Somali Shilling hits record 15 years high

One of the recurring themes thrown around by those questioning the efficacy of sanctions against the Russian Federation is the postulate that the Russian Rouble is at its all time high. The slightly more informed ones nuance things and say that the Rouble is at its 5-year high (which is also closer to the truth). Tucker Carlson claimed yesterday that the Rouble hit a 7-year high (timestamped link) but even that is also a debatable claim.

7 years ago $1 would buy 50 roubles. Today it buys 60 roubles. So on a 7 year trend, the rouble is in fact worth 20% less.

Russian Rouble to US Dollar 10 year exchange chart Source: xe.com (Xenon Laboratories Incorporated)

The evolution of the Rouble, their argument goes, shows not only the inefficacy of sanctions, but it also allegedly proves that it’s making Russia stronger. But is that true?

Now, there is a lot to discuss about the sanctions regime – and certainly some of the sanctions are outright useless or ill-conceived – but the point about the exchange rate is a non-sequitur. The answer to the point “the RUB is at an all-time/5-years/whatever-lengh-of-time high” is “So what?”. The nominal value of the exchange rate is only a minuscule part of the story and is rarely a relevant one.

Some comparisons

If the argument had been true – that a higher exchange rate means a stronger economy for that country – then that would necessarily imply for everyone to believe that Somalia is at its best economically over the last 17 years.

But is that the case? Well, not really. Somalia’s economy is mostly stagnating – and has been mostly stagnating for most of the last 20 years with a brief exception in 2014-15.

Data Source: World Bank
Image Source: Macrotrends.net

Of course, there are multiple explanations for this. The locust infestation, the floods, the inevitable imports of inflation and a few other local and regional crises that have hit Somalia over the last 5 years explain this phenomenon really well (in addition to the historical baggage that the country is carrying).

But if the exchange rate had been an important part of the story, then the economic situation in Somalia should’ve improved instead of worsening. But it didn’t because the exchange rate is a poor proxy for measuring the economic strength of a country – be it Russia or Somalia.

My argument stands even when looking at more developed and wealthier countries.

The Israeli New Shekel, for instance, has a higher exchange rate against the dollar today than it had in 2016. Yet the economic growth (and the corresponding level of prosperity) of Israel has, at best, a light correlation with the exchange rate. Heck, Israel had over the last 15 years some years in which it recorded economic growth yet a negative annual change for the same year.

If the story Tucker Carlson and others are telling had been true, and a good exchange rate and GDP growth meant increase in prosperity and economic strength of the country, then that would’ve been easily noticeable in most countries throughout the data at least over the last 20 years. But it’s not.

On capital controls

Capital control represents any measure taken by a government, central bank, or other regulatory body to limit the flow of foreign capital in and/or out of the domestic economy. These controls include taxes, tariffs, legislation, volume restrictions and a whole plethora of other measures.

Ever since the start of the war in Ukraine, the Russian Central Bank imposed quite a few capital control measures: it banned Russian companies from sending their funds overseas (measure somewhat softened in June), introduced a mandatory rule for export-oriented companies to sell as much as 80% of their forex revenues at home (later the threshold was lowered to 50% but the measure overall still stands) and made it very difficult for regular Russians to buy physical US dollars or Euros even at a loss (which led to the street exchange rate to skyrocket – something unseen since the old Soviet days). Most of these were adopted even before any Western-led economic sanctions had been adopted.

In practice, this means that a Russian citizen or resident cannot take advantage of this “good exchange rate” in any meaningful way. In other words: the Russian Rouble may be at its “best moment in X years”, as the story goes, but nobody can meaningfully confirm that in practice because it’s illegal and nearly impossible to do so.

Russia is not the first (nor the last) to find itself in such situation. Iceland for instance introduced similar capital control measures in 2008 to prevent capital flight and a total meltdown of its economy. Those measures were only lifted in 2017 with mixed results. Just like Russia, Iceland stayed out of the international financial markets for years as investors (rightfully) regarded the Icelandic banking sector and the krona as untrustworthy.

When the capital control measures were lifted, the krona had the highest exchange rate in years (just like the rouble has now), yet the country got much wealthier in the years that followed the lifting of capital controls even though that also led to a negative trend in the exchange rate.

This also makes sense intuitively. For most people in any country (except for some exporters) it is preferable for hard foreign currency (USD, EUR, etc.) to be cheaper rather than more expensive. This is even more important for people in countries where so many of the necessary goods are denominated in a foreign currency (usually USD or EUR) – which is a situation in which most of the world (Russia included) finds itself in.

Convertible currencies and other factors

To an extent, all currencies are subjected to capital controls and other restrictions. But some (a lot) less so than others.

Currencies subjected to the least amount of controls and restrictions are called convertible currencies because they can be easily bought or sold on the foreign exchange market with little to no restrictions. A convertible currency is a highly liquid instrument (and thus more desirable) than a currency that is tightly controlled by a central bank.

That’s why people allover the world hoard $100 bills a lot more than €500 notes (which the EU is trying to abolish) or the 1000 Emirati dirham bill. The US dollar, for all its faults, is convertible. Of course, this is a matter of trust and historic precedent. But people around the world trust the US dollar so much that the $100 bill routinely tops the charts as one of the best American exports.

World currencies are divided between convertible, partially convertible and non-convertible. The Swiss Franc, the Euro, the US Dollar, the British Pund Sterling, Norwegian, Swedish and Danish kroner, the Canadian dollar, Emirati Dirham and the Australian dollar are the most well-known convertible currencies. But on this small list there are a few lesser-known members such as the Kenyan Shilling, the Singaporean dollar, the Saudi Arabian Riyal or the South African Rand. In fact, in some countries of Africa (that are not South Africa) you may end up in a bit of a shock when the ATM may cough up South African Rands instead of the local currency. That is possible because the local banks and the people trust the Rand to be interchangeable and liquid all the time including and especially against the local currency (e.g. Namibian dollar).

The partially convertible currencies are those that are liquid enough to be changed in some places but not easily on the foreign exchange market. The Kyrgyz Som, the Polish Złoty, the Romanian Leu or the Turkish Lira are some examples of currencies in this category.

The non-convertible currencies are, really, the majority of the currencies in the world. Russian Rouble, Kazakh Tenge, Tunisian Dinar, Uzbek Sumy, the Ukrainian Hrivnya and so many others are in the category of currencies that if you’re caught holding, you’ll be in a very difficult position should you will try to exchange them into something else without physically going into the place/country where they are in circulation (and sometimes not even then – as it’s the case with Tunisia or Russia).

That’s why my 160,000 Uzbek so’m/sumy leftover from my visit there are nearly impossible to change outside Uzbekistan – because the so’m, in addition to being inflationary in ways the US dollar isn’t, is not even partially convertible. Not even banks in the neighboring countries accept them. People traveling from Uzbekistan to neighboring Kazakhstan or Kyrgyzstan carry US dollar $20 and $100 notes with them.

Of course, there are degrees here too. The non-convertible Kazakh Tenge is a bit “more convertible” than the Tunisian Dinar and they are both more convertible than the North Korean won. But the point is that non-convertible currencies are not only less liquid, but they’re also less reliable (since their regulation regime is more likely to change overnight or with little notice than convertible ones) and, most importantly, information about them is routinely less relevant.

The Russian Rouble, being non-convertible, coupled with the “temporary” capital controls is one of the currencies whose nominal exchange rate is even less corroborated with the real world.

This has happened to Russia in the past too. In the 1980s, the official rate was 1 Soviet rouble (SUR) for 1.35 US Dollars (or 74 копейки/kopeks for $1). The capital control regime was even tighter than now. Once those controls were lifted, in 1988, the exchange rate moved from 0.74SUR for a dollar to 100SUR in under four years. And that was the official rate. On the streets (the only free market) the Soviet Rouble would trade for as much as 500 roubles for a US Dollar.

The lesson here is this: The exchange rate’s importance in the story of the economy of a country varies by the status of the currency. The more convertible a currency is, the more important its exchange rate is. And the less convertible a currency is (as it’s the case with the Russian Rouble), the less important its exchange rate is.

We can (and indeed should) discuss the role of sanctions in the West’s response to Russia’s aggression in Ukraine – but the value of the Russian Rouble as communicated by the Russian Central Bank is simply not an argument in this discussion.

We can (and indeed should) discuss the effect of sanctions (both on Russia and on the West itself) but touting the exchange rate of the Rouble does nothing to advance the argument in any direction. It merely distracts attention from more relevant aspects and, in the end, wastes everyone’s time.

Micul baby boom românesc și potențialele sale efecte

V-a enervat pseudo-scandalul de acum câteva zile cu restaurantul cuiîipasă care nu mai vrea să permită accesul copiilor? Indiferent de ce parte a dezbaterii v-ați situat (sau dacă v-a păsat în vreun fel), trebuie să vă pregătiți pentru mai multe astfel de momente în viitorul foarte apropiat.

Pe fundal, aproape pe nesimțite, ba chiar în răspărul poveștii oficiale, rata totală a fertilității în România intră în al 11-lea an consecutiv de creștere. N-ai să vezi asta la televizor și nici nu ai să citești despre ea în ”presă” – care presă an de an în februarie e ocupată să dea fake news-uri despre ”cel mai mic număr de nașteri” (pentru că în februarie apar datele nefinalizate pe anul precedent – am explicat pe larg în iunie 2021 în format video).

Ba, mai mult, de la o vreme INS a adoptat termenul de indice conjunctural al fertilității. Toată planeta îi zice RTF/TRF (rata totală a fertilității) dar ai noștri acum îs mai cu moț.

În fine, trecând peste tehnicalități, un lucru e sigur: În perioada imediat următoare (2-5 ani) veți vedea mult mai mulți copii prin orașe decât v-ați obișnuit până acum. Perioada 2000-2012 a fost doldora de recorduri negative în ceea ce privește RTF și, în plus, fertilitatea (atâta cât era) era mai mult la țară. Însă lucrurile s-au schimbat enorm.

Sursa: A. Ioniță, S. Rădoi, et. al. – Evenimente demografice în anul 2020, Institutul Național de Statistică, 2021

Nu doar că nașterile în urban le-au depășit pe cele din rural (pentru al 4-lea an consecutiv), dar nașterile în urban sunt mai probabile să se întâmple în familii organizate. Și, știm deja că familiile normale tind să vrea chestii (politic vorbind) și e o chestiune de timp până când vor începe să se organizeze (și mai abitir decât o fac acum, în sensul ăsta zic).

Consecințele vor fi destul de vizibile. De la normalizarea locurilor de joacă peste tot (la restaurant, la mall, în curând la instituții publice, probabil curând și prin gările mai mari) până la diversificarea ofertei educaționale (mai ales că de anul ăsta se și poate mai ușor – în ciuda smiorcurilor în public de la ”societatea civilă”).

Apropo de societatea în civil civilă: Mai toată societatea țivilă (DeClic, USR, dracu’-să-i-cheptene) e condusă/organizată de oameni fără copii. Ceea ce înseamnă că se află pe curs de coliziune cu acest grup în creștere de părinți tineri urbani. O să fie glorios, vă promit 👌🏻

Așadar, la ce să ne așteptăm?

  • Presiune mai mare pe zona educațională diversă/alternativă – homeschooling, unschooling, școli religioase. Cîmpeanu acum doar temporizează. Degeaba smiorcăie sindicatele. Peste 5 ani o să-și aducă aminte cu drag de ”moderația” lui Cîmpeanu. Tăvălugul va fi neiertător.
  • Presiune mai mare în zona pomenilor/socialismelor. Invariabil o porțiune din acești noi părinți vor fi socialiști (chiar dacă nu-și vor spune așa) și vor cere chestii – alocații mai mari, ”gratuități” de tot felul, etc.
  • Backlash mai mare asupra wokăismelor. Asta n-o să placă la soțietatea țivilă – dar inclusiv progresiștii se leapădă de Satana progres de îndată ce se pune problema ca odorul lor să fie spălat pe creier cu wokăisme. Rate ale fertilității mai mari tind să aducă după ele și un tipar de vot social-conservator. Excepțiile sunt rare și scurte.
  • Locuri de joacă și parcuri. Recent, un candidat la șefia USR spunea că „Dacă vrem ca partid să creştem în sondaje, trebuie să lucrăm pe segmentul acesta: crearea de locuri de muncă, nu de joacă”. Trecând peste analfabetismul economic al declarației (nu Statul/partidele crează locuri de muncă), exact opusul va fi prioritar. Prea multe dintre orașele patriei au devenit ”neîncăpătoare” pentru copii. S-au făcut parcări pe maidanele unde băteau mingea țâncii. Eh… în câțiva ani să vezi ce reapar maidanele. Mai moderne, sau mai sărăcăcioase, dar de reapărut vor reapărea! Unele orașe deja s-au apucat de pe-acum să le facă (întrucât și primarii se uită pe cam aceleași date pe care ne uităm și noi).
  • Apariția suburban soccer moms și la noi. Inițial nu va fi un grup suficient de influent electoral (cu excepția alegerilor locale, poate). Însă cu timpul vor începe să conteze. În jurul orașelor mari deja există soccer moms de facto (și soccer dads). Adică părinți care cam asta fac toată ziua: conduc copilu’ cu mașina de la școală la fotbal, de la fotbal la înot, de la înot la o petrecere (când/dacă e cazul) și de-acolo acas’. Rinse and repeat.
  • Nu avem cum să știm cum se va cristaliza politic acest grup de soccer parents (adică nu știm ce vor vrea) – dar putem intui că nu vor fi tăcuți. Și mai putem intui că vor fi neiertători cu orice politician pe care-l vor percepe negativ în raport cu odorul lor.
  • Reapariția și proliferarea taberelor. În ultimii 4 ani a explodat numărul de firme/organizații care oferă tabere pentru copii contra cost. Însă segmentul e departe de-a-și fi atins potențialul. Prețurile încă sunt piperate. 1500 de lei pentru 6 zile (doar un exemplu) însă și serviciile sunt complet diferite (în general înspre bine) față de ce suntem noi obișnuiți, ăștia mai purisani. Vor apărea și opțiuni ceva mai ieftine.
  • În continuarea punctului de mai sus, deja se constată o normă: telefoanele rămân în dulap. Am ”studiat” vreo 40 de oferte de tabere. Toate au ca regulă interdicția cvasi-totală a pruncilor la telefonul mobil și internet (o oră, seara, pentru a ține legătura cu cei de-acasă – atât!). Nu spun că am studiat toate ofertele – dar spun că e o cerere imensă în piață de oportunități de-a scoate plodul cu nasul din ecrane. As it turns out, noii părinți nu sunt chiar mândri că-s ”digital natives” și caută metode ca pruncii lor să știe să funcționeze în lumea reală mai degrabă. Nu o spun eu – o spune piața!
  • Toți părinții caută (uneori poate în exces) să prevină situația în care odorul lor comite greșelile pe care ei înșiși le-au comis. Asta are și părți bune și părți rele. Partea bună e că acești părinți vor fi aliați foarte buni în lupta pentru subțierea influenței tehnologiei.
  • Creșterea vieții de noapte. După 10 ani de declin continuu (între 2008 și 2018), viața de noapte începuse să crească din nou. Apoi a venit dileala liberalo-militară așa-zis pandemică ce a radicalizat mai mulți tineri decât își dau seama sociologii neamului. Am prins cluburi de noapte în 2021 (când oficial erau închise) mai aglomerate decât în 2019. Iar în 2022 e înghesuială la deschis locuri noi pentru viața de noapte. Trendul ăsta nu se va opri. Toți copiii ăia ”în plus” vor fi curând adolescenți și în niciun caz nu vor vrea să fie acasă la 20:00 cu măscuța pe mufă ca să nu moară bunica.

Desigur, aceste consecințe vor fi deșirate pe parcursul a 5-6-7 ani și vor fi acutizate sau, dimpotrivă, moderate în funcție de RTF din următorii ani. Dacă însă se menține trendul și RTF rămâne măcar constant peste 1,7 – măcar câteva dintre schimbările structurale descrise mai sus se vor materializa cu siguranță.

Repet: Între 1990 și 2012 România a operat cu RTF cuprins între 1,2 și 1,45 (uneori chiar 1,18 !!!). Așa s-a ajuns la închideri sau comasări de școli (din lipsă de elevi), la transformarea maidanelor de bătut mingea în parcări dar și la cvasi-dispariția vieții de noapte în unele orașe (din lipsă de adolescenți și tineri – principala piață a vieții de noapte).

În cartierul unde se nășteau 118 copii în anul 2000, se nasc acum 179 (sau 181, sau 176 – depinde pe cine întrebi). Iar mortalitatea infantilă e mai mică azi decât în 2000 (deși în 2020 a crescut față de 2019). Diferența este enormă. Și în mod obligatoriu va determina schimbări.

Numărul avorturilor (cât și incidența avortului) s-a prăbușit în România. În 2011, doar 66% dintre sarcini se terminau cu o naștere a unui copil viu. Nu mai puțin de 34% (peste o treime!!) din sarcinile din 2011 s-au terminat în avort (majoritatea absolută la cerere).

În 2020, s-a înregistrat cel mai mic număr de avorturi practic dintotdeauna (statistici se țin din 1958), nu mai puțin de 86% dintre sarcini terminându-se cu un copil născut viu. Ca să continui cu perspectiva: Niciodată până în 2017 nu s-a atins un procent de 80% sau peste.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă pe de o parte că numărul sarcinilor nedorite e în scădere consecventă. Mai înseamnă că militantismul pentru interzicerea prin lege a avortului este politic contraproductiv în acest moment – metodele curente (de persuasiune țintită) arătând clar rezultate superioare. Ca să vă faceți o idee, în 1967, anul decretului, doar 72% dintre sarcini s-au terminat cu un copil născut viu.

Sigur, toate cifrele din prezent sunt și ele raportate la o populație mai mică – ceea ce nu-i neapărat rău. Un salt demografic brusc à la 1967 ar fi un șoc prea mare. E mai bine ca lucrurile să curgă natural.

Și acum lucrurile curg natural în direcția corectă.

N-o să vă scrie presa despre asta. Dar încercați să observați parcurile și terenurile de sport.

România se vindecă. României o să-i fie (mai) bine. Ignorați zăbăucii și panicarzii care vă spun ba că o să muriți de la climă, ba de la foamete, ba de covid sau de frig.

Apropo, decesele cauzate de climă sunt în scădere accelerată de 100 de ani, atât procentual cât și în valori absolute – deși populația a tot crescut. Foamete e în Zair/Congo, nu în România. Și dacă n-am murit de frig în 2000, când iarna a ținut 6 luni și două săptămâni cu zăpada cât casa și geruri adevărate (și mai nimeni n-avea tras gaz, lol) – n-o să murim de frig nici în 2022. Alea cu covidul și cu foametea nici nu merită luate în serios.

Dacă n-am murit de foame în 2007, cu producție de grâu de peste 4 ori mai mică (!!) decât în prezent, n-om muri de foame nici în 2022.

Panicardisemele du jour sunt ultimele zbateri ale unui establishment speriat. Sub 1% dintre oameni dau doi cenți pe bullshitul încălzist. Și doar 3% dintre tinerii sub 30 de ani spălați pe creier în universitățile Partidului Democrat din SUA. Restul de 97% sunt ocupați cu făcutul de copii. Și la noi, și la ei.

Gata, vă las că am un avion de prins. Să vedem dacă și-n Kazahstan e la fel 😀

Let’s explore!

De ce răsturnarea Roe v. Wade contează în România

În cursul zilei de ieri Curtea Supremă a SUA (SCOTUS) a corectat o greșeală comisă de aceeași instituție în urmă cu 49 de ani. Asta ca să vedeți cât de mult durează să se ia o decizie altfel absolut evidentă. Scrie undeva în Constituția SUA despre avort? Nu? Păi atunci nu e drept constituțional ci o problemă a statelor. Simplu. Și simplu a fost – doar că a fost nevoie de activism fără încetare vreme de 49 de ani și de multă muncă la firul ierbii… tot 49 de ani. Și de 6 oameni suficient de curajoși încât să scrie pe-o foaie că iarba este verde.

Dar de ce contează asta pentru România? În două feluri. Unul direct și unul indirect. Dar ca să explic trebuie întâi să clarificăm niște lucruri insuficient clarificate de soborul mediatic autohton.

Dincolo de reacțiile isterice din așa-zisa presă din România – majoritatea luate cu copy/Ciucă și traduse (deseori prost) de pe site-urile multiplelor oficine ale extremei-Stângi din SUA – deciziile SCOTUS contează foarte mult și dincolo de granițele SUA. Iar aceasta în mod special contează pentru România datorită indiciului lăsat de Clarence Thomas în opinia concurentă pentru Majoritate. Zice domnia sa așa:

În cazurile viitoare, ar trebui să revizuim toate precedentele Curții bazate pe așa-numitul proces echitabil de substanță (substantive due process), inclusiv Grinswold, Lawrence și Obergefell. Deoarece orice decizie luată pe raționamentul procesului echitabil de substanță este în mod demonstrabil eronată și avem așadar datoria să corectăm eroarea stabilită prin aceste precedente. După ce întoarcem aceste decizii demonstrabil eronate, va rămâne întrebarea dacă nu cumva alte prevederi constituționale garantează paleta de drepturi pe care le-au generat cazurile judecate sub doctrina procesului echitabil de substanță.

De exemplu, ne-am putea întreba dacă vreunul din aceste drepturi anunțate de această Curte sub doctrina procesului echitabil nu e cumva mai degrabă un ”privilegiu sau imunitate a cetățenilor Statelor Unite” protejată astfel de cel de-al 14-lea amendament.

Pentru a răspunde la acea întrebare trebuie să decidem asupra unor întrebări premergătoare – inclusiv dacă prevederea privind privilegiile și imunitățile din cel de-al 14-lea amendament protejează și drepturi ne-enumerate în Constituție; și dacă da, cum pot fi acele drepturi identificate.

Cu astea spuse, chiar dacă prevederea din cel de-al 14-lea amendament protejează drepturi neenumerate, în cazul de față Curtea demonstrează fără echivoc că avortul nu este unul dintre ele sub nicio abordare interpretativă plauzibilă.

Mai mult decât atât, în afară de a fi demonstrabil incorectă interpretarea clausei procesului echitabil, această ficțiune legală a ”procesului echitabil de substanță” este în mod special periculoasă. Cel puțin trei pericole indică spre aruncarea la coș a întregii doctrine.

Primul dintre ele este acela că doctrina procesului echitabil de substabță înalță judecătorii în dauna și explicit în detrimentul Poporului de pe urma căruia judecătorii își trag autoritatea pentru început.

Acest lucru se întâmplă deoarece prevederea privind procesul echitabil vorbește numai de ”proces” în sine și atât – de aceea Curtea mereu a avut probleme în a defini ce drepturi de substanță protejează această clauză.

În practică, abordarea de până acum a Curții în identificarea acelor drepturi așa-zis fundamentale implică fără niciun dubiu crearea de măsuri noi (policymaking) mai degrabă decât analiză legală neutră.

Traducere: Abordarea prin care s-a ”găsit” ”dreptul” la avort sau ”căsătorie” homosexuală n-are nicio treabă cu analiza legală constituțională neutră (adică rolul SCOTUS) și are foarte mult de-a face cu legiferarea (adică ceea ce NU este rolul SCOTUS).

Obergefell v. Hodges și Coman et. al. v. Inspectoratul General pentru Imigrări and Ministerul Afacerilor Interne

Obergefell v. Hodges este un caz din 2015 la SCOTUS în care, similar cu Roe v. Wade, s-a ”găsit” ”dreptul” la ”căsătorie homosexuală” în Constituția SUA, asta deși în Constituția SUA cuvântul ”căsătorie” și cuvântul ”homosexual” (sau orice echivalent) nu apar niciodată printre cele 7591 de cuvinte ale documentului.

În 2010, Adrian Coman (cetățenie română și americană) și Clai Hamilton (cetățenie americană) s-au „căsătorit” la Bruxelles unde lucra românul. Când au dorit însă să se mute în România, au constatat că domnul Hamilton are nevoie de un motiv serios pentru a locui aici – și, nu, faptul că e ”soțul” lui Coman nu se pune pentru că în România soțul are soție și nu soț. Ghinion.

Așa că în 2013 băieții ăștia doi dau în judecată IGI și MAI la CEJ insistând că termenul de ”soți” din TFUE se referă și la ei, nu doar la oamenii normali. Cazul a fost pus imediat pe hold. De ce?

Păi, vedeți voi, în 2013 până și Sfântul Obama suna precum Coaliția pentru Familie pe acest subiect iar spectrul supărării unui stat din Est (România, adică) în prag de alegeri pe un subiect pe care și partenerul strategic (SUA, adică) îl vede fix la fel a dat fiori pe șira spinării la CEJ așa că ”familia” Coman-Hamilton a fost lăsată să facă anticameră, CEJ adoptând poziția ”să mai vedem ce se-ntâmplă și pe-urmă vorbim”.

În 2015 vine însă Obergefell, Sfântul Obama ”evoluează” și brusc e fan ”căsătorii” homosexuale (după ce 20 de ani ca activist și 7 ca președinte n-a fost) și în 2016 cazul Hamilton e luat în serios. În 2018 se dă sentința: România era obligată să-i dea permis de ședere ca ”membru al familiei” extracomunitarului Hamilton pentru că dacă Belgia e căzută-n freză, automat tot restul Europei trebuie să recunoască a priori și necritic actele emise acolo.

Iată așadar o situație foarte concretă în care policy din România este influențată de o decizie eronată a SCOTUS – decizie luată în urma presiunilor violente ale grupărilor de extremă-Stânga și de niște judecători activiști în frunte cu Ruth Bader Ginsburg.

România însă a refuzat să se îndoaie la aberațiile CEJ așa că în 2021 Nicu Ștefănuță (USR) alături de alți militanți de extremă Stânga din Parlamentul European au propus sancționarea României pentru tupeul de-a nu acorda permise de ședere celor care nu prezintă acte valide în conformitate cu legile României. Tot în 2021, susținuți financiar de Comisia Europeană (via ILGA – ACCEPT) – deci tot pe bani publici, băieții ăștia doi – Coman și Hamilton – au dat România în judecată și la CEDO.

Într-un interviu acordat Radio Europa Liberă (adică tot pe bani publici) Coman spunea că abia așteaptă impunere din afară și că ăsta e un lucru bun. Termenul de globohomo în mod cert se aplică ”familiei” Hamilton-Coman.

Și totul a început de la cazul Obergefell. Fără acel caz la SCOTUS, băieții ăștia doi (și întreg lobby-ul de miliarde din spatele lor) făceau în continuare anticameră în Luxemburg.

Dacă Obergefell va cădea curând, avem apoi o șansă mai mare să păstrăm în România status quo-ul actual. Și, cine știe, poate din 2024 nu mai votăm USR și ne alegem și noi cu niște politicieni care să le spună bruxellienilor, aidoma celor polonezi, să mai meargă cu cercul în ceea ce privește solicitările astea obraznice. Căci asta și este – o obrăznicie să încerci să forțezi peste capul electoratului schimbarea unei legi precum cea a imigrației pentru a acomoda sensibilități și practici care oricum nu sunt parte din cadrul legal românesc.

Nu e nicio diferență între cazul ”familiei” Coman-Hamilton și cazul saudiților care merg în Bosnia și solicită ca Statul bosniac să le recunoască ”căsătoria” cu 10 femei. Ambele reprezintă obrăznicie față de țara gazdă și ar trebui întâmpinate cu ordin de deportare, nicidecum cu acomodare.

Mandatele de perchiziție digitală și intimitatea

În România nu prea auzi de așa ceva (deși există!) însă în SUA e deja o practică curentă.

Până ieri, a discuta deschis despre moduri prin care individul se poate feri de acest pericol foarte real (pus în practică de Stat dar făcut posibil cu ajutorul Big Tech) era considerat apanajul extremei drepte sau al ciudaților cu coif de staniol.

Ieri, însă, MSNBC, o oficină a Stângii, titra mare, cu litere de-o șchioapă: Cum ar putea companiile de tehnologie dar și utilizatorii să-și protejeze intimitatea. Brusc, discuția despre intimitate pe bune (substantive privacy, dacă-mi permiteți) e mainstream. Iată ce scriu angajații MSNBC:

Decizia SCOTUS pune platformele online într-o poziție dificilă. Deși companiile mari din tech au mai luat poziție pe subiecte politice în linie cu valorile lor – inclusiv anumite tipuri de reglementări în domeniul intimității dar și reforme ale sistemului de imigrație pentru a-și proteja forța de muncă – intrarea lor într-un subiect atât de controversat precum avortul le-ar putea aduce probleme mari din partea ambelor tabere ale dezbaterii.

Apărătorii celor care au căutat să facă avort sau ale celor cercetate penal după ce au pierdut o sarcină spun că deja s-au lovit de îngrijorări cu privire la intimitate în statele care au legi mai restrictive cu privire la avort.[…]

”Problema e că dacă o construiești, ei vor veni,” spune Corynne McSherry, director juridic al ONG-ului Electronic Frontier Foundation. ”Dacă creezi baze de date uriașe cu informații, simultan creezi și un borcan cu miere pentru oamenii legii care sunt atrași la tine – tu fiind o parte terță; oamenii legii vor încerca să obțină informațiile pe care ei le consideră utile pentru cercetări penale.”

De aceea un grup de politicieni Democrați conduși de senatorul Ron Wyden din Oregon și deputata Anna Eshoo din California au scris o scrisoare luna trecută adresată Google privind îngrijorările aduse de faptul că ”practicile curente de colectare și reținere extensivă a datelor privind locația telefonului mobil va duce la transformarea firmei într-o unealtă a extremiștilor de dreapta care vor căuta să penalizeze pe cei care caută îngrijire sanitară reproductivă (termen eufemistic al Stângii pentru avort, n.t.). Și spunem asta pentru că Google stochează informații privind istoricul deplasărilor a sute de milioane de utilizatori de smartphone-uri, date pe care cu regularitate le partajează cu agențiile guvernamentale.”

Hopa! Păi ce-ai făcut Bobiță?

Acum nici 3 luni era o teorie a conspirației de pe Canapea că:

  • deținerea de smartphone e în sine un lucru rău pentru intimitatea individului
  • Big Tech e în sine un catalizator al totalitarismului, nicidecum o unealtă a libertății
  • Big Tech e în același pat cu Statul Maximal
  • indivizii cu încredere prea mare în tehnologie sunt supravegheați în feluri multiple care fac STASI sau fosta Securitate să pară niște democrați pufoși prin comparație

A trebuit să vină răsturnarea Roe v. Wade ca să începem să auzim ȘI de la stângiști ceea ce noi spunem de ani de zile. Să sperăm că-i ține!

Important e să-i țină până când trece prin Congres o lege privind limitarea Big Tech. Vremea dezbaterii dacă Big Tech ar trebui să fie reglementat cu forța a trecut de mult. E timpul dezbaterii privind forma reglementării. Aproape orice formă ar lua reglementarea – inevitabil va influența în bine și România. Și iată cum, indirect, căderea Roe v. Wade contează și pentru România.

Măcar atât – căci judecătorii CCR n-au nici timp, nici prerogative și nici înțelepciunea și intelectul necesar pentru a dezbate lucruri atât de complicate la noi. Măcar prin ricoșeu să luăm și noi ceva bun de la partenerul strategic.

No, servus! Spor la sorbit lacrimi leftiste.

 

Monkeypox – History with links

So… the President of the United States told you to be concerned about monkeypox. But not as concerned as for the Wuhan Cough. But still quite concerned.

While the Wuhan Virus was in some ways a bit different (though not really too different from the other respiratory pathogens we humans encountered in the recent past), the monkeypox is known for over 60 years. And, in fact, the corporate media has been stirring panic over it multiple times over the last 20 years or so.

But before we get to history, please take a quick look at the little document below:

So, the reason both the President of the USA and the skeptic/alternative media are talking about this is because someone’s been nasty in public with the monkeypox yet again (yes, this also happened in the past too). And it’s not just any random somebody – but exactly the Wuhan Virology Institute, you know, kinda sort of the source of the Wuhan Flu which is still being used by various countries (including and especially the People’s Republic of China) to suppress civil liberties.

Stunning. Wuhan Lab was Experimenting with Monkeypox Last Year – Published Research Report in International Journal in February

EXC: The Infamous Wuhan Lab Recently Assembled Monkeypox Strains Using Methods Flagged For Creating ‘Contagious Pathogens’.

History time

However, unlike the Wuhan Coronavirus, the monkeypox has decades of literature behind it and also multiple attempts by media or governments (assuming the two entities are separate) to turning it into a panic.

Remember the monkeypox panic of December 2019? https://www.bbc.com/news/uk-england-50659118

Or the monkeypox panic of 1997? https://reliefweb.int/report/democratic-republic-congo/monkeypox-changes-its-pattern-human-infection

How about the monkeypox from 2018? https://www.scmp.com/news/world/europe/article/2163854/rare-monkeypox-virus-sickens-two-britain-after-they-separately

Or the monkeypox panic of 2017?

Or the panic from 2010? https://www.scientificamerican.com/article/pox-swap-30-years-after-small-pox-monkey-pox-on-the-rise/

Friendly reminder that monkeypox has been around for exactly 65 years already.

In fact, every year there are quite a few cases of monkeypox outside of the endemic area of Africa
Here’s a story from 2019 with a similar outbreak like the one in 2022: https://www.channelnewsasia.com/singapore/faq-what-you-should-know-about-monkeypox-877391

Here’s a 2017 story from WashPo on how monkeypox has been studied:
https://www.washingtonpost.com/news/to-your-health/wp/2017/11/14/how-we-got-the-story-about-monkeypox/ [tl;dr: places in the middle of fucking nowhere, accessible only by UN boats and where electricity doesn’t exist.]

2010 story from National Geographic about the connection between ending the smallpox vaccination programme and monkeypox: https://www.nationalgeographic.com/science/article/goodbye-smallpox-vaccination-hello-monkeypox

Very serious outbreak of monkeypox occurred in the USA in 2003. Here’s a 2004 study about it: https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa032299

Nigeria has routine monkeypox outbreaks. There’s even Interim National Guidelines released once-a-decade on how to respond to outbreaks. Here’s the most recent one available [2017]: https://ncdc.gov.ng/themes/common/docs/protocols/50_1508912430.pdf

Occasionally the disease spills over in countries around Nigeria.
For instance in 2018, Liberia was hit quite harshly: http://outbreaknewstoday.com/monkeypox-confirmed-liberia-57035/

It will not be the first time humans are being stupid in public over monkeypox.
For instance in 2012 the CDC/US Feds quarantined a Delta flight over fears of monkeypox.

It was… bed bugs.

Here’s a 2010 story about monkeypox in Zaire/DR Congo and why the disease didn’t just die off as the eXpErTs had expected:

Just yesterday, in Romania, a doctor that has been making waves over his “warnings” of monkeypox allegedly found at his hospital… had to be taken to the loony bin after he beat up a patient and two nurses, and then tried to drive a garbage truck. You see… viral panics attract the looniest members of society.

Well, similar things happened in Britain in 2018. Most of the tabloid press and other media took it upon themselves to warn the public about the looming danger(s) of the monkeypox. Rumours of “hundreds” of “cases” spread like wildfire (and, just like with Covid or with monkeypox today, no clear definition of what a “case” means was offered). In reality, there had been exactly… two cases. Both discussed at length in this paper: https://www.eurosurveillance.org/content/10.2807/1560-7917.ES.2018.23.38.1800509 (please notice the quality and the precision of clinical data – the opposite of what was and still is the case with Covid19)

Soon after, the British press mostly deleted their panicard BS. In 2019, here’s how the issue was being framed: https://news.sky.com/story/rare-case-of-monkeypox-diagnosed-in-england-11877851

Here’s a 2016 story of the very serious monkeypox outbreak in DR Congo:

BS stories about monkeypox aren’t a new phenomenon at all. Nor an exclusive purview of the West.

Here’s the health minister in Malaysia in 2019, exasperated by the media’s exaggerations of the monkeypox (which at the time hadn’t even been detected in his country):

The United States suffered through an outbreak of monkeypox 19 years ago, in the year 2003. Here’s how the CDC was describing the situation in the middle of the outbreak:

As of July 8, 2003, a total of 71 cases of monkeypox have been reported to CDC from Wisconsin (39), Indiana (16), Illinois (12), Missouri (two), Kansas (one), and Ohio (one); these include 35 (49%) cases laboratory-confirmed at CDC and 36 (51%) suspect and probable cases under investigation by state and local health departments

https://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm5227a5.htm

Here’s how the 2003 outbreak was described in a paper from 2006 (remember that any outbreak is better analyzed at its end, rather than in the middle of it – because cooler heads can prevail and emotion/panic doesn’t run as high):

In May and June 2003, public health officials identified an outbreak of human monkeypox in the United States. This was the first instance of human monkeypox virus (MPXV) infection detected outside its endemic range in Africa. As of July 30, 2003, a total of 72 human cases had been reported. Thirty-seven (51%) cases were eventually laboratory confirmed, and 35 met the case definition set by the Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Among the 35 patients whose cases were laboratory confirmed before July 11, 2003, 32 (91%) tested positive for MPXV by PCR, culture, immunohistochemical testing, or electron microscopy of skin lesions; 2 tested positive by PCR and/or culture of an oropharyngeal or nasopharyngeal swab; and 1 tested positive by PCR and culture of a lymph node aspirate. To date, no new animal or human cases have been reported.

The outbreak was relatively large compared with most reported events in Africa, but clinical features were milder than typically seen there. No human deaths occurred, although 2 children required intensive care. One patient received a corneal transplant due to chronic ocular infection.

Paper from 2006: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3291353/

Please notice that PCR tests were a thing then too. Though, unlike 2020/21/22, they weren’t used randomly on the general population – which allowed for a much more precise use. And even so, the PCR test was still rather useless as a diagnostic tool. Back in those days, diseases were counted by clinical diagnosis. The good ol’ days…

Anyway, “your pets are a danger” is also not a new narrative.

Here’s a cached document by New York Health authorities from almost 20 years ago where the potential connections between pets and monkeypox are laid out: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:zhaaRE7w7ZgJ:www.health.ny.gov/diseases/communicable/zoonoses/monkeypox/docs/petownerfacts.pdf+&cd=18&hl=ro&ct=clnk&gl=us

REEEEEE be afraid!
Here’s sCiEnTiSts and eXpErTs peddling panicard BS 14 years ago about monkeypox: https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.0800589105

There was a time when the mainstream Left was equally skeptical of the public health establishment and Big Pharma as the Right.
Here’s an article about monkeypox in The Guardian from 2003: https://www.theguardian.com/science/2003/jun/12/thisweekssciencequestions -> Notice that the possibility of it spreading wildly through humans is treated with a shrug, precisely because the disease itself is pretty mild (and infection-acquired immunity is lifelong and sterilizing, by the way).

Experiments on and with monkeypox in aerosolized form (in theory more transmissible – tho not necessarily in practice) aren’t new either.
Here’s a paper from 2001 discussing such an experiment: https://www.nature.com/articles/3780373

Here’s some more panicard sCiEnCe from 2010, funded by NIAD (read: Anthony Faucci) – https://www.pnnl.gov/news/release.aspx?id=827

And, finally, here’s a review of both experimental and natural infections of animals with monkeypox from 1958 to 2012: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3635111/

Conclusions

So… does all of this mean that this time ’round there won’t be a general(ized) panic about the monkeypox even though it’s the third or fourth semi-serious transnational outbreak just this century? Unfortunately, the answer is no.

“People are not stupid, people are fucking stupid” – is a reality that the powers that be know all too well. Additionally, unlike 2001, 2003, 2010 and 2019, people are significantly stupider today. Or, at the very least, the stupidity of the general public is far more evident today than it was at the turn of the century. With this fact in mind, do expect authorities in at least some countries to be supremely stupid in public.

Remember that in 2009, a few countries did go into lockdown over a very mild flu. And highly advanced countries at some point in time were very proud of spreading DDT everywhere in order to fight child paralysis. In fact, they were proud of it:

The point that I’m making is that the ability and willingness of the Trust the Science™ crowd to endorse policies that amount to being supremely stupid in public is not a new phenomenon. It did not start with Covid19 and there is no reason for it not to be manifested during this outbreak of monkeypox.

The purpose of this article is to equip you with the knowledge that this movie has been seen before. Monkeypox experiments (including dubious lab experiments), media panic over it, dubious policies meant to “protect” but in fact did only harm, dubious NPIs being deployed, very fake news spreading like wildfire… all of those happened multiple times just in the last 20 years. And the world didn’t end under a pile of monkeypox rashes. It won’t this time either.

Also, it is true that the smallpox vaccine protects (because, unlike the myocarditis-inducing experimental gene therapy clotshots of 2020, it actually is a vaccine). It is also true that infection-acquired immunity is lifelong and sterilizing.

Also, while it makes for good memes, monkeypox is not like HIV (Gay-related immune deficiency – GRID) in the sense that it’s not an STD per se. It’s still funny though to watch/read concocted double speak like “individuals who self-identify as gay or bi-sexual as well as other communities of men who have sex with other men” – because, you see, “homosexuals” is just not hip enough anymore.

That’s it for now. Don’t panic. Grab popcorn. And enjoy the shitshow.

Proposal filed to the Russian State Duma to abolish age limit for foreign mercenaries

MPs from Putin’s “United Russia” party filed a proposal in the Duma (Russian parliament) to abolish the age limit for first-time military contractors from abroad (mercenaries), routinely used by the Russian army in operational theaters, including in Ukraine.

Andrey Krasov and Andrey Kartapolov filed the proposal to amend the Military Duty and Service Act in the sens of abolishing the upper age limit until a contractor can serve for the Russian military, according to a document published by the Duma’s electronic database consulted by RIA Novosti (link inaccessible from the European Union).

The MPs explain that Russian citizens can serve under a contract from age 18 up to the age of 40, while foreigners can serve only from age 18 to 30 years of age.

“This bill aims to eliminate the age limit for foreign citizens of working age who are entitled to enter into a contract with the military service,” the proposal states.

Additionally, the set of amendments also set new limits for who can use high precision weapons and who can operate other more sophisticated military equipment. Such tasks are reserved for highly professional specialized personnel that can now serve by age 45.

According to the authors of the initiative, these modifications will make it possible to attract more specialists from the civilian sector in popular roles in the military.

Cum abordăm recensământul?

Spre deosebire de 2011, când reclamele despre recensământ abundau iar subiectul recensământului era pe agenda politicului (primul ministru de atunci și dădea cu părerea măcar o dată pe săptămână) și reprezenta în sine o controversă – recensământul din 2021 prorogat în 2022 nu interesează pe nimeni.

De altfel ăsta e și motivul pentru care am tot amânat scrierea acestui hrisov. N-am izbutit să-mi pese. Nu stârnește nicio emoție. Nici cei mai îngrijorați oameni nu scriu prea mult despre asta. Și nu pentru că nu ar fi motive legitime de îngrijorare.

De fapt, în timp ce scriu aceste rânduri gândul îmi este la controversa Disney, la războiul din Ucraina, la detaliile din Gulag Tour și la ce vom discuta în podcast. Dar, cei (aproape) cinci oameni interesați de subiectul ăsta au tot insistat să scriu totuși ceva. Așa că iată scrisei.

Organizare

Spre deosebire de 1992, 2001 și 2011 (că pe astea mi le amintesc), anul acesta recensământul e organizat ca și cum ai încerca să te scarpini cu mâna dreaptă la urechea stângă ducând mâna după cap.

Numai această schimbare a dus la o mulțime de discuții (unele utile, altele mai puțin).

Nu a ajutat nici faptul că în majoritatea timpului nu a răspuns nimeni întrebărilor legitime. La fel cum nu a ajutat nici faptul că Statul în esență a mințit (știu, sunteți șocați).

Teoretic, până pe 15 mai este ”faza pe autorecenzare” – adică plebea este rugată să aibă internet, să știe să-l folosească, să intre pe site și să fie suficient de naivă încât să dea date foarte sensibile prin intermediul Internetului.

La ora scrierii acestui articol, exact 4.331.090 chestionare au fost încărcate pe platforma recensământului, conform acestui XLS. Asta nu înseamnă că 4,3 milioane de oameni s-au ”autorecenzat” – căci se completează chestionare separat pentru ”locuințe neocupate”. Și acest aspect a stârnit controverse în sine – deși nu cu mine căci la fel a fost și în 2011, și în 2001 și în 1992 căci de aceea se numește Recensământul Populației și al locuințelor.

Însă ce strică masiv feng-shui-ul este insistența pe aplicația lu’ pește prăjit mai mult decât orice altceva. Aplicația a fost ”elaborată de specialiști ai Băncii Mondiale și ai Institutului Național de Statistică (INS)” conform lui Vasile Ghețău pentru Contributors. Domnul Ghețău este o somitate în domeniul demografiei. El este în esență părintele demografiei ca știință în România – pe a cărui analiză m-am și bazat parțial în analiza de anul trecut intitulată Demografia României – o analiză mai puțin partizană. Însă, ca mulți oameni hiperspecializați, domnul Ghețău este și profund ignorant în afara domeniului său.

Spre exemplu, domnul Ghețău consideră ”comportament iresponsabil” refuzul de-a livra CNP-ul în marea aplicație a INS-ului. De asemenea, domnul Ghețău (ca vasta majoritate a celor blocați în mediul academic) suferă de bias instituțional. Domnul Ghețău ne asigură – citându-ne de pe site-ul recensământului – că CNP-urile ”sunt înlocuite, printr-un proces ireversibil, în urma recenzării de către coduri generate în scop statistic (identificatori statistici unici) pentru a elimina complet posibilitatea identificării persoanelor recenzate”. O singură problemă: Acest lucru nu este adevărat.

Lipsa de confidențialitate și riscurile legale

Programatorul constănțean Eduard Suica a demonstrat dincolo de orice îndoială că datele personale introduse cu bună credință de către cetățeni în platforma lu’ Pește Prăjit nu sunt deloc anonimizate iar INS în esență operează în mod ilegal cu aceste date.

Algoritmul prin care se poate extrage CNP-ul din așa-zisul ”indicator statistic unic” (a cărui menire era să anonimizeze datele) este public și-l poate testa oricine știe să compileze. L-am testat și eu și funcționează exact cum îl descrie constănțeanul.

Dat fiind acest fapt, întregul demers al recensământului este potențial ilegal prin prisma jurisprudenței privind protecția datelor cu caracter personal – întrucât INS operează cu date neanonimizate într-un mod clar în afara cadrului legal. Și nu e vorba doar de datele introduse de cetățeni în formularul de recenzare – ci și de date pe care pentru acest recensământ INS le solicită de la ANAF, ANCOM, structuri MAI, Primării ș.a.m.d. Lista cu date colectate (în formatul ăsta – nesigur!) este una chiar mare – și o puteți consulta în textul HG 144/2022 disponibil pe site-ul recensamantromania.ro.

Altfel spus: îngrijorările multora dintre cetățeni și ezitarea de-a oferi date sunt în sine perfect legitime.

Sigur, unii ar putea ezita pentru că sunt conspiraționiști sau mai-știu-eu-ce-iști, însă asta nu schimbă faptul că demersul recensământului este lovit de multiple vicii legale și este în mod cert nesigur în ceea ce privește siguranța datelor.

Ca și în cazul management-ului pandemic, Statul organizează acest efort sub foarte multe rezerve din punct de vedere legal: printr-un patchwork de OUG-uri și HG-uri, fără control măcar semi-decent din partea Parlamentului (adică reprezentanții noștri, ai populimii) și fără posibilitatea clară a cetățenilor de-a contesta demersul în instanță în conformitate cu art. 21 din Constituția României.

Spre exemplu, cadrul legal de organizare a recensământului e dat de un OUG avizat negativ de Consiliul Legislativ pentru că se suprapunea cu un alt OUG. Noaptea minții, în esență.

Desigur, mai sunt și alte aspecte precum amenințarea cu amenzi împotriva celor care refuză recenzarea. În practică, la precedentele eforturi de acest tip, amenzi s-au aplicat doar în cazuri extreme (precum luarea recenzorului la bătaie) – însă, după experiența milițieneasco-militară din pandemie, mai are cineva încredere că ”autoritățile Statului” vor fi la fel de rezonabile ca-n 2011 și 2001?!

O problemă de încredere

Statul spune (dar nu scrie!) că datele nu vor fi transmise unor alte instituții și vor fi prelucrate exclusiv de INS în mod anonimizat.

În practică, însă, datele sunt stocate pe serverele STS și sunt ”anonimizate” după cum am arătat mai sus: deloc.

Drept urmare, rămâne să vă hotărâți dacă e mai eficientă plata unei amenzi sau luptatul prin instanțe pentru restaurarea echilibrului legal.

Cei care se vor recenza (în oricare din cele trei feluri – de-acasă, de la centru ”asistat” sau așteptând recenzorul) sunt intens sfătuiți ca ulterior să formuleze o plângere la INS solicitând ștergerea datelor legate de indicatorul statistic unic (ISU) ca urmare a neanonimizării acestuia, precum și o sesizare la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva INS pentru practici care contravin regulamentului GDPR. Dacă o companie privată colecta datele în halul felul ăsta amenda era cel puțin cu 7 cifre!

În condițiile aspectelor identificate, eu o să aleg să nu mă recenzez. Dacă voi fi amendat, decid atunci. Poate contest amenda sau poate o plătesc. În ambele situații, este de preferat înscrierii într-o bază de date în mod inerent nesigură. Însă sunt dispus să mă răzgândesc dacă sunt adresate între timp îngrijorările legale și de securitate (ceea ce nu mă aștept să se întâmple, totuși).

La sfârșitul zilei, nu există un motiv rezonabil să am încredere în INS în mod special și în Statul român în general. Experiența de prin 2012 încoace îmi spune că e foarte sănătos ca statul să știe cât mai puțin, nicidecum cât mai mult.

Și nu, argumentele venite din Turnul de Fildeș al mediului academic care se raportează la o lume ideală nu mă conving. Argumente precum acesta, aduse de domul Ghețău (a cărui muncă strict pe subiectul pe care domnia sa e specializat chiar o respect în mod sincer):

La recensământ nu se înregistrează venituri ale populației, conturi bancare. Se înregistrează locuințele, la toate recensămintele din Europa, ele constituind o parte importantă a bogăției naționale a țării, care trebuie cunoscută. Ceea ce contează în mod prioritar este dotarea locuinței cu echipamente electrocasnice, sistem de încălzire, gaze, alimentare cu apă și canalizare și alte dotări pentru a cunoaște condițiile de locuit ale populației. Dacă cineva și-a făcut prin trudă și sacrificii una sau două locuințe pentru a le închiria, neavând ori chiar având o altă sursă de venit, de ce ar dori s-o „ascundă”?

Ei bine, da. Într-o lume ideală, așa e. Însă nu trăim într-o lume ideală – ci în această lume, din această țară cu acest Stat – unul securistic, iliberal și deseori acționând ilegitim și ilegal.

Într-o lume ideală, e frumos să cunoaștem la nivel macro condițiile de locuit ale populației – ca să știm ce ne mai trebuie. Sau cam unde să concentrăm resurse. Spre exemplu, dacă în calitate de antreprenor care vinde aparate de aer condiționat (exemplu la întâmplare) știu că în județul Sălaj sunt mult mai puține astfel de aparate decât media țării – poate mă duc și deschid o filială acolo. Sau poate trimit vânzători door-to-door.

Într-o lume ideală, dacă primul ministru află din recensământ că în județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava (din nou, exemplu la întâmplare) gospodăriile din mediul rural sunt mai puțin conectate la canalizare decât media țării – atunci primul ministru poate aloca fonduri mai multe acolo pentru a remedia problema (presupunând că e o problemă și presupunând că e un lucru bun – ceea ce în sine este o discuție politică nu statistică).

Însă, în lumea asta, cea de azi, uite chiar nu vreau să știe INS-ul prin date neanonimizate ce locuințe și pe unde am eu. Nu vreau să poată să-mi lege INS-ul numărul de minute vorbite la telefon de CNP-ul meu (ceea ce, apropo, chiar este posibil acum în conformitate cu HG 144/2022 și cu ceea ce știm despre cât de ”anonimizate” sunt de fapt datele).

”Da’ ce mă, ai ceva de ascuns?” e un argument venit din ticăloșie (în majoritatea timpului) sau din ignoranță și obtuzitate (în cazul domnului Ghețău și nu numai). Noi, populimea, nu trăim ca să-i livrăm date domnului Ghețău și mediului academic – și nici nu trăim ca să știe STS exact pe unde ne aflăm.

În plus, orice om chiar are ceva de ascuns. Cine nu-i de acord este rugat să-și instaleze programul gratuit Macrium Reflect Free și să-și cloneze hard-disk-urile. Fișierele rezultate vă rog să mi le trimiteți mie. Decid eu ce (și dacă) public. Dacă n-aveți nimic de ascuns, n-aveți a vă opune, nu?

Mediul academic și instituțiile statului sunt plătite de noi ca să ne servească pe noi. Or asta nu se întâmplă acum. Drept urmare, este nerezonabil să am încredere. Sigur, alții sunt liberi să aibă încredere – doar să nu vină să se plângă dup-aia.

Oricum, față de alte provocări extreme și curente la adresa societății românești în ansamblu și asupra individului, Recensământul Populației și Locuințelor 2021 nu intră nici măcar în top 100. Cu trei excepții, întrebările sunt la fel ca în 2011 și 2001. A dispărut o întrebare legată de dizabilitățile persoanelor din gospodărie și au apărut două întrebări legate de pandemie. Deci din punctul ăsta de vedere nu-i vreo mare sfârâială. De aceea foarte probabil acesta este și ultimul text pe care-l voi scrie pe subiect.

Însă problema legată de anonimizare și problemele legale identificate mai sus sunt suficiente ca eu să zic ”pas” la chestionarul INS-ului.

Așadar: Cum abordăm recensământul? Cu sictir. Căci tot cu sictir îl abordează și Statul. Atât.

Vine revenirea în M – Podcast de Weekend – Episodul 172

Versiunea video [Download 5,8GB]: https://s.go.ro/wpouzb54

Versiunea audio [Download 194MB]: https://s.go.ro/2vk1tqmo

Îi mai țineți minte pe ăia care țopăiau ”muie PSD”? Eh, o parte din ei acum livrează – doar că de partea greșită a muii. E drept, niciunul n-a specificat vreodată cum vor livra muia – deci tehnic vorbind s-au ținut de cuvânt.

Guvernul măCiucă reînvine Casa de Comerț ”Unirea” – o instituție care a consumat milioane de lei pe lună inclusiv în ultimele 18 luni când nici măcar n-a pretins că vinde ceva sau că prestează vreo activitate. Inflația a ajuns și oficial la două cifre, confirmând revenirea în M – căci M vom tot lua ca rezultat al regimului țopăitor din 2020-2021 precum și a continuării doar semițopăitoare de azi.

Între timp, spitalele de psihiatrie se aglomerează cu minori din ce în ce mai tineri. Copii de 11 ani ajung acum pe antipsihotice în secții închise ca rezultat direct al isteriei din jurul tusei chinezești. Dar măcar n-a murit bunica. Sau a murit dar statistic cu vreo 10-12 zile mai târziu decât dacă Majoritatea era lăsată în pace. Pe fundal, și ministrul educației admite că ”școala online” este un eșec total pe absolut toate planurile. Tot undeva pe fundal rating-ul României (ăla cu care se lăudau ăia cu ”revenirea în V”) e pe la BBB-, adică în zona de gunoi. În curând și termenul de ”revenire în V” probabil va fi interzis pe motiv de putinism.

Ce face însă politicul? Păi trage pe nas. Viorica Dăncilă își încearcă din nou norocul într-un partid nou, Uniunea Sacul și Rucsacul trage Copium pe nas și-l propune pe Dăni Leț la CCR (ăla care vă zicea că nu e treaba voastră dacă fascismul sanitar e constituțional sau nu – important e că-i în vigoare) iar Partidul Niciodată Liberal se visează sus în sondaje. Ah, și la Timișoara se fac concursuri cu dedicație pentru USR-iști.

În segmentul ucrainean discutăm despre vizita programată a lui Csőlakű și a lui Cazzo la Kyiv. Am uitat să menționăm în episod că Ucraina nu are tratat de extrădare cu România – un aspect important în ceea ce-l privește pe Cazzo.

Tot în segmentul ucrainean discutăm despre focărimea care strică feng-shui-ul, despre epurările din FSB, problema germană dar și despre cum Bulgaria ar putea organiza din nou (pentru a 5-a oară în sub 2 ani) alegeri generale ca urmare a putinismului partidului socialist.

Între timp, în R. Moldova partidul Șor caută să ia o felie mai mare din segmentul radicalizat ca urmare a incompetenței regimului Sandu; în Ungaria ONG-urile globohomo iau amendă pentru nereguli în campanie iar Bruxelles-ul continuă asediul politico-financiar la adresa Ungariei și admite pe față că niciun popor prins în UE nu are voie să-și dorească altceva decât ordonă Sovietul Suprem.

Pe fundal, Sri Lanka intră în incapacitate de plată, se încălzește pe margine Pakistanul, Marea Britanie va trimite solicitanții de azil în Rwanda, focărimea se agită (predominant degeaba) în privința alegerilor din Franța iar OPEC își urmărește interesul spre disperarea evrosoyuzului.

Link-uri:

Știre 1 – https://economedia.ro/sri-si-sie-implicate-masiv-in-aprobarea-sau-respingerea-investitiilor-straine-din-afara-ue-conditii-draconice-pentru-investitiile-straine-non-ue-in-presa-din-romania-ordonanta-de-urgenta-aprobata-d.html

Știre 2 – https://www.g4media.ro/un-adolescent-german-a-omorat-o-femeie-din-medias-invocand-motive-rasiale-minorul-de-17-ani-era-dat-in-plasament-in-judetul-sibiu.html

Crimă pe strada Păltiniș din Mediaș – Femeie omorâtă când ducea gunoiul – https://orademedias.ro/crima-pe-strada-paltinis-din-medias-femeie-omorata-cand-ducea-gunoiul/

Criminalul de la Mediaș – A crezut că femeia este de etnie romă – https://orademedias.ro/criminalul-de-la-medias-a-crezut-ca-femeia-este-de-etnie-roma/

Știre 3 – https://www.oradesibiu.ro/2022/04/07/crestere-a-cazurilor-de-copii-internati-la-psihiatrie-in-sibiu-printre-cauze-haosul-scolar-dependenta-de-telefoane-si-presiunea-parintilor/

Știre 4 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cimpeanu-rezultatele-la-simulari-sunt-mai-slabe-decat-anul-trecut-scoala-online-departe-de-a-si-atinge-scopul-1905877

Știre 5 – https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25494237-viorica-dancila-aleasa-presedinta-partidului-natiune-oameni-impreuna-garantez-noi-partid-important-scena-politica-romaneasca.htm

Știre 6 – https://www.mediafax.ro/politic/drula-usr-nu-se-va-rupe-scaderea-in-sondaje-este-un-mit-suntem-in-zona-ultimelor-alegeri-20744745

Știre 7 – https://www.g4media.ro/drula-usr-a-decis-ca-judecatorul-cristi-danilet-sa-fie-propunerea-noastra-pentru-ccr.html

Cristi Danileț: Promit să nu mai public filmuleţe pe Tiktok dacă ajung judecător CCR – https://www.stiripesurse.ro/cristi-danilet-filmulet-tiktok-ccr_2342910.html

Știre 8 – https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/fitch-confirmat-ratingul-romaniei-bbb-minus-perspectiva-negativa-cauza-dezechilibrelor-financiare-razboiului-ucraina-1_625122165163ec4271302efb/index.html

Știre 9 – https://economedia.ro/guvernul-reinvie-cu-100-de-milioane-de-euro-casa-de-comert-unirea-lantul-falimentar-de-aprozare-de-stat.html

Știre 10 – https://www.pressalert.ro/2022/04/concurs-cu-dedicatie-liniste-pentru-postul-de-director-adjunct-la-piete-sa-adjudecat-de-singura-candidata-membra-usr/

Știre 11 – https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25489366-rares-bogdan-spune-pnl-crescut-puternic-sondaje-cifrele-prezentate-prim-vicepresedintele-liberal.htm

Megoldás Mozgalom – A Nagy Pénzrablásnak Vége! (Bella Ciao) – https://www.youtube.com/watch?v=0irHn65q9Hw

Știre 12 – https://www.rfi.ro/politica-144516-ciolacu-si-citu-vor-merge-la-kiev

Știre 13 – https://www.g4media.ro/dictionar-de-razboi-ucrainenii-inventeaza-verbul-a-macrona-adica-a-se-arata-foarte-ingrijorat-de-o-situatie-dar-a-nu-face-nimic-pentru-a-denunta-lipsa-de-reacti.html

Știre 14 – https://www.g4media.ro/simbolul-interventiei-ruse-in-ucraina-afisat-pe-geamul-unui-camin-studentesc-din-iasi-politia-a-descoperit-ca-era-un-prosop-cu-un-cal-si-o-usa-de-grajd.html

Știre 15 – https://www.g4media.ro/simbolurile-agresiunii-ruse-in-ucraina-insemnele-v-z-si-panglica-sfantul-gheorghe-interzise-in-moldova.html

Epurări în FSB. De ce un general influent, responsabil de menţinerea fostelor republici sovietice pe orbita Rusiei, a fost aruncat la sinistra închisoare Lefortovo – https://adevarul.ro/international/rusia/epurari-fsb-general-influent-responsabil-mentinerea-fostelor-republici-sovietice-orbita-rusiei-fost-aruncat-sinistra-inchisoare-lefortovo-1_62559d805163ec42714dfb84/index.html

Cel puţin 20 de jurnalişti au fost ucişi până acum în războiul din Ucraina – https://adevarul.ro/international/europa/cel-putin-20-jurnalisti-fost-ucisi-razboiul-ucraina-1_625658975163ec4271523b86/index.html

Știre 16 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/oficial-din-dnipro-avem-patru-congelatoare-pline-cu-cadavre-ale-soldatilor-rusi-mamele-din-rusia-sa-vina-sa-le-ia-1904451

Kievul îl invită pe cancelarul german Olaf Scholz în Ucraina, după ce a respins vizita președintelui – https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25494471-kievul-invita-cancelarul-german-olaf-scholz-ucraina-dupa-respins-vizita-presedintelui.htm

Ministrul ucrainean de Externe critică ”somnambulismul” Germaniei față de Rusia: S-a lăsat purtată de un amestec iraţional de sentimente de vinovăţie, lăcomie şi frică – https://ziare.com/razboi-ucraina/dmitro-kuleba-somnambulism-germania-rusia-1735797

Știre 17 – https://bnr.bg/en/post/101629261

Știre 18 – https://www.mediafax.ro/externe/cum-situatia-din-ucraina-ar-putea-duce-la-o-cadere-a-guvernului-de-la-sud-de-dunare-bulgaria-din-nou-in-pragul-unei-crize-politice-20744134

Știre 19 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sondaj-inscop-increderea-romanilor-in-rusia-s-a-prabusit-de-la-declansarea-razboiului-in-ucraina-1905367

Ой, у лузі червона калина – Europe Remix – https://www.youtube.com/watch?v=oHJl4oKLgq4

Știre 20 – https://adevarul.ro/moldova/politica/partidul-Sor-indeamna-lumea-iasa-strada-16-aprilie-orasele-r-moldova-1_62512a645163ec4271306cdc/index.html

Știre 21 – https://hungarytoday.hu/ngo-protest-fine-government-silence-invalid-vote-child-protection-lgbtq-referendum/

Știre 22 – https://www.economica.net/bruxelles-ul-este-decis-sa-impuna-respectarea-statului-de-drept-in-ungaria-in-ciuda-recentei-realegeri-a-lui-orban_576135.html

Știre 23 – https://www.hotnews.ro/stiri-international-25490527-franta-alegeri-partidele-traditionale-stanga-dreapta-nimicite-dupa-primul-tur-prezidentialelor.htm

The Guardian: Atenție la evenimentele din Franța – populismul câștigă teren și doar o revoluție îl mai poate opri / Un nou val ridică întrebări privind identitatea, alegerile și modul nostru de viață. – https://www.g4media.ro/the-guardian-atentie-la-evenimentele-din-franta-populismul-castiga-teren-si-doar-o-revolutie-il-mai-poate-opri-un-nou-val-ridica-intrebari-privind-identitatea-alegerile-si-modul-nostru-de-viata.html

Știre 24 – https://www.hotnews.ro/stiri-international-25498480-boris-johnson-anunta-migrantii-ajunsi-marea-britanie-vor-trimisi-rwanda-una-dintre-cele-mai-sigure-tari-din-lume.htm

Știre 25 – https://www.hotnews.ro/stiri-international-25497790-elon-musk-oferit-cumpere-twitter-pentru-41-miliarde-dolari.htm

Știre 26 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/sri-lanka-nu-si-mai-poate-plati-datoria-externa-1902795

Știre 27 – https://www.hotnews.ro/stiri-international-25493726-noul-guvern-pakistanului-acuza-greaua-mostenire-anunta-relansarea-discutiilor-fmi.htm

Știre 28 – https://www.agerpres.ro/economic-extern/2022/04/11/opec-transmite-uniunii-europene-ca-nu-poate-inlocui-petrolul-rusesc–901114

Pro-Ukraine as a luxury belief

It very rarely happens to find myself somewhat on the side of the establishment. Least of all on an international issue.

Last time I was on the side of the establishment neither the concept nor the disgusting real-life manifestations of luxury beliefs had not reached my country, yet.

Yet here we are, in 2022, as the establishment suddenly finds out that Ukraine exists, that Duginism is real (NPR link because in 2016 NPR readers were trolling me for talking about this) and that Germany is run by Putin’s useful idiots. All of these are topics that us, at Freedom Alternative Network (as well as our partners and friends in Germany, Slovenia, Sweden, the USA and, yes, Ukraine) have covered, shilled, explained and analyzed in great detail for years on end.

Just 56 days ago Facebook was banning me again for discussing Russian violence. Then 10 days later Russian violence commenced on a big scale and then Facebook said its kosher even to engage in sweeping generalizations against all Russians everywhere.

Suffice to say that I have a high interest in this conflict (which I’ve made known for years) in the direction of Ukraine eventually winning (or at least not losing).

With that said, this doesn’t change the fact that the so-called “Western culture” (a shell of its former self) approaches this in a way that not only seems crazy but it IS crazy. Luckily, Russian propaganda is not what it used to be. 2010-tier Russian propaganda would have a field day these weeks by simply repeating and mocking the myriad of absurdities done in or by the West since the commencement of the conflict.

When it’s “cool” to be pro-Ukraine

As it was the case with the pandemic (in which it became “cool” to behave like a fucking lunatic in public), it is now cool to behave, say and do things that no normal person would or should do.

The connection with the pandemic was also made by the establishment – of course, in Canada, the place run by Justin “I like China’s basic dictatorship” Trudeau where “studies have shown” that those who haven’t taken up the myocarditis-inducing experimental gene therapy clotshot are more likely to be putinists.

And then the HONKs just kept on pouring.

Under the eternal “we gotta do something” – a slew of stupidity in public was triggered allover the place.

Take the Waterloo Warbirds from Ontario, Canada. They could have organized an aviation show and donate some money for the accommodation of Ukrainian refugees. Or they could’ve encouraged people to enlist the Ukrainian Foreign Legion since Waterloo Warbirds surely attracts a lot of guys with military and combat experience – which is exactly the kind of people needed today.

What did they choose to do? Vandalize their own museum-worthy airplanes with the markings of the Ukrainian and Polish Air Force. Outstanding!

Surely Putin is going to surrender tonight! Or, at the very least, two Ukrainian refugees will be saved. Virtue signaling saves lives, dontcha know?

Or take Zürich Insurance Group Ltd. (ZURN) who could have made a good insurance offer to Ukrainian farmers (that would actually help not just the farmers, but many countries in the world!) since ZURN is one of the largest and best insurers of farmers in the world.

Or maybe they could’ve donated a sum of money for the relocation of the children evacuated from Mariupol. Or, why not, a sum of money to the Ukrainian Territorial Defense Forces.

Instead… their contribution is… removing the Z from their logo. I’m sure President Elenski [sic!] is now happier knowing that the whole might of the corporate power wielded by the Swiss insurer is put to the highly important use of purging a letter from their logo… What’s next? Banning the letter Z altogether?

Well, akchually, don’t underestimate Europe’s ability to be stupid in public. Two Bundesländer in Germany and Lithuania are doing just that: Banning Z in public. At least Lithuania is being consistent – since also displaying communist symbols in general is haram in Lithuania. But in Germany, Bolshevism is legal and praised. Heck, the president of the European Commission opens exhibitions dedicated to Marx in Germany, statues of Marx made by the CCP are unveiled in Germany and statues of Lenin are being unveiled as well. That’s just in the last 5 years. But somehow Z is the problem.

Germany is one of the countries that is at fault for the invasion (in fact I would argue that Germany is indeed equally at fault as Russia is – since German weapons have continued to flow into Russia even after 2014). So in these circumstances they could have sent a lot of weapons to Ukraine (I mean functional ones – not just dumping its expired stockpile inherited from the DDR). Or they could have send some money. There are Polish corporations that contributed financially for Ukraine more than the German government. I’m just saying.

Instead, Germany is busy policing the wrong kinds of Zs in public. Yeah, that will help 👌🏻- I’m sure Putin is drafting his unconditional surrender speech as we speak after he heard that Z is haram in some parts of Germany!

Cluj Napoca, March 26, 2022
The message reads “No warrior”
Likely the intention was to write “нет войне” (no war) – the slogan made famous by the Russian protesters in Russia.

Recently-renovated buildings allover Europe are being tagged vandalized with wrongly-written Cyrillic messages because surely the Ukrainian refugees in my hometown need to see wrongly written messages on clean buildings. Otherwise they would’ve never known that we really don’t like Putin.

Cluj-Napoca, March 26, 2022
Text reads: “Romanians are your friends”

The hundreds of volunteers available on the borders 24/7 and the hundreds of thousands of Romanians available in the support groups that offer quite literally anything to the refugees are not a good indication that Romanians are, by and large, being very friendly to our neighbors fleeing the horrors of war.

No, what we needed was graffiti about that!

And then there’s the relentless promotion of Volodymyr Zelenskyy to the point of selling Zelenskyy pillows (I wish I were joking) and turning the guy into a demigod.

Look, I won’t lie: I supported Petro Poroshenko in 2019 and I considered (and in fact I still do) that the Ukrainian people made a mistake voting not just with Zelenskyy, but with Sluha Nardonu party as well (a political party made up almost entirely out of amateurs). However, it is also clear (regardless of my opinion about Zelenskyy) that Volodymyr is living up to his position in a very honorable fashion (much better than anyone – including his own party – had expected).

With that said, the aggressive promotion of the guy everywhere is likely to turn against him at some point. Like all waves of emotion, this one shall pass too. And when it will (and it will!) – what will there be left? Because Zelenskyy needs the credibility and gravitas necessary after the war as well – when he will have to negotiate loans and investments and all sorts of arrangements that will be necessary for the reconstruction effort. But with all of the political capital spent now on needless promotion… this will be tricky.

You will also never convince any skeptic by calling a Putinist everyone who isn’t full of awe with Zelenskyy.

Nobody will be swayed by your Ukrainian flag on your profile either. Least of all if you’re one of those people who demanded that those who don’t subject themselves to experimental medical treatments should have their fundamental rights revoked. And no, pointing out the hypocrisy of the people shouting “freedom for Ukraine” while the same people were shouting “lockdown the unvaccinated” doesn’t make one a Putinist either!

Heck, one of the many reasons I support Ukraine is precisely because it treated the pandemic the way it should’ve been treated: without panic, without mandates and without hysteria. During the pandemic I’ve been to the country four times precisely for this reason. And I will continue to avoid certain countries and intentionally patronize others for many years to come because of their pandemic policies.

Also, the war isn’t ending earlier if you shout “Slava Ukrayini” against anyone who asks questions about Ihor Kolomoyskyi, or is skeptical about some numbers concerning casualties. Heck, you should assume that the numbers thrown around are inaccurate at least because you can’t properly evaluate casualties during an active war scenario but also because wartime disinformation is part and parcel of any war.

Yes, the word disinformation is a loanword from Russian itself. But the practice predates the USSR and the KGB’s black propaganda/active measures department. Heck, the word propaganda comes from the Vatican in the 17th century. Anyone pointing this out isn’t a “putinist” or “a war criminal” or an “anti-western shill” or whatever.

Also, someone pointing out how this crisis is being used to normalize being stupid in public is also not a “putinist”.

Théâtre Orchestre Bienne Soleure from Switzerland banned the performance of Thaikovsky’s Mazeppadue to the current situation in Ukraine“. Mazeppa is an opera whose plot takes place in Ukraine and is about Ivan Stepanovych Mazeppa, Hetman of the Ukrainian Cossacks (kinda like the founder of the modern Ukrainian nation) and Vasyl Leontiyovych Kochubey a very rich Ukrainian nobleman and statesman who bankrolled the school(s) of thought that the Ukrainian nation of today take as reference point.

And then there’s the ban on Russian cats (including Russian breeds that have never been in Russia and have non-Russian owners).

Now look, I love the Ukrainian people. And I have 7 years of content to prove it. But I also have 7 years of public content to prove just how much I love kittens. What did those kittens do? Meowed in Cyrillic?

And then there’s the issue of 16 and 17 year old Russian and Belarussian minors who will be banned from playing hockey in Canada. I’m sorry, these boys were aged 8 and 9 (or some even younger) when the decisions concerning Ukraine were made in the Kremlin. There’s no way you can convince anyone who is not a loon that punishing children has anything whatsoever with #StandWithUkraine.

This is the problem when a legitimate cause becomes a “cool” thing: all sorts of people who until this morning (in historical terms) had no idea where Ukraine is on the map end up making decisions trying to “do something” when nothing was asked from them in the first place, and in the process end up doing more harm than good.

So what’s the problem?

Okay, so many in the West are being stupid in public under the emotional moment – since war in Europe hadn’t happened this century. Well, even that is wrong since Russia has been at war with Ukraine for 8 years, but let’s put that, too, aside for a moment.

The problem, however, is that potentially good energy, as well as resources are being spent on futile endeavors. And in the process many innocents suffer.

This war will not end tomorrow. Maybe even not next month. But it will end at some point. And Ukraine as a country and the Ukrainian people (including and especially the displaced and the refugees) will need a lot of help then too. At this pace, however, by the time the war ends, a significant proportion of Western societies will end up being indifferent or even outright hostile – not because of Russian propaganda/disinformation, but precisely because they’ve been saturated with excessive messaging from their own.

It is not normal to open a news website from a country that is not Ukraine and to find on the first two, three or four pages only news from/about Ukraine or Russia. Just like it wasn’t normal between 2014 and 2021 to open a news website from the West and see NO piece of news from/about Ukraine at all. Some balance is badly needed! But who even has the credibility for that anymore?

During the pandemic multiple institutions (including and especially media institutions) have burned their trust capital by publishing disdainful nonsense and outright lies that now, rightfully so, enough citizens are having a hard time taking the media seriously on anything.

Heck, in Romania, two guys who voluntered to help the refugees were still not convinced that the war is real. So they went all the way to Kyiv to check it out for themselves. Well, they did find out and, to their credit, didn’t freak out either. The bien-pensants du jour laughed at them but I didn’t. It’s how I function as well. Heck, in 2020 I went to Sweden to check the mountains of dead bodies that the media guaranteed will be there because Sweden didn’t engage in sanitary fascism like Italy did. Of course, no mountains of dead bodies were found so I deemed the media’s stories to be what they were: utter nonsense.

The problem is that most people can’t and won’t function like that. Few people would risk going to Kyiv just to see whether the war is real. Just like few people in 2020 risked flying to Sweden in the middle of an allegedly deadly pandemic wave. The pandemic wave was real, it’s just that it was nowhere near as deadly as the media claimed.

So now, when the media IS much closer to the truth than it was during the pandemic, les bien pensants are shocked to learn there are people who just don’t believe it.

Yes, I agree it is terrible to see people who deny real suffering provoked by the Kremlin upon people who’ve done nothing wrong to the Kremlin – but we should keep in mind that calling those people “putinists” won’t solve the issue. And the issue is that the West is a shell of its former self. Its leaders are weak, its institutions are not trustworthy and its media has lied so blatantly for so long that it will take years to build back the lost trust. And Ukraine doesn’t have years. Not to mention that almost nobody in the West is even concerned with this issue.

It also doesn’t help that the loudest ones for “the Cause” are those with zero credibility on the topic. Pundits and “stars” with de facto zero knowledge about this now have strong opinions on the geopolitics of this region.

To these people the situation is just another trendy story. The mess will still have to be solved by people with beliefs and values more similar to mine, rather than similar to Patricia Arquette’s.

Yes, Ukraine needs help, and Putin must be defeated. And of course the war is real. And of course some sanctions are warranted.

But if the West doesn’t seriously clean up its room, it will all have been in vain.

The West’s main advantage over the last century has been precisely its ability to engage in open debate and tame the passions of the publics thus preventing mass hysteria from enacting hasted decisions that could bite the society in the ass later on. The West is losing that important advantage (if it hasn’t lost it already). And that vantage point must be recovered.

There is some good news too, though: Ukrainians are not like that. They’re proving it on the battlefield as we speak but it’s easy to see it if you just speak to more than 10 Ukrainians. As a people, they’re built from a different “material”. They just don’t give up.

And the harshness even before the war (and even more so now) has forged a nation that will not look kindly on Western political correctness. In Ukraine, even those with PC/leftist values have been in the trenches against Yanukovich and then against Russia. Multiple times. And still are. Hard times create strong men. The West has had too much good times for way too long. And it shows.

Just before the war the very same Western media, that now calls you a “putinist” for discussing Zelenskyy’s acting career, was itself broadcasting Russian disinformation about Ukraine focusing its attention on political parties that never exceeded 3% but almost never talking about the very real harm caused by the Kremlin continuously since 2014.

Men wiser than me say that time heals everything. Which is true. But sometimes healing comes through disappearance. The Byzantines are a good example.

So instead of turning onto your fellow citizens for failing to say the right things on this crisis (or the next one) – it is much more important to turn to our institutions and “important people” and tell them to either stop being stupid in public or fuck off outright.

That’s it. Now I’m off to prep the trip to Hungary. Lots to cover from there too.

Send me to the Gulag – Fund the 2022 Central Asia Tour

Created using the Donation Thermometer plugin https://wordpress.org/plugins/donation-thermometer/.$4,500Raised $0 towards the $4,500 target.$0$2,900Raised $0 towards the $4,500 target.0%

In 2016 we went to Ukraine. In 2017 we went to Georgia and Armenia. In 2018 to Jordan and Israel. And in 2019 to Zimbabwe. All have in common a recent history of having been influenced (or outright conquered) by the Soviet Union.

This tour should have taken place in 2020 but then the Wuhan Flu hit and both the donors and the public voted for a trip to Sweden instead after being presented the arguments. So that’s how the Coronachan 2020 Sweden Tour happened.

Throughout 2021, Kazakhstan has kept several objectives on the list closed and the last one opened in January 2022. With that said, Uzbekistan and Kyrgyzstan have essentially dropped the panic by August 2020 and have been operating as normal ever since.

In the meantime, Kyrgyzstan and Kazakhstan have been through profound transformations, as a result of popular uprising and other tectonic shifts in their societies – which makes them even more interesting politically today, than in 2020.

So in keeping with this tradition of gathering knowledge and wisdom and then delivering it to you as stories, we submit to y’all the proposal for a Central Asia Tour. The video above (made in 2019) goes into the details about the itinerary and the minimum things we expect to get from the tour. The only thing changed in the plan is the route. There is no direct flight from Hungary to Kazakhstan anymore so I’ll go via Istanbul.

This article is focused on the financial details. Not all expenses are thoroughly detailed – only those funded through the fundraiser. I have updated the prices to account for inflation and other changes that can be documented.

The biggest changes are in transport (fuel prices going up and inflation), in visa costs (now all down to $0) and unexpected expences (pandemic BS, basically – PCR tests etc., which in that area of the world are simply bribes).

Also, to please the donors who voted for this tour in 2020, I have decided to start the fundraising from the amount proportionate to those who voted in that direction back then.

Created using the Donation Thermometer plugin https://wordpress.org/plugins/donation-thermometer/.$4,500Raised $0 towards the $4,500 target.$0$2,900Raised $0 towards the $4,500 target.0%

So, without further ado…

For consistency, all expenses are converted in USD at the median exchange rate for the period between March 15 and March 21, 2022. This is also because all donations are converted to USD as it’s the working currency for almost all operations of this Network.

In places where there is price variation (e.g. trains in Central Asia) – the maximal option is listed. The list represents the minimum costs.

1. Cluj Napoca – Budapest (round trip)

Train: $40

Housing: $70

Food: $30

2. Budapest – Nur Sultan

Flight: $515 (round trip, all fares included)

Visa cost Kazakhstan: $0

3. Nur Sultan, Kazakhstan

Housing: $70

Food: $50

Transport in the city: $15

4. Karaganda, Kazakhstan

Nur Sultan – Karaganda Train: $30

Housing: $75

Transport around the area: $65

Museum and other fees: $10

Food: $40

Books and newspapers: $50

5. Almaty, Kazakhstan

Karaganda – Almaty train: $30

Ancient cities tour: $60

Big Lake tour: $35

Housing: $60

Food: $30

6. Bishkek, Kyrgyzstan

Almaty-Bishkek transport: $100 (round-trip)

Kyrgyzstan visa: $0

Ala-Archa national park: $15

Books and newspapers: $50 (minimum)

Museum and other fees: $20

Food: $30

Housing: $70

7. Tashkent, Uzbekistan

Uzbekistan visa: $0

Transport Almaty-Tashkent: $75

Museums and other fees: $20

Housing: $60

Food: $40

8. Samarkand, Uzbekistan

Train from Tashkent to Samarkand: $30

Museums and other fees: $20

Housing: $80

Food: $40

Books: $30

9. Bukhara, Uzbekistan

Samarkand – Bukhara train: $30

Museum fees: $10

Housing: $80

10. Other

Trains from Samarkand to Nur-Sultan: $120

Health insurance: $40

Equipment insurance: $30

On-the-fly consumables (batteries, memory cards, etc): $80

Exchange rate fees: $100 (maximum)

Unexpected expenses: $450 (minimum)

Total: $2,895

This number represents the absolute minimum in order for the tour to take place. The total cost will be somewhere in the vicinity of $4500 which will serve as the maximal threshold for this fundraiser.

Given past experience, even in worst case scenarios, the cost goes somewhere between the two extremes. Any excess will be redirected towards fulfilling the wishlist or towards funding another project in 2022 (possibly the Independence March in Poland in November).

Minimums and deadlines

The tour is due to take place sometime between in the month of August and it will last 25 days. This means that plane tickets should be purchased no later than May 15, 2022. Update: This has happened. ✅

As such, if the fundraiser doesn’t reach to at least $1500 by May 10, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects.

If the fundraiser doesn’t reach at least $2900 by July 15, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects. Of course, if it will be $2790 on July 15, it will be fine. But too much leeway downwards will lead to cancellation – because by July 20, most of the housing should be booked and paid for already.

Anything beyond $4000, as well as any remaining shekel after the tour, will be redirected towards other projects or to fulfilling the wishlist.

The state of the fundraiser will be updated regularly on the main page of the website and semi-regularly on the Youtube channels.

If this convinces you, head over to the Donate page and pitch in. Every dollar counts!

Politica: Un prea mare cămin de bătrâni?

Decanul de vârstă al Parlamentului României, deputatul AUR Lucian Fedorov a făcut infarct și după o suferință de mai bine de o lună, a decedat. Fie-i țărâna ușoară dar, odată cu știrea asta, am avut ocazia să văd niște reacții și una anume mi-a atras atenția.

În secțiunea de comentarii de pe G4Media, pe lângă apelurile la compasiune și apelurile la ură pentru că domnul Fedorov e din partidul greșit (ambele apeluri de înțeles, fiind vorba totuși de o publicație de extremă-Stânga), găsim și o reacție mai degrabă principială (lucru rar pentru o troacă de porci cum e secțiunea de comentarii de la G4Media):

Atât reacția utilizatorului Dima cât și răspunsul ridică fiecare câte o problemă serioasă. ”Dima” sugerează că poate e totuși un pic abuz ca oameni în vârstă să adopte roluri relativ-solicitante iar utilizatorul Alecu relativizează problema răspunzând în stilul ”mainstream” că e totul normal și occidental și civilizat așa.

Problema e că ăsta e un non-răspuns. Doar pentru că Occidentul face așa, nu înseamnă neapărat că e bine. Occidentul a făcut și sterilizări în masă (și asta în 1980, nu în preistorie), magazine cu pornografie infantilă la geam și o mulțime de nebunii extremiste și asta doar în ultimii 50 de ani, fără să intrăm în ororile războaielor.

Spun asta nu pentru a compara suprareprezentarea bătrânilor în politică cu sterilizări în masă sau alte nebunii, ci pentru a evidenția cât de absurd este argumentul ”și-n Occident se face așa” – el fiind în esență un non sequitur.

Câteva cifre

Membrii actualului Congres al SUA (cel de-al 117-lea, ce urmează a fi reînnoit în noiembrie 2022) au vârsta mediană de 60 de ani. Vârsta mediană a populației SUA este de 38 de ani.

Față de cel de-al 116-lea Congres, alegerile din 2020 au adus și mai mulți bătrâni. Cât de bătrâni? Sunt trei congresmeni (doi senatori și un deputat) care au 88 de ani, doi senatori de 87 de ani, și încă nouă deputați care au între 80 și 85 de ani împliniți la ora scrierii acestui articol. Alți 21 de senatori și alți 65 de deputați au între 70 și 79 de ani împliniți. Diane Feinstein e născută în 1933. Când se năștea ea alcoolul era încă ilegal în SUA și când a mers la școală FDR era încă președinte, pentru numele lui Dumnezeu!

Chuck Grassley – oficial ales din 1959

Chuck Grassley are 88 de ani. Va împlini 89 de ani în septembrie și este senator în SUA. La vârsta de 89 de ani și două luni va candida pentru un nou mandat de șase ani. Dacă va fi reales, teoretic ar trebui să fie senator până la vârsta de 95 de ani!

În urmă cu puțin peste o săptămână Sergio Mattarela a fost reales pentru încă un mandat de 7 ani ca președinte al Italiei. Dacă va supraviețui, va avea 88 de ani când îți va încheia mandatul! Premierul Draghi are și el 74 de ani.

E drept, Italia e una dintre cele mai ”bătrâne” țări din lume. Dar, chiar și-așa, vârsta mediană a Italiei e 47,3 ani. Altfel spus, președintele Republicii – care acolo e și președintele CSM și face și desface în Justiție cum are chef – e invariabil cam nereprezentativ. Spre deosebire de SUA, însă, parlamentul Italiei e mai degrabă ”tânăr” – aproape 60% dintre parlamentari au vârsta sub 45 de ani. Iar media de vârstă a Senatului (unde vârsta minimă pentru candidatură este de 40 de ani) se situează la 52, cel mai mic nivel din istoria Republicii.

Vârsta mediană în România este 43,2 ani. În Parlamentul României în legislatura curentă vârstele medii la senator sunt 48 și 50, pentru femei, respectiv bărbați, iar la deputați 44 și 46 pentru femei, respectiv bărbați. Altfel spus, Parlamentul României per ansamblu este ușor mai în vârstă decât populația. Dar nu cu mult, și nu atât de disproporționat ca-n SUA.

Franța e un pic mai ”tânără” decât România – vârsta medie 42,3 ani. Dar politica franceză e mult mai bătrână decât cea românească. Doar 37% dintre parlamentari au sub 45 de ani. Cei mai apropiați de mediana țării sunt deputații din partidul lui Macron și extrema-Stângă. Socialiștii, regionaliștii și ”dreapta căldicel” sunt cei mai departe la aspectul ăsta de norma țării. Decanul de vârstă este Bernard Brochand care în iunie va împlini 84 de ani. Când Brochand dobândea drept de vot, Charles de Gaulle candida pentru prima oară!

Vârsta mediană a deputaților din Adunarea Națională după grupul politic.

Și mai interesant este că acum 7 ani chiar Franța a luat în calcul introducerea unei vârste maxime pentru candidaturi atât la nivel central (președinție, Adunarea Națională) cât și la nivel local. Regula nu a mai fost adoptată dar dezbaterea în sine a produs un efect: alegerile din 2017 au ”livrat” o Adunare Națională mult mai tânără!

Vârsta mediană a Marii Britanii este 40,5 ani. Vârsta mediană a Camerei Comunelor? 51 de ani. Decanul de vârstă este conservatorul Bill Cash care în luna mai va împlini 82 de ani. La ultimele alegeri generale, în 2019, laburistul Dennis Skinner a pierdut cursa pentru a fi reales, după ce a fost deputat în circumscripția Bolsover vreme de 39 de ani consecutivi. Cu o lună în urmă Dennis Skinner a împlinit 90 de ani. Îi dorim multă sănătate da’ parcă era prea de tot dacă era reales, nu găsiți?

Vârsta mediană în Japonia este de 48,4 ani. Vârsta mediană a Parlamentului? 55,53 ani. Însă în Japonia tinerii au efectiv zero reprezentare în Parlament. Un singur deputat (0,22%) cu vârsta sub 30 de ani (comparativ cu 15 în România) și doar 17% mai tineri de 45 de ani.

Republica Sud-Africană are vârsta mediană de 27,6 ani. Vârsta mediană a Parlamentului? 54 ani. Niciun parlamentar sud african nu e în intervalul de vârstă 70-80 de ani dar decanul de vârstă este Mangosuthu Gatsha Buthelezi care în august va împlini… 94 de ani.

Este asta o problemă? Unde e echilibrul?

Vedem așadar că în afară de SUA – unde, clar, Congresul este profund dezechilibrat față de demografia țării – totuși nici în Occident lucrurile nu stau chiar atât de dezechilibrat pe cât ar vrea unii sau alții să credem.

Chiar și-așa, observăm că indiferent cât de ”bătrână” sau ”tânără” este o societate, cum, necum, parlamentele tot au vârsta mediană între 50 și 58 de ani. Într-un fel, România e chiar o excepție cu un Parlament cu o medie de vârstă sub 50 de ani.

De asemenea, nu am reușit să găsesc nici măcar un exemplu de democrație (indiferent de cât de funcțională sau nu ar fi ea) în care parlamentul să fie mai tânăr decât mediana societății. Ceea ce ne spune că o parte din ”problemă” vine chiar din rândul votanților. Din ceva motiv, ca normă absolută, votanții tind să prefere candidați ușor mai în vârstă.

Și nu sunt sarcastic când zic ”din ceva motiv” – pentru că motivul clar nu e identic de la o societate la alta. Dacă în România se poate justifica pe motive demografice (pur și simplu nu sunt prea mulți tineri în România nici pentru candidaturi și nici ca votanți) plus faptul că tinerii la noi nu prea îți mișcă târtița la vot (presupunând că dacă ar face-o ar vota cu tineri – ceea ce nu-i garantat!) – în Africa de Sud clar nu merge explicația. Africa de Sud e o societate majoritar tânără votează constant parlamente mai degrabă în linie cu norma europeană decât cu trendurile demografice din societate.

În SUA sunt clar alte resorturi. Sistemul de selecție a candidaților (cu alegeri primare) și așa-numitul gerrymandering (în cazul Camerei) sunt particularități care favorizează realegerea aproape ad infinitum ale acelorași candidați. În plus, sezoanele electorale sunt mai dese în SUA (în unele state sunt alegeri importante pentru ceva cam o dată la 6 luni) ceea ce duce la o prezență la urne cu variațiuni uriașe – mai multă lume înghesuindu-se la urne în ani cu alegeri prezidențiale, asta deși anii cu Midterms sunt cel puțin la fel de importanți dacă nu chiar mai importanți întrucât Congresul poate bloca președintele cam pe orice, oricând.

Isteria Covid19 însă a revelat că sunt și pericole asociate unei structuri de conducere cu prea mulți bătrâni la care nu ne-am gândit prea mult în trecut. Și chiar s-a văzut în practică!

Parlamentul Suediei are vârsta mediană 43 de ani. Ceea ce l-a făcut mai probabil să refuze măsuri pandemice extremiste solicitate de premierul în vârstă de 64 de ani Stefan Löfven. La vot, membrii mai în vârstă au votat cu dileala. Din fericire, erau puțini 🙂

În Italia, țară oricum foarte bătrână, stabilimentul politic și mai bătrân decât mediana țării e dispus să calce pe cadavre la propriu și să te QRcodizeze cu forța numai să nu căhăie bunica. Isteria Covid a arătat cât de nasol e să te nimerești tânăr într-o societate de babalâci isterizați.

Ron DeSantis, guvernatorul Floridei, stat care are zero restricții ”pandemice” încă din iunie 2020 are 43 de ani.  Încă nu împlinise 42 în iunie 2020 când a decis că arafatianismul nu este o cale sănătoasă la cap pentru a gestiona răceala chinezească. Prin comparație, Gavin Newsom, militant arafatian și guvernator al Californiei are 54 de ani și e înconjurat de sfătuitori și mai în vârstă de-atât!

Sigur, și aici există excepții. Kim Reynolds, guvernatoarea din Iowa care a terminat pandemia prin decret în urmă cu 13 luni și despre care am scris la vremea respectivă, are 63 de ani. Jair Bolsonaro are 67 de ani și poziție similară cu a noastră pe subiect.

Altfel spus: și ideile contează și chiar foarte mult. Insist pe acest aspect pentru că nu vreau să se înțeleagă că aș vrea să se umple parlamentele cu tineret doar pentru că-s tineri. Pe de altă parte, nu putem evita faptul că un număr disproporționat de bătrâni în poziții de decizie politică vine și cu destul de multe consecințe negative.

Lăsând la o parte dileala pandemică, numărul mare de bătrâni vine și cu menținerea pe tapet a multor idei desuete sau direct greșite.

Spre exemplu, singurul motiv pentru care o instituție anticonstituțională precum ATF continuă să existe în SUA e pentru că hodorogii din Congres consideră ”anarhism” însăși ideea de-a desființa o instituție care face în mod obiectiv predominant Rău atât societății cât și eșafodajului constituțional al țării.

În Italia n-ai să vezi o reformă constituțională deceniul ăsta pentru că președintele Republicii (fără de care nu se poate face) e mai bătrân decât Constituția și nu poate concepe un alt eșafodaj decât socialismul împovărâtor cu spoială occidentală (căci ăsta e regimul adevărat din Italia).

România, pe de altă parte, își permite niște luxuri pe care de obicei națiunile mai tinere (demografic vorbind) și le pot permite. Și asta pentru că actuala republică e ea însăși tânără. Astfel că nu e deloc haram să pui în discuție nici reforme constituționale, nici desființări de instituții, nici privatizări. În Marea Britanie, unde NHS-ul e literalmente religie, orice discuție despre privatizare te duce repede în oprobiul tuturor partidelor. În România, pe de altă parte, privatizarea ca una din soluțiile la problemele din sănătate e o discuție mainstream.

Așadar, pe cifre, România stă destul de echilibrat pe subiectul ăsta față de o bună parte dintre partenerii NATO și UE – astfel că remarcile din secțiunea de comentarii a G4Media sunt cam neavenite.

Cât de mult contează?

În urmă cu 40-50 de ani se spunea în multe cercuri că-i nasol să fie prea mulți bătrâni la vârf căci aceștia vor declara război mai ușor că doar nu-l lupă ei înșiși. Însă avem război lângă noi – declarat, e drept, de un bătrân (Vladimir Putin are 70 de ani) dar în care liderul mai tânăr nu pare deloc dispus să facă orice pentru a tăia din suferințe (Volodîmîr Zelenski are 44 de ani).

Nu spun că Zelenski ar trebui să facă ce-i cer rușii – dar spun că vârsta liderilor nu pare să fie în sine un argument. Zelenski în mod cert încalcă ”regula” (că liderii tineri îs mai pacifiști és szar) – o ”regulă” de altfel izvorâtă mai degrabă din imaginația hipioților întrucât majoritatea războaielor au fost pornite de lideri tineri.

Desigur, un argument în favoarea prezenței bătrânilor în politică este cel al prezumtivei inteligențe și mai ales înțelepciuni – asta deși avem de-a face cu președintele Joe Biden care, oricum ai da-o, nu se potrivește cu așteptările.

Împotriva prezenței prea mari a tinerilor iarăși e foarte ușor de argumentat. De la AOC, la Iulian Bulai, la tinerii liberali suedezi care voiau legalizarea incestului și necrofiliei, la prostia consecventă în public a lui Silviu Vexler (33 de ani) sau extremisme cu iz psihiatric precum Pavel Popescu – toate aceste exemple (dar și muuulte altele) sunt numai bune de arătat de ce e chiar o idee proastă să aduci tineri otova în politică. Nu doar că le va lipsi înțelepciunea (ca medie statistică, desigur) dar vor fi și de un radicalism atât de feroce încât pot destabiliza și chiar dăuna societății înseși.

Pe de altă parte, dacă n-ai deloc tineri prin politica mare (cum e cazul Japoniei) ajungi la prostie în public de zile mari precum organizarea pe bani publici de speed-dating ca ”soluție” la rata totală a fertilității (care în Japonia e în budă). Dacă tinerii reprezentau mai mult de 0,22% din Parlament se găsea cineva să insiste că e o idee groaznic de proastă.

Exemplul Japoniei ne ajută însă să identificăm un alt argument și împotriva gerontocrației generalizate – o clasă politică prea bătrână tinde să devină în totalitate alienată. Or… asta e chiar periculos!

În Europa, pe lângă prea mulți lideri cam în vârstă, avem și prea mulți lideri fără copii. Klaus Iohannis de pildă are 63 de ani și n-are copii. Angela Merkel are 67 de ani și n-are copii (okay, nu mai e cancelar, dar consecințele mandatelor ei le vede Ucraina din prima linie și le vedem și noi și polonezii din linia a doua). Olaf Scholz are 63 de ani și de asemenea nu are copii. Mark Rutte e mai tânăr (55 de ani) dar tot fără copii. Înțelegeți unde bat?

Când vedem ”liderii europeni” dându-și cu părerea despre ce și cum ar trebui să facă tinerii, reacția firească din partea oricărui om rezonabil (nu neapărat tânăr) este de-a le râde în față. Nu ai cum să mă convingi că Scholz, Rutte sau Iohannis înțeleg ceva, orice, despre tineri. N-au cum.

În vremuri bune, asta nu e neapărat o problemă. Însă în vremuri tulburi, iacă-tă e o mare problemă!

Nu-l urma nimeni pe Zelenski, cu toată propaganda din lume. Sigur, propaganda lu’ Zelenski e de foarte bună calitate, dar efectul ar fi fost mult redus dacă era un boșorog ce-abia se târâie precum Sergio Mattarella. Sau o babă acră fără copii și nepoți precum Angela Merkel. Știu, știu, sună nasol în cuvintele astea – dar o știți și voi că e adevărat!

Și la noi vedem asta: deciziile strategice luate cvasi-exclusiv de oameni care nu prea au mare lucru în comun cu societatea.

Asta nu se va termina bine!

În loc de concluzii

Nu am pretenția că știu ce trebuie făcut pentru a ”rezolva problema” (presupunând că chiar există o rezolvare completă – lucru de care mă îndoiesc sincer).

Dar am pretenția că știu ce nu trebuie făcut:

  • în mod cert nu ne trebuie o ”vârstă maximă” pentru a candida
  • și invers – în mod cert nu trebuie să ne aruncăm în măsuri care să favorizeze tinerii
  • în mod cert ne-ar trebui un plan – sau nu neapărat un plan cât măcar o idee vagă – despre cum să creștem gradual participarea la vot. Nu cred că vă dați seama cât de ilegitimă este conducerea României din acest moment.
  • în mod cert ar trebui să penalizăm la vot candidații fără copii. Nu la grămadă, neapărat, dar ar trebui să fie un factor negativ când cântărim cui dăm votul. Liderii care n-au stake in the future sunt pur și simplu mai periculoși (ca medie statistică)
  • în mod cert ar trebui să începem să cerem de la candidați și o listă cu nominalizări

Ce nominalizări? Păi multe decizii în România se iau la nivel de structuri în care șefii sunt numiți politic.

De pildă în 2024 ar trebui să fie criteriu de departajare: Cine îl concediază pe Arafat merită votul. Cine nu, muie și sacâz!

De asemenea, e vina noastră, a votanților, că rareori întrebăm politicienii despre nominalizări și lăsăm umplerea deconcentratelor excluisv pe seama lor. Am putea avea (dacă vrem) un pic de control și asupra viitorilor prefecți, viitorilor șefi de diferite servicii (spre exemplu DGASPC-uri) iar pe candidații la președinție în mod cert ar trebui să-i batem la cap să prezinte o listă din care vor alege nominalizările la Curtea Constituțională a României!

În prezent astfel de detalii sunt cunoscute doar de cei interesați. Nu sunt secrete, doar că aproape nimeni nu discută despre ele. Mai mulți români știu numele judecătorilor SCOTUS decât numele judecătorilor din CCR!

Spre exemplu anul acesta va fi înlocuit președintele CCR (în vârstă de 78 de ani) dar nici mulți dintre cei care sunt interesați de politică nu știu asta. Și e important pentru că mulți dintre noi sperăm să mai fim în viață și prin 2040 măcar. Or… următoarele două Curți Constituționale vor avea de luat decizii grele.

Nu știu cum se rezolvă asta – dar știu că nu există o singură măsură care să fie glonțul de argint. Ci mai degrabă un ansamblu de măsuri (și când zic ”măsuri” mă refer inclusiv la ce facem noi, pulimea). Și mai știu că e un subiect la care trebuie să ne gândim mult mai serios.

Atât.