva mai mare decât pe bani. Că bani se mai fac, dar timp nu.

Și, nu în ultimul rând, vă povestii toate astea ca să reamintesc tuturor să trateze tehnologia cu suspiciune din oficiu. Doar pentru că-i mai ”comod” nu înseamnă obligatoriu că-i mai bun. Sau, pentru cealaltă tabără, doar pentru că-i ”FOSS” sau ”federat” sau ce alte cuvinte mai folosesc tocilarii pentru a descrie produse marginale de extrem de proastă calitate și parcă făcute în ciuda pulii să nu le poată folosi niciun om normal – nu înseamnă că-s și bune.

Gata. Atât. Ne vedem la podcast, la Beciul Propagandei, pe la interviuri și, desigur, în stradă.

Posted on

Costul nerăzvrătirii: Dezumanizarea

La începutul dilelii pandemice Regimul ne vorbea despre potențialul cost al inacțiunii. La noi mai slăbuț, dar în Marea Britanie le spăla creierul amenințându-i cu sute de mii de morți.

De altfel, în Marea Britanie, Regimul a fost mult mai de treabă – publicând chiar pe site-ul guvernului manualul de propagandă cu care urma să fie spălat creierul populației spre a adera la „măsuri” absolut imbecile, inutile, imorale, iliberale și ilegale.

Spre deosebire de costul inacțiunii Regimului – care nu a fost confirmat absolut niciodată și nici nu avea cum căci întreaga narațiune era intenționat exagerată, există însă și un cost al inacțiunii cât se poate de real în dreptul nostru, al ăstora care refuzăm să ne lăsăm pradă fricii și șantajului: Cu cât amâni mai mult să te răzvrătești, cu atât vei fi mai dezumanizat(ă).

Story time

Cineva foarte apropiat mie a fost zilele astea la o nuntă ilegalistă. S-a vaccinat regulamentar cu două Faizăre d-ălea bune, a purtat mască regulamentar inclusiv pe stradă în toamna lui 2020 și primăvara lui 2021. N-a fost la niciun protest, niciun concert și, în genere, a căutat să se păzească. Firește, n-a ajutat la nimic – virus tot a luat primăvara trecută. Dar trecem peste.

Singurul (sau mă rog, printre puținele) contacte ale acestei persoane cu disidența era subsemnatul.

And then suddenly something clicked

Persoana în cauză urmărește doar știri mainstream. Nu stă cu nasul în PDF-uri, nu discută cu oameni de pe 4 continente despre subiect și în genere nu-și bate capul.

Și totuși… în octombrie 2021 a decis: Marș mă nu port nicio mască pe-afară, să fie clar! Brusc voia să știe cum se contestă amenzi, care-i procesul legal, etc.

Tot în luna octombrie și-a făcut apariția și la primele proteste. Mărturisesc că mi-a picat fața s-o văd acolo. Mă aștept eu la multe, dar unele lucruri chiar mă surprind.

Ei, și vine nunta ilegalistă de care vă ziceam. Și după nuntă, îmi zice așa: ”Bă Luci da’ m-am sălbăticit de tot. Nu mai știam cum să vorbesc cu oamenii. Nu-i okay deloc treaba asta.”

Zâci?

Nu te lăsa dezumanizat(ă)

Povestea de mai sus se va repeta cu zecile de mii (în cel mai pesimist caz) în următoarele 35 de zile. Nu trebuie să mă credeți, uitați-vă în jur cu atenție.

Până și aici, în Panicard Central (pe vremuri Cluj-Napoca) brusc nu mai sunt eu chiar singurul nebun. Din mai 2020 și până acum 3 săptămâni, cu regularitate eram singurul din orice mijloc de transport în comun fără niqab pandemic. De vreo trei săptămâni niciodată n-am mai fost nici primul și nici singurul.

Înțeleg că mulți dintre voi sunteți obosiți și nu mai aveți răbdare. Înțeleg și că nu toată lumea e conștientă de cât de luuuuungă e inerția sociologică a poporului român – dar vă asigur că Regimul e foarte conștient de asta!

Românii, cu experiență în dictaturi, sunt obișnuiți cu disidența pasivă (celebrul ”zic ca tine și fac ca mine”) și foarte puțin obișnuiți cu disidența activă. În situația curentă, avem nevoie de ambele în cantități foarte mari. Cea dintâi este asigurată (și nu mai lăsați Regimul să vă convingă că nu-i așa!) – însă cea din urmă este foarte slabă.

De aceea e foarte important să continuați să vă exprimați în public. Să-i expuneți pe cei care încă n-au ieșit din blocajul mintal (în care, e drept, mulți s-au băgat voluntar) la curajul de-a spune NU.

Dacă lupta era pierdută, Regimul nu se mai zvârcolea într-așa hal. Nu te-apuci să pui mesaje absolut grotești (ca acesta, de exemplu – aici arhivat în caz că dispare) pe pagina oficială de promovat crotalierea. Dacă lupta era pierdută și Regimul simțea că a câștigat, dădea drumul la tancuri și la lagăre (așa cum face Australia) – nicidecum nu fugea Parlamentul de legea certificatului și nu se apuca noul sinistru al Sănătății să ne povestească verzi și uscate despre ostilizarea populației.

Regimul nu o să vă spună niciodată ”da mă, ne e frică de #sbcc” – însă e important să-i urmărești mișcările. Și, chiar mai important, să nu te oprești nici măcar o secundă din răzvrătire, din denigrat Regimul și din opoziție de toate felurile. Scopul Regimului e să te convingă că n-are rost (conștient fiind că dacă și numai 50.000 de oameni se supără rău tare de tot, s-a dus Dracu’ nu că guvernul – ci tot Regimul).

Regimul caută să te convingă că-ți vrea binele. Ceea ce este adevărat. Regimul chiar îți vrea binele. Misiunea ta e să faci tot ce-ți stă în putință ca el să nu ți-l ia!

Cum să-i ajuți și pe alții

Tot acest proces este un joc al numerelor. Chiar dacă ușor-ușor inerția bate înspre noi – nu e deloc un moment de relaxare. Dimpotrivă – acum e un moment foarte bun pentru dublat eforturile.

Cel mai important e să-i expui pe toți cei din jurul tău. Nu la virusul SARS-CoV-2 – ci la curaj. Așa cum remarca (cu tristețe!) publicația stângistă americană Newsweek discutând despre acțiunile guvernatorului Ron DeSantis – curajul este contagios. Aceasta e variabila pe care nu o poate cuantifica Regimul decât cel mult aproximativ. Și curajul nu se manifestă doar la proteste (deși acolo este nevoie de el chiar mult).

Avem sute de mii de concetățeni (probabil milioane, dar hai să rămânem conservatori) – care au nevoie de un impuls. Orice impuls.

Cheamă-ți prietenii, amicii și cunoscuții panicarzi la o petrecere. Pe orice motiv. Pune-i în situația de-a socializa. Cu cât au fost mai proști în public ascultători față de Regim, cu atât vor avea dificultăți mai mari în a socializa. Gentil, cu duhul blândeții, aruncă oricare din aceste micuțe pastile (dar numai una – nu toate deodată!!!):

  • Nu, serios acuma, voi cât mai aveți de gând să stați în casă?
  • Voi chiar aveți de gând neironic să purtați măști până la sfârșitul vieții? În unele țări (Belgia, spre exemplu) arafații lor sugerează îmbotnițarea pe 3-5 ani minimum. În altele (Israel) se pregătesc să înțepe șeptelul a 4-a oară.
  • Nu, serios acuma, pe la al câtâlea ARNm sunteți dispuși să începeți să (vă) puneți întrebări?
  • Nu, serios acuma, voi când aveți de gând să mai și trăiți nu doar să subzistați?

Acestea, dar și alte abordări, nu sunt menite să confrunte direct. Ci să ajute subiectul să formuleze primul gând. Să planteze sămânța îndoielii. Altfel se plantează când e față-n față decât când e pe Internet. Vă zâc din experiență.

De altfel de-aia și încurajează Regimul socializarea pe Internet în timp ce vă trimite Miliția pe cap și la grupuri de 5-6 oameni. Grupurile – chiar și cele mici – care discută fără știrea Regimului reprezintă în mod intrinsec un pericol pentru Regim.

Proximitatea expune ambele părți. Voi sunteți deja imuni la poveștile Regimului – dar foarte mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu ne-au auzit vreodată cazul. Voi n-o să pățiți nimic de la a 472827482653-a expunere la poveștile Regimului. Sunteți deja imunizați la asta 😀

Însă fiecare expunere a unui om nou la perspectiva disidentă plantează o nouă sămânță a îndoielii.

Eu nu ratez nicio ocazie să trântesc câte-o remarcă în public, cu glas tare, împotriva Regimului. Fiecare ciudat care-mi spune în magazin să-mi pun mască (nu-mi pun aproape niciodată) primește câte-un răspuns cu glas tare (menit să fie auzit de ceilalți, nu de idiotul util al Regimului) de tipul: ”Da, du-te și mai bagă un suprarapel. Pregătește-te pentru doza 4. Sigur o să fie bine. Mai pune și două măști că au zis experții că-i bine.”

Câteodată o astfel de atitudine nu generează nicio reacție. Câteodată, da, poate genera și un mic conflict. Dar, de cele mai multe ori, face minimum un om să înceapă să-și pună întrebări. Să aibă acel moment de ”bă, ia stai așa…”

Nimic din toate astea nu e posibil dacă te lași dezumanizat(ă) sau sictirit(ă). Pe asta și mizează Regimul: pe cei pe care nu-i poate dezumaniza, măcar să-i sictirească. Să nu mai vorbească despre asta. Fiecare disident care alege să nu mai vorbească este un câștig pentru Regim.

Râzi de ei, bucură-te de viață și răzvrătește-te!

Forțează dușmanul să-și respecte propriile reguli. (Regula nr. 4)
Ridiculizarea este cea mai potentă armă. (Regula nr. 5)
O tactică bună e cea care-i face pe ai tăi să se simtă bine. (Regula nr. 6)
Amenințarea este de obicei mai puternică decât obiectul amenințării în sine. (Regula nr. 9)

Niciun regim nu acceptă să râzi de el. Cu cât râzi mai în hohote de aberațiile lui, cu atât se enervează mai tare.

Regimul de acum nu face nicio excepție. Cel mai tare îi doare când le râdeți în nas.

Când râdeți de ei, nu doar că refuzați să le luați aberațiile extremiste în serios. Dar le comunicați și că vi se rupe de însăși existența Regimului.
Or, un regim dictatorial mesianic care vrea să salveze cu forța pe toată lumea (așa cum și-ar dori în teorie felcerii ăștia) nu poate tolera râsul.

De aceea zic: trebuie râs de ei ȘI MAI MULT.

Ce vrei tu mă? Să port mască? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să bag în mine zer care-mi dă miocardită o dată la 4 luni ad infinitum? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu citesc știrile din străinătate din care rezultă că zerul tău e inutil? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să mă opresc din a te contesta fără încetare – în stradă, în instanță, pe Facebook și în viața de zi cu zi? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu mai practic nesupunere civică? 🤣 Hai pa!

Simțiți-vă bine când luați Regimul la perpulis. Râdeți de ei fără nicio remușcare. Și constant. O zi în care n-ați râs ÎN PUBLIC de Regim e o zi pierdută. Aceasta e aplicarea în practică a regulilor 5 și 6.

Zilele trecute am publicat un articol despre cum se aplică în practică regulile 4 și 9.

Dar, încă o dată: Toate acestea sunt posibile numai dacă refuzați dezumanizarea. Costul nerăzvrătirii este uriaș. Și aici mă refer la cel personal, în planul sănătății mintale și al funcționalității personale. Însăși abilitatea ta de a funcționa este grav afectată pe măsură ce amâni momentul răzvrătirii.

De aceea insist: Nudge your friends, neighbors, acquaintances and community into rebellion. E pentru sănătatea publică. Sănătatea mintală, mai exact.

Ne vedem în stradă! De Ziua Națională la București!

Posted on

Bine ai (re)venit USL!

Spuneam imediat după alegeri că unele din temele atât de dragi influiensărilor cu sau fără epoleți (dar desigur toți civili), cu sau fără stipendiere de la Sistem și cu sau fără carnet de membru de partid vor trebui abandonate. Am dat atunci exemplul obiceiului de-a face ”putinist” pe oricine nu-i de acord cu prostelile Sistemului. Dar nu e singura temă.

Vrăjeala cu anticorupția, vrăjeala cu Justiția™ sau meta-vrăjeala cu PSD man bad urmau și ele la rând. Și, iată-ne 11 luni mai târziu, că ce v-a zis fratili vostru se și întâmplă. Mult a mai durat! Deh… să spui adevărul e o treabă dificilă, mai ales în democrația cu epoleți.

Citește și: 10 grafice pentru a înțelege politica românească

Scriu rândurile astea cu câteva ore înainte să pornesc spre Bulgaria – o țară care la rândul ei s-ar putea alege cu un USL al lor dacă poporul nu se prezintă la vot.

Dar despre Bulgaria o să fie timp să vă povestesc. Să revenim la USLamismul nostru. Așadar: ieri, Sistemul (PSD, PNL, RMDSZ) s-a hotărât (au votat fiecare în birourile politice, mă-nțelegi?) să demareze/continue negocierile pentru un guvern roș-galben-verde.

Băiatul ăla care scotea armata pe străzi să împuște virusul și care vă amenda părinții cu €4000 pentru cumpărat pâine la ora greșită vezi-Doamne s-a opus. Că cică asta ar fi o trădare a celor (nu foarte mulți, dar groaznic de naivi) care au votat cu PNL.

Dar este oare trădare?


Prea mulți (cu Orbán Lájós) în fruntea se comportă ca și cum Partidul Niciodată Liberal nu ar avea o întreagă istorie (de peste 100 de ani – că tot le place să se revendice de la PNL-ul istoric) de trădări și nemernicii.

Nici nu se răciseră bine buletinele de vot și deja se discuta deschis de un guvern cu PSD dacă USRi nu cooperează. Deci nu-i ca și cum e vreo noutate.

Cei mai amuzanți însă sunt aceia care de prin octombrie 2019 și până acum 10 minute îi înjurau de toți dumnezeii și-i făceau cum le venea la gură pe cei care observau evidența: în speță că PNL și PSD sunt, fundamentalmente, același partid. Astăzi o confirmă președintele PNL: Am găsit la PSD multe lucruri care pot să ne unească.

Bine, după ce pe 25 septembrie președintele PNL (atunci oficial ”candidat” – dar cu Wuhannis și armata în sală) promitea altceva. De-aia vă tot zice fratele vostru: Declarație politică, otherwise known as fake news.

Mita electorală, corupția, lichelismul, aranjamentele pe sub masă, alianțele dubașe precum și înclinația spre autoritarism – sunt parte integrantă a PNL dintotdeauna – nicidecum apărute în ultima lună din cauza lui Florin Cîțu sau a lui Iohannis sau a mai-știu-eu-cui.

Dar dacă tot e rost de învinuit persoane, Orbán Lájós s-ar putea uita în oglindă și începe de-acolo. Că nu Cîțu a adus în partid 1/4 din PSD, nu Cîțu a scos armata pe străzi, nu Cîțu a închis piețele, nu Cîțu l-a tolerat sau chiar promovat pe Raed Arafat, nu Cîțu a îndemnat cetățenii să nu respecte dispozițiile Curții Constituționale, nu Cîțu a arestat în spitale oameni perfect sănătoși cu lunile și nu Cîțu a pornit și perpetuat modul ilegal, ilegitim și dictatorial de legiferare prin HG-uri. Nu! De vină pentru toate acestea este Ludovic Orban.

Sigur, asta nu-l face pe Superman vreo lumină. Nici măcar prin comparație. Dar, de dragul adevărului – chiar trebuie spus răspicat că drumul spre USL a fost (re)deschis, explorat și bătătorit pe ici pe colo chiar de Ludovic Orban – și asta cu mult înainte să se decidă Cîțu să urmeze acest drum.

Așadar, lamentările lui Orban (și a focilor dimprejurul domniei sale) sunt amuzante. Lăcrimuțele lor sunt delicioase. Dar, la sfârșitul zilei, inutile.

Se mai poate repara ceva?

Ca să „repari” ceva trebuie ca acel ceva să fie stricat și să fie toată lumea de acord că este stricat. Nu e însă cazul aici.

Nu ai ce să „repari” căci nimic nu este stricat. Sistemul merge exact cum e menit să meargă. Primele două partide ca popularitate – PSD și PNL (în ordinea asta!) – formează un guvern.

Ați avut ocazia să „reparați” în decembrie 2020. Mulți dintre cei care citiți acum n-ați vrut să achiesați la #aplatizămPNL până la capăt. Ba chiar prea mulți dintre voi ați venit direct cu NPC-ismul ”ce bă? vrei să vină PSD-ul?” – și uite că PSD-ul a venit oricum. Și era firesc să vină. Pentru că o Românie fără PSD nu se poate mai devreme de 2040 (și ăsta e un termen ultra-optimist!). Și nu se poate pentru că nu avem Popor, nu avem partide (în afară de PSD) și nu avem nici măcar 50,000 de oameni care să facă parte pe bune din societatea civilă. Cine să se opună PSD? Istericii corporatiști scoși la comandă? Haida dè, terminați-o cu prostiile!

Bun, și-acum ce?

Pe etapă, rămâne cum am stabilit: Continuați vizitele fizice la deputații din județul vostru. Nu, nu trimiteți e-mail-uri sau mesaje pe WhatsApp. Ci mergeți fizic la birourile lor în audiențe!

Înțelegeți o dată că internetul nu poate face chiar orice. Unele lucruri se pot rezolva pe Internet de acasă. Dar majoritatea lucrurilor NU!

Insist: dacă internetul conta așa de mult USR avea 40% în sondaje – nu 9,8%. De asemenea, dacă internetul era așa de important AUR făcea în 2020 măcar 15% (având în medie 800,000 de vizualizări la… orice).

Politica se face ieșind din casă. La birouri parlamentare, cu petiții scrise cu număr de înregistrare, în sala de judecată, la Avocatul Poporului și, da, în stradă la proteste!

Și à la longue?

Construiți micro-rețele. Intrați buluc în partide. Încercați să urcați în ierarhiile partidelor.

Vă place cum își impun neoprotestanții punctul de vedere indiferent cine-i la guvernare? Eh, să știți că aia se întâmplă pentru că domniile lor s-au apucat de treabă prin 1994. Și au muncit de le-au sărit capacele până prin 2009 când au început să culeagă primele rezultate. Și apoi au continuat să muncească. Astăzi au oameni în toate partidele parlamentare (da, toate!) și foarte puține se pot întâmpla fără acordul lor și fără negociere cu ei. Oficial neoprotestanții nu reprezintă mai mult de 5% din populație (sigur, cifrele exacte sunt imposibil de aflat pentru că noi n-am mai făcut un recensământ serios de 20 de ani – și da, cel din 2011 n-a fost omologat nici astăzi).

Criza din prezent (care e de fapt mult mai mică decât pare din ochiul furtunii) e o ocazie bună pentru fiecare să-și pună întrebarea foarte serios: Cât de tare ții la principiile pe care le clamezi? Nu trebuie să răspunzi nimănui cu voce tare la întrebarea asta – dar este esențial să-ți răspunzi ție!

Și dacă răspunsul este unul entuziast, opțiunile rămân aceleași ca-ntotdeauna (punctual sau cumulat):

  • Intră într-un partid și urcă în ierarhie
  • Intră într-un ONG sau fondează unul și folosește-l pentru a presa instituțiile (tot ce nu e scris într-o petiție cu număr de înregistrare nu există)
  • Intră într-un grup de advocacy sau fondează unul și apoi aliază-te punctual cu alții în funcție de proiectul politic (în politică nu trebuie să-ți placă toți cei cu care ești nevoit(ă) să lucrezi)
  • Prezintă-te la proteste cât mai des. Libertatea protestului dispare dacă nu e folosită cu regularitate
  • Învață legile de bază și procedurile Sistemului (pe vremuri asta era o îndatorire cetățenească, dar sărim peste)
  • Susține (inclusiv financiar) pe cei cu care ești de acord
  • Vorbește! Nu costă nimic să deschizi o conversație despre un subiect în familie sau chiar cu necunoscuți.
  • Ține ochii pe premiu. Premiul este acumularea graduală de putere și influență. Corolar: Pierde mai puțin timp cu conspirații absurde, povești din SUA/Australia și ceva mai mult timp la tine în comunitate. Că veni vorba…
  • Până să te prinzi dacă alegerile în SUA au fost furate sau nu, ia vezi dacă nu cumva poți preveni un furt la tine în comunitate. Autoritatea Electorală Permanentă recrutează des experți electorali. Din rândul acestora sunt numiți președinții de secție de votare. Trebuie să ai 10 clase, să nu ai dosar penal, cetățenie română, să cunoști limba română și să nu faci parte dintr-un partid politic.
  • Dacă faci parte dintr-un partid politic, zbate-te la tine în filială să reprezinți partidul într-o secție de votare!

Oricare din activitățile de mai sus ajută mai mult la avansarea Cauzei decât orice postare pe Facebook. Degeaba ai 100.000 de like-uri dacă nu te urmează nimeni.

Știu, e greu. De-aia nimeni nu le poate face pe toate. Dar tu, cel care citești asta, poți adopta minimum oricare două sau chiar trei din cele 10 opțiuni de mai sus.

2024 pare departe. Însă acuș suntem în luna mai. Adică vor mai fi sub 2 ani până la europarlamentare. Sau, altfel spus, în sub un an intrăm în pre-campanie pentru europarlamentare.

Ochii pe premiu! Căci Sistemul mereu are ochii pe premiu. De-aia face USL 😀

Posted on

Încă mai respiră fotbalul cât există Cupă

Majoritatea echipelor „de primă mână” sunt detestabile în mod intrinsec. Și asta nu doar în România. Sigur, prezența străinilor și transformarea (prea) multor cluburi în multinaționale a adus și niște beneficii – dar a venit și cu niște tragedii pe care fotbalul ca fenomen încă nu le-a interiorizat. Poate și pentru că încă mai există Cupă.

Între beneficii amintim faptul că avem Campionatul Mondial în fiecare an sub numele de UEFA Champions League. Și-l avem la botul calului chiar – căci nimeni (nici măcar amărâții de români sau de kazahi) nu visează să joace în CONCACAF, Copa Libertadores, marele campionat sud-corean sau să câșige Cupa Arabiei Saudite – deși aceste competiții au crescut enorm în valoare în ultimele două decenii. Nu! Toată lumea visează să joace în UEFA Champions League și într-un campionat afiliat UEFA.

Globalizarea a adus și posibilitatea unor rezultate de neimaginat acum 20-25 de ani. Cine și-ar fi putut închipui în 1997 că va fi vreodată posibil ca o echipă dintr-o țară care nu există să facă Real Madrid să tremure (fie și ușor) pentru calificare pentru că a pierdut acasă (!!) pe Templul Bernabeu? Sigur, reușita celor de la Sherriff Tiraspol e tot un rezultat al globalizării – întrucât succesul de pe Bernabeu a fost obținut cu zero jucători din ”Transnistria” sau măcar din Republica Moldova.

Însă cu Sherriff Tiraspol nu ține nimeni. La fel cum CFR Cluj (fostul Kolozsvári Vautas Sport Club) bătea Manchester United pe Old Trafford și nu se bucura aproape nimeni. Și juca acasă cu Man. United cu stadionul pe jumătate gol.

Unele cluburi – chiar și din cele mari – au început să ia măsuri pentru a evita, sau măcar atenua, deconectarea de ceea ce face fotbalul frumos: publicul. La FC Barcelona (o echipă în sine mondială/globală) sunt locuri limitate pentru străini – căci ajunsese ditai Barça să joace ”acasă” în fața unor spectatori care nu erau catalani oricât s-ar fi îmbrăcat ei în roșu și albastru.

Și-apoi apare Cupa. De data asta Cupa României.

Citește și Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Cupa, a României de data asta, e locul ăla unde nu-i pasă nimănui câți bani ai, cât de mondială, globală, bogată, cunoscută și șmecheră e echipa ta și nici câte trofee ai adunat ca urmare a faptului că-ți poți permite să cumperi cu totul echipele adverse. Nu tati! În Cupă orice este încă posibil. Pentru că în Cupă mingea e rotundă la modul serios. Și Măria Sa Fotbalul are prostul obicei de-a nu te ierta.

Și-așa ajungem la prima partidă din ”optimile” Cupei României ediția 2021-22 în care s-au înfruntat cele mai puțin probabile formații: ACSO Filiași (Liga a III-a) și FC Hermanstadt (Liga a II-a).

La standardul ligilor inferioare, FC Hermanstadt e un fel de CFR Cluj. Nimeni nu ține non-ironic cu FC Hermanstadt. Pentru început, tocmai pentru că se cheamă Hermanstadt. Poate o ține Klaus Iohannis cu ei (ăsta fiind un motiv în plus să nu țină nimeni cu ei) deși e discutabil. Până și Iohannis preferă golful decât să țină FC Hermanstadt.

Formația din Sibiu care n-are curaj să aibă Sibiu în nume (i-o fi rușine?) n-are nici stadion propriu, e fondată azi-dimineață la scara istoriei și nu are niciun sibian în lot. Ba, mai mult, deși teoretic în Liga a II-a sunt mai puțini bani, Hermanstadt are un japonez arogant printre titulari (deși i-a pierit aroganța când tânărul țăran de Filiași din poarta celor de la ACSO l-a trimis după țigări), doi ganezi din Accra și un croat. Pentru că județul Sibiu, deși se laudă că-i bogat și kivilizat față de țăranii din jur, cumva nu are fundași centrali și nici mijlocași de creație. Trebuie aduși de pe alte continente.

Între timp, la gazde, lista cu jucători sună așa cum te aștepți să sune la o echipă din România: Fl. Șerban – Dănescu (I. Zanfir 74′), Ed. Dina (Bubuioc 87′), Vl. Popa, C. Calu (cpt.) – Pencea (Armășelu 74′), Duriță (Ct. Manolache 112′) – Vîlcică, Rogoveanu (I. Crețu 112′), A. Șerban – Al. Fotescu. Niciun „stranier” și locul 9 din 10 în seria sa de Liga a III-a. Ce mai, pelea pulii cum ar zice kivilizații din Ardeal.

Deși autoritățile centrale se chinuie din răsputeri să distrugă fotbalul folosind pandemia ca scuză, la Filiași au făcut fix ce trebuia făcut cu ocazia partidei: S-au prezentat toți – și polițiști, și pompieri și oameni simpli la meci. Știau că trebuie susținută echipa care deja le dăduse o bucurie turul precedent: ASFO Filiași a eliminat UTA – altă asociație sportivă mai degrabă globală dar care încă are un public minunat… cât l-o mai avea.

Comentatorul de pe Look TV începe meciul direct susținând pe față formațiunea din Sibiu (care n-are nicio legătură cu Sibiul) – însă până și inima sa împietrită se înmoaie până la final și ajunge să susțină românii și, dacă-mi permiteți, onestitatea.

Căci de fapt ASFO Filiași nu este fascinantă pentru că e românească – ci pentru că e onestă cu fotbalul și ne arată că Fotbalul încă poate respira. Așa cum ne-au arătat-o Club Deportivo Alcoyano și Unión Esportiva Cornellà în ianuarie 2021.

Florin Șerban și nebunia portarilor

Nimeni n-a auzit de Florin Șerban până acum vreo lună. De fapt, deși înghite un morman de bani, presa de la noi nici nu poate spune câți ani are acest băiat.

De Rogoveanu, marcatorul golului de 1-1 poate ați mai auzit. A mai trecut sporadic și prin Liga I și are chiar și pagină de transfermarkt. Însă majoritatea jucătorilor – inclusiv portarul și marcatorul golului 2 ca și cum nu ar exista pentru presă. Deloc. Nici măcar în presa locală. Nu știm ce vârste au oamenii ăștia, pe unde au mai jucat,… nimic.

Și tocmai de aceea e frumoasă Cupa. Pentru că oricâți sponsori șpețki ai avea (Hermanstadt fiind sponsorizați de gigantul UNIBET), oricâți străini ai avea (mereu prezumați ”mai buni” chiar și când în mod obiectiv nu e deloc așa) pentru că-ți put românii și Doamne-ferește să menții o școală de copii și juniori – nimic din toate astea nu contează în Cupă.

Meciul părea că merge ”logic” – formațiunea corporatistă înscriind chiar din minutul 3. Apoi, toată repriza, ”țăranii” au atacat dar norocul (și ocazional, discret așa, și arbitrul) a ținut tot cu corporatiștii. Căci nu știu cum se face dar aproximativ niciodată nu se întâmplă ca arbitrii să greșească în favoarea ălor mici. Și totuși… chiar înainte de intrarea la cabine Daniel Rogoveanu își aduce aminte că a mai umblat și prin fotbalul o țîră mai mare și înscrie à là Claudiu Niculescu făcând brusc liniște în studioul Look TV. Nu însă și pe stadion.

Trecând peste măsurile imbecile ale Regimului (conform cărora chinavirusul se transmite afară dar doar mai aproape de gazon – dincolo de gard nu) – a fost o plăcere (și aici trebuie mulțumit regizorului de transmisie) să vezi copii de 12-13 ani sărind un metru în sus de bucurie pentru echipa locală.

Nu e nimic mai frumos pentru un copil să-i vadă pe ai lui, din cartier pe care-i știe (poate chiar le-a dat și o țigare) luându-se la trântă cu „cei mari” și având succes. Așa se cultivă în tinerețe admirația pentru succes, în dauna invidiei și pizmei! Atunci când vezi, cu ochiu’ tău, că e nu doar posibil, dar chiar probabil să reușești dacă refuzi să-ți fie frică doar pentru că adversarul are de 10-15-20-200 de ori mai mulți bani. Pe terenul de fotbal toți avem două mâini și două picioare!

Vine însă repriza a doua și arbitrajul iar înclină deloc discret terenul însă micuța redută din Filiași rezistă. Încep să se audă și scandările. Oameni obișnuiți – care nu-s nici corporatiști, nici ultrași experimentați, nici propagandiști și nici gorile (cum e stereotipul între oamenii „frumoși și liberi” despre oricine nu se închină la Netflix) – totuși încep să strige. Realizează instinctiv atât ridicolul situației (faptul că trebuie să urmărească meciul aglomerați din spatele gardului din cauza lui Raed Arafat) cât și oportunitatea situației – aceea că ai lor, din târgul lor, au șansa să dea de pământ cu încă o emanație figurantă și îmbuibată a așa-numitului ”fotbal modern” care detestă, distruge și îngroapă echipe locale și tradiții pe bandă rulantă.

Vin prelungirile. În continuare arbitrul face ce știe mai bine – închide ochii la faulturile „bogaților” și fluieră tot atunci când ăștia micii îndrăznesc să joace totuși fotbal și nu curling. Inevitabilul se produce și în minutul 107 formația din Sibiu înscrie prin brașoveanul Călin Popescu. Ca să fiu onest până la capăt, Călin Popescu (19 ani) e și cam singurul jucător de la formația sibiană care nu a fost nesuferit și pe care n-aveai cum (sau de ce) să-l înjuri. Spre binele lui, poate se transferă la o echipă mai umană la iarnă.

Liniște în ”tribunele” adhoc de după gard (căci tribunele reale fuseseră deja golite de Iohannis și Arafat). E 1-2 minutul 108. Nasol.

Însă din minutul 112 încolo, ăștia micii realizează că nu mai au ce pierde. 1-2 sau 1-7 e tot aia. Realizează și publicul asta. Și încep să dea cu pocnitori și să strige. Nefiindu-le permis accesul în tribună, observatorul Federației poate să le-o ia în mână. În plus, cine să-i sancționeze dacă și Poliția Locală făcea galerie? Și SMURDul (într-o ironie neagră). Și se aude: ”FI-LI-AȘI! FI-LI-AȘI!”….

Centrare de pe partea stângă în fața porții lui Muțiu (ex-Dinamo) și de undeva, de nicăieri, apare Ion Crețu (nimeni din presă nu ne spune câți ani are, de unde e, pe unde a mai jucat – nici transfermarkt nu știe). Și Ion Crețu, acrobatic, înscrie. 2-2! Până și comentatorul de la Look TV se ridică în picioare și urlă: GOOOOOOOOOOOOOOOL!

117 minute a durat până când comentatorul a lăsat naibii bias-ul pro-corporatist cu care a fost îndoctrinat și a trecut de partea poporului. Căci, da, ACSO Filiași a reușit să se comporte (indiferent dacă a vrut sau nu) ca o echipă locală. În care se cunosc toți cu toți și în care fotbalul se practică și de plăcere.

Ce s-a întâmplat după aia e demn de povestit nepoților – cum zice clișeul. Florin Șerban (alt om despre care presa nu catadicsește să ne spună absolut nimic) a apărat trei penalty-uri – unul din ele executat de japonezul Mino Sota. Fiecare dintre cei trei jucători în fața cărora Florin Șerban a ieșit învingător are o cotă de piață mai mare decât salariul anual al lui Florin Șerban, costul întregului stadion din Filiași și bugetul clubului la un loc.

De-asta e frumoasă Cupa. Dar cu ocazia pandemiei, și asta este distrus. Pas cu pas. Pentru cluburi ca Filiași – vizita unei echipe „mari” poate reprezenta o gură de oxigen în buget. Însă Regimul le neagă această oportunitate. Cu atât mai dulce este faptul că echipele „mari” anul acesta au o soartă teribilă în Cupa României. Deja au „ieșit” echipe ca Dinamo, UTA (eliminată chiar de Filiași runda precedentă), CFR Cluj și poate Măria Sa Fotbalul mai face o minune și Minaur Baia Mare va elimina și Universitatea Craiova. Și poate cazul FCSB rămâne definitiv la masa verde. Fără echipe „mari” în sferturile Cupei!

Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu în fotbal. Vremea în care echipele Sistemului sunt pe față susținute din toate pozițiile în vreme ce toate inițiativele locale sunt sabotate, sancționate, subminate și șicanate până dau faliment. Cupa e singurul loc în care încă e posibil ca privilegiații Regimului să mai ia câte un binemeritat bocanc în dinți.

Cât s-o mai putea și asta…

Posted on

Tolontan nu înțelege, sau nu vrea?

Azi dimineață, reputatul jurnalist civil Cătălin Tolontan a publicat un editorial senzațional de… imberb. Pentru că este senzațional ca un om cu experiența lui să fie atât de… naiv în public. Pentru a evita citate lungi, vă sfătuiesc insistent să citiți ispisocul tolontanian înainte de-a purcede.

Ați citit? Bun, atunci să purcedem.

Trebuie început cu partea în care Tolontan are dreptate. Se plânge de zvonul potrivit căruia oamenii „primeau bani ca să accepte să le fie rudele declarate drept decedate de covid”. Eu însumi am combătut cu insistență acest zvon tocmai pentru că nu am reușit să-l confirm. Tolontan probabil ar fi vrut să-l infirme, eu chiar aș fi vrut să-l confirm. Dar adevărul e adevăr: Niciunul din cei contactați de mine să apară la cameră să povestească cum funcționează presupusul mecanism n-a mai fost curios sau, ca și în cazul lui Tolontan, brusc își schimbau versiunea sau dispăreau pur și simplu.

Prin urmare, Cătălin Tolontan are dreptate că internetul e plin de zvonuri mai mult sau mai puțin imbecile care se fâsâie la prima întrebare mai serioasă.

Însă ce ne facem cu declarația oficială a ministrului Ioana Mihăilă care ne spune că în 2020 au murit exact 227 de oameni DE Covid19, restul din „cifrele oficiale” fiind ceva mai discutabile? În special cei 6181 numărați de doamna ministru drept „suspecți” – adică oameni care nu au fost niciodată testați pozitiv, dar adăugați la decese DE Covid19? Declarația doamnei ministru se găsește pe site-ul G4Media (deținut de Ringier, la fel ca și publicația Libertatea unde publică domnul Tolontan).

Este acesta un motiv legitim să ne îndoim de acuratețea cifrelor? De ce este legitim să acceptăm doar teoria conspirației promovată de Vlad Voiculescu (aceea potrivit căreia cifra deceselor de Covid19 ar fi fost manipulată ”în jos”) dar nu și inversul ei? Mai ales că pentru inversul ei – teoria potrivit căreia cifrele sunt un haos și că oameni niciodată testați pozitiv care mor din alte cauze sunt „băgați” la Covid19 – avem ca dovadă chiar declarația doamnei ministru din aceeași echipă cu Vlad Voiculescu.

Astfel de zvonuri (cum că se dau bani pentru a fi trecut la Covid) se răspândesc ȘI din cauza faptului că Statul Român minte și a mințit cu consecvență de la începutul pandemiei. Am găzduit o întreagă antologie mergând din ianuarie și până în luna mai a anului 2020 de știri complet false și minciuni sfruntate diseminate chiar de oficiali ai Statului Român.

Obsesia cu punctajele

Domnul Tolontan alunecă mai apoi el însuși pe o pantă conspiraționistă pornind de la un exemplu din urmă cu mulți ani – cel al postacilor Elenei Udrea.

Se plânge de mesaje repetate obsesiv – deși exemplele date de el sunt totuși bazate pe fapte reale.

„Medicii nu sunt obosiți, de fapt ei nici nu intră în saloane, unde le trimit pe asistente” – nu este un punctaj (de partid sau de altă natură) ci o realitate afirmată chiar de către cei din interior. Parcă trebuia să le credem pe asistentele eroine, nu? Sau trebuie să le credem numai când recită punctajul lui Raed Arafat? Căci, spre deosebire de realitatea incontestabilă (și cunoscută istoric – inclusiv de domnul Tolontan că doar a scris și dânsul despre) comportamentul absolut infect al vastei majorități a corpului medical – poveștile lui Arafat chiar sunt punctaj. Că de-aia se cheamă Grupul de Comunicare Strategică – grup a cărui componență ziarul Libertatea nu l-a putut afla. L-au aflat pe bucăți – o parte terchea-berchea ca mine și restul Emilia Șercan.

„Ambulanțele filmate în fața spitalelor COVID sunt, de fapt, goale” – de asemenea nu este un punctaj, ci o îndoială perfect legitimă după ce în iulie 2020 am fost luați de proști cu un photo-op de zile mari.

Cum să reacționeze un om normal la o poză ca aceasta? Ai pe deoparte (în stânga) un șir de ambulanțe însoțite de oameni în combinezoane dar în dreapta cadrului un cetățean relaxat în papuci și pantaloni scurți. Păi dacă pericolul e așa de mare de stau oameni în combinezon afară în spațiu deschis atunci cum de cetățeanului în pantaloni scurți îi este permis să stea așa aproape de pericol?

În plus, acea poză apărea într-un context în care răspândirea virusului era minoră (cum a fost și în iulie 2021 – fiind totuși vorba de un virus sezonier) – ceea ce, pentru orice om normal, ridică și mai multe semne de întrebare. Cum adică stau ambulanțele la coadă pentru un virus de sezon rece în mijlocul lui iulie?!

Nu trebuie să fii scriitor de ”punctaje” ca să pui la îndoială perfect rezonabil comunicarea ”autorităților” care speriau populația că ”nu mai sunt locuri la ATI” (deși erau) în timp ce viralizau photo-op-uri dintr-astea – cu largul concurs al presei plătite din bani publici – din care, cinste lui, domnul Tolontan NU făcea parte. Trebuie doar să fii rezonabil și să corelezi faptul că Statul asumat face (și făcea și mai abitir în iulie 2020) o campanie de isterizare intenționată a populației.

Replica cu „ambulanțele sunt goale” e amplificată și de faptul că nu de puține ori ambulanțele folosesc în mod exagerat și chiar abuziv sirenele. Lucru admis chiar și de cei mai reputați medici din sistem. Nu e foarte greu să ajungi la concluzia că oamenii sunt terorizați. Și e una legitimă. Sigur, putem dezbate dacă acest lucru se face intenționat sau nu. La fel cum putem dezbate separat dacă toate elementele sunt intenționate sau unele sunt din cauza inerției, legislației proaste sau a unor practici care preced pandemia dar pe care nu le-au observat prea mulți până acum.

Rea credință sau ignoranță?

După ce-i acuză pe toți care pun la îndoială comunicarea oficială că ar fi parte dintr-o „fabrică de trolli” care diseminează „punctaje” (ale cui?) domnul Tolontan manifestă și multă naivitate. Nepermis de multă la experiența domniei sale. De aceea îmi permit să întreb: e ignoranță pe bune sau rea credință?

Domnia sa dă exemplul unei „coronasceptice” care a făcut un live de la un spital modular filmându-l de afară și decretând că acesta e gol. Informația oferită pare-se că chiar e falsă.

ÎNSĂ, oamenii obișnuiți au citit informații cât se poate de oficiale de spitale ținute intenționat goale în timp ce publicului i se spunea că acestea colcăie de covizi. Sunt documente oficiale pe acest subiect.

Mai apoi, anul trecut aproape toate unitățile modulare au stat goale. Informație cât se poate de oficială.

Și atunci, întreb: Nu e cumva perfect legitim ca oamenii normali să prezume că și de data asta Statul minte? Nu de alta dar a mai făcut-o. Lucru demonstrat și răs-demonstrat!

Tolontan selectează un exemplu în care pe Internet s-a propagat o informație falsă. Bun, dar precedentele multe dăți în care NU a fost falsă? Oamenilor care spuneau adevărul (ulterior demonstrat prin documente oficiale) li s-a spus că sunt putiniști, negaționiști și că vor să o omoare pe bunica – deși, culmea, ei aduceau vestea bună.

Conspirațiile lui Tolontan

Mai apoi, reputatul jurnalist civil se lansează în propriile conspirații. Dar numai după ce își exprimă regretul că nu a existat pe bune o conspirație a SRI pentru a tăia microfonul celor care au avut nesimțirea de-a pune la îndoială comunicarea strategică plină de minciuni a Regimului.

Punctajul lui Tolontan sună suspect de mult cu punctajul lui Raed Arafat de ieri. Urmărind logica domnului Tolontan, o să afirm și eu că e interesant cum acest doi oameni reali gândesc minunat de sincron – așa cum afirmă domnul Tolontan despre oamenii care ajung independent la aproximativ aceleași concluzii uitându-se pe aceleași date.

Domnul Tolontan prezumă că toți cei care nu-s de acord cu Regimul trebuie neapărat să fie plătiți. Domnia sa afirmă: „Dacă însă operațiunea are coordonare, ea presupune bani. Numai așa poți să compensezi tendința naturală a opiniei publice către volatilitate.”

Păi… de unde și până unde regula că opinia publică tinde să fie volatilă în condiții de stress programatic? Căci obsesia cu Covidul e întreținută (și, da, intenționat amplificată – din motive economice) de presă. Tendința opiniei publice către volatilitate este în timpuri normale. Când însă tu, presa (de data aceasta cu tot cu domnul Tolontan) presezi opinia publică, o isterizezi programatic și o bombardezi cu un singur subiect – tendința către volatilitate se aplatizează și ea.

Altfel spus: e perfect firesc ca și opinia publică să fie mai puțin volatilă, ca reacție la comportamentul celor care încearcă să o modeleze.

În plus, când închizi oamenii în case și aplici sistematic măsuri imorale, inutile, iliberale și ilegale vreme de 19 luni aproape fără oprire, de ce ar fi așa de greu de crezut că suficienți oameni obișnuiți s-au săturat și au decis să-și pună mintea cu Regimul?

Cine a băgat banii și de ce, cine sunt autorii mesajelor, acesta este o întrebare care trebuie pusă de societate, însă rezolvată de profesioniști.

Cătălin Tolontan

Acesta este la rândul său un punctaj. Unul pe care l-am tot întâlnit în zona cu trese pe umăr sau la apropiați ai zonei strălucitoare în întuneric.

Sigur, nu spun că domnul Tolontan are trese (chiar cred că domnul Tolontan este civil) – dar spun însă că gânditul ăsta sincron strălucește în întuneric.

A-ți dori ca SRI să cenzureze sau măcar să investigheze comunicațiile populației în funcție de opinia Regimului este cam la limita articolului 166 Cod Penal. Nu sunt jurist, dar propaganda în favoarea intervenției Serviciilor în comunicațiile dintre oameni obișnuiți de pe o platformă bogată și influentă cum e ziarul Libertatea (parte a grupului Ringier) cam sună încadrabil.

Nu înțelege sau nu vrea?

Prăbușită nu doar în rata de vaccinare, ci și în încrederea că se mai poate face ceva, România este pisată, zi de zi, de un val inovativ de ură care ne macină instituțiile democratice și presa, câtă a mai rămas.

Faptul că vectorii nihilismului au câștigat partida și, totuși, ei se mobilizează în continuare extraordinar ca să ne țină la pământ, să nu mai visăm nici măcar la etapa de campionat viitoare, e încă un indiciu de comportament organizat. Poate că ar fi cazul să ne adunăm de pe jos.

Cătălin Tolontan

Aici domnul Tolontan face un DARVO (Deflect/Deny, Attack and Reverse Victim and Offender) – o acțiune specifică abuzatorilor psihologici. Nu spun că dânsul este unul neapărat – dar tocmai de aceea mă surprinde să văd așa ceva de la domnia sa.

De ce spun DARVO? Pentru că în niciun moment domnul Tolontan nu ia în considerare mai mult decât declarativ că poate, dar doar paote, se înșeală. Și nu doar în privința coordonării – ci integral.

Nu cumva presa merită să fie pisată și supusă unul val de ură drept răsplată pentru Răul comis de presă?

Să nu ne facem că uităm: Presa a mințit și panicat în mod programatic și pe bani publici pe subiectul pandemiei pe întreg parcursul anului 2020. Sigur, ziarul Libertatea n-a fost (oficial) parte din program. Și mai sunt câteva exemple lăudabile (numărabile pe degetele de la o mână). Însă, per ansamblu, presa merită tot ce i se întâmplă și chiar mai mult.

Nu mai departe de acum 4 zile presa rostogolea un fake news de proporții potrivit căreia Diana Șoșoacă s-ar fi vaccinat. Ăstora nu le trebuie tăiat microfonul? Pe ei nu trebuie să-i investigheze Serviciile pentru mințit în mod coordonat?

Acum 9 zile, oficina Regimului – Digi24 – în programul său obișnuit de panicare și disperare a populației ne spunea că un tânăr de 21 de ani din Sibiu a murit de Covid19 cu mențiunea insistentă, mare în titlu, că era nevaccinat. O singură problemă: Tânărul NU EXISTĂ. Desigur, Digi24 n-a mai revenit și cu dezmințirea. De altfel, Digi24 n-a publicat niciodată o dezmințire pe pandemie deși fake news-urile au fost cu zecile dacă nu cu sutele de la începutul pandemiei. Doar pentru că domnul Tolontan nu le vede, nu înseamnă că acestea nu există.

Or, când pui oamenii să stea în casă – distrugându-le locurile de muncă și suspendându-le drepturile și libertățile cetățenești – o parte dintre ei își vor găsi timp nu doar să pună întrebări, dar să și caute răspuns. Și, uite așa, pas cu pas, om cu om, mai mulți au început să observe și să-și compare notițele.

Sigur, când discutăm de sute de mii de oameni – inevitabil apar și dilii. Îi știm cu toții – și îi știm întocmai pentru că presa – inclusiv ziarul Libertatea – i-a promovat intensiv încercând să insinueze că doar diliii au întrebări și îndoieli în ceea ce privește politica Regimului.

Tot presa este de vină și pentru omerta pe care o întreține pe foarte multe subiecte legate de pandemie. Spre exemplu, nicio publicație ”mare” nu vrea să dea un telefon la Spitalul ”Elias” să întrebe despre starea de sănătate a doamnei doctor neurolog Raluca Gurgu care, după a treia doză de vaccin miraculos… a ajuns un pic legumă. Am verificat informația personal. Și au mai verificat-o alți 3 oameni în care am încredere. Și mai știu că doamna Raluca Gurgu nu este singurul medic care are probleme majore după ce s-a inoculat cu miraculosul vaccin salvator.

Vă întrebați de ce lumea urăște presa? Sau, mai rău, vânturați ideea că numai o operațiune coordonată și plătită ar putea duce la rezultatul ăsta? Păi de ce nu ar urî lumea în mod organic presa? Are toate motivele perfect legitime să o facă.

Fiindcă nimeni nu vrea să întrebe nici despre Raluca Gurgu, nici despre faptul că miraculos România are 0 decese de gripă de 19 luni consecutiv (fapt nemaiîntâlnit în 100 de ani!), nici despre banii ONG-urilor (ați putea începe chiar cu Dăruiește Viață, apropo) și nici despre legalitatea „măsurilor” care întrețin un Regim dictatorial justificat de o „știință” care e orice numai știință nu.

Vectorii nihilismului?

E interesant că domnul Tolontan vede în dorința legitimă a oamenilor normali de-a fi liberi un „vector al nihilismului” – însă nu-și pune întrebarea dacă nu cumva oamenii au totuși dreptate. Credința domnului Tolontan în vaccinul miraculos este de apreciat în mod onest, dar nu și faptul că refuză întrebări și refuză informații cât se poate de oficiale. Ce informații?

Păi începem cu faptul că și vaccinații transmit boala – o informație care în sine invalidează științific măsura „certificatului verde” pe care o susține domnul Tolontan.

Continuăm cu faptul că nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru efectele secundare. Bun, bun, am înțeles – sunt puține, sunt rare. Și? Cu-atât mai mult cu cât îs rare ar trebui să știm cine își asumă responsabilitatea.

Totuși cum se face că România e singura țară din UE cu zero decese asociate vaccinării? La peste 10 milioane de doze administrate, este statistic imposibil așa ceva. În Germania sau în Marea Britanie sunt confirmate cu procuratura decese de la vaccin. În România, însă, ești pus(ă) să semnezi că dacă pățești ceva e responsabilitatea ta.

În România îți sunt suspendate drepturi fundamentale prin HG (un lucru în sine neconstituțional) pe motiv că ai întrebări (și drept urmare eziți) în privința unui produs farmaceutic experimental pentru a cărui efecte secundare nu răspunde nimeni. Ba, mai mult, dacă pui întrebările în public mai ești și făcut(ă) albie de porci de tot felul de neaveniți (toți civili, desigur) întărâtați de o PRESĂ care pare cam aservită.

Ah, și să nu uităm și de informația că imunitatea dobândită în urma infecției (incorect numită peste tot ”imunitate naturală”) nu doar că există – dar e generalmente mai robustă decât cea oferită de vaccin. Acest fapt, însă, nu este recunoscut mai deloc în România. Dacă am luat covid în februarie-martie 2020 și pot demonstra imunitate robustă și astăzi (cum este cazul subsemnatului) – Statul îmi suspendă libertăți fundamentale pe motiv de pandemie. Asta deși reprezint în mod demonstrabil un pericol epidemiologic mult mai mic decât cel care s-a inoculat cu vaccinul superb și n-a făcut încă cunoștință cu virusul chinezesc.

Poate ar trebui să vorbim și despre tratament? Ah, nu-i voie. A decretat Arafat. Întrebat despre tratamente, Raed Arafat are un singur răspuns: ”există vaccin”. Păi și cei 30-40 de vaccinați care au murit în fiecare zi în ultima săptămână, cărora li se adaugă și o mulțime asupra cărora vaccinul nu ar fi avut mare efect oricum? Eh… ghinion.

Toate informațiile despre tratamente sunt cenzurate sau secretizate. Și presa (inclusiv ziarul Libertatea) nu e deloc curioasă să afle de ce. Până în luna august (inclusiv) a anului 2021, tratamentul cu favipiravir era o teorie a conspirației. Și apoi brusc a apărut într-un OUG în ultima zi a guvernului Cîțu. Așa, discret. Abia a relatat presa despre asta – dar doar la „și altele”. Nici vorbă să-l promoveze, nici vorbă să facă presiuni asupra autorităților pentru ca acesta să se găsească în farmacii (așa cum se găsește în Ungaria sau Bulgaria) pentru a mai elibera din presiunea pe spitale.

Și uite de-aia eu (și în mod evident nu doar eu) vreau să văd presa aplatizată, Regimul căzut și toți decidenții din această pandemie – în frunte cu Arafat, Orban, Cîțu, Voiculescu, Mihăilă, Bode și restul găștii – la pușcărie.

Când Regimul o amenda cu €4000 pe bunica mea pentru că și-a cumpărat pâine la ora greșită – presa (plătită cu sute de milioane de lei de guvern) încuraja acest comportament grobian decis de Ludovic Orban și Klaus Iohannis.

Când Regimul aresta în spitale oameni clinic sănătoși (așa-numiții asimptomatici) – presa nu numai că n-a zis nimic, dar îi făcea și de ocară pe aceia dintre ei care-și mai cunoșteau și drepturile și fie refuzau direct internarea, fie plecau la scurt timp după internare.

De-aia domnule Tolontan vrem să vă ținem la pământ și nici măcar să nu visați la etapa de campionat viitoare. Pentru că AJUNGE! Vector al nihilismului sunteți dumneavoastră (și aproape toată presa).

Conform presei Regimului, toți ar trebui să stăm cuminți, să nu punem întrebări și să intrăm la coteț când ne spune Raed Arafat. Și apoi să băgăm în noi un produs farmaceutic despre care nu avem voie să punem întrebări. Ei bine… NU. Uite că unii dintre noi nu (mai) vrem sub nicio formă.

De-a lungul pandemiei ați tot fost avertizat (nu doar dumneavoastră personal – ci întreaga presă) – de cele mai multe ori politicos – că acest comportament al autorităților (unul milițienesc, autocrat și lipsit de considerație pentru Lege, Constituție și libertăți fundamentale) este unul periculos și care trebuie sancționat, nicidecum tolerat. V-ați făcut că nu auziți. Sau ați găsit scuze. Sau, poate cel mai penibil, ați lăudat.

Când Regimul a scos Armata pe străzi, ziarul Libertatea publica galerii foto – dar în niciun moment nu a pus la îndoială oportunitatea, legalitatea sau legitimitatea unei asemenea măsuri care de altfel, în mod perfect previzibil, s-a dovedit inutilă, imorală, iliberală și ilegală. Și faptul că oamenii constată aceste lucruri nu-i face ”vectorii nihilismului” ci îi face oameni normali. Care nu sunt cointeresați financiar (așa cum este majoritatea presei) în susținerea necondiționată a Regimului.

Convulsii sociale

Premierul desemnat Dacian Cioloș ne amenință cu și mai mult Rău comis de Regim. Ba chiar amenință că fără el vor fi convulsii sociale.

Eu spun mai degrabă invers: CU EL vor fi și mai multe convulsii sociale. Căci programul de guvernare al USR este o imbecilitate totalitară pe care niciun om normal la cap nu o poate susține. Poate și de aceea doar USR-iștii (deloc cunoscuți pentru sănătatea lor mintală) susțin asemenea tâmpenii.

Să ameninți cadre medicale cu concedierea pentru că au rezerve față de un produs farmaceutic – aia înseamnă să fii nebun. Da, știu, a făcut și Franța și Italia la fel – dar doar pentru că o prostie monumentală a fost implementată în Vest nu înseamnă că trebuie implementată și aici.

Românii văd lucrurile astea. Nu le trebuie o centrală de punctaje ca să se opună Regimului. Materialul clientului generează zilnic noi motive să nu avem încredere în acest Regim care ne face programatic și cu bună știință Rău.

A prezuma că e perfect imposibil ca poporul să fie pur și simplu în dezacord cu acest Regim fără să fie implicate agenturi străine sau mai-știu-eu-ce conspirații – reprezintă în sine un motiv suplimentar pentru popor să nu vă mai creadă sub nicio formă.

Când tu, presă, îmi spui că informații oficiale sunt de fapt fake-news – de ce te-aș mai crede vreodată?

Da, vor urma convulsii sociale. Și Regimul le merită din plin.

Eu pot doar să sper că acestea vor ieși cât mai viguroase cu putință. Pentru că trebuie să cadă acest Regim iliberal și ilegitim iar libertățile noastre constituționale să fie restaurate integral. Și se va întâmpla! Rămâne însă de văzut cum.

Cred că și domnul Tolontan știe asta. Dar probabil nu vrea să accepte. De ce? Numai dumnealui știe.

Ne vedem în stradă!