Throughout 2021, Kazakhstan has kept several objectives on the list closed and the last one opened in January 2022. With that said, Uzbekistan and Kyrgyzstan have essentially dropped the panic by August 2020 and have been operating as normal ever since.
In the meantime, Kyrgyzstan and Kazakhstan have been through profound transformations, as a result of popular uprising and other tectonic shifts in their societies – which makes them even more interesting politically today, than in 2020.
So in keeping with this tradition of gathering knowledge and wisdom and then delivering it to you as stories, we submit to y’all the proposal for a Central Asia Tour. The video above (made in 2019) goes into the details about the itinerary and the minimum things we expect to get from the tour. The only thing changed in the plan is the route. There is no direct flight from Hungary to Kazakhstan anymore so I’ll go via Istanbul.
This article is focused on the financial details. Not all expenses are thoroughly detailed – only those funded through the fundraiser. I have updated the prices to account for inflation and other changes that can be documented.
The biggest changes are in transport (fuel prices going up and inflation), in visa costs (now all down to $0) and unexpected expences (pandemic BS, basically – PCR tests etc., which in that area of the world are simply bribes).
Also, to please the donors who voted for this tour in 2020, I have decided to start the fundraising from the amount proportionate to those who voted in that direction back then.
So, without further ado…
For consistency, all expenses are converted in USD at the median exchange rate for the period between March 15 and March 21, 2022. This is also because all donations are converted to USD as it’s the working currency for almost all operations of this Network.
In places where there is price variation (e.g. trains in Central Asia) – the maximal option is listed. The list represents the minimum costs.
This number represents the absolute minimum in order for the tour to take place. The total cost will be somewhere in the vicinity of $4500 which will serve as the maximal threshold for this fundraiser.
Given past experience, even in worst case scenarios, the cost goes somewhere between the two extremes. Any excess will be redirected towards fulfilling the wishlist or towards funding another project in 2022 (possibly the Independence March in Poland in November).
Minimums and deadlines
The tour is due to take place sometime between in the month of August and it will last 25 days. This means that plane tickets should be purchased no later than May 15, 2022. Update: This has happened. ✅
As such, if the fundraiser doesn’t reach to at least $1500 by May 10, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects.
If the fundraiser doesn’t reach at least $2900 by July 15, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects. Of course, if it will be $2790 on July 15, it will be fine. But too much leeway downwards will lead to cancellation – because by July 20, most of the housing should be booked and paid for already.
Anything beyond $4000, as well as any remaining shekel after the tour, will be redirected towards other projects or to fulfilling the wishlist.
The state of the fundraiser will be updated regularly on the main page of the website and semi-regularly on the Youtube channels.
If this convinces you, head over to the Donate page and pitch in. Every dollar counts!
Decanul de vârstă al Parlamentului României, deputatul AUR Lucian Fedorov a făcut infarct și după o suferință de mai bine de o lună, a decedat. Fie-i țărâna ușoară dar, odată cu știrea asta, am avut ocazia să văd niște reacții și una anume mi-a atras atenția.
În secțiunea de comentarii de pe G4Media, pe lângă apelurile la compasiune și apelurile la ură pentru că domnul Fedorov e din partidul greșit (ambele apeluri de înțeles, fiind vorba totuși de o publicație de extremă-Stânga), găsim și o reacție mai degrabă principială (lucru rar pentru o troacă de porci cum e secțiunea de comentarii de la G4Media):
Atât reacția utilizatorului Dima cât și răspunsul ridică fiecare câte o problemă serioasă. ”Dima” sugerează că poate e totuși un pic abuz ca oameni în vârstă să adopte roluri relativ-solicitante iar utilizatorul Alecu relativizează problema răspunzând în stilul ”mainstream” că e totul normal și occidental și civilizat așa.
Problema e că ăsta e un non-răspuns. Doar pentru că Occidentul face așa, nu înseamnă neapărat că e bine. Occidentul a făcut și sterilizări în masă (și asta în 1980, nu în preistorie), magazine cu pornografie infantilă la geam și o mulțime de nebunii extremiste și asta doar în ultimii 50 de ani, fără să intrăm în ororile războaielor.
Spun asta nu pentru a compara suprareprezentarea bătrânilor în politică cu sterilizări în masă sau alte nebunii, ci pentru a evidenția cât de absurd este argumentul ”și-n Occident se face așa” – el fiind în esență un non sequitur.
Câteva cifre
Membrii actualului Congres al SUA (cel de-al 117-lea, ce urmează a fi reînnoit în noiembrie 2022) au vârsta mediană de 60 de ani. Vârsta mediană a populației SUA este de 38 de ani.
Față de cel de-al 116-lea Congres, alegerile din 2020 au adus și mai mulți bătrâni. Cât de bătrâni? Sunt trei congresmeni (doi senatori și un deputat) care au 88 de ani, doi senatori de 87 de ani, și încă nouă deputați care au între 80 și 85 de ani împliniți la ora scrierii acestui articol. Alți 21 de senatori și alți 65 de deputați au între 70 și 79 de ani împliniți. Diane Feinstein e născută în 1933. Când se năștea ea alcoolul era încă ilegal în SUA și când a mers la școală FDR era încă președinte, pentru numele lui Dumnezeu!
Chuck Grassley – oficial ales din 1959
Chuck Grassley are 88 de ani. Va împlini 89 de ani în septembrie și este senator în SUA. La vârsta de 89 de ani și două luni va candida pentru un nou mandat de șase ani. Dacă va fi reales, teoretic ar trebui să fie senator până la vârsta de 95 de ani!
E drept, Italia e una dintre cele mai ”bătrâne” țări din lume. Dar, chiar și-așa, vârsta mediană a Italiei e 47,3 ani. Altfel spus, președintele Republicii – care acolo e și președintele CSM și face și desface în Justiție cum are chef – e invariabil cam nereprezentativ. Spre deosebire de SUA, însă, parlamentul Italiei e mai degrabă ”tânăr” – aproape 60% dintre parlamentari au vârsta sub 45 de ani. Iar media de vârstă a Senatului (unde vârsta minimă pentru candidatură este de 40 de ani) se situează la 52, cel mai mic nivel din istoria Republicii.
Vârsta mediană în România este 43,2 ani. În Parlamentul României în legislatura curentă vârstele medii la senator sunt 48 și 50, pentru femei, respectiv bărbați, iar la deputați 44 și 46 pentru femei, respectiv bărbați. Altfel spus, Parlamentul României per ansamblu este ușor mai în vârstă decât populația. Dar nu cu mult, și nu atât de disproporționat ca-n SUA.
Franța e un pic mai ”tânără” decât România – vârsta medie 42,3 ani. Dar politica franceză e mult mai bătrână decât cea românească. Doar 37% dintre parlamentari au sub 45 de ani. Cei mai apropiați de mediana țării sunt deputații din partidul lui Macron și extrema-Stângă. Socialiștii, regionaliștii și ”dreapta căldicel” sunt cei mai departe la aspectul ăsta de norma țării. Decanul de vârstă este Bernard Brochand care în iunie va împlini 84 de ani. Când Brochand dobândea drept de vot, Charles de Gaulle candida pentru prima oară!
Vârsta mediană a deputaților din Adunarea Națională după grupul politic.
Și mai interesant este că acum 7 ani chiar Franța a luat în calcul introducerea unei vârste maxime pentru candidaturi atât la nivel central (președinție, Adunarea Națională) cât și la nivel local. Regula nu a mai fost adoptată dar dezbaterea în sine a produs un efect: alegerile din 2017 au ”livrat” o Adunare Națională mult mai tânără!
Vârsta mediană a Marii Britanii este 40,5 ani. Vârsta mediană a Camerei Comunelor? 51 de ani. Decanul de vârstă este conservatorul Bill Cash care în luna mai va împlini 82 de ani. La ultimele alegeri generale, în 2019, laburistul Dennis Skinner a pierdut cursa pentru a fi reales, după ce a fost deputat în circumscripția Bolsover vreme de 39 de ani consecutivi. Cu o lună în urmă Dennis Skinner a împlinit 90 de ani. Îi dorim multă sănătate da’ parcă era prea de tot dacă era reales, nu găsiți?
Vârsta mediană în Japonia este de 48,4 ani. Vârsta mediană a Parlamentului? 55,53 ani. Însă în Japonia tinerii au efectiv zero reprezentare în Parlament. Un singur deputat (0,22%) cu vârsta sub 30 de ani (comparativ cu 15 în România) și doar 17% mai tineri de 45 de ani.
Republica Sud-Africană are vârsta mediană de 27,6 ani. Vârsta mediană a Parlamentului? 54 ani. Niciun parlamentar sud african nu e în intervalul de vârstă 70-80 de ani dar decanul de vârstă este Mangosuthu Gatsha Buthelezi care în august va împlini… 94 de ani.
Este asta o problemă? Unde e echilibrul?
Vedem așadar că în afară de SUA – unde, clar, Congresul este profund dezechilibrat față de demografia țării – totuși nici în Occident lucrurile nu stau chiar atât de dezechilibrat pe cât ar vrea unii sau alții să credem.
Chiar și-așa, observăm că indiferent cât de ”bătrână” sau ”tânără” este o societate, cum, necum, parlamentele tot au vârsta mediană între 50 și 58 de ani. Într-un fel, România e chiar o excepție cu un Parlament cu o medie de vârstă sub 50 de ani.
De asemenea, nu am reușit să găsesc nici măcar un exemplu de democrație (indiferent de cât de funcțională sau nu ar fi ea) în care parlamentul să fie mai tânăr decât mediana societății. Ceea ce ne spune că o parte din ”problemă” vine chiar din rândul votanților. Din ceva motiv, ca normă absolută, votanții tind să prefere candidați ușor mai în vârstă.
Și nu sunt sarcastic când zic ”din ceva motiv” – pentru că motivul clar nu e identic de la o societate la alta. Dacă în România se poate justifica pe motive demografice (pur și simplu nu sunt prea mulți tineri în România nici pentru candidaturi și nici ca votanți) plus faptul că tinerii la noi nu prea îți mișcă târtița la vot (presupunând că dacă ar face-o ar vota cu tineri – ceea ce nu-i garantat!) – în Africa de Sud clar nu merge explicația. Africa de Sud e o societate majoritar tânără votează constant parlamente mai degrabă în linie cu norma europeană decât cu trendurile demografice din societate.
În SUA sunt clar alte resorturi. Sistemul de selecție a candidaților (cu alegeri primare) și așa-numitul gerrymandering (în cazul Camerei) sunt particularități care favorizează realegerea aproape ad infinitum ale acelorași candidați. În plus, sezoanele electorale sunt mai dese în SUA (în unele state sunt alegeri importante pentru ceva cam o dată la 6 luni) ceea ce duce la o prezență la urne cu variațiuni uriașe – mai multă lume înghesuindu-se la urne în ani cu alegeri prezidențiale, asta deși anii cu Midterms sunt cel puțin la fel de importanți dacă nu chiar mai importanți întrucât Congresul poate bloca președintele cam pe orice, oricând.
Isteria Covid19 însă a revelat că sunt și pericole asociate unei structuri de conducere cu prea mulți bătrâni la care nu ne-am gândit prea mult în trecut. Și chiar s-a văzut în practică!
Parlamentul Suediei are vârsta mediană 43 de ani. Ceea ce l-a făcut mai probabil să refuze măsuri pandemice extremiste solicitate de premierul în vârstă de 64 de ani Stefan Löfven. La vot, membrii mai în vârstă au votat cu dileala. Din fericire, erau puțini 🙂
În Italia, țară oricum foarte bătrână, stabilimentul politic și mai bătrân decât mediana țării e dispus să calce pe cadavre la propriu și să te QRcodizeze cu forța numai să nu căhăie bunica. Isteria Covid a arătat cât de nasol e să te nimerești tânăr într-o societate de babalâci isterizați.
Ron DeSantis, guvernatorul Floridei, stat care are zero restricții ”pandemice” încă din iunie 2020 are 43 de ani. Încă nu împlinise 42 în iunie 2020 când a decis că arafatianismul nu este o cale sănătoasă la cap pentru a gestiona răceala chinezească. Prin comparație, Gavin Newsom, militant arafatian și guvernator al Californiei are 54 de ani și e înconjurat de sfătuitori și mai în vârstă de-atât!
Sigur, și aici există excepții. Kim Reynolds, guvernatoarea din Iowa care a terminat pandemia prin decret în urmă cu 13 luni și despre care am scris la vremea respectivă, are 63 de ani. Jair Bolsonaro are 67 de ani și poziție similară cu a noastră pe subiect.
Altfel spus: și ideile contează și chiar foarte mult. Insist pe acest aspect pentru că nu vreau să se înțeleagă că aș vrea să se umple parlamentele cu tineret doar pentru că-s tineri. Pe de altă parte, nu putem evita faptul că un număr disproporționat de bătrâni în poziții de decizie politică vine și cu destul de multe consecințe negative.
Lăsând la o parte dileala pandemică, numărul mare de bătrâni vine și cu menținerea pe tapet a multor idei desuete sau direct greșite.
Spre exemplu, singurul motiv pentru care o instituție anticonstituțională precum ATF continuă să existe în SUA e pentru că hodorogii din Congres consideră ”anarhism” însăși ideea de-a desființa o instituție care face în mod obiectiv predominant Rău atât societății cât și eșafodajului constituțional al țării.
În Italia n-ai să vezi o reformă constituțională deceniul ăsta pentru că președintele Republicii (fără de care nu se poate face) e mai bătrân decât Constituția și nu poate concepe un alt eșafodaj decât socialismul împovărâtor cu spoială occidentală (căci ăsta e regimul adevărat din Italia).
România, pe de altă parte, își permite niște luxuri pe care de obicei națiunile mai tinere (demografic vorbind) și le pot permite. Și asta pentru că actuala republică e ea însăși tânără. Astfel că nu e deloc haram să pui în discuție nici reforme constituționale, nici desființări de instituții, nici privatizări. În Marea Britanie, unde NHS-ul e literalmente religie, orice discuție despre privatizare te duce repede în oprobiul tuturor partidelor. În România, pe de altă parte, privatizarea ca una din soluțiile la problemele din sănătate e o discuție mainstream.
Așadar, pe cifre, România stă destul de echilibrat pe subiectul ăsta față de o bună parte dintre partenerii NATO și UE – astfel că remarcile din secțiunea de comentarii a G4Media sunt cam neavenite.
Cât de mult contează?
În urmă cu 40-50 de ani se spunea în multe cercuri că-i nasol să fie prea mulți bătrâni la vârf căci aceștia vor declara război mai ușor că doar nu-l lupă ei înșiși. Însă avem război lângă noi – declarat, e drept, de un bătrân (Vladimir Putin are 70 de ani) dar în care liderul mai tânăr nu pare deloc dispus să facă orice pentru a tăia din suferințe (Volodîmîr Zelenski are 44 de ani).
Nu spun că Zelenski ar trebui să facă ce-i cer rușii – dar spun că vârsta liderilor nu pare să fie în sine un argument. Zelenski în mod cert încalcă ”regula” (că liderii tineri îs mai pacifiști és szar) – o ”regulă” de altfel izvorâtă mai degrabă din imaginația hipioților întrucât majoritatea războaielor au fost pornite de lideri tineri.
Desigur, un argument în favoarea prezenței bătrânilor în politică este cel al prezumtivei inteligențe și mai ales înțelepciuni – asta deși avem de-a face cu președintele Joe Biden care, oricum ai da-o, nu se potrivește cu așteptările.
Împotriva prezenței prea mari a tinerilor iarăși e foarte ușor de argumentat. De la AOC, la Iulian Bulai, la tinerii liberali suedezi care voiau legalizarea incestului și necrofiliei, la prostia consecventă în public a lui Silviu Vexler (33 de ani) sau extremisme cu iz psihiatric precum Pavel Popescu – toate aceste exemple (dar și muuulte altele) sunt numai bune de arătat de ce e chiar o idee proastă să aduci tineri otova în politică. Nu doar că le va lipsi înțelepciunea (ca medie statistică, desigur) dar vor fi și de un radicalism atât de feroce încât pot destabiliza și chiar dăuna societății înseși.
Pe de altă parte, dacă n-ai deloc tineri prin politica mare (cum e cazul Japoniei) ajungi la prostie în public de zile mari precum organizarea pe bani publici de speed-dating ca ”soluție” la rata totală a fertilității (care în Japonia e în budă). Dacă tinerii reprezentau mai mult de 0,22% din Parlament se găsea cineva să insiste că e o idee groaznic de proastă.
Exemplul Japoniei ne ajută însă să identificăm un alt argument și împotriva gerontocrației generalizate – o clasă politică prea bătrână tinde să devină în totalitate alienată. Or… asta e chiar periculos!
În Europa, pe lângă prea mulți lideri cam în vârstă, avem și prea mulți lideri fără copii. Klaus Iohannis de pildă are 63 de ani și n-are copii. Angela Merkel are 67 de ani și n-are copii (okay, nu mai e cancelar, dar consecințele mandatelor ei le vede Ucraina din prima linie și le vedem și noi și polonezii din linia a doua). Olaf Scholz are 63 de ani și de asemenea nu are copii. Mark Rutte e mai tânăr (55 de ani) dar tot fără copii. Înțelegeți unde bat?
Când vedem ”liderii europeni” dându-și cu părerea despre ce și cum ar trebui să facă tinerii, reacția firească din partea oricărui om rezonabil (nu neapărat tânăr) este de-a le râde în față. Nu ai cum să mă convingi că Scholz, Rutte sau Iohannis înțeleg ceva, orice, despre tineri. N-au cum.
În vremuri bune, asta nu e neapărat o problemă. Însă în vremuri tulburi, iacă-tă e o mare problemă!
Nu-l urma nimeni pe Zelenski, cu toată propaganda din lume. Sigur, propaganda lu’ Zelenski e de foarte bună calitate, dar efectul ar fi fost mult redus dacă era un boșorog ce-abia se târâie precum Sergio Mattarella. Sau o babă acră fără copii și nepoți precum Angela Merkel. Știu, știu, sună nasol în cuvintele astea – dar o știți și voi că e adevărat!
Și la noi vedem asta: deciziile strategice luate cvasi-exclusiv de oameni care nu prea au mare lucru în comun cu societatea.
Asta nu se va termina bine!
În loc de concluzii
Nu am pretenția că știu ce trebuie făcut pentru a ”rezolva problema” (presupunând că chiar există o rezolvare completă – lucru de care mă îndoiesc sincer).
Dar am pretenția că știu ce nu trebuie făcut:
în mod cert nu ne trebuie o ”vârstă maximă” pentru a candida
și invers – în mod cert nu trebuie să ne aruncăm în măsuri care să favorizeze tinerii
în mod cert ne-ar trebui un plan – sau nu neapărat un plan cât măcar o idee vagă – despre cum să creștem gradual participarea la vot. Nu cred că vă dați seama cât de ilegitimă este conducerea României din acest moment.
în mod cert ar trebui să penalizăm la vot candidații fără copii. Nu la grămadă, neapărat, dar ar trebui să fie un factor negativ când cântărim cui dăm votul. Liderii care n-au stake in the future sunt pur și simplu mai periculoși (ca medie statistică)
în mod cert ar trebui să începem să cerem de la candidați și o listă cu nominalizări
Ce nominalizări? Păi multe decizii în România se iau la nivel de structuri în care șefii sunt numiți politic.
De pildă în 2024 ar trebui să fie criteriu de departajare: Cine îl concediază pe Arafat merită votul. Cine nu, muie și sacâz!
De asemenea, e vina noastră, a votanților, că rareori întrebăm politicienii despre nominalizări și lăsăm umplerea deconcentratelor excluisv pe seama lor. Am putea avea (dacă vrem) un pic de control și asupra viitorilor prefecți, viitorilor șefi de diferite servicii (spre exemplu DGASPC-uri) iar pe candidații la președinție în mod cert ar trebui să-i batem la cap să prezinte o listă din care vor alege nominalizările la Curtea Constituțională a României!
În prezent astfel de detalii sunt cunoscute doar de cei interesați. Nu sunt secrete, doar că aproape nimeni nu discută despre ele. Mai mulți români știu numele judecătorilor SCOTUS decât numele judecătorilor din CCR!
Spre exemplu anul acesta va fi înlocuit președintele CCR (în vârstă de 78 de ani) dar nici mulți dintre cei care sunt interesați de politică nu știu asta. Și e important pentru că mulți dintre noi sperăm să mai fim în viață și prin 2040 măcar. Or… următoarele două Curți Constituționale vor avea de luat decizii grele.
Nu știu cum se rezolvă asta – dar știu că nu există o singură măsură care să fie glonțul de argint. Ci mai degrabă un ansamblu de măsuri (și când zic ”măsuri” mă refer inclusiv la ce facem noi, pulimea). Și mai știu că e un subiect la care trebuie să ne gândim mult mai serios.
During times of crisis (any crisis – be it war, pandemics, accidents, PR mess, politico-sexual scandals, you name it) the first thing you need to do is to get ahead of the story. Get your version of the story as fast as possible before the enemy gets to deploy a spin on it.
Since Putin rolled in the tanks in Ukraine, the West has done a decent enough job at staying ahead of the story. As cynical as this may sound to some ears, the informational (read: propaganda) aspect of the war is routinely more important or at least equally important to the operational aspect. In other words: the actual victory on the field may not matter at all if you lose the propaganda dispute. The Vietnam War is a prime example on how you can snatch defeat from the jaws of victory because the propaganda was neglected.
Up until about 7 days ago the main lines of attack by the Russian propaganda fell flat outright. Those lines being:
muh Azov battalion
muh oppression of Russians by the Ukrainians
muh Nazis
muh denazification of the Jewish-led Ukrainian government 🤡
Nobody seriously believed any of these. And the first two elements have been pushed by various agents of Russian disinformation for 8 years now. And they convinced roughly nobody. Which goes to show that even Russian propagandists aren’t what they used to be. Basic rules of propaganda say that you have to withdraw a talking point after a while, especially if it’s clearly unsuccessful.
Muh biolabs
But then the russkies came up with a (not exactly) new talking point: The existence of US-assisted biolabs in Ukraine.
Even this talking point isn’t particularly new. Here’s for instance Russian state agency TASS discussing this talking point in April 2020. Here is the Chinese official propaganda tabloid amplifying this in April 2021. Here is Russian state media Rossya24 discussing this in 2018 – except at that time they were also alleging a similar thing about Georgia as well because, hey, the Russian invasion in Georgia had to be justified somehow. In fact, the “biolabs in Georgia” claim was used again in May 2020 in conjunction with the Wuhan Flu panic (and they added Kazakhstan into the mix too for extra credibility).
The point being this: “Muh biolabs” is not a new line of attack by Russian disinformation. It’s been around for at least 4 years and it’s not related to either the war in Ukraine or the CCP virus pandemic.
Why did it work this time ’round?
Having established that none of this is exactly new, it is still clear that this time around the line of attack worked much better than in the previous attempts. The reasons are simple: the West not only has stupider people in its leadership, but also significantly more corrupt people.
In 2018 and 2020, this line of attack was not ignored and countered immediately with on-site interviews, transparent footage and re-publishing of the relevant treaties.
This time ’round, however, the Western establishment chose the worst possible approach – namely to deny the very existence of these labs and call everyone who disagrees a Putinist. Congratulations Western establishment! The real Putinists and their friends are grateful!
Those who wish to promote this talking point (either on behalf of Russia or simply because they despise the current Western establishment) now have all the weapons they need to spin as many conspiracy theories as they please using “the customer’s material” – namely official Western sources.
Leaving aside the fog around Victoria “fuck the EU” Nulland’s speech, the existence of these labs has been public information since at least 2005 when a relevant treaty was signed. Prior to the signing of the treaty, two US Senators – Republican Richard Lugar and Democrat Barack Hussein Obama (remember him?) alongside a team of CDC and other pharma people inspected the sites. And Russia knew about it. In fact, the Russian government (Putin’s government!) officially apologized in 2005 for pulling some shenanigans arouns Lugar and Obama’s plane. None of this is (or ever was) secret. The fricking Chicago Tribune wrote about it for crying out loud!
With these undeniable facts on the table, anyone can concoct any conspiracy theory he or she wants. Sure, most would be implausible for those who haven’t heard about Ukraine this morning. But most people – including most of those who now do performative #StandWithUkraine support on social media – have quite literally heard about Ukraine this morning. That crop of people is easily subvertible and dissuadable by a well-written story starting from the facts laid out even by the establishment’s tools such as Politifact.
And let us not forget the backdrop of all of this: Both Western societies and Russian society are just coming out of a pandemic that was rife with disinformation including, and especially, from the public health establishments and governments. That means both the Russian public and the Western public is primed to believing any story pertaining to the dangers of lab-leaked pathogens – in part because the public has already seen this movie before.
Friendly reminder: The establishment was very quick to deny that the CCP Virus got leaked from the Wuhan Institute of Virology, even though that distinct possibility wasn’t refuted even partially to this day.
So, from a propaganda perspective, thanks to Western incompetence and, yes, corruption, this old line of attack by Russia’s disinformation machine has gotten new and improved teeth.
What does this mean and what can be done?
So for the next several weeks, expect a lot more stories carefully planted in as many newspapers as possible and carefully written in such a way as to keep you in both fear and doubt.
The purpose of this line of attack isn’t to reveal Western corruption (few people even care about that to begin with – Russians included). Nor is it to distract your attention from the mass murder that Russia is committing in Ukraine – even though it may seem like that.
The purpose of this line of attack is to stoke new fears into a [Western and Russian] public already stressed by pandemic fatigue and to make the Western public doubt the USA. The occupant is relying on the fact that the public is already aware of the mountains of lies perpetrated by the so-called “public health” establishment during the pandemic. Of course, nobody will tell you that the Russian “public health” establishment was just as HONK if not even more so as the Canadian, German or Italian one.
What you can do – in addition to always telling the truth – is to recognize that you don’t have to suck Putin’s dick in order to own the libs.
The DTRA (Defense Threat Reduction Agency) is real and it assists laboratories in Ukraine. This is neither a nothingburger nor a catastrophe. Since this is a war, completely trusting an interested source right now is detrimental. Which is why I only presented documents that predate this war. And that’s also what you should do as well if you want to do something.
There will be new “revelations” – must of them bullshit, some of them true. Sifting through them will be a challenge. Just make sure you don’t keep a mind so open that your brains fall over.
With that said, though, we should recognize that this is the first serious blunder of the West on the propaganda front. And it’s a costly blunder. Oh well… 🤷🏻♂️
One of the reasons half of our recommended reading list is about language and framing is because it is the most important tool of politics of any kind. The way an issue is framed and the language used to frame it gives the operative the most important clue about the bigger picture.
This is true regardless of whether you are defending the status quo (let’s say you’re Pfizer or Associated Press), engaging in counter-revolutionary activities (classical liberalism, old conservative, etc.) or in outright revolutionary ones (progressives, neoliberal leftism, etc.).
In the first 8 days of 2022 several important developments occurred in this department.
First, dr. Robert Malone framed the issue of “mass formation psychosis” as it applies to the hysteria around the Wuhan Flu. Then that issue got seen by at least 100,000,000 people. Then it became a common talking point.
These firs three elements are not new. It happened before with “Let’s go Brandon” or “Make America Great Again” or “Yes, we can!” (to also give a left-wing example).
What distinguishes “mass formation psychosis” from other recent examples is its subsequent route. Immediately after it was uttered, the establishment (particularly Google) tried to censor it. When that failed, it tried to bury it under intentional disinformation disguised as “fact-check”.
Then the establishment tried to dismiss it as a conspiracy theory. As if stress-induced hysteria is something new and not a widely studied phenomenon that has been observed for centuries already. Since calling it a conspiracy theory is obviously failing too, now the establishment is calling it an “unfounded theory“.
The argument is now not that the phenomenon is unreal, but that the specific terminology used by dr. Malone is inappropriate and that it doesn’t have enough academic support.
In other words, the establishment is whining that we are using language outside of their control. And we’re doing it effectively and it’s starting to be a serious stressor for those who lick the boot of the Regime. After all, nobody likes to be called delusional – so if you can effectively emphasize and prove to a neutral audience that those who support mandatory experimental myocarditis-inducing gene therapy clotshots for a cold are indeed delusional, that’s a big problem for the Regime.
It is beyond obvious that mass hysteria exists. The NIH itself was discussing mass hysteria in the context of the Wuhan Flu as late as February 2021. So nobody seriously argues that this isn’t a real phenomenon. If you see someone arguing against that, assume that someone is a paid shill or an idiot.
The problem for the Regime, however, is that the sidelines (or the opposition) have been able to set a narrative point. Random normies that have nothing whatsoever to do with this information war (because that’s exactly what the pandemic is at this point) are now refusing to give a damn about what the Regime has to say and they routinely successfully dismiss the Regime’s “measures” with just one syntagm: Mass formation psychosis.
The next step of the Regime will be to double down on the bullshit. Sure, it won’t work, but it will buy time for the Regime. It’s the best they can do.
At this point, there is no retreat or “peace treaty” as an option. It’s either us (normal, outside of the crippling fear of a cold and outside of the special interests driving this lunacy) or them (the Regime). There is no middle ground and there will be no middle ground. Claiming otherwise is wishful thinking.
So, what’s next?
Well, we just have to keep on pressing. There is no silver bullet, but there are thousands of highly efficient bullets.
For now, we must continue to increase the personalcost of those who support the Regime. Infiltrate their circle of friends, ruin their credibility, cut them from their support network(s), ruin their careers (political or otherwise), go through the tedious (but highly rewarding) process of demoralizing them (Alinsky’s 13th rule) and, of course, never stop ridiculing them (Alinsky’s 5th rule).
Make it personally costly for any footsoldier of the Regime to continue to be one. Just next week, for instance, a police officer is due to pay me half of his wage (under court order) for having had the audacity to fine me for not wearing facial underwear on the street a year ago. Now is that police officer more likely or less likely to bother normal people on the street in the future?
The point is to remain intransigent. NONE of the points made by the Regime are legitimate. And never have been. Do not allow anyone around you to start from any other premise than the inherent illegitimacy of the Regime. In other words, language matters. The way you frame things is what drives the thought process.
Also, you should continue to look at things locally first because not all countries or regions are at the same point on the narrative curve. Some have longer inertia (e.g. Israel), some are relatively in sync with the English-language bubble and some have already finished or are close to finishing the curve (e.g. Sweden, FL, TX, etc.).
Oh, and more thing: Do not forget to keep lists of all of those who collaborated with the Regime. These people must be punished in every imaginable way within the confines of the law. And you’d be surprised just how wide the confines of the law are if you have enough imagination.
When I’m writing this, the controversy related to Novak Đoković being held in the Melbourne airport is yet to be resolved. So many of you will already know the result by the time you’ll be reading this.
Nevertheless, regardless of how this controversy will be resolved (Nole being deported, Nole being allowed in or Nole sent to one of Australia’s concentration camps remote quarantine facilities for a few days) – the event itself has the potential to be a turning point in ways I am sure the Australian “authorities” did not foresee.
Something clicked
From the moment it became public knowledge that the Serbian athlete will be allowed to compete without having to take the myocarditis-inducing experimental serum, something clicked both in the minds of those ignorant about the inherently political nature of the “pandemic” and in the minds of those who have been judiciously supporting the Regime so far.
It became clear that his participation could be similar to the one of Jesse Owens at the 1936 Olympics. Yeah, yeah, yeah, I know – it’s an unfair comparison but… is it really?
The Reich denied that black athletes can be excellent. Australia denies that normal people should be able to conduct their business without taking bloodclots-inducing experimental serums.
The Reich claimed to control everything – including reality itself. Jesse Owens showed that to be horse manure. The “pandemic” Regime in Australia claimed to control the border and rigorously enforce the “vaccine” on everyone and made millions of people to believe there is no escape. Here comes Novak Đoković with the potential to prove otherwise.
There are plenty of semblances between the two Regimes. Much more than the useful idiots and the paid shills of the Regime would want you to ponder upon.
Sure, Australia doesn’t (yet) gas people who disagree with the Regime and doesn’t (yet) build ghettos to dehumanize them. But make no mistake: that will come too if this tinpot third-world shithole is not stopped. And it’s coming to Europe too. Just today, Emmanuel Macron outright said that those who refuse the clotshot aren’t citizens.
But then again, it doesn’t have to be identical with the Third Reich of 1940 in order for the analogy to be appropriate. Australia today is closer to the Reich of 1936 than the powers-that-be would want you to consider.
However, unlike 1936, the plebs can now read for themselves (sometimes – even when Alphabet/Faceberg/Twitter censor things) and make the connections themselves.
And this leads us to the core issue: The plebs don’t like it.
Those who licked the boot of the Regime (and observed every single stupid “rule” that has nothing whatsoever to do with health – but everything to do with Control) are either asking for Nole to be forced to be as stupid as they are or… they’re starting to have doubts.
Timidly, sometimes quietly, sometimes not so quietly, more and more Australians (and not just Australians) are asking the obvious: Hold on a sec, are we the baddies here?
If Nole can have an exemption from the clotshot, then maybe the whole blanket mandate is a bunch of horse manure? If Nole can be just fine without taking the clotshot, then maybe, just maybe, the shot itself is at the very least useless for young and fit people? (hint: it is)
Australia has already seen violent protests against sanitary fascism – but those, as necessary as they were, came from people like me: people who smelled the BS right from the getgo and took the Wuhan Cough as what it is: a semi-serious respiratory virus used as an excuse for the installation of a dictatorship.
But what Australia hasn’t seen yet is a mass questioning of the Regime itself. Don’t be fooled by Twitter bubbles. Just as we speak there are millions of conversations taking place allover Australia about the Regime.
Sure, many will still end up agreeing that Novak Đoković is killing grandma or whatever bullshit the Regime is still selling to the plebs as an excuse to curb their freedoms. But a lot more won’t. Many of them will not voice it publicly, necessarily. But the seed of doubt will have been firmly planted.
And, as time goes on, that seed will start to flourish. And they will end up resenting the Regime. And that resentment will turn to anger. And, some of them will end up turning that resentment into action. Some of them foolishly – like the chap who self-immolated over the vaccine mandate (instead of taking a few members of the Regime with him) – but, surely, some of them will turn to much more effective action: political.
Of course, we can’t know now how many. But, the slave mentality of the Penal Colony notwithstanding, it’s impossible not to see a rise in dissidence Down Under after this incident.
This cannot and should not be forgiven
The biggest mistake those who oppose the Regime can make is to forgive. None of this should be forgiven. Ever. And every single apparatchik of the Regime will necessarily have to be punished in any way possible.
One thing is certain, though: Nobody can, in good faith, argue against the point that Australia is, at best, an autocratic illiberal Regime. In fact, Australia is no better than Mugabe’s Zimbabwe – a third world tinpot dictatorship in which arbitrary nonsense is the norm.
Taking Nole’s phone and effectively jailing him for the crime of being healthy without clotshots is something that cannot ever be forgiven. Even the Third Reich treated politically incorrect foreign athletes better in 1936.
Yeah, yeah, I know, I’m insulting the victims of fascism or whatever cope will be thrown at me this time around from the bien pensants du jour. In reality I am doing the opposite: I’m honoring the memory of the victims of fascism by speaking out in order to prevent that tragedy from happening again. You know, I kinda take #NeverAgain seriously.
And remember: Australia has apartheid, remote camps for dissidents, non-stop surveillance that would make STASI or the KGB envious, massive censorship apparatus and you can’t leave the country. There is no significant moral difference between the current Australian “pandemic” Regime and the Chinese Communist Party. Scott Morrison may indeed be genuinely anti-China (and good for him, and some of his actions on that front are commendable) but Australia, at this point, is just the People’s Republic of China with a smiley face.
The rest of the so-called “free world” isn’t too much behind.
We, as citizens, can change that and prevent that from happening. But, I suspect enough countries won’t. Western Europe is lost already and it’s basically an open-air concentration camp in which you get thrown down the pavement (including grandmas, women and children) for disagreeing with the Regime (it’s happening as a matter of routine in the Netherlands, Belgium, Luxembourg and Germany already). In Australia they outright shoot you.
But don’t forget: Novak Đoković is a Serb. And Serbians have a tendency of not going down easily. In fact, the foundational myth of the Serbian people is based on a resounding defeat in which the Serbs refused to lose until they took the enemy with them – making the victory incredibly expensive for the enemy.
Or… perhaps this will be a nothingburger. Perhaps the Australian psyche is so blasé from the Regime’s military-style propaganda that this incident will not wake them up from the psychosis too many of them are into. I guess we’ll see in a few months 🤷🏻♂️
Sper că ați ținut liste în 2020 și 2021 cu toate lichelele, împuțiții, jegurile și câcații uscați sau mai puțin uscați care au lins ciubota Regimului. Dacă nu, nu e încă timpul pierdut – dar nici nu mai e foarte mult timp.
Așa cum vă spuneam în septembrie anul trecut, când Presa Miluită vă dădea daună totală cu doomerisme de trei scuipați, nebunia se termină. Sigur și precis. Până și cea mai iliberală țară de pe planetă, închisoarea în aer liber Australia, s-a deschis cedând din nou Chinei locul pe care i l-a furat prin mai 2020 și nu i l-a mai dat înapoi vreme de 17 luni de zile.
Altfel spus: Ați respectat „măsuri” absolut degeaba. Da, toate. Nu, nu există excepții.
Nu trebuie iertați
Iertarea, în acest punct (sau în următoarele câteva luni) reprezintă în mod intrinsec o eroare de proporții biblice.
Niciunul dintre cei implicați în Cântarea Pandemiei nu trebuie iertat. Toți, fără excepție, trebuie pedepsiți în mod exemplar și necruțător. De-aia e bine să aveți liste. Ca să nu cumva să uitați vreunul.
Atât cât permite legea (sau situația de facto), nu trebuie să ezitați nicio clipă în a vă crea oportunitatea să-i pedepsiți. În orice fel posibil – tracasare, sabotarea intenționată a carierei, bârfă, distrugerea cercului de prieteni, scoaterea rufelor murdare în public spre a le diminua și mai mult credibilitatea, acțiuni în instanță, huiduieli pe stradă, sabotaj politic (dacă sunteți în această poziție), sabotaj profesional, tracasări de orice fel și încă multe altele – toate neostenit și cu voioșie. „O tactică bună e o tactică pe care oamenii tăi o practică cu plăcere” – ne învață Saul Alinsky.
Găsiți ceva legal ce vă și amuză să-i faceți unui Cântăreț al Pandemei – și faceți-o nemilos de câte ori puteți.
De aceea, în 2022, trebuie crescut gradul de agresivitate, dar și de ostentație. Cu cât sunteți mai ostentativi, cu atât îi doare mai tare. Și cu cât îi doare mai tare, cu atât e mai bine pentru Țară.
De aceea, în 2022, nu vom mai tolera la fel de ușor apelurile la civism. Civic ești cu oameni de onoare – nu cu jeguri. Jegul se mătură fără menajamente.
Nu există niciun motiv rațional pentru care aceste jeguri să aibă un an 2022 bun. Dimpotrivă! Viața lor trebuie să înceapă să devină grea din cât mai multe puncte de vedere: financiar (în primul rând), moral, psihic, politic (acolo unde e cazul) și social.
Ei au încercat să ne distrugă viețile socio-economice. Mare idioți am fi dacă nu ne vom răzbuna cum se cuvine pentru mârșăviile la care ne-au supus părinții și copiii. Gunoaie ca Orban din pixul cărora oameni amărâți au fost amendați cu €1000 pentru că au cumpărat stixuri de la magazinul greșit trebuie ținuți minte și penalizați cât mai dur cu putință. Cu voia lui Allah poate apucăm să-i cântăm ”La mulți ani” cu cătușele. Poate chiar anul ăsta 🤗
Avem multă treabă în 2022. Și cum în ’21 am oprit (la plural, împreună, vă știți care) mai multe decât ne dădeau șanse chiar și (prea) mulți dintre ăia ce se dau ”de-ai noștri” – anul de începe poate fi pe bune al nostru în mai multe feluri decât ar putea părea acum în acest 1 ianuarie deosebit de cald (dar nu la fel de cald ca anii ’80 ai secolului trecut).
Așadar, la mulți ani aproape tuturor! Cu excepția celor implicați în Cântarea Pandemiei. Cărora le urez un călduros ”muie și sacâz” – în special iubitului nostru președinte, comandantului acțiunii și celor 67 de senatori care în 27 octombrie 2021 s-au pus singuri pe lista dușmanilor absoluți și de neiertat ai libertății și prosperității poporului român. Cu aceștia din urmă abia aștept să mă văd.
Acuma, faptul că șpăgarii eroi sunt scuipați și înjurați este un lucru fundamental bun, dezirabil și de repetat cât mai mult în orice circumstanță, nu doar la vamă. Medicii, în cvasitotalitatea lor și, da, ca clasă socială sunt DE VINĂ pentru faptul că Regimul ”pandemic” încă nu a căzut. Ideal ar fi ca mulți dintre ei să facă pușcărie – precum criminalii odioși de la Sibiu sau Aleșd. Dar până să ajungem acolo, este foarte bine și important ca uneltele Regimului să nu doarmă liniștiți, să fie mereu sub presiune și să fie văzuți drept ceea ce ei chiar sunt: niște felceri colaboraționiști, dușmani ai libertății și prosperității poporului român.
De unde știm că presiunea funcționează? Păi ne-o spun chiar ei.
Reamintim că șeful DSP se mândrea în public la Digi24 anul trecut că a încălcat toate legile pentru a servi Cântarea Pandemiei. Iar în octombrie 2020 Parchetul a descins la sediul DSP iar același șef DSP Arad se plângea că jumătate din personal are dosar penal și el considera asta ceva nasol pentru că-i timorează pe șpăgarii eroi criminali din misiunea lor de-a aplatiza libertatea românilor sub pretextul tusei chinezești.
De asemenea vă reamintim că șpăgarii eroi criminali în halate albe au avut tupeul, nesimțirea și jegoșenia (caracteristică de altfel profesiei) de-a solicita nici mai mult nici mai puțin decât ca lor să nu li se aplice Codul Penal. Literalmente legalizarea crimei în spitale. De ce? Întocmai pentru că ”protocolul” este cel care ucide mulți oameni – iar șpăgarii știu asta dar nu spun nimic. Și e normal să nu spună – Regimul îi miluiește cu mii de lei pe lună ca să tacă și să execute, banii ăștia fiind în plus față de salariile și-așa uriașe și evident nemeritate (comparați rata de supraviețuire în ATI-urile din România cu orice țară vreți voi).
La această știre – cum că șpăgarii eroi sunt tratați așa cum merită de poporul român atunci când șpăgarii atentează la libertatea și prosperitatea lor, sinistrul sănătății, fiul de torționar securist, Alexandru Rafila, a reacționat în stilul său caracteristic:
Faptul că mulţi dintre colegii noştri în acest moment sunt supuşi unei foarte mari presiuni, mă refer la colegii de la Direcţiile de Sănătate Publică, care acţionează în punctele de trecere a frontierei, trebuie să înceteze. Ei nu fac altceva decât să încerce să protejeze siguranţa cetăţenilor acestei ţări, ei îşi fac datoria. Cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că dacă îi blamăm şi îi demobilizăm, atunci când o să vină noul val pandemic, o să avem probleme foarte mari, tocmai pentru că nu respectăm nişte funcţionari publici specializaţi, care pot să ajute la trecerea peste acest val pandemic.
Din greșeală sau intenționat, Rafila a spus un adevăr fundamental: Dacă vom continua să îi blamăm și să îi demobilizăm, ei, Regimul, for avea probleme foarte mari. Și tocmai de aceea taman asta trebuie făcut chiar mai abitir de-acum înainte!
Presați-i, tracasați-i, demoralizați-i!
Nu există niciun motiv rațional pentru care un angajat al DSP ar trebui să meargă liniștit acasă la somn după muncă. Nu! Trebuie constrânși să aibă mereu îndoieli, mereu conștiința încărcată, mereu să se întrebe dacă merită să facă munca pe care o fac.
Nu uitați că Regimul nu ne iartă pe noi civilii! Orice truc, șiretlic, ilegalitate sau viclenie care ne poate determina pe unii dintre noi să ne îndoim dacă merită să continuăm să ne opunem este deja folosit fără nicio milă sau jenă de Regim. Cei care greșesc sunt civilii care încă se abțin de la a răspunde cu aceeași monedă.
Mai zilele trecute până și însuși Al Rahat se smiorcăia în public că propaganda lui pro-crotaliere s-a ales cu amenzi de zeci de mii de lei. De ce se smiorcăia? Pentru că amenzile au venit la reclamațiile noastre, ale civililor pe bune, care nu doar că nu sugem bani de la Sistem, dar nici nu vrem asta.
Acțiunile în instanță și protestele sunt foarte bune. Foarte bune sunt și petițiile fizice depuse la birourile parlamentarilor din teritoriu. Foarte bune sunt și audiențele la aceștia! Dar toate astea pot fi dublate și de acțiuni individuale sau de grup mic ce pot fi repetate zilnic. Cum ar fi:
Creați miniscandaluri publice la intrările în mall-uri, târguri de Crăciun (pentru cei care locuiesc în orașe retardate mintal precum Cluj Napoca sau București) sau alte locuri unde încă se mai solicită (în mod ilegal, vă reamintesc) odiosul certificat. Ideal în grupuri de câte 6-7. Mai ales când e coadă! Puneți presiune pe cei de la ușă. Verbal și vehement.
Refuzați categoric să purtați câcatu’ ăla de mască și vedeți ce se-ntâmplă. În majoritatea cazurilor veți inspira prin exemplu și pe alții să facă la fel! Cu excepția apariției Poliției, certați-vă cu absolut oricine vă fute la cap să v-o puneți! Legal vorbind, dacă nu constată Poliția, nu s-a întâmplat nimic – deci legal nu riscați absolut nimic. Însă civic riscați să vă faceți auziți, să mai puneți pe gânduri încă un om sau doi și, foarte important, să mai demoralizați câte un futengrijist – care data viitoare nu va mai fi la fel de curios să aibă ”simț civic” dacă știe că se poate lăsa cu un lighean de scuipați și mulți dumnezei, cristoși, cădelnițe, vagoane de muie și alte formulări creative din dulcea noastră limbă română.
Repetați (dacă puteți) proteste de tipul celui de la Constanța. Necesită minimum 50-70 de oameni și implică niște riscuri legale (amenzi) – dar sunt de impact. Pun presiune pe Regim și îi demoralizează pe cei din stradă. Filmați tot și distribuiți! Ideal în grupul de 50-70 să aveți și copii (până în 15 ani, de preferință fete). E important atât pentru impactul mediatic cât și pentru educația lor. Copiii trebuie să învețe de mici că dictatura, Regimul, este prin definiție dușmanul lor. Și motivul pentru care viața lor s-a înrăutățit și copilăria le este furată.
Râdeți-le în față covidopaților. Nu ezitați sub nicio formă! Faceți mișto de ei în cel mai brutal mod în public. ”Da mă, o să căhăie bunica. Hai sictir – marș la doza 7, oaie!” – scurt și fără comentarii suplimentare!
Încurajați-vă copiii să facă la fel. Nu există absolut niciun motiv rezonabil pentru care copilul vostru ar trebui să poarte mască la școală. De înțepat cu atât mai puțin. Încurajați-vă copiii să conteste vehement orice legat de pandemie și să refuze categoric să se supună oricărei restricții. Ce-o să le facă? O să-i exmatriculeze? 😂 Nu pot face asta și o știm cu toții.
Continuați să-i tracasați pe Internet. Nu există absolut niciun motiv pentru care pagini precum RoVaccinare, Octavian Jurma, Cherecheș, Ministerul Sănătății – și restul goarnelor Sistemului – să nu fie pline de ”laugh reacts” la absolut fiecare postare, indiferent despre ce e vorba. Și, desigur, cât mai des comentat în stilul gradient – adică și comentarii direct cu înjurături, și comentarii moderate dar și comentarii în stil academic toate însă indicând același lucru: Că cele transmise sunt direct minciuni propagate cu rea credință.
Luați în considerare și acțiuni de lipit afișe/stickere – cu mesaje, cu promovat proteste, cu ce-o fi. Design-uri sunt destule gata făcute. Aici sunt ceva complicații legale (tot în zona amenzilor) însă dacă locuiți într-un oraș veți observa că e plin de stickere/afișe cu/despre tot felul de cauze și evenimente. Orientați-vă după alea pentru început și adăugați-le și pe ale voastre. E o treabă obositoare, dar are impact!
Aflați-le adresele de-acasă ale DSP-iștilor și propagandiștilor. Câtă vreme nu vă atingeți de ei nu-i nicio infracțiune sau contravenție dacă în fiecare zi altcineva îi oprește pe stradă în drum spre casă și-i întreabă dacă nu le e rușine de ce fac și eventual le dă o înjurătură zdravănă. 100 de zile de așa ceva și pun rămășag că veți vedea rezultate! În majoritatea timpului după cel mult 10 zile – că cei mai mulți dintre ei îs virgini închiși într-o bulă. Nici nu-și imaginează că pot exista consecințe pentru prostiile pe care le zic și fac în public.
De asemenea, nu permiteți nimănui în jurul vostru să discute în termenii Sistemului. Dacă auziți așa ceva, interveniți brutal și corectați cursul discuției. Orice discuție despre subiectul ăsta trebuie să plece de la următoarele prezumții:
Absolut tot ce zice Sistemul (DSP, Arafat, Rafila, orice minister, orice politician al Puterii plus cei de la USR) despre pandemie este o minciună și un fals grosolan din start până la proba contrarie. Probatio diabolica.
Absolut nicio măsură nu e despre virus. A prezuma altceva înseamnă tembelism, analfabetism funcțional și idioțenie. Nu permiteți idioțenia să existe în jurul vostru 😀
Absolut nicio măsură nu e legitimă. Nu, niciuna. Nu, nu există excepții. Nu, nici măcar testarea. Nu, nici măcar masca. Nu, nici măcar [introdu aici aspectul Dictaturii care pe unii zic că nu-i deranjează]. Toate trebuie prezumate a priori drept ilegitime, imorale și inutile – pentru că chiar sunt. Și discutate în termeni de cât de ilegale sunt (pentru că toate sunt și ilegale).
Funcționează!
Și acum și niște vești bune.
Deja unii dintre ei îs foarte câcați la cur sau demoralizați. Cel mai recent exemplu e vaccinopatul Craiu, care după ani de propagandă totalitară vaccinopată a părăsit spațiul public dezgustat de faptul că publicul român este suficient de inteligent încât nu doar să miroasă propaganda, dar să și reacționeze verba fix așa cum merită tov. Craiu. Felicitări tuturor celor care de-a lungul ultimelor 14 luni ați lucrat la asta! Vă știți voi care.
Ei bine, la fel trebuie să li se facă următorilor: Jurma, Cherecheș, Gheorghiță, Gabriel Diaconu, pagina RoVaccinare, Adrian Wiener, Vasi Rădulescu (căruia chiar trebuie să-i faceți plângere penală pentru aceste declarații) dar și alții. Nu există absolut niciun motiv pentru care oricare dintre ăștia ar trebui să citească altceva dimineața la cafea decât mii sau zeci de mii de înjurături, punere la îndoială a calității lor umane, punere la îndoială a muncii lor, punere la îndoială a bunei lor credințe și procese de intenție cât mai agresive cu putință la fiecare virgulă pe care aceștia o slobozesc în public. Be relentless!
De asemenea, o bună parte din șParlamentarii PSD și PNL sunt literalmente câcați la cur. Fug pe cât pot să nu mai dea ochii cu cetățenii și au îndoieli serioase că merită pentru ei personal să se supună ordinului de Partid și de Stat în privința odiosului certificat. Vă reamintesc că acum 3 luni se discuta despre trecerea pe repede-înainte a certificatului fără nicio dezbatere – acreditându-se în public ideea că e o chestie tehnică, oricum inevitabilă și față de care n-are niciun rost să faci opoziție. Și… apoi a venit votul din Senat, protestul mai mărișor din 2 octombrie, căderea guvernului Cazzo… știți povestea.
De-aia insist: Nu lăsați pe nimeni să vă spună că n-are rost. Ăsta e și scopul Regimului – să vă convingă să nu mai vorbiți despre asta sau măcar să vă sictirească să mai vorbiți. La schimb, voi trebuie să vorbiți doar despre asta.
De asemenea, cam jumătate din forțele de poliție sunt pregătite să demisioneze dacă-s obligați să bage în ei serul experimental care dă miocardite. Peste 3/4 sunt din oficiu împotriva ideii de-a da amenzi pe certificate. Și aproape 100% împotriva amenzilor pe măști (care nu se mai dau de ceva vreme). Informația vine de la Valer Kovacs, avertizor de integritate în Poliția Română, lider de sindicat și om care e deja hârșâit într-ale fluieratului în biserică cu succes. El a bătut Poliția Română în instanță după ce șefii îl dăduseră afară. De ce-l dăduseră afară? Pentru că a spus în public că Regimul le-a poruncit să dea cât mai multe amenzi pentru infracțiunile foarte grave precum plimbatul cu bicicleta fără odioasa declarație pe propria răspundere. Ce vreau să zic e că pe Valer Kovacs e sănătos să-l crezi că nu mănâncă borș. Nu e în interesul lui.
Și aici vine o altă veste relevantă: Câtă vreme nu scuipi polițistul, sau îl înjuri sau… mă rog… câtă vreme nu ești prost în public – e extrem de puțin probabil să fii sancționat pentru încălcarea „măsurilor” pulii mele pe pandemia lu’ Pește. Eu tot încerc și de prin septembrie n-am mai reușit. Am o colecție impresionantă de avertismente, e drept.
Este și-o vorbă – Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă. Când însuși aparatul represiv ține cu noi (indiferent de motive), e numai vina noastră că nu profităm de asta. Trebuie folosite evenimentele acestea pentru scopul nostru.
Gata. Atât. Nu uitați mâine la 9:00 fix cel târziu (de preferință de la 8:30), dacă sunteți în București, să vă prezentați la intrarea C a Palatului Parlamentului (”Casa Poporului”).
Dacă nu sunteți în Capitală și aveți timp și bani, călătoriți la București de astăzi și fiți acolo. Or să mai fie ocazii cu siguranță – dar ar fi tare bine dacă ați putea merge și mâine.
Așa… întâi să vă bag și pe voi în vibe-ul meu. Daț play la asta:
Aț dat? Bun, și-amu cât ascultați în grecește despre ștrengarul din parc, să vă zic ce se mai întâmplă.
În primul rând, nu, nu ne-a cenzurat nimeni site-ul. Sheesh bă frate până și însuși Faceberg Meta mai dispare cu totul de pe Internet din când în când darămite un biet sait ca aiesta.
Ce-a fost baiul? Păi… tehnologia. Întâi a expirat certificatul SSL. Vedeți voi, spre deosebire de viața reală – unde încă se mai discută – pe Internet e cvasi-obligatoriu să ai țăfărticat la sait. Și tot spre deosebire de viața reală, rolul țăfărticatului pe Internet e unul ceva mai logic. Însă… există și corner cases. Saitul ăsta e unul din ele. Hotnews.ro este/a fost un altul. Și mai sunt.
În genere, pentru site-urile care nu colectează date (cum este acesta) și care au doar text și poze, țăfărticatul (și protecția oferită de acesta) este inutil atât pentru tine, cititorule, cât și pentru noi ăștia de scripețim, punem poze și dăm Publish. Sigur, în teorie, cineva ar putea intercepta traficul de la serverul nostru și până la voi și să-l înlocuiască, dându-vă impresia de exemplu că am publica pe site un poem intitulat ”Muie Cititorului” de Nicolae Ciucă. Dar asta e deja din seria true-sci-fi. În sensul că se poate dar e mai mare daraua decât ocaua.
Eh, dar cum majoritatea saiturilor sunt despre colectat cât mai multe date (ca să vă vândă ceva, ca să vă facă un profil, sau, da, ca să vă urmărească cu scopul de-a vă face rău!) – niște mulți băieți și câteva fete s-au apucat să bată la cap pe toată lumea acum vreo 10 ani ca să devină țăfărticatul obligatoriu pentru toată lumea.
Sigur, de jure nu e obligatoriu nici acum (și nici nu poate fi nici măcar în teorie) însă de facto grosul utilizatorilor de Interneți citesc aceste mâzgălituri (și ascultă pe fundal muzică grecească) folosind una din astea trei: Firefox, Google Chrome sau Safari. Sau un derivat din astea trei (e.g. Pale Moon, Chromium, etc.). Eh, și-aici a venit beleaua: Prin 2017 ăștia trei au zis: ”Bine mă, d’accord cu voi băieții și cele câteva fete care vreți țăfărticat. Punem avertisment serios de securitate și facem crunt de dificilă pentru utilizatorul obișnuit vizitarea de saituri care n-au țăfărticat. Bun așa?”
Eh, dar țăfărticatul nu e chiar ușor de obținut. Nu-s două click-uri. Sau, mă rog, pot fi și două click-uri dacă ești dispus să plătești pentru țăfărticat mai mult decât pentru site în sine. Unele ajung și la $1000/an. Alea se pun cu două click-uri!
Dacă totuși nu vrei să dai un hectar de bani dar totuși să-ți fie vizibil site-ul și pentru cei care se sperie de mesajul înfiorător de mai sus (pe care l-ați primit în ultimele zile), există opțiuni gratuite. Ba chiar open source și cu fainoșag cum îi place unei minorități gălăgioase și atotcuprinse de ea de pe Internet (îi știți – îs ăia cărora le pute Telegram că n-are nu-ș ce criptare de care realist îi pasă statistic fix nimănui și te îndeamnă să folosești ceva dubioșenie de care n-a auzit nimeni cu 10 utilizatori și care-i contraintuitiv și esențialmente imposibil de folosit fără 10 ani experiență în calculatoreală – ăia!).
Eh…. și ca orice chestie open source – e scris prost, funcționează și mai prost, update-urile sunt pe nepusă masă și strică tot, și sunt neanunțate (mă rog, tehnic vorbind sunt anunțate dar în niște locuri atât de obscure încât nimeni normal la cap nu intră acolo ca să vadă ce se mai întâmplă). După ce te chinui 6-8 ore când îți faci site-ul să faci să meargă și țăfărticatul, te trezești la câteva luni că întreg-ul set-up e ”deprecated” c-așa e de părere un puțoi tocilar care n-a mai ieșit din casă din 2012 (în cel mai bun caz) și i-a venit lui o idee să facă totul ”mai bun”. Și-l face așa de bun că-i mai prost decât precedentul – cu 80 de foldere de configurări în 5 locuri diferite de nu se mai înțelege nimic.
Asta s-a întâmplat în aprilie 2020. Pentru cei înclinați de detaliile tehnice – căutați și voi ACME v1. Articolul ăsta e pentru oameni normali așa că nu intru în cârnațurile alea de demențe de față cu oamenii normali. Nu se cade! Dacă m-apuc să povestesc despre certbot și parametri gen –rsa-key-size 2048 –preferred-challenges dns-01 –server mă trezesc cu toate înjurăturile deci mai bine nu.
Eh, și din aprilie 2020 nu mai am țăfărticat în mod automat. Tră’ să am grijă să-l tăt prelungesc. Și… cum fusei la beci în ultimele săptămâni, fix grija asta o avui!
Și pentru că o belea nu vine niciodată singură, fix amu n-o mers nici plata recurentă pentru găzduire. Astfel că vreme de vreo 15 ore (cât eu mă dădeam cu trenul) nici dacă erați dispuși să acceptați enormul risc de-a citi aiest’ sait fără țăfărticat nu s-a putut nici asta.
Vedeți voi, în era tehnologiei totul trebuie să fie complicat. În 2010 sau 2002 nu exista să nu meargă plățile recurente. Acum? E o chestie comună să te mai trezești cu ele blocate că n-ai dat click… pardon… „tap” pe nu-ș ce buton în nu-ș ce aplicație ca să autorizezi. De parcă documentul semnat cu mânuța mea pe care scrie ”ăstuia îi dai X dolari de la mine din cont în fiecare lună pe data Y de-acum și până îți zic eu să nu-i mai dai” nu e suficient. Și… iată că nu mai e suficient. Căci legea (contractului în cazul ăsta) valorează generalmente fix pix prin comparație cu Măria Sa Tehnologia care-i mai proastă pe zi ce trece (consecință directă a faptului că din ce în ce mai mulți imbecili și vaci cu cabină ajung să lucreze în domeniu).
Unde vreau să ajung? De ce vă povestii toate astea?
Păi… în primul rând ca să anunț că nu ne cenzurară nimeni. Doar tehnologia fu proastă în public. Din nou. Și-o să mai fie, fiți fără grijă. Lucrurile nu se vor îmbunătăți în acest departament – dimpotrivă, vor continua să se înrăutățească în ritm accelerat!
În al doilea rând vă povestii toate astea ca să arăt un crâmpei din câți nervi implică fie și numai pentru a menține un ceaslov cu ispisocuri modest precum acesta dar care să aibă și ceva garanții de libertate. Adică să nu se trezească fără domeniu pentru că așa li s-a năzărit unor activiști cu păr albastru pe cap și negru plin de jeg la subțioară. Sau să se trezească fără găzduire pentru că angajații companiei de hosting sunt ofensați de conținut. Nu-i treabă ușoară să-i ocolești pe toți nebunii. Nu-i scump ca bani, dar e îngrozitor de scump ca timp, nervi și uzură asupra sănătății mintale – unități de valoare pe care, cel puțin subsemnatul, pune preț ceva mai mare decât pe bani. Că bani se mai fac, dar timp nu.
Și, nu în ultimul rând, vă povestii toate astea ca să reamintesc tuturor să trateze tehnologia cu suspiciune din oficiu. Doar pentru că-i mai ”comod” nu înseamnă obligatoriu că-i mai bun. Sau, pentru cealaltă tabără, doar pentru că-i ”FOSS” sau ”federat” sau ce alte cuvinte mai folosesc tocilarii pentru a descrie produse marginale de extrem de proastă calitate și parcă făcute în ciuda pulii să nu le poată folosi niciun om normal – nu înseamnă că-s și bune.
Gata. Atât. Ne vedem la podcast, la Beciul Propagandei, pe la interviuri și, desigur, în stradă.
La începutul dilelii pandemice Regimul ne vorbea despre potențialul cost al inacțiunii. La noi mai slăbuț, dar în Marea Britanie le spăla creierul amenințându-i cu sute de mii de morți.
De altfel, în Marea Britanie, Regimul a fost mult mai de treabă – publicând chiar pe site-ul guvernului manualul de propagandă cu care urma să fie spălat creierul populației spre a adera la „măsuri” absolut imbecile, inutile, imorale, iliberale și ilegale.
Spre deosebire de costul inacțiunii Regimului – care nu a fost confirmat absolut niciodată și nici nu avea cum căci întreaga narațiune era intenționat exagerată, există însă și un cost al inacțiunii cât se poate de real în dreptul nostru, al ăstora care refuzăm să ne lăsăm pradă fricii și șantajului: Cu cât amâni mai mult să te răzvrătești, cu atât vei fi mai dezumanizat(ă).
Story time
Cineva foarte apropiat mie a fost zilele astea la o nuntă ilegalistă. S-a vaccinat regulamentar cu două Faizăre d-ălea bune, a purtat mască regulamentar inclusiv pe stradă în toamna lui 2020 și primăvara lui 2021. N-a fost la niciun protest, niciun concert și, în genere, a căutat să se păzească. Firește, n-a ajutat la nimic – virus tot a luat primăvara trecută. Dar trecem peste.
Singurul (sau mă rog, printre puținele) contacte ale acestei persoane cu disidența era subsemnatul.
And then suddenly something clicked
Persoana în cauză urmărește doar știri mainstream. Nu stă cu nasul în PDF-uri, nu discută cu oameni de pe 4 continente despre subiect și în genere nu-și bate capul.
Și totuși… în octombrie 2021 a decis: Marș mă nu port nicio mască pe-afară, să fie clar! Brusc voia să știe cum se contestă amenzi, care-i procesul legal, etc.
Tot în luna octombrie și-a făcut apariția și la primele proteste. Mărturisesc că mi-a picat fața s-o văd acolo. Mă aștept eu la multe, dar unele lucruri chiar mă surprind.
Ei, și vine nunta ilegalistă de care vă ziceam. Și după nuntă, îmi zice așa: ”Bă Luci da’ m-am sălbăticit de tot. Nu mai știam cum să vorbesc cu oamenii. Nu-i okay deloc treaba asta.”
Zâci?
Nu te lăsa dezumanizat(ă)
Povestea de mai sus se va repeta cu zecile de mii (în cel mai pesimist caz) în următoarele 35 de zile. Nu trebuie să mă credeți, uitați-vă în jur cu atenție.
Până și aici, în Panicard Central (pe vremuri Cluj-Napoca) brusc nu mai sunt eu chiar singurul nebun. Din mai 2020 și până acum 3 săptămâni, cu regularitate eram singurul din orice mijloc de transport în comun fără niqab pandemic. De vreo trei săptămâni niciodată n-am mai fost nici primul și nici singurul.
Înțeleg că mulți dintre voi sunteți obosiți și nu mai aveți răbdare. Înțeleg și că nu toată lumea e conștientă de cât de luuuuungă e inerția sociologică a poporului român – dar vă asigur că Regimul e foarte conștient de asta!
Românii, cu experiență în dictaturi, sunt obișnuiți cu disidența pasivă (celebrul ”zic ca tine și fac ca mine”) și foarte puțin obișnuiți cu disidența activă. În situația curentă, avem nevoie de ambele în cantități foarte mari. Cea dintâi este asigurată (și nu mai lăsați Regimul să vă convingă că nu-i așa!) – însă cea din urmă este foarte slabă.
De aceea e foarte important să continuați să vă exprimați în public. Să-i expuneți pe cei care încă n-au ieșit din blocajul mintal (în care, e drept, mulți s-au băgat voluntar) la curajul de-a spune NU.
Dacă lupta era pierdută, Regimul nu se mai zvârcolea într-așa hal. Nu te-apuci să pui mesaje absolut grotești (ca acesta, de exemplu – aici arhivat în caz că dispare) pe pagina oficială de promovat crotalierea. Dacă lupta era pierdută și Regimul simțea că a câștigat, dădea drumul la tancuri și la lagăre (așa cum face Australia) – nicidecum nu fugea Parlamentul de legea certificatului și nu se apuca noul sinistru al Sănătății să ne povestească verzi și uscate despre ostilizarea populației.
Regimul nu o să vă spună niciodată ”da mă, ne e frică de #sbcc” – însă e important să-i urmărești mișcările. Și, chiar mai important, să nu te oprești nici măcar o secundă din răzvrătire, din denigrat Regimul și din opoziție de toate felurile. Scopul Regimului e să te convingă că n-are rost (conștient fiind că dacă și numai 50.000 de oameni se supără rău tare de tot, s-a dus Dracu’ nu că guvernul – ci tot Regimul).
Regimul caută să te convingă că-ți vrea binele. Ceea ce este adevărat. Regimul chiar îți vrea binele. Misiunea ta e să faci tot ce-ți stă în putință ca el să nu ți-l ia!
Cum să-i ajuți și pe alții
Tot acest proces este un joc al numerelor. Chiar dacă ușor-ușor inerția bate înspre noi – nu e deloc un moment de relaxare. Dimpotrivă – acum e un moment foarte bun pentru dublat eforturile.
Cel mai important e să-i expui pe toți cei din jurul tău. Nu la virusul SARS-CoV-2 – ci la curaj. Așa cum remarca (cu tristețe!) publicația stângistă americană Newsweek discutând despre acțiunile guvernatorului Ron DeSantis – curajul este contagios. Aceasta e variabila pe care nu o poate cuantifica Regimul decât cel mult aproximativ. Și curajul nu se manifestă doar la proteste (deși acolo este nevoie de el chiar mult).
Avem sute de mii de concetățeni (probabil milioane, dar hai să rămânem conservatori) – care au nevoie de un impuls. Orice impuls.
Cheamă-ți prietenii, amicii și cunoscuții panicarzi la o petrecere. Pe orice motiv. Pune-i în situația de-a socializa. Cu cât au fost mai proști în public ascultători față de Regim, cu atât vor avea dificultăți mai mari în a socializa. Gentil, cu duhul blândeții, aruncă oricare din aceste micuțe pastile (dar numai una – nu toate deodată!!!):
Nu, serios acuma, voi cât mai aveți de gând să stați în casă?
Voi chiar aveți de gând neironic să purtați măști până la sfârșitul vieții? În unele țări (Belgia, spre exemplu) arafații lor sugerează îmbotnițarea pe 3-5 ani minimum. În altele (Israel) se pregătesc să înțepe șeptelul a 4-a oară.
Nu, serios acuma, pe la al câtâlea ARNm sunteți dispuși să începeți să (vă) puneți întrebări?
Nu, serios acuma, voi când aveți de gând să mai și trăiți nu doar să subzistați?
Acestea, dar și alte abordări, nu sunt menite să confrunte direct. Ci să ajute subiectul să formuleze primul gând. Să planteze sămânța îndoielii. Altfel se plantează când e față-n față decât când e pe Internet. Vă zâc din experiență.
De altfel de-aia și încurajează Regimul socializarea pe Internet în timp ce vă trimite Miliția pe cap și la grupuri de 5-6 oameni. Grupurile – chiar și cele mici – care discută fără știrea Regimului reprezintă în mod intrinsec un pericol pentru Regim.
Proximitatea expune ambele părți. Voi sunteți deja imuni la poveștile Regimului – dar foarte mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu ne-au auzit vreodată cazul. Voi n-o să pățiți nimic de la a 472827482653-a expunere la poveștile Regimului. Sunteți deja imunizați la asta 😀
Însă fiecare expunere a unui om nou la perspectiva disidentă plantează o nouă sămânță a îndoielii.
Eu nu ratez nicio ocazie să trântesc câte-o remarcă în public, cu glas tare, împotriva Regimului. Fiecare ciudat care-mi spune în magazin să-mi pun mască (nu-mi pun aproape niciodată) primește câte-un răspuns cu glas tare (menit să fie auzit de ceilalți, nu de idiotul util al Regimului) de tipul: ”Da, du-te și mai bagă un suprarapel. Pregătește-te pentru doza 4. Sigur o să fie bine. Mai pune și două măști că au zis experții că-i bine.”
Câteodată o astfel de atitudine nu generează nicio reacție. Câteodată, da, poate genera și un mic conflict. Dar, de cele mai multe ori, face minimum un om să înceapă să-și pună întrebări. Să aibă acel moment de ”bă, ia stai așa…”
Nimic din toate astea nu e posibil dacă te lași dezumanizat(ă) sau sictirit(ă). Pe asta și mizează Regimul: pe cei pe care nu-i poate dezumaniza, măcar să-i sictirească. Să nu mai vorbească despre asta. Fiecare disident care alege să nu mai vorbească este un câștig pentru Regim.
Râzi de ei, bucură-te de viață și răzvrătește-te!
Forțează dușmanul să-și respecte propriile reguli. (Regula nr. 4) Ridiculizarea este cea mai potentă armă. (Regula nr. 5) O tactică bună e cea care-i face pe ai tăi să se simtă bine. (Regula nr. 6) Amenințarea este de obicei mai puternică decât obiectul amenințării în sine. (Regula nr. 9)
Niciun regim nu acceptă să râzi de el. Cu cât râzi mai în hohote de aberațiile lui, cu atât se enervează mai tare.
Regimul de acum nu face nicio excepție. Cel mai tare îi doare când le râdeți în nas.
Când râdeți de ei, nu doar că refuzați să le luați aberațiile extremiste în serios. Dar le comunicați și că vi se rupe de însăși existența Regimului.
Or, un regim dictatorial mesianic care vrea să salveze cu forța pe toată lumea (așa cum și-ar dori în teorie felcerii ăștia) nu poate tolera râsul.
De aceea zic: trebuie râs de ei ȘI MAI MULT.
Ce vrei tu mă? Să port mască? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să bag în mine zer care-mi dă miocardită o dată la 4 luni ad infinitum? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu citesc știrile din străinătate din care rezultă că zerul tău e inutil? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să mă opresc din a te contesta fără încetare – în stradă, în instanță, pe Facebook și în viața de zi cu zi? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu mai practic nesupunere civică? 🤣 Hai pa!
Simțiți-vă bine când luați Regimul la perpulis. Râdeți de ei fără nicio remușcare. Și constant. O zi în care n-ați râs ÎN PUBLIC de Regim e o zi pierdută. Aceasta e aplicarea în practică a regulilor 5 și 6.
Dar, încă o dată: Toate acestea sunt posibile numai dacă refuzați dezumanizarea. Costul nerăzvrătirii este uriaș. Și aici mă refer la cel personal, în planul sănătății mintale și al funcționalității personale. Însăși abilitatea ta de a funcționa este grav afectată pe măsură ce amâni momentul răzvrătirii.
De aceea insist: Nudge your friends, neighbors, acquaintances and community into rebellion. E pentru sănătatea publică. Sănătatea mintală, mai exact.
Ne vedem în stradă! De Ziua Națională la București!
Spuneam imediat după alegeri că unele din temele atât de dragi influiensărilor cu sau fără epoleți (dar desigur toți civili), cu sau fără stipendiere de la Sistem și cu sau fără carnet de membru de partid vor trebui abandonate. Am dat atunci exemplul obiceiului de-a face ”putinist” pe oricine nu-i de acord cu prostelile Sistemului. Dar nu e singura temă.
Vrăjeala cu anticorupția, vrăjeala cu Justiția™ sau meta-vrăjeala cu PSD man bad urmau și ele la rând. Și, iată-ne 11 luni mai târziu, că ce v-a zis fratili vostru se și întâmplă. Mult a mai durat! Deh… să spui adevărul e o treabă dificilă, mai ales în democrația cu epoleți.
Scriu rândurile astea cu câteva ore înainte să pornesc spre Bulgaria – o țară care la rândul ei s-ar putea alege cu un USL al lor dacă poporul nu se prezintă la vot.
Dar despre Bulgaria o să fie timp să vă povestesc. Să revenim la USLamismul nostru. Așadar: ieri, Sistemul (PSD, PNL, RMDSZ) s-a hotărât (au votat fiecare în birourile politice, mă-nțelegi?) să demareze/continue negocierile pentru un guvern roș-galben-verde.
Băiatul ăla care scotea armata pe străzi să împuște virusul și care vă amenda părinții cu €4000 pentru cumpărat pâine la ora greșită vezi-Doamne s-a opus. Că cică asta ar fi o trădare a celor (nu foarte mulți, dar groaznic de naivi) care au votat cu PNL.
Dar este oare trădare?
Prea mulți (cu Orbán Lájós) în fruntea se comportă ca și cum Partidul Niciodată Liberal nu ar avea o întreagă istorie (de peste 100 de ani – că tot le place să se revendice de la PNL-ul istoric) de trădări și nemernicii.
Nici nu se răciseră bine buletinele de vot și deja se discuta deschis de un guvern cu PSD dacă USRi nu cooperează. Deci nu-i ca și cum e vreo noutate.
Cei mai amuzanți însă sunt aceia care de prin octombrie 2019 și până acum 10 minute îi înjurau de toți dumnezeii și-i făceau cum le venea la gură pe cei care observau evidența: în speță că PNL și PSD sunt, fundamentalmente, același partid. Astăzi o confirmă președintele PNL: Am găsit la PSD multe lucruri care pot să ne unească.
Bine, după ce pe 25 septembrie președintele PNL (atunci oficial ”candidat” – dar cu Wuhannis și armata în sală) promitea altceva. De-aia vă tot zice fratele vostru: Declarație politică, otherwise known as fake news.
Mita electorală, corupția, lichelismul, aranjamentele pe sub masă, alianțele dubașe precum și înclinația spre autoritarism – sunt parte integrantă a PNL dintotdeauna – nicidecum apărute în ultima lună din cauza lui Florin Cîțu sau a lui Iohannis sau a mai-știu-eu-cui.
Dar dacă tot e rost de învinuit persoane, Orbán Lájós s-ar putea uita în oglindă și începe de-acolo. Că nu Cîțu a adus în partid 1/4 din PSD, nu Cîțu a scos armata pe străzi, nu Cîțu a închis piețele, nu Cîțu l-a tolerat sau chiar promovat pe Raed Arafat, nu Cîțu a îndemnat cetățenii să nu respecte dispozițiile Curții Constituționale, nu Cîțu a arestat în spitale oameni perfect sănătoși cu lunile și nu Cîțu a pornit și perpetuat modul ilegal, ilegitim și dictatorial de legiferare prin HG-uri. Nu! De vină pentru toate acestea este Ludovic Orban.
Sigur, asta nu-l face pe Superman vreo lumină. Nici măcar prin comparație. Dar, de dragul adevărului – chiar trebuie spus răspicat că drumul spre USL a fost (re)deschis, explorat și bătătorit pe ici pe colo chiar de Ludovic Orban – și asta cu mult înainte să se decidă Cîțu să urmeze acest drum.
Așadar, lamentările lui Orban (și a focilor dimprejurul domniei sale) sunt amuzante. Lăcrimuțele lor sunt delicioase. Dar, la sfârșitul zilei, inutile.
Se mai poate repara ceva?
Ca să „repari” ceva trebuie ca acel ceva să fie stricat și să fie toată lumea de acord că este stricat. Nu e însă cazul aici.
Nu ai ce să „repari” căci nimic nu este stricat. Sistemul merge exact cum e menit să meargă. Primele două partide ca popularitate – PSD și PNL (în ordinea asta!) – formează un guvern.
Ați avut ocazia să „reparați” în decembrie 2020. Mulți dintre cei care citiți acum n-ați vrut să achiesați la #aplatizămPNL până la capăt. Ba chiar prea mulți dintre voi ați venit direct cu NPC-ismul ”ce bă? vrei să vină PSD-ul?” – și uite că PSD-ul a venit oricum. Și era firesc să vină. Pentru că o Românie fără PSD nu se poate mai devreme de 2040 (și ăsta e un termen ultra-optimist!). Și nu se poate pentru că nu avem Popor, nu avem partide (în afară de PSD) și nu avem nici măcar 50,000 de oameni care să facă parte pe bune din societatea civilă. Cine să se opună PSD? Istericii corporatiști scoși la comandă? Haida dè, terminați-o cu prostiile!
Bun, și-acum ce?
Pe etapă, rămâne cum am stabilit: Continuați vizitele fizice la deputații din județul vostru. Nu, nu trimiteți e-mail-uri sau mesaje pe WhatsApp. Ci mergeți fizic la birourile lor în audiențe!
Înțelegeți o dată că internetul nu poate face chiar orice. Unele lucruri se pot rezolva pe Internet de acasă. Dar majoritatea lucrurilor NU!
Insist: dacă internetul conta așa de mult USR avea 40% în sondaje – nu 9,8%. De asemenea, dacă internetul era așa de important AUR făcea în 2020 măcar 15% (având în medie 800,000 de vizualizări la… orice).
Politica se face ieșind din casă. La birouri parlamentare, cu petiții scrise cu număr de înregistrare, în sala de judecată, la Avocatul Poporului și, da, în stradă la proteste!
Și à la longue?
Construiți micro-rețele. Intrați buluc în partide. Încercați să urcați în ierarhiile partidelor.
Vă place cum își impun neoprotestanții punctul de vedere indiferent cine-i la guvernare? Eh, să știți că aia se întâmplă pentru că domniile lor s-au apucat de treabă prin 1994. Și au muncit de le-au sărit capacele până prin 2009 când au început să culeagă primele rezultate. Și apoi au continuat să muncească. Astăzi au oameni în toate partidele parlamentare (da, toate!) și foarte puține se pot întâmpla fără acordul lor și fără negociere cu ei. Oficial neoprotestanții nu reprezintă mai mult de 5% din populație (sigur, cifrele exacte sunt imposibil de aflat pentru că noi n-am mai făcut un recensământ serios de 20 de ani – și da, cel din 2011 n-a fost omologat nici astăzi).
Criza din prezent (care e de fapt mult mai mică decât pare din ochiul furtunii) e o ocazie bună pentru fiecare să-și pună întrebarea foarte serios: Cât de tare ții la principiile pe care le clamezi? Nu trebuie să răspunzi nimănui cu voce tare la întrebarea asta – dar este esențial să-ți răspunzi ție!
Și dacă răspunsul este unul entuziast, opțiunile rămân aceleași ca-ntotdeauna (punctual sau cumulat):
Intră într-un partid și urcă în ierarhie
Intră într-un ONG sau fondează unul și folosește-l pentru a presa instituțiile (tot ce nu e scris într-o petiție cu număr de înregistrare nu există)
Intră într-un grup de advocacy sau fondează unul și apoi aliază-te punctual cu alții în funcție de proiectul politic (în politică nu trebuie să-ți placă toți cei cu care ești nevoit(ă) să lucrezi)
Prezintă-te la proteste cât mai des. Libertatea protestului dispare dacă nu e folosită cu regularitate
Învață legile de bază și procedurile Sistemului (pe vremuri asta era o îndatorire cetățenească, dar sărim peste)
Susține (inclusiv financiar) pe cei cu care ești de acord
Vorbește! Nu costă nimic să deschizi o conversație despre un subiect în familie sau chiar cu necunoscuți.
Ține ochii pe premiu. Premiul este acumularea graduală de putere și influență. Corolar: Pierde mai puțin timp cu conspirații absurde, povești din SUA/Australia și ceva mai mult timp la tine în comunitate. Că veni vorba…
Până să te prinzi dacă alegerile în SUA au fost furate sau nu, ia vezi dacă nu cumva poți preveni un furt la tine în comunitate. Autoritatea Electorală Permanentă recrutează des experți electorali. Din rândul acestora sunt numiți președinții de secție de votare. Trebuie să ai 10 clase, să nu ai dosar penal, cetățenie română, să cunoști limba română și să nu faci parte dintr-un partid politic.
Dacă faci parte dintr-un partid politic, zbate-te la tine în filială să reprezinți partidul într-o secție de votare!
Oricare din activitățile de mai sus ajută mai mult la avansarea Cauzei decât orice postare pe Facebook. Degeaba ai 100.000 de like-uri dacă nu te urmează nimeni.
Știu, e greu. De-aia nimeni nu le poate face pe toate. Dar tu, cel care citești asta, poți adopta minimum oricare două sau chiar trei din cele 10 opțiuni de mai sus.
2024 pare departe. Însă acuș suntem în luna mai. Adică vor mai fi sub 2 ani până la europarlamentare. Sau, altfel spus, în sub un an intrăm în pre-campanie pentru europarlamentare.
Ochii pe premiu! Căci Sistemul mereu are ochii pe premiu. De-aia face USL 😀
