Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 315 sau în Donors’ Circle
Suntem în faza pe negocieri a campaniei electorale. Cine se aliază cu cine? Cine pică pe lista cui? Și pe ce loc? Aceste întrebări își găsesc răspunsul săptămânile acestea pe holurile Parlamentului, prin crâșme, pe Zoom/Skype și prin ce alte beciuri se mai întâlnesc politicienii.
Astfel că, majoritatea segmentului intern e fix despre aceste discuții. Pe care, bineînțeles, le judecăm și râdem de ele. Nu de alta dar deocamdată sezonul electoral nu livrează nimic interesant exceptând umorul involuntar.
În segmentul geopolitic discutăm despre ONG-urile care prin coincidență au mereu ceva de comentat la proiecte pe linie de siguranță națională, cea mai nouă declarație a Sultanului, o informație interesantă din trecutul lui Xi Jinping și prima misiune FMI în rusia de la escaladarea războiului.
Ceva mai mult timp îl vom petrece asupra scandalului Tenet Media care arată alte lucruri decât spune CNN (sau traducerile incomplete/eronate din presa din România).
Ah, și nu mai avem voie să zicem Transnistria la Tiraspol 😂
În știri externe intrăm puțintel în campania din Moldova și apoi aprofundăm evoluția politică din Franța și Nemția. În Franța obiectivul principal al lui Macron tocmai a picat iar în Nemția clasa politică riscă să comită o greșeală care va costa mai târziu.
Spre final abordăm conflictele dintre rețeaua X și birocrații autoritari leftiști din toată lumea – cu studiu de caz pe Brazilia și Australia. Concluzia e una mult mai fericită decât părea în urmă cu 2-3 ani. Tot pe final notăm și încă o predicție corectă făcută aici: grifturile pe digitalizare și tehnooptimismele chiar eșuează pe bandă rulantă și nu sunt dorite de aproximativ nimeni atunci când alegerea e liberă.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 312 sau în Donors’ Circle
Guvernul a adoptat hotărârea privind calendarul alegerilor, potrivit căreia campania electorală începe la 1 noiembrie. Însă premierul a admis deja că acel termen nu contează ceea ce, în opinia noastră, e un pas înainte. Să tot pretindem că nu e campanie până la 1 noiembrie ar fi obositor.
Prin urmare, fluxul de știri interne este deja dominat de declarații politice – unele interesante, majoritatea plictisitoare și unele cringe de-a dreptul. Ce putem face e să le evităm pe cele plictisitoare. Astfel că ne uităm la campania PSD, USR și AUR întrucât acestea au primit cea mai mare atenție în ultimele două săptămâni.
În alte știri, lobby-ul medical continuă să fie în panică după ce încă un lot de șpăgari eroi au fost săltați de Parchet iar încrederea populației în medici continuă să scadă pe bună dreptate.
În segmentul geopolitic discutăm puțin despre arestarea lui Pavel Durov, accentuarea clovneriei în BRICS dar și degradarea din ce în ce mai accentuată a relațiilor dintre Armenia și restul (încă) partenerilor din CSTO.
Tot în segmentul geopolitic abordăm și mentalitatea care, istoric, a deprimat sau prevenit unele succese potențiale ale României.
În fine, în știri externe abordăm criza politică de la Sofia ce durează deja de patru ani, noile politici ale guvernului laburist, moartea și de facto a green deal, dilema germană și două știri din SUA care contează mai mult decât li s-a dat credit: O nouă vacă sfântă a „sănătății publice” americane tocmai a căzut iar Mark Zuckerberg tocmai a admis în document oficial admisibil în instanță că „extrema dreaptă” avea de fapt dreptate în totalitate în chestiunea cenzurii.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 308 sau în Donors’ Circle
În ultimele două săptămâni am putut vedea și în practică ceea ce e postulat dintotdeauna – în speță că susținerea politică are limite.
Cazul SNSPA este în primul rând despre pierderea susținerii politice. Ne putem contrazice asupra motivului care a dus la pierderea susținerii politice, însă asta nu schimbă faptele – decât dacă vreți să credem neironic că între 1995 și 2024 cumva n-a știut absolut nimeni despre activitățile lui Alfred Bulai și Marius Pieleanu. Cine crede așa ceva, este rugat să scrie pe adresa redacției cu o ofertă pentru un pod din Malmö pe care-l avem la vânzare din iunie 2020.
Cazul Pantelimon este la rândul său un exemplu de limite ale susținerii politice. Tagma criminală a doftorimii a supărat nu doar poporul, dar și suficient de multe triburi bugetare concurente încât să slăbească susținerea politică suficient de mult încât să ducă la arestări și panică. Acum rămâne de văzut dacă suficienți oameni vor fi capabili să lucreze cu triburile disidente pentru a livra și mai multe lovituri în cartelul șpăgarilor eroi sau dacă pățim ca-n 2022 când idealiștii au stricat feng shui-ul.
Tot în segmentul intern discutăm despre mafia din DGASPC-uri, scheleții din dulapurile PNL dar și două știri… să le zicem politico-militare care au trecut neobservate.
În segmentul geopolitic discutăm plimbările ZSU prin județul Kursk, provocările politice ale stabilimentului militar din Nemția și mișcările la ordin ale protestelor ”de mediu” cu studiu de caz Serbia și Austria.
În știri externe abordăm noile amendamente la Legea Educației adoptate de Parlamentul de la Sofia, schimbarea cu succes a subiectului de către administrația Milei în discursul public, câte ceva despre revoltele din Marea Britanie și ceva mai mult despre schimbările de politică și policy în ceea ce privește imigrația în Suedia.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 302 sau în Donors’ Circle
Am ales un titlu provocator întrucât situația curentă o cere.
Vârfurile de lance ale focărimii anti-Dragnea sunt acum șocate să afle nu doar că tot ce-a vrut Dragnea a sfârșit prin a se întâmpla (ba chiar mai profund decât versiunea sa) dar, colac peste pupăză, zeii de la Comisia Europeană au confirmat că e foarte bine așa și că statul de drepți drept e perfect giugiuc așa cum e. Și în acest context, care mai e rațiunea de-a fi a focărimii? Întreg proiectul început în 2017 a fost șters fără nicio ceremonie chiar de fostul aliat – Comisia Europeană. Now what?
Ba, mai rău, în segmentul extern, arătăm că mai există Dragnea chiar astăzi și prin alte țări. Marea Britanie se pregătește de-o reformă a sistemului penitenciar prin eliberat deținuți în niciun fel diferită de ce-a făcut Dragnea. Iar în Spania guvernul de coaliție PSD-isto-separatist condus de Pedro Sánchez se pregătește de-o reformă a ONG-urilor și a presei cu nimic diferit de ce-a vrut Dragnea sau de ce își dorește Parlamentul de la Tbilisi. Now what?
În alte știri, în sfârșit a ajuns și Regimul la concluzia că alegerile prezidențiale în septembrie reprezenta o idee proastă din toate punctele de vedere – așa că le-au mutat iar exact acolo unde trebuiau să fie oricum. Între timp, deși e vacanță în multe instituții, s-a găsit timp și de prinderea unui pedofil. Însă mai toată lumea tace interesant pe subiect.
În segmentul intern discutăm puțin și despre campania lui Geoană și a lui Simion – în special chibițările.
În geopolitică discutăm despre coridorul de mijloc – sau altfel spus cea mai importantă știre din geopolitică pentru România din 2024, o știre care a apărut aproximativ nicăieri.
Tot în segmentul geopolitic discutăm despre aprofundarea cooperării cu Ungaria, opinia publică din Ucraina, lipsa de legitimitate a UNRWA, putinismul ecoterorist al Green Peace România, dar și o interpretare mai realistă (sau măcar mai puțin exaltată) a ceea ce ar putea însemna o președinție Trump pentru NATO începând cu ianuarie 2025.
Și, în fine, în știri externe discutăm mersul proceselor împotriva Comisiei Europene în dosarul COVID, schimbările de atitudine în Nemția în ceea ce privește islamismul și, desigur, clovneria generală din politica partenerului strategic.
Un episod mai relaxat, în linie cu toată presa care-i predominant în vacanță.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 293 sau în Donors’ Circle
Și… am fost la vot. Electoratul românesc a fost iarăși disciplinat și moderat, ca-ntotdeauna, supărând mereu doar extremiștii – tura asta USR fiind în acest rol, unde pe vremuri era Vadim. Și, poate mai important, a început Campionatul European și a început senzațional pentru echipa României – ceea ce a eclipsat toate zbaterile Vadimilor din politică.
Luăm pe rând fiecare partid și candidat peste prag, și comentăm ce înseamnă rezultatele pentru ei. Apoi intrăm puțin și în nerăbdarea electoratului privind opțiunile la prezidențiale – o nerăbdare din ce în ce mai justificată întrucât mai sunt mai puțin de 3 luni până la primul tur (presupunând că nu vor fi mutate din nou).
Spre finalul segmentului public discutăm despre partidele localiste și câteva trenduri noi în educație prezise cu ani în urmă dar care, ca de obicei, reprezintă o surpriză când chiar se întâmplă.
În segmentul geopolitic discutăm despre starea economiei rusiei, anunțul oficial din Armenia prezis de noi cu aproape un an în urmă, schimbările la vârful diplomației UE dar și o confirmare dincolo de orice îndoială a unor speculații făcute în timpul bătăliei pentru Bahmut.
În știri externe discutăm pe larg clovneria din politica franceză și italiană, dar și primul succes legislativ al lui Javier Milei în Argentina. În plus, arătăm și un exemplu de suveranism pe bune de care am avea nevoie și în România.
Un episod mai scurt, filmat în mijlocul săptămânii, o situație care probabil se va mai repeta de vreo câteva ori până la finalul lui 2024.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 275 sau în Donors’ Circle
În câteva situații s-a atins (posibil?) pragul de sus. AUR și USR sigur au atins pragul de sus. Candidatura lui Klaus Iohannis la șefia NATO, la fel. Se poate argumenta că și potențialul de proteste pe motive de procedură fiscală sau judiciară a atins pragul de sus. Și nivelul de toleranță pentru imigrație în masă a atins pragul de sus inclusiv pe lângă Europa.
Avem practic un episod cu multe de ”bă, noi v-am zâs” – cu follow-up din episoadele precedente, începând cu episodul 222 și terminând cu follow-ups din episoadele 3 și 4 😂
În segmentul intern luăm la rând campania din Cluj, Satu Mare și Iași într-o tentativă timidă ca până la alegeri să trecem măcar prin cele mai populate județe. Episoadele trecute am acoperit Timiș, Bacău, Vaslui, Brașov sau Mureș.
Tot în segmentul intern discutăm și controversa privind livrarea de Patriot în Ucraina, o nouă confirmare a unei predicții făcute în 2020 privind sănătatea mintală a populației, dar și potențialul de clovnerie de săptămâna ce începe cu o tentativă de-a copia protestele din campusurile americane.
În segmentul geopolitic urmărim desprinderea lentă dar consecventă a Armeniei de rusia, ce mai face Gazprom și, desigur, discutăm pe larg sărbătorile de 9 mai atât în ceea ce privește versiunea cu Советский Союз în public, cât și versiunea cu ЕвроГейский Союз și când de triste și cringe au fost ambele.
În știri externe discutăm despre singura țară din UE care trăiește mai prost decât în 1990, politica din Ungaria, plafonarea prețului kebabului în Al Manya, câte ceva despre imigrația în masă și, la final, încă niște discuții despre sănătatea mintală. Un episod mai ușurel așa.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 271 sau în Donors’ Circle
A sunat 2004 și-și vrea buletinele de vot înapoi. În țara lui ”atât s-a putut” în 2024 avem pe buletinele de vot la locale doi Piedone și-un Sechelariu și iar Vanghelie, un Ciuhodaru și era cât pe-aci să mai avem un Ciuhodaru și un Stavarache. În esență, Mafia™ contraatacă. Și cu bun succes întrucât ăștia „noi” sunt cum sunt.
Pe lângă mersul campaniei în câteva județe, tot în segmentul intern discutăm despre finanțara partidelor (și în special contraperformanța REPER), un grift mare din Armată și două vești foarte bune din subiectul dezvoltării infrastructurii României.
În segmentul geopolitic continuăm discuția despre infrastructură și realinierea interconectărilor regionale în funcție de geopolitică și citim de la sursă propagandă rusă și ucraineană sărind peste filtru.
Și, în fine, în știri externe discutăm practica judiciară din Vestul Civilizat™ – studiu de caz Suedia și Spania. Și, spre final, continuăm să urmărim povestea administrației Milei. Un episod așa mai scurtuț făcut printre picături că-i Paștele și la noi.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 267 sau în Donors’ Circle
Pe măsură ce Biroul Electoral Central parcurge cererile de candidatură, mai aflăm lucruri amuzante – cum ar fi că Tavi Jurmik nici nu s-a obosit să încerce măcar să-și deseneze semnăturile, prezentându-se cu 2% din necesar pentru că… cartof.
Între timp, încă un fondator USR părăsește politica, duduia cu ciorba din Parlamentul European vrea să fie primar la Cluj, digitalizarea mai face o victimă – AEP, iar interesul crescut al românilor pentru europarlamentare este confirmat și de cel mai recent eurobarometru.
Tot în segmentul intern abordăm și subiectul nepopular al dobânzii de referință și de ce BNR are dreptate oricât ar chițăi minoritatea care s-a întins mai mult decât îi este plapuma.
În segmentul geopolitic abordăm cele două subiecte care ocupă imaginația tuturor celor interesați – în speță conflictul iraniano-israelian și cele trei voturi din Congresul SUA privind asistența militară pentru Ucraina, Israel și Republica Chineză (Taiwan).
Tot în segmentul geopolitic discutăm recensământul din R. Moldova, actualizările din infrastructura strategică a României și Moldovei, controversa legii agenților străini din Georgia, dar și mișcările diplomatice ale României în Orientul Mijlociu.
În știri externe abordăm scandalul de cenzură de la Bruxelles, clovneria din Parlamentul Moldovei, dar și un subiect pe care think tank-erii l-ar dori dispărut ieri de preferință și care totuși va continua să refuze să dispară pentru mulți ani de-acum încolo.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 256 sau în Donors’ Circle
Avem listele (oarecum). Le comentăm pă feeling până se decide BEC/AEP ce candidaturi acceptă sau nu.
Între timp, negocierile continuă chiar și în ceasul al 12-lea în unele județe, în vreme ce partidele deja sunt bine încălzite în campanie și vin deja cu etapa a doua – încălcând pe față normele AEP (un lucru foarte bun, de altfel).
Pe fundal, ne ajunge din urmă încă o prostie de pe vremea guvernului Cioloș, legea păcănelelor merge la promulgare, absolvenții de liceu știu mai puțină limbă română decât cei de acum 25 de ani și în goana după propaganda rusă, statul a izbutit să se facă de râs și să dea apă la moară rusofililor pe bune.
În geopolitică, o inițiativă a României în cadrul Inițiativei celor Trei Mări a fost finalizată la summit-ul de la Vilnius. Dar n-ai afla asta din presa zice-se românească.
Tehnooptimismul are consecințe majore asupra siguranței naționale, rusia rămâne fără benzină și nu-și poate îndeplini amenințările și, desigur, bârfim puțin și tensiunile dintre Iran și Israel.
Și, în fine, spre final discutăm despre religia NHS, redescoperirea algebrei dar și cum Uniunea Europeană a devenit de extremă dreapta.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 252 sau în Donors’ Circle
Premierul a încheiat fumigena cu programul magazinelor foarte brusc, exact când i-a convenit și cu o săgeată țintită perfect la adresa lui Orban. Ultima parte e mișto, dar prima parte trădează încă limitele clasei clevetitoare de la noi care continuă să joace în alt film.
Între timp, Mihai Neamțu intră în AUR, încă un USR-ist se crede Navalnâi persecutat de Putin, procentul de cheltuieli pe salariile bugetarilor a ajuns să depășească cotele din Grecia sau Franța, iar apetitul românilor pentru NATO rămâne și la 20 de ani la aproximativ aceleași cote la care era și în momentul aderării.
Subiectul care dă titlul episodului îl abordăm în segmentul geopolitic în care comitem oroarea de-a arăta că ”mita electorală” – departe de-a fi bau-baul crezut (dar nu și practicat) în ideologia vremurilor curente – reprezintă de fapt norma nu doar în istorie ci și pe lângă noi și o cale legitimă spre consens, mai ales când e transparentă.
Tot în segmentul geopolitic discutăm deciziile mai degrabă panicate din rusia de după atentatul terorist, de unde vine întoarcerea la (aproape) 180° a lui Macron în problema rusă, dar și cum statul român își construiește (în sfârșit) cadrul legal necesar apărării cetățenilor români aflați în afara teritoriului național.
În știri externe discutăm despre abuzurile /PAS/ din ce în ce mai evidente chiar și printre simpatizanți, dar și despre trei știri care de fapt nu sunt știri – doar că în sfârșit află și presa despre ele după ce le-am discutat la noi în podcast în 2017, 2020 și respectiv 2021.
Cel mai mult timp îl petrecem în analiza unui studiu care confirmă că iarba e verde ceva de bun simț: În speță că proiectul pandemic a făcut prăpăd în sănătatea mintală a adolescenților, nu doar în cifre absolute, dar și mult mai rău decât adolescentelor – contrar aburelilor perpetuate până în urmă cu două-trei luni izvorâte din ideologia marxist-feministă ce domină cercurile academice.
Tot în știri externe discutăm puțin despre schimbul iminent de generații din politica Turciei dar și despre viitorul apropiat din așa-zisul ”tech” – unul care va fi marcat de scandaluri de corupție, escrocherie, încălcări flagrante ale dreputurilor fundamentale și multe miliarde de dolari pe apa sâmbetei până-l vor face pe Bankman-Fried să pară un sfințișor simpatic prin comparație.
