Posted on

Despre libertarieni ca mulțime

Pe măsură ce stau în spital, în această nesfârșită tură de după-amiază, obligat deci să scriu neintoxicat, observ cu o neplăcere crescândă un fenomen care mă alarmează, oricât de natural ar fi el pentru aderenții libertarianismului: fracționarea ideologică mult prea facilă.

Simt, deci, la fel ca acum mulți ani, când scriam împotriva unor apropiați ideologic, ingratitudinea poziției mele: pe de o parte, vreau ca libertarianismul (termen-umbrelă aici, incluzând și anarho-capitalismul, voluntarismul, ce mai vreți voi) să se răspândească în cultura noastră.

Pe de altă parte, el nu doar că nu o face acum, ci, chiar dacă ar reuși printr-un miracol propagandistic, ar fi mai bine pentru el să nu o facă. Vă explic imediat de ce.

Pandemia Covid-19 a adus cu ea o enormă falie ideologică în micile buzunare de libertarianism, separând grupările hard-line, care susțin poziții mai radicale apropo de menținerea libertăților individuale, de libertarienii (in lack of a better term) moderați, care susțineau măsurile mai stricte și narativele avansate de stat și media.

For the record, eu sunt principial în barca primei categorii: măsurile îmi par prea stricte, încălcări nenecesare ale drepturilor noastre fundamentale, și o bună poartă către dictatură, în care am și ajuns. Sistemul sanitar gestionează, în opinia mea, foarte prost situația, și asta a costat viețile a prea multor nevinovați. Am văzut agenți economici privați care au aplicat norme igienice de bun simț, și asta ar fi trebuit să se întâmple și în mod firesc: valorizarea autonomiei mediului privat, cu fiecare entitate stabilind propriile reguli. Dar divaghez.

Spuneam, în discuția mea cu Alin și Lucian, că cel mai simplu mijloc de a destructura o structură ideologică este să profiți de faliile ideologice care se formează firesc în orice astfel de comunitate, chiar și într-una la fel de informală ca libertarianismul românesc.

Ei bine, asta se întâmplă și aici: văd cum, în tentativa de a rămâne libertarieni hard-line, pro-1A până la capăt, permitem (da, persoana I plural, ați citit bine) unor meme care nu au nici o treabă cu libertarianismul să infecteze spațiile noastre de dialog. Văd în spații online teoretic libertariene susținători ai lui Putin, expresii cripto-fasciste, și înfiorător de multă pseudoștiință.

Atenție: nu e nimic rău în a susține libertatea de exprimare. Da, chiar și pentru naziști, chiar și pentru AV-eri, chiar dacă în momentul de față antivacciniștii sunt, de facto, mai periculoși decât național-socialiștii rătăciți. E ok, au dreptul să se exprime, și noi avem dreptul să îi respingem după ce se exprimă.

It’s a bad look. Ca mișcarea asta să fie luată în serios, trebuie să se vadă un răspuns la chestiile astea. La tipii care zic că Putin e mișto, la băieții care luptă cu fiara comunistă jidănească, și la ăia care profită de climatul de neîncredere față de căsnicia statului cu medicina (o neîncredere, de altfel, justificată).

Punctul de slăbiciune doctrinară al mișcărilor libertariene a fost mereu poziția de bună-credință, în care asumarea autorității este văzută cu neîncredere, ca și cum asistăm la înființarea unui cult religios. Această viziune este, de altfel, justificată.

E logic că grupări ideologice mici, cum ar fi a noastră, vor căuta în începuturile activității lor sa împartă platforme cu alte grupări ideologice similare sau cel puțin adiacente. De acord. Dar deschiderea porților pentru asemena content nu face decât să decredibilizeze mai departe rudimentara noastră mișcare.

Dar noi, libertarieni fiind, știm că există mijloace de a contracara atât shilling-ul ăsta crescendo, cât și fricile noastre de manifestări cult-like:

1. Practice what you fucking preach. Suntem toată ziua în gură cu responsabilitatea individuală, contrabalanță a libertății invocate ideologic. Mișto. Acu’, când vedeți pe vreunul că bate câmpii cu grație, amintiți-vă că aveți responsabilitatea de a înfrunta și dictatorii sau luddiții care vă plac, nu doar ăia care nu vă plac. Basically, ar trebui să deveniți mai radicali, dar mai radical libertarieni. More on that later.

2. Nene. Ok, internetul e public, dar există totuși homesteading. Aplicați ideea de homesteading și în online. (Homesteading is one of the foundations of Rothbardian anarcho-capitalism and radical neoliberalism in the form of right-libertarianism.) Primul pas a fost făcut, asta e okay. Dar următorul e ca cineva să își asume proprietatea, și implicit definiția regulilor “teritoriului” nou-stabilit. Preferabil într-un mod care să arate opoziția la meme non-libertariene sau non-raționale. Îi dăm afară, dar rămâne afișat pentru ce. You figure it out.

3. Ziceam că să deveniți mai radical libertarieni. Băi, cam așa. Mai ușor cu lăsat toate derapajele tiranice sau delirurile conspiraționiste să fie regurgitate. Ăia nu îți acordă o platformă mai amplă, ci o reduc. Și nu vor să sporească libertățile individuale, ci să le restrângă. Și vor stat mai mare. Și alte lemne, că la noi antivaccinismul merge mână-n-mână cu fascismul autohton. O să vă zic ce le-am zis și ălora din organizația fascistă: nu-i mai lăsați pe stângiști să fie mai raționali decât voi. Sau mai educați. Sau mai buni, în orice fel. Fiți mai buni. Și citiți dracului niște ideologie. Git gud.

Acestea fiind spuse, îmi cer scuze pentru folosirea persoanei I plural; fiecare dintre voi este o entitate politică independentă și autonomă, și această independență e respectată aici.

Inb4 “tovarăși, sporiți atenția!”

Posted on

Coronavirus, panică și societatea britanică

Stay at home -> Protect the NHS -> Save Lives.

Mantra pe care o auzi și o citești peste tot în Anglia: la televizor, la radio, pe internet, pe stradă, în tren și gări, sub pupitrul lui Boris Johnson în timpul conferinței zilnice de presă. Răspunsul societății britanice la cererea lui Boris Johnson de a sta acasă a fost pozitiv și instantaneu. Ca român (și om normal), încrederea în guvern (atât ca partid la putere cât și în instituție în sine) începe de la minus 5 și crește sau scade pe parcurs, în funcție de acțiunile și declarațiile acestuia. Englezii pe de cealaltă parte, au trecut direct la +100 din momentul în care a fost ordonată starea de urgență (sau cerută, nu este un ordin de sine pe modelul ordonanței militare mioritice). Am trecut de la tren plin la vagon personal literalmente de la o zi la alta. Englezii au în general mai multă încredere în guvern decât românii, dar asemenea răspuns întrece orice așteptări (după cum a confirmat și guvernul însuși). De ce? După 2 ani de trăit aici și o lună jumătate de lucrat ca operator pentru helpline-ul de coronavirus, voi încerca să răspund mai jos. Răspunsul este mult mai complex decât pare la prima vedere.

Stay At Home

Pe 23 Martie, Boris Johnson a apărut pe toate canalele de televiziune și s-a adresat publicului britanic cu următoarele: “Din această seară trebuie să dau poporului britanic o instrucțiune foarte simplă: trebuie să stați acasă. Pentru că lucrul critic pe care trebuie să îl facem este să oprim răspândirea bolii între locuințe. De aceea oamenii vor avea voie să iasă din casă doar pentru următoarele motive: cumpărături de strictă necesitate, cât mai rar posibil; o formă de exercițiu pe zi – de exemplu alergat, plimbare sau ciclism – singur sau cu membrii ai locuinței voastre; orice nevoie medicală; pentru a îngriji sau ajuta o persoană vulnerabilă; și pentru a călători spre și dinspre locul de muncă, dar doar dacă este absolut necesar și nu se poate lucra de acasă. Atât, acestea sunt singurele motive pentru care ar trebui să plecați de acasă. Nu ar trebui să vă întâlniți prietenii. Dacă prietenii vă roagă să vă întâlniți, ar trebui să spuneți NU (“BoJo you should say no” a devenit o memă între timp). Pentru a asigura conformarea cu instrucțiunile guvernului de a sta acasă, vom lua următoarele acțiuni cu efect imediat: închiderea tuturor magazinelor care vând bunuri neesențiale, inclusiv magazinele de haine și electronice, alte locații incluzând biblioteci, locuri de joacă și săli de forță în aer liber și lăcașuri de cult; vom opri toate adunările de peste 2 oameni în public excluzând oamenii cu care locuiți; și vom opri toate evenimentele sociale, inclusiv nunțile, botezurile și alte ceremonii, dar excluzând înmormântările. Parcurile vor rămâne deschise pentru exerciții, dar adunările vor fi dispersate. Niciun prim-ministru nu vrea să aplice astfel de măsuri.”

Faptul că am citat o parte atât de mare din discurs contează, deoarece britanicii au înghițit fiecare cuvânt pe care l-a rostit Boris. Mult mai mult decât am crezut posibil.

Ca și în București, străzile s-au golit a doua zi cum n-am văzut niciodată. Autobuze goale, gări goale, trenuri goale. Văzând ce se întâmplă în București, m-am înarmat cu loicense-ul de la muncă (nu există declarație pe propria răspundere aici), așteptându-mă să mă oprească poliția ca să mă întrebe de sănătate. Nada, defapt până acum am fost oprit o singură dată, în gară, și interacțiunea cu tanti polițista a durat 10 secunde: “Reason for travel? Work. Okay”. Nu-i armata pe stradă, nu cântă God Save the Queen din mașinile de poliție, nu-s amenzi de 148% din salariul minim net pe economie. Nu a fost nevoie de așa ceva pentru a impune arestul la domiciliu. Liderul a vorbit, poporul a ascultat. Și nu din frică de amenzi și nici măcar de presiune socială (care, ca și în Romania, există totuși), ci fiindcă așa a zis guvernul.

De ce? De ce ai accepta fără să scrântești arestul la domiciliu? Din mai multe motive. Primul este că există în principiu două tipuri de oameni în societatea britanică: cei care respectă regulile și cei care nu. Spre deosebire de România, unde majoritatea oamenilor respectă doar regulile și legile care li se par de bun simț sau care au pedepse prea mari pentru încălcare, majoritatea englezilor respectă toate regulile, oricât de stupide ar fi. Genul de oameni care plătesc taxele cu zâmbetul pe buze (“se construiesc drumuri și se îngrijesc oameni cu ele, nu?”), chiar și cele practic voluntare cum ar fi licența pentru TV. Ei erau deja obișnuiți cu restricționarea drepturilor, deci nu e așa surprinzător că au acceptat imediat “recomandările guvernamentale” (ca să folosesc termenul exact) ca pe poruncile lui Moise.

Pentru cealaltă parte a populației, guvernul a început o campanie de instituire a fricii care aduce aminte de 1984 doar că în loc de Eurasia avem coronavirusul. “Trebuie să fiu sincer cu voi, publicul britanic, mulți dintre cei iubiți vor muri” a spus Boris Johnson în preambulul declarării carantinei generale. Panourile publicitare s-au umplut de imagini de-a dreptul macabre cu doctori sub care scrie mare “dacă ieși afara, o poți răspândi, oameni vor muri”. Anunțurile din gară sunt pline de “sunteți sfătuiți să nu călătoriți decât dacă este absolut necesar”. Și toate acestea sunt până să vorbim de poliție, a cărei inepție și beție de putere a atins cote atât de mari încât guvernul a trebuit să intervină pentru a-i potoli. Rezultatul a fost convingerea multor oameni normali că regulile de “social distancing” sunt bune și trebuiesc respectate, chiar oameni care se declară susținători ai drepturilor liberale individuale.

Diferențele dintre cele două categorii sociale au evidențiat, însă, și mai mult diferențele etno-culturale dintre englezii albi și restul populației. Englezii albi stau acasă, desenează curcubee și aplaudă, plantează flori în curte și se uita la una dintre zecile de emisiuni de la televizor dedicate carantinei. Populația BAME (ca să folosesc termenul politically correct de Black, Asian and Minority Ethnic) însă este preponderent cea care nu respectă restricțiile: se duc la moschei (chiar dacă sunt închise, stau în afara lor pentru rugăciuni), ies pe străzi, fac petreceri acasă, merg la fast-food, fac aproape tot ce făceau și înainte. Și de ce nu ar face asta, având în vedere că au străzile pentru ei și sunt evident nederanjați de poliția anti-rasistă. Diferențele acestea culturale se accentuează însă, și cu cât vă ține mai mult carantina, cu atât se vor manifesta mai activ în viitor.

Protect The NHS

Idolatrizarea NHS-ului (Serviciul de Sănătate Național) din UK este de-a dreptul jenantă. Medicii și personalul medical sunt niște eroi deificați care nu pot greși cu nimic niciodată, orice greșeală este imputată lipsei de bani din partea guvernului, este perfect normal să aștepți 8 ore la urgențe într-unul dintre cele mai mari spitale din țară cu infecție la inimă (a pățit-o un cunoscut). Toate acestea erau prezente și înainte în societatea britanică. Acum însă au ajuns la niveluri absolut șocante.

Apărarea acestui mitic NHS este atât de importantă pentru englezi încât toate măsurile sunt în numele acestuia. Atât de mult, încât ordinea inițială era Stay at home -> Save Lives -> Protect the NHS. Scopul final nu era salvarea de vieți, ci protejarea NHS-ului, pe principiul în Mama Rusie, tu protejezi NHS-ul. Trebuie menționat însă că guvernul a schimbat ordinea mantrei după ce probabil și-a dat seama de absurditate, dar încă au rămas suficiente afișe și anunțuri cu vechea ordine pentru a reaminti prioritățile.

Dacă România a aplaudat medicii o dată, în UK în fiecare joi la 20:00 se aplaudă pe stradă (dar în fața casei, să nu care cumva să încalci regulile). Clap for Carers încă există, la o lună după apariție. Geamurile (de la case, de la mașini, de la autobuze, de la trenuri) sunt pline cu curcubee sub care scrie Thank you NHS, la un nivel atât de mare încât curcubeul a devenit, de facto, simbol al NHS și a pierdut toate înțelesurile LGBT.

Dar de ce toate acestea? O parte din vină este simbolistica și branding-ul. NHS este o umbrelă asupra tuturor nevoilor medicale ale cetățeanului. Plătești pentru el prin taxe și primești servicii “gratuite”. Te programezi la doctorul de familie, te consultă (la 3 luni după ce ai sunat să te programezi), îți scrie rețetă gratuită (aproape gratuită, ai coplată de £8 oricât de mult ar costa medicamentele) sau îți scrie trimitere către spital pentru proceduri mai complicate (cu altă așteptare dacă mai ești în viață până atunci). Nu există input din partea pacientului. Toate acestea, cumulate cu faptul că numărul medicamentelor pe care le poți lua fără rețetă este de tot râsul, au făcut publicul britanic să nu aibă pic de cunoștințe medicale de bază (cel puțin spre deosebire de români). Totul aici se tratează cu ibuprofen, paracetamol sau medicamente de alergie și poate sirop de tuse pe baza de plante. Ca persoană care suferă din când în când de dureri dentare atroce, am nevoie de medicamente mai puternice de atât.

Dacă nu făceam stoc de analgezice din țară și stăteam doar în ce pot cumpără aici fără rețetă, pereții mei ar fi avut mult mai multe găuri. Dar eu sunt o persoană normală care știe ce medicament trebuie pentru ce afecțiune. Englezii însă funcționează doar pe paracetamol și ibuprofen, la un nivel la care doctorii prescriu aceste două panacee pentru orice:de la dureri de cap la lipsă de poftă de mâncare, la diaree sau constipație.

Pentru englezi NHS este o cutie neagră unde te prezinți, intri în cutie și ieși pe partea cealaltă vindecat. Viața reală nu funcționează așa, evident, dar asta cred englezii. De aceea, protejarea NHS-ului este raison-ul tuturor măsurilor de limitare a drepturilor. Cetățenii însă au mers mult mai departe decât ceea ce le cere guvernul: au încetat să se ducă la spital chiar și pentru urgențe (cineva m-a întrebat cu toată seriozitatea azi dacă se poate duce la urgențe pentru că și-a rupt piciorul). Și nu au încetat să se ducă la spital din frică de a lua virusul (ceea ce ar fi de înțeles), ci pur și simplu nu vor să ocupe timpul prețios al NHS cu problemele lor atâta vreme cât nu are legătură cu coronavirus.

Între timp, operațiile au fost anulate, pacienții au fost externați, spitale noi au fost deschise în centre expoziționale din orașele mari, totul în așteptarea valului de pacienți. După 187 de mii de cazuri și 28 de mii de morți, spitalele încă stau goale, iar pacienții care trebuiau operați de oricare dintre celelalte zeci de mii de afecțiuni care nu au izbucnit din Wuhan încă stau în casă.

Save Lives

Mai mult sau mai puțin, toate statele lumii au adoptat măsurile de limitare a libertăților personale în numele “salvării vieților”, cel puțin pe hârtie. Gradul de legitimitate a impunerii acestora diferă însă de la stat la stat, iar în UK intervine un aspect cultural mult diferit față de România. Pe scurt, în Anglia, statul are grijă de tine dacă pățești ceva din punct de vedere medical. Sistemul de suport familial pe care noi ne bazăm în caz că ni se întâmplă ceva există la un nivel mult mai mic decât la noi. Conceptul de “nanny state” (stat dădacă) este prevalent în extrem de multe situații în UK, dar în special în cazul celor cu probleme medicale și a bătrânilor.

Dacă în România contractul social inter-generațional spune că părinții (sau familia în general) au grijă de tine când nu poți avea singur, iar tu la rândul tău ai grijă de părinți când la rândul lor nu pot avea grijă de ei înșiși, în UK lucrurile nu stau deloc așa. În general, după 18 ani, copiii pleacă la facultate cu împrumut de la stat, de obicei în alt oraș la cămin sau într-o casa studențească, iar dacă se întorc să locuiască cu părinții după absolvire, le plătesc acestora chirie. Părinții nu se mai simt responsabili pentru copiii, iar la rândul lor, copiii nu se mai simt responsabili pentru părinți. De bunici nici nu se mai pune problema, evident.

Această caracteristică a societății britanice (care, ce-i drept, nu se aplică minorităților, este ceva specific albilor) este una dintre cauzele principale pentru numărul mare de morți atribuiți Covid-19. Legătura este cauzată de un lanț al consecințelor. Copiii, în general, nu primesc suport parental după ce împlinesc 18 ani. Din această cauză, ei nu se simt responsabili pentru părinți atunci când aceștia ajung la bătrânețe. De aici rezultă un număr extrem de mare de bătrâni în cămine de bătrâni, locuri unde virusul a făcut ravagii.

Aceeași situație se aplică și celor ce suferă vreo problemă medicală gravă în viața lor adultă. În loc să fie îngrijiți de familie, aceștia sunt îngrijiți de către stat. De aceea, când vine vorba de save lives, oamenii respectă ce zice statul deoarece, bineînțeles, statul este cel care trebuie să aibă grijă de cei vulnerabili. Statul știe mai bine, statul este dădaca care le da împrumuturi copiilor să meargă la facultate, are grijă de cei care nu mai pot avea grijă de ei, te convinge să nu mai bei atâta zahăr, te protejează de bigoți pe twitter și tot așa. O foarte mare diferență față de principiul liberalismului englez de altădată.

În concluzie

Coronavirusul a adus la suprafață, ca în multe alte țări, cele mai pronunțate trăsături ale popoarelor, cele mai mari defecte ale acestora, precum și diferențele dintre diversele grupuri din societate. În cazul României, a evidențiat și mai mult diferența dintre hipsterimea din marile orașe și ceilalți. În cazul Angliei însă, a evidențiat incapacitatea englezilor de a gândi pentru ei înșiși, inaptitudinea lor de a înțelege medicină de bază (datorită dependenței lor față de NHS), precum și lacunele contractului social inter-generațional și consecințele acestuia. Pe de altă parte însă, a scos la suprafață și mai mult diferențele culturale dintre populația albă și minorități, iar resentimentele dintre acestea se vor aduna la un moment dat, iar dacă rămân neadresate, consecințele vor fi extrem de grave.

Posted on

Ordonanța mea nr. 1: 10 ani fără PNL

Preambul

„Ce mă? PSD ar fi făcut exact la fel cu chinavirusul.”

Puține dubii sunt că acesta este adevărul. Da, prima lună cu siguranță PSD ar fi făcut aproximativ la fel (poate cu excepția măsurilor complet aberante anti-bătrâni).

ÎNSĂ, consensul împotriva „carantinei” ar fi fost și el mult mai ușor de construit. Căci segmentul dur de populație care urăște PSD din ficați există deja.

PNL a beneficiat de faptul că nu exista mai nimeni în societate care să urască PNL din oficiu.

E timpul să apară un astfel de segment. El deja se construiește și se află în faza incipientă. Prezenta ordonanță are menirea de-a oferi primele măsuri pentru a ajuta creșterea acestui segment și transformarea sa în segment permanent de electorat pentru minimum 10 ani de acum încolo. În 2030 voi evalua dacă se va fi aplatizat curba de criminali din PNL și voi dispune măsurile necesare.

Pentru sănătatea mintală colectivă a României, distanțarea socială față de această formațiune este o măsură sanitară absolut necesară. Prezentele dispoziții sunt obligatorii pentru subsemnatul precum și pentru oricine decide liber și nesilit de nimeni să-și asume conținutul prezentei ordonanțe.

Dispoziții

Având în vedere acțiunile regimului Iohannis și a guvernului PNL condus de Ludovic Orban, prezenta ordonanță dată de mine pentru mine, dispune:

Art. 1: Cel puțin până în 2040 nu voi vota PNL. Sub nicio formă. Însuși Milton Friedman sau Reagan să candideze pentru ei și tot nu voi vota.

Art. 2: Cel puțin până la 1 mai 2022, orice membru PNL va fi prezumat a priori drept mincinos sinistru prin simplul fapt că vorbește. După această dată, prezumția se menține dar se va permite schimbarea părerii dacă va fi prezentată proba contrarie.

Art. 3: Orice serviciu solicitat de un membru PNL va fi prestat numai după achitarea în avans a unui preț de 25 de ori mai mare decât cel aplicat oamenilor. Prezenta taxă intră în vigoare de la momentul publicării prezentei ordonanțe și rămâne în vigoare cel puțin până la 30 iunie 2030.

Art. 4: Se interzice total angajarea membrilor PNL pentru orice.

Art. 5: Orice membru PNL încă angajat sau al cărui loc de muncă îl pot influența legal în mod negativ va fi supus acestui tratament. Costurile vor fi suportate din buzunar. A face rău cu legea în mână unui membru PNL devine o obligație patriotică cel puțin până la 30 iunie 2025.

Art. 6: Orice votant PNL întâlnit de la momentul publicării prezentei ordonanțe și până la 1 iunie 2030 va fi abordat politicos, respectuos dar foarte ferm cu scopul de a fi convins să voteze altceva. ORICE altceva. Un vot pentru PNL este un vot pentru dictatură.

Art. 7: Tuturor oamenilor care au fost membri PNL începând cu 1 mai 2020 li se interzice să-mi vorbească, exceptând dacă-i întreb eu primul ceva.

Art. 8: Măsura de la Art. 7 se aplică și celor care erau membri PNL înainte de această dată și au ales conștient să rămână în această formațiune.

Art. 9: Măsura de la Art. 7 se aplică și celor care se vor înscrie în această formațiune de la momentul publicării prezentei ordonanțe și până la 1 iunie 2030.

Art. 10: Toți politicienii susținuți de PNL între 1 ianuarie 2016 și 30 iunie 2030 sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act indiferent de partidul în care aceștia se află sau se vor afla (spre exemplu Dacian Cioloș, Nicușor Dan, etc.).

Art. 11: Toți angajații PNL din intervalul 16 martie 2020 – 30 iunie 2030 sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act. Cei care iau bani de la un partid dictatorial nu sunt cu nimic mai buni sau mai puțin vinovați.

Art. 12: Toți ”experții” susținuți de PNL la un moment dat în intervalul 16 martie 2020 – 30 iunie 2030 (e.g. Raed Arafat, Streinu Cercel, etc.) sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act.

Art. 13: Orice persoană fizică are nevoie de ajutor pentru a reclama sau cere orice sancțiuni legale împotriva oricărui membru PNL în sensul prezentului act poate conta pe sprijinul meu. În limita posibilităților voi face pe Dracu’ în patru să ofer asistență gratuit sau cât mai ieftin cu putință.

Art. 14: Măsura de la Art. 13 NU se aplică ONG-urilor, partidelor politice sau oricărei alte persoane juridice. Pentru acestea, rămân în vigoare dispozițiile organice.

Art. 15: Limbajul politicos față de membrii PNL trebuie evitat cât mai mult.

Art. 16: Prezumția că există membri PNL de bună credință este strict interzisă până cel puțin la 1 ianuarie 2025.

Dispoziții tranzitorii

Art. 17: Normele metodologice nu vor fi publicate (că nici PNL nu publică detalii despre ordonanțele lor) și vor fi decise ad-hoc în funcție de cum am eu chef, după modelul Marcel Vela și guvernul Ludovic Orban.

Art. 18: Prezenta ordonanță este obligatorie doar pentru mine. Oricine dorește să adere la prezentul act este liber să o facă.

Art. 19: Prevederile acestei ordonanțe pot expira înainte de termenele prevăzute numai dacă am eu chef să închei starea de urgență și nu trec nici la starea de alertă.

Art. 20: Sunt abilitați să pună în aplicare prevederile prezentei ordonanțe: Oricine este de acord că PNL reprezintă un grav pericol la adresa societății românești și dorește să facă ceva în privința asta.

Atât. Ne vedem în stradă!

Posted on

Programul de reeducare „Lingătorii de bocanci anonimi”

Acest program, construit pe modelul „Alcoolicilor Anonimi”, a fost lansat pentru a-i ajuta pe concetățenii noștri care suferă de viciul linsului bocancului Statului. Respectivul viciu face ravagii în societatea noastră, mai mari decît cele produse de heroină, de aceea societatea trebuie să ia măsuri.

Linsul bocancului Statului este o activitate care produce satisfacție celor implicați, sub formă subvenții de la Stat sau posturi în administrația publică. „Dulce ca mierea este bocancul Patriei” este o expresie des folosită de către vicioși. Studiile medicale au dovedit că în urma linsului bocancului Statului organismul secretă endorfină și alți hormoni care crează o senzație de fericire, iar cu timpul se ajunge la o dependență de această senzație. Dependentul, atunci cînd nu are la dispoziție un bocanc de lins, poate intra în sevraj, care se manifestă prin autodeclararea sa ca purtător de cuvînt al intereselor naționale și pretenția ca cei din jur să-i susțină ideile și să-i lingă bocancii.

Important este ca bolnavul să înțeleagă faptul că suferă de un viciu (nu toți înțeleg asta) și să manifeste dorința de a se îndrepta. Trebuie să i se ofere susținere psihologică – și exact pentru asta a fost creat programul „Lingătorii de bocanci anonimi”. Bolnavii trebuie tratați cu empatie și compasiune, pentru a-I ajuta să se vindece.

Posted on

Craiova: înainte iute și aprigă, acum învinsă

Craiova, orașul unde muierea asta numită soartă a decis să mă nasc, poate fi recunoscută de popor ca multe lucruri. De la locul unde crește prazul și oamenii vorbesc cu o viteză ce ar lăsa lat orice alt român ce nu vine din regiunea a cărui capitală orașul este, la draga lor casă sau aglomerare de blocuri comuniste din care vor să fugă cât de curând posibil. Pe cât părerile despre loc sunt categoric mixte, depinzând de ce fel persoană întrebi, nu locul contează atât de mult pe cât oamenii ce locuiesc și modelează prin acțiunile lor acest mic orașel.

Iuți, descurcăreți dar aprigi la mânie, noi poate nu părem în ochii altora doar altă listă de stereotipuri tocmai bună pentru scrisul a încă 1000 de bancuri, dar totuși, la fel ca și aceste glume, sunt anumite întâmplări din trecut ce arată cum gândim și cum acționam în diverse situații dificile.

De la revolta oltenilor împotriva imperiului austriac, până la urmele de gloanțe ce se află și acum pe unele clădiri ce au prins revoluția împotriva tiraniei roșii; de la bătălia de la Rovine și aventurile și faptele bune făcute de Iancu Jianu și breasla sa de haiduci, până la susținerea echipei noastre “și la bine și la greu”; noi, oltenii am fost cei ce au sărit spre pericol împotriva opresiunii și pentru neamul nostru … și totuși, în perioada actuală, urmăm ce ni se spune de la București și … tolerăm?

Realitatea actuală mă face să mă gândesc la cum ar fi arătat orașul astăzi dacă, spus pe oltenește, “Nu legumea un chinezoi o ciorbă de liliac”. Aș fi mers la liceu pe la 7-8 dimineața. Pe drum, copi mici mergeau în șir indian după învațatoarea lor și se îndreptau spre grădinița liceului meu. Adulții ar fi sărit în mașinile lor pentru a se duce la muncă și a face “un ban cinstit” pentru familia lor. Poate că, după terminarea orelor, aș fi mers cu grupul meu de prieteni prin centru la un restaurant pentru a sărbători pe unul dintre noi, în timp ce adulții se puteau bucura de o plimbare prin oraș ca după să cumpere cele necesare de la diversele magazine cu vitrine atrăgătoare. Weekend-urile ar fi fost cele mai frumoase totuși: de la plimbări prin parcul Romanescu făcute de tineri și oameni în vârsta, la savurarea unei băuturi la o terasă, spectacole la teatru, concerte și chiar meciuri de fotbal la stadion, toate fiind activități iubite de oamenii noștri … nu e așa?

Se pare că nu. Vedeți voi, orașul care, deși era umplut de urmele unor vremuri grele, înainte radia de viață, acum este decât o amintire tristă a ce era înainte. Străzile sunt pustii, părând mult mai gri și triste odată cu dispariția oamenilor, orice urmă de fericire inocentă ca un părculeț pentru copii este acoperită cu benzi pe care scrie un tulbulător mesaj, anume “acces interzis”, și centrul, perla orașului renumit în toată regiunea, prezintă o liniște și pustietate tulburătoare, vitrine neglijate dacă nu chiar goale și un echipaj de poliție gata să sară pe tine pentru a te suge de bani pentru un mic bacșiș. Poate că anumiți cititori sunt gata să desconsidere toate aceste rânduri, spunând că “totul este un rău necesar pentru combaterea virusului chinezesc”, dar tot ce pot vedea este o mare contradicție. NU NOI am fost cei ce în trecut ne revoltam? NU NOI am stat piept în piept cu toate neamurile ce îndrăzneau să ne cotropească? NU NOI am fost cei ce am încasat gloanțe doar pentru a avea asigurarea că copii noștri pot avea un viitor mai bun? TOT NOI, în loc să facem același lucru și astăzi, alegem să stăm ca niște lași în casă cu 10 straturi de măști și manuși, comandând mancărică de pe telefon și mâncând propaganda șefilor de la București ca pe o pâine la țăst caldă cu lubeniță … nu le-o fi oare rușine lui Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu de noi și de faptul că nu acționăm acum?

Pe cât de pesimist sunt, sunt sigur că într-un oraș de aproape 300.000 de oameni, cineva poate are aceleași gânduri ca şi mine. În căutarea mea de lume cu simț al libertății prin oraș, am dat de niște indivizi extraordinari: părinți responsabili ce își luau copii afară la joacă, tineri și bătrâni zâmbitori ce stăteau printre blocuri la taclale și o scenă foarte frumoasă creată de în jur 5 bărbați ce dădeau noroc cu o bere în mână lângă o alimentară, urând ca „să trecem peste vremurile ăstea”. Poate că acestea sunt decât scântei din flacăra vieți comunității noastre, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsam focul să se stingă! Nenorociții în uniforme, câinii de la București și gripa chinezilor nu ne pot opri pe toți! Chiar și micul efort depus de fiecare dintre noi pentru transmiterea acestui mesaj prietenilor noștri și familiei noastre în continuare poate foarte! Nu ne pot opri pe toți, căci noi suntem poporul și, așadar, cei de sus trebuie să ne slujească, nu invers!

Traiască libertatea, Traiască România, Traiască Oltenia și Traiască Craiova; toate libere!

Posted on

Pseudo-închiderea ”ortodoxinfo” e un semn foarte rău

Aplaudacii actualului regim, alături de panicarzi și alte foci s-au grăbit să se bucure ca proștii la deciziile ANCOM de-a închide o serie de website-uri zice-se de ”fake news”. De multe dintre ele nu auzise nimeni dar, desigur, asta contează mai puțin.

La fel contează mai puțin și ce scria efectiv pe website-urile cu pricina. Nu tăgăduim că o porțiune semnificativă din conținutul lor (sau poate chiar integral) reprezintă ceea ce, în limbaj colocvial, am putea numi fără să greșim prea mult drept mizerie. Ei și? Dreptul de-a scrie mizerie este mult mai important decât dreptul aplaudacilor și ipohondrilor de-a se simți ”în siguranță” de știri (false sau nu).

La ce nu pare să se gândească mai nimeni este că atunci când cedezi o astfel de putere Statului, ea va fi, cu siguranță folosită și împotriva celor cu care ești tu de acord.

E chiar amuzant să-i vedem pe cei care au ieșit în stradă împotriva premierului Sorin Grindeanu să-l aplaude acum pe același Sorin Grindeanu (între timp reprofilat director ANCOM). Desigur, de la activiști nu trebuie așteptat prea mult creier și nici consecvență. Însă de la cei care pretind că știu și înțeleg politică poate ar fi cazul să așteptăm.

Dacă peste 3 luni Grindeanu închide usr.ro pentru știri false, ce faceți? Credeți că nu e posibil? Da’ de ce n-ar fi, având în vedere că CCR doarme în papuci și, la adăpostul stării de urgență, Grupul de Panicare Strategică face absolut ce-l taie capul neținând cont de nicio lege?

Capitolul din decretul de instituire a stării de urgență care chipurile îi permite Grupului de Înmormântare Strategică să decidă ei cu de la sine putere ce e fals și ce nu face obiectul unei sesizări de neconstituționalitate. Dar până se pronunță CCR?

De asemenea, decretul de instituire a stării de urgență nu menționează libertatea de exprimare printre drepturile ce ar putea fi limitate. Altfel spus, „soluția” găsită de Iohannis, Grindeanu și compania este una mai românească așa. Un fel de las-o bă că merge-așa cu drepturile inviolabile constituționale ale cetățenilor.

A avea încredere în guvern e o prostie în sine

Guvernul României nu e-n stare să ne spună câți angajați are. Dar cumva ar trebui să-l credem pe cuvânt că știe mai bine cum e treaba cu chinavirusul și, de fapt, știe atât de bine încât trebuie să ne ”păzească” pe noi restul de informații false.

Asta în condițiile în care informații false de tipul celor răspândite de website-urile cu pricina se găsesc inclusiv pe site-ul presidency.ro. Informații demonstrabil false sunt publicate în fiecare zi de Digi24. Unde ne oprim, mai exact?

Ah, dar vedeți voi, ăia cenzurați îs finanțați de ruși – vor zice aplaudacii. Păi dacă e așa, există un proces legal pentru asta. Deschide-le dosar penal, hai să vedem dovezile într-un proces public și, pe urmă, în urma unei decizii judecătorești definitive și irevocabile, acționăm. Până acum singurele website-uri închise legal în România sunt cele de tipul thepiratebay.org pe motive de drepturi de autor. Și în urma unui proces lung, cu multe dovezi, cu respectarea strictă a drepturilor acuzatului. Statul Român și ANCOM se află cumva deasupra legii? Lor nu li se aplică aceste lucruri?

Și dacă nu, atunci putem să încheiem prosteala aia vândută des de Klaus Iohannis cu „statul de drept”? Căci de la începutul stării de demență am văzut mult stat de drepți și foarte-foarte puțin stat de drept.

Până una alta Statul Român a amendat peste 1% din populația țării cu amenzi totalizând mai mult decât impozitul pe profit din luna februarie pe motive de-a dreptul ridicole în majoritatea cazurilor. Nimeni rezonabil nu poate să aibă încredere în acest guvern să ne spună ce e adevărat și ce nu.

Desigur, baza stă în faptul că există mulți oameni nerezonabili în România. PNL și PSD probabil că așteaptă să-și facă planul de voturi de pe urma acestora. Și e foarte posibil să le și iasă. Mai ales în primă fază, când numărul celor care refuză să trăiască în frică e încă mic.

Strict tehnic

„Blocarea” e în sine o glumă proastă. Realist, blocarea unui website în România este imposibilă. Dar dintre toate metodele, ANCOM a ales-o de departe pe cea mai amatoricească dintre ele. Blocarea la nivel de DNS e echivalentul în rețelistică cu a trimite un dosar legat cu sfoară la etajul 2 pentru cererea online.

Ortodoxinfo deja e din nou peste tot cu un nou link. Și era absolut firesc să stea lucrurile așa.

Numai că, spre deosebire de acum două zile – cei care operează site-ul vor putea pretinde fără să mai greșească atât de mult că sunt călcați de un stat dictatorial scăpat de sub control. Și vor fi și crezuți de suficient de mulți oameni. Și de ce n-ar fi? În goana să vă mulțumiți aplaudacii ați transformat niște obscuri în victime legitime ale Sistemului. Boilor!

Va veni vremea când aceste lucruri vor trebui decontate. Și vor fi decontate. Sperăm noi, foarte sincer, în limitele statului de drept. Iar atunci când va veni vremea aceea, să sperăm că și aplaudacii vor plăti personal pentru faptul că au susținut, fie și temporar, prezența unui regim care acționează arbitrar, discreționar, extra-judiciar și, foarte important, incompetent.

Posted on

Podcast de week-end – ep. 112 – Începe contraofensiva

Versiunea audio: http://s.go.ro/tvfj5bic

Tiptil, tiptil, mulțimea B descrisă recent într-un articol din Republica începe să-și facă simțită prezența. Mai lent decât ar fi trebuit, dar se putea și mai rău.

Streinu Cercel a fost în sfârșit îndepărtat deși din păcate încă nu și de la Matei Balș. Dar să avem răbdare. Cu răbdare și cu vrere faci din aguridă miere.

Creșterea „mulțimii B” începe să se simtă și în dictatură. Brusc Lucovid Organ e preocupat de cuantumul amenzilor, dă dezmințiri, pagina oficială a Poliției Române ia atitudine față de abuzuri, mai o demitere ici-colo însă, cu toate acestea, legea dublei măsuri mai continuă. Spre exemplu, rămâne ilegală adunarea a 10 oameni într-o biserică imensă, dar îmbulzeala a 400 de oameni într-un supermarket este explicit permisă prin dispensă specială. Probabil la supermarket capeți imunitate la chinavirus în vreme ce în biserică, dimpotrivă, capeți extravulnerabilitate conform Ministerului Afacerilor Interne.

E drept însă că trupele MAI ne și salvează. Dacă nu erau ei, cine exploda mămăliga la Galați? Șah mat, libertarienilor!

În rest, viața merge înainte așa cum o știm – cu Statul în continuare principalul dușman al vieții oamenilor. La București oamenii iau amenzi pentru trafic de pufuleți de la Miliție (nu, nu e o glumă) iar la Brașov puținii patroni care încă îndrăznesc să facă afaceri legal sunt amendați că nu leagă actele cu șnur. Și primesc și amenzi antedatate. Căci ANAFura mamii lor de hoți nu se schimbă nici cu chinavirus.

La Bruxelles nebunia rămâne cum o știm. Mai nou, PNL-ista Adina Vălean, ajunsă comisar european pentru transporturi (Doamne apără și păzește!) visează „distanțare socială” în avion. Căci atât îi duce capul pe PNL-iști în general.

Jurnaliștii sunt îngrijorați de abuzurile stării de urgență din Bulgaria – asta deși cetățenii bulgari, chiar cu stare de urgență, sunt semnificativ mai liberi decât cetățenii români. De altfel, numai cine calcă pe lângă dictatură se trezește cu „îngrijorări” de tipul ăsta.

Bosnia între timp profită de criză pentru a întocmi lista imigranților ilegali pe care-i va deporta, în vreme ce în Marea Britanie shilii chinezi din guvern profită pentru a definitiva implicarea Huawei în dezvoltarea infrastructurii 5G în Regat.

Și Suedia se încăpățânează să nu ia lumină nici de la Bruxelles și nici de la Organizația Chineză a Sănătății iar asta pare să-i ajute în ciuda isteriei. De-aia abia așteptăm să mergem și noi acolo ca să vedem de la fața locului. Dacă panicarzii au dreptate, vom merge să filmăm munți de cadavre pe stradă. Dacă avem noi dreptate, vom merge să adunăm dovezi irefutabile că toți panicarzii sunt tâmpiți.

Lumina civilizațională vine însă tot din SUA – acolo unde cetățenii obișnuiți ignoră panicardismul presei și tratează măsurile dictatoriale luate de guvernatorii și primarii (predominant) democrați așa cum acestea merită: cu sictir, înjurături, trolling și proteste. Dar mai ales cu amuzament. Căci niciun tiran nu e mai nervos decât atunci când îi râzi în față și refuzi să-l iei în serios.

Contraofensiva va dura mult. Mult mai mult decât își închipuie „mulțimea A” și va depinde de noi toți cei care refuzăm să trăim în frică.

Știre 1 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/stenograme-scandal-in-sedinta-pnl-din-cauza-lipsei-de-comunicare-ministrii-criticati-dur-de-rares-bogdan-1295427

Știre 2 – http://www.ziare.com/ludovic-orban/premier/orban-salut-demiterea-lui-cercel-a-durat-cam-mult-ce-spune-despre-revenirea-la-munca-a-directorului-spitalului-suceava-1608184

Noua componență – https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23910615-cine-sunt-cei-18-medici-care-decid-cum-este-gestionata-criza-coronavirus-romania-dupa-inlaturarea-lui-adrian-streinu-cercel.htm

Știre 3 – https://www.zf.ro/eveniment/premierul-orban-vrea-sa-schimbe-regulile-am-solicitat-sa-nu-se-de-19087986

Știre 4 – https://www.g4media.ro/dispensa-speciala-in-privinta-obligatiei-de-limitare-a-aglomeratiei-in-marile-magazine-imbulzeala-e-permisa-si-nu-exista-recomandari-privind-respectarea-masurilor-de-distantare.html

Știre 5 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/o-femeie-de-peste-70-de-ani-facea-trafic-cu-pufuleti-intr-un-apartament-situat-la-etajul-9-in-bucuresti-1295742

Știre 6 – https://www.libertatea.ro/stiri/anaf-a-amendat-cu-12-000-de-lei-un-patron-brasovean-una-dintre-motivatiile-oficiale-fiind-actele-nu-erau-indosariate-cu-snur-sau-cu-sfoara-2951895

Știre 7 – https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23895299-forumul-judecatorilor-starea-urgenta-nu-inseamna-impunitate-fata-faptele-coruptie-csm-sesizeze-cazul-declaratiilor-arafat-cercel-privind-achizitiile-echipamente-medicale.htm

Știre 8 – https://www.g4media.ro/orban-din-punctul-meu-de-vedere-alegerile-locale-le-putem-face-in-septembrie-se-ia-in-calcul-votul-electronic-sau-votul-prin-corespondenta-pentru-alegerile-parlamentare.html

Știre 9 – https://economie.hotnews.ro/stiri-companii-23917374-virgil-popescu-sunt-interesat-calitate-ministru-economiei-atragem-investitori-care-vor-relocheze-afacerile-din-china.htm

Știre 10 – https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23911571-video-barbat-batut-politist-bolintin-vale-carantina-coronavirus-joi-23-aprilie.htm

Demisii cerute – https://www.libertatea.ro/stiri/mai-multe-ong-uri-cer-demiterea-lui-marcel-vela-si-traian-berbecaru-2968483

Știre 11 – https://www.g4media.ro/un-barbat-din-bucuresti-care-a-atacat-politistii-a-fost-impuscat-si-a-murit-la-spital.html

Știre 12 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/psd-si-pro-romania-au-depus-o-lege-prin-care-fiecare-roman-sa-primeasca-gratis-30-de-masti-1296369

Clarificare Lucovid Organ – http://www.ziare.com/ludovic-orban/premier/orban-anunta-ca-masti-gratuite-vor-primi-doar-cei-aflati-in-pragul-saraciei-ceilalti-si-le-vor-cumpara-1608353

Știre 13 – https://www.g4media.ro/proiectul-usr-pentru-desfiintarea-institutului-levantului-a-fost-respins-de-senat.html

Știre 14 – https://www.agerpres.ro/politic/2019/04/24/dan-barna-despre-andrei-caramitru-am-cazut-de-acord-ca-e-poate-mult-mai-practic-sa-ramana-un-comunicator–298250

Știre 15 – https://www.mediafax.ro/economic/aeronave-tinute-la-sol-2000-de-angajati-ai-tarom-lucreaza-de-acasa-compania-analizeaza-posibilitatea-somajului-tehnic-19091927

Știre 16 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/alerta-la-galati-pirotehnistii-sri-au-aruncat-in-aer-o-punga-cu-malai-1295927

Știre 17 – https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23901969-coronavirus-reluarea-zborurilor-aeriene-doar-masuri-distantare-sociala.htm

O’Leary de la Ryanair – https://www.theguardian.com/business/2020/apr/22/ryanair-boss-says-airline-wont-fly-with-idiotic-social-distancing-rules

Știre 18 – https://www.rfi.ro/politica-120426-bulgaria-stare-urgenta-deschide-larg-usa-abuzuri

Știre 19 – https://www.reuters.com/article/us-health-coronavirus-britain-huawei/uk-made-a-firm-decision-on-huawei-in-5g-foreign-ministrys-top-official-idUSKCN22327E

Știre 20 – https://balkaninsight.com/2020/04/23/bosnia-compiles-list-of-illegal-migrants-due-for-deportation/

Știre 21 – https://www.cnbc.com/2020/04/22/no-lockdown-in-sweden-but-stockholm-could-see-herd-immunity-in-weeks.html

Știre 22 – https://nypost.com/2020/04/21/de-blasios-social-distancing-tip-line-flooded-with-obscenities/

Abuzuri ale Statului:

Spital privat preluat pentru chinavirus stă închis – https://www.libertatea.ro/stiri/cluj-spital-preluat-covid-inchis-2966494

Un bărbat s-a spânzurat din cauza unei amenzi pe „ordonanța militară” – https://adevarul.ro/locale/vaslui/un-barbat-s-a-spanzurat-fost-amendat-2000-lei-iesit-casa-adeverinta-nu-mai-putea-linisti-1_5ea140b45163ec42710b048c/index.html

Comportament milițienesc la Iași – https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/doi-politisti-si-au-batut-joc-de-un-agricultor-din-scanteia–250370.html

Contranarative:

Tunelurile de triaj fac rău – https://www.digi24.ro/stiri/externe/avertisment-tunelurile-care-ar-dezinfecta-de-coronavirus-pot-dauna-sanatatii-1295502

SARS-CoV-2 funcționează ca absolut toate celelalte infecții respiratorii – https://news.yahoo.com/sunlight-destroys-coronavirus-very-quickly-new-government-tests-find-but-experts-say-pandemic-could-still-last-through-summer-200745675.html

Posted on

Corona economy: The great V-illusion

Despite Corona – everything remains as it is? The Federal Government is busily trying to keep this illusion alive with triple-digit billions. But this social autosuggestion is becoming more and more fragile, the consequences more and more threatening.

The letter V stands for Maybe, Probably. Mistakes are unavoidable, admits health minister Jens Spahn frankly, and that is an admission that is rarely honest for politicians in Germany. “That we will probably have to forgive each other a lot in a few months, […] because never before in the history of the Federal Republic – and perhaps even beyond – have we had to make such far-reaching decisions in such a short time and under such circumstances, with the knowledge that is available and with the imponderables that are there. In fact, knowledge about corona is limited – and also about the consequences of a pandemic and a global shutdown. If you know more, cast the first stone.

In uncertainty one clings to historical experience. For the German government, this is the financial crisis. In 2008, there was a lockdown of the banks that no longer granted credit, became insolvent by the dozen. But without money and credit, the finely ramified network of payment flows collapses. At that time, Germany, the USA and other countries reacted with billions of euros to make the bankrupt banks liquid again.

Germany responded to the threat of unemployment by expanding short-time work and implementing an economic stimulus package – some of the construction sites for the autobahn or the railroad are still open today. The economic crash followed the shape of the V – steep fall, but also rapid rise, which even overcompensated for the slump in growth and, even faster than optimists expected, repaid the national debt via higher tax revenues. With astonishing routine and speed, the federal government activated the plans of that time – and added an additional zero or even several behind the programs.

By April 22 this year, some 718,000 companies, or one in three companies in Germany, had registered for short-time work. Germany thus spends 60% of its total annual economic output on subsidies, as of the end of April. This is a record figure – in terms of economic output, it is five times as much as in the USA; three times as much as Italy or Great Britain spend, more than twice as much as France. The expectation is clear: even if the number of short-time workers is 20 or 30 times higher than during the financial crisis – the recovery will be all the faster once the lockdown is over, if the factories can simply be restarted because the employees are waiting for it. A country is put into an artificial sleep, and the prince’s kiss awakens Sleeping Beauty from her sleep again. That is the theory behind the lockdown.

But what if the prince is delayed, the life-support measures become more and more expensive and last longer and longer, and the kiss does not work immediately? Or economically speaking – when the V becomes the L, i.e. with a prolonged period of weakness after the crash, or even to a stairway down? Then there would be a Spahn mistake – well meant, but done the wrong thing – sorry, economy, pity, society – stupidly done.

Did it go badly?

And it could go pretty badly. The state is currently compensating for the lack of demand – short-time work is being increased even further, bridging money is being paid out, special programmes for hotels and restaurants are being set up, companies like Adidas are being kept alive with 2.5 billion, and Lufthansa is happy to do a little more. The state’s resources are unlimited, promises Finance Minister Olaf Scholz – a bold claim. Hobby economists, for example, from DIE ZEIT, explain that Finance Minister Olaf Scholz does not take away anyone’s funds for short-time work – because taxes are only borrowed, so to speak: If the recipients of short-time work benefits are busy shopping, the business gets going again and in the end everyone wins, including the taxpayers fleeced for it. It is as simple as that.

It is the old Keynesian dream that the state could simply compensate for temporary gaps in demand, supplemented by the “New Monetary Economy”: because the states have long been over-indebted, just as Italy was unable to finance its interest rates even before Corona, the European Central Bank has to pump money into the cycle. Corona is also passing away, the economy only exists if you give it enough money. It really works – if citizens do not become suspicious, do not lose faith in Baron Münchhausen pulling himself out of the swamp by his own hair.

But what if he doesn’t? What if the next consumption frenzy is not only postponed – but cancelled because people do not believe in eternal money from the state? It could be that the Germans are saving because they don’t trust the end of Corona and are preparing for a second wave, at least with savings. If the purchase of the car is simply put off for a long time; cars age hardly functionally, rather aesthetically. When operations are not postponed, but do not take place at all, and the artificial knee is dispensed with, the washing machine is repaired again instead of being replaced, and the move to the larger apartment is postponed for the time being? When the factory is not expanded or renewed, at best expensive labour is rationalised away?

And that is exactly what many companies are planning: Downsize, downsize, rationalize. Jobs are shaky, fear is growing. The IAB, the scientific service of the Federal Employment Agency, is talking about three million unemployed and a drop in the workforce of millions more. So far, all the research institutes have underestimated the force of the downturn – simply because it does not fit into their models, which can only be designed to update the figures but not to break them down. It is more realistic to expect five or even more millions of unemployed people to collect support and become taxpayers and contributors. Or six? Or seven?

How is it going globally after Corona?

The cool calculation and concern of millions of people, economic decision-makers and investors is driven by future expectations; it is speculation about the uncertain future. How long will Corona stay, not only in Germany, but also around it? When the future seems vague and uncertain, people wait instead of consuming, reduce instead of invest, reduce instead of build. Then the state can always stuff new billions into pockets, it stays in there. Technically speaking, this reduces the speed at which money circulates. There is more money, but it doesn’t circulate – the economy falters. And the future of demand seems uncertain: Why should entrepreneurs invest and perhaps be liable with the remainder of their private assets when the SPD is constantly talking about tax increases, asset levies and redistribution? The phrase “let’s wait and see” then becomes an economic killer, triggered by slogans thrown down by people like Saskia Esken, the SPD chairwoman. Maybe it may be possible to get things going again in Germany – but are German taxes enough to keep the concrete castles on the Costa Brava or in Mallorca and Greece going? If there is any doubt that economic stimulus packages can save the domestic economy – they certainly won’t be enough for the whole of Europe.

Germany’s export orientation is now the Achilles’ heel of the economy – it lives from investment in factories in China, from exports to southern Europe, which are paid for with the money that German holidaymakers leave on sunny beaches. The worldwide falling oil price is a warning signal: oil lubricates the economy, is a raw material that is in every product, in the potato in the form of fertilizer and tractor fuel, in every chemical product, in every form of mobility. Worldwide, the demand for oil is falling because the demand for products has collapsed. It is a crisis indicator of a deflationary process.

Deflation means that prices are falling. This makes life pleasant for the consumer, but hell for the producers: Who wants to invest and produce when the selling price is constantly falling – in the case of oil on the futures markets, even becoming negative? The economists of the European Central Bank fear deflation far more than inflation. That is why zero and negative interest rates have been introduced, an inflation target of two per cent has been set and this is being pursued with all permitted and unpermitted means of monetary policy, just not to get deflation going. If prices fall, the economy will freeze: it will be worth bunkering money instead of spending or even investing.

But that is exactly where the global economy stands: falling demand worldwide causes prices to fall. This mechanism works quickly: the prices for real estate in the German conurbations are already falling. Are there fewer people in Germany? No. It’s just that many dreams of bigger living spaces have been shattered. Or postponed. If the department stores are only allowed to open again, then there will be discount battles – the summer goods will be squandered until they are given away, because otherwise there will definitely not be another summer for the dealers. Many will open one last time, for the last sale. A wave of bankruptcies in the already ailing retail trade in the city centres is threatening – Amazon was the pre-existing illness, Corona the death sentence.

The caution of consumers and the pessimistic expectations of entrepreneurs combine to form a poisonous mixture that renders any economic stimulus program of the federal government ineffective. The phrase “not at first” absorbs every economic stimulus program and makes it ineffective.

The supply shock is yet to come

Allegedly the German showpiece industry, the car manufacturers, are trying to increase production again. Instead of short-time work benefits, the state is then supposed to artificially heat up the demand for cars; the use of state money therefore continues without end for the time being. But that will not be so easy. A German car company has about 100,000 suppliers worldwide. Some of them no longer exist. A chip, a plastic part, a piece of sheet metal, steel or fabric is missing, because the supplier is possibly located in Italy or Spain and cannot yet produce, the truck is stopped at a border, the delivery from China takes too long, or the manufacturer has long since gone bankrupt.

Even in the Chinese birthplace of the pandemic, Wuhan, the factories are being restarted – but there is no demand from Europe or the USA. Technically, they may be able to produce – but nobody orders them. How do Daimler and VW plan to sell cars in, say, Minnesota or Michigan, if the showrooms are nailed up and the dealers are broke? How will they build engines if the crankshaft does not arrive from Spain? Just in time production, offshoring, squeezing every last cent out of the supply chain and specializing in the smallest detail – the recipes for success of the past decades are just poison pills.

It’s downright macabre: Hans-Werner Sinn has called this “bazaar economy” – Germany buys cheap preliminary products worldwide, plugs them up and sells them at a premium as “Made in Germany”. The model is now ailing. And yes, the backsourcing of strategic goods such as mouthguards and medicines may be right, automotive suppliers can be replaced – but someone has to pay for that. Who pays is the consumers. Not all prices will fall as a result. Some will rise.

Deflation and inflation simultaneously

Vegetables are already becoming more expensive; peppers up to 40 percent; asparagus is becoming a luxury again. There is a lack of harvest workers from Morocco in Spain and from Romania in Germany. Those who are not there to harvest are also absent when planting. Goods whose purchase cannot be postponed without problems become more expensive. There are also opportunities. If Majorca as a holiday destination – it is also cooler, the Baltic seaside resorts should soon be crowded, if they are allowed. Ruhpolding will experience guests from the Ruhr area, who have stayed away since the late 60s. Even the shanty towns on the Rhine, Bingen and Rüdesheim and Unkel will be frequented again; perhaps even the Harz Mountains and perhaps Traben-Trarbach will experience a short, second spring like the Emperor’s Bath in Ems before 1914. Today, it attracts visitors to places they did not want to go for a long time. Inflationary and deflationary processes run side by side. But because the supply is gradually narrowing, prices start to rise earlier rather than later.

A ghost is haunting: Stagflation

And because the V thus becomes the L, sooner rather than later Germany’s rescue formula will also be in crisis: the SPD would like to raise taxes and will probably push it through – but there are hardly any high incomes and payers left who could be fleeced. Wealth tax? The secret tip of the left and the Greens is leeward.

Article written by German journalist and chairman of the Ludwig Erhard Foundation, Roland Tichy.
Original version, in German at: https://www.tichyseinblick.de/tichys-einblick/wirtschaft-nach-corona-die-grosse-v-illusion/

Posted on

Aceasta nu este o recesiune – este o închidere forțată de către guvern a sectorului privat

Economiștii și analiștii de pe Wall Street folosesc cuvântul recesiune pentru a descrie scufundarea producției ce se conturează în economia SUA. Vom propune ideea că economiștii, expunând nulitatea caracteristică științei lor eșuate, nu pot cădea de acord nici măcar cu privire la definirea recesiunii.

Neîmpiedicați de lipsa unei definiții, geniile de la Goldman Sachs și din alte părți de pe Wall Street nu sunt constrânse în a prezice sosirea iminentă a unei stări pe care nici nu o pot descrie corect.

Așa cum se întâmplă întotdeauna, oamenii obișnuiți înțeleg situația pe care economiștii nici măcar nu o pot descrie în teorie. Oamenii înțeleg de ce se reduce activitatea în întreprinderile în care lucrează, de ce-și pierd locul de muncă și veniturile. Ei înțeleg reducerea numărului de schimburi și ore lucrate, salariul redus, concedierile, permisiile și șomajul.

Așa cum înțeleg și că sunt forțați să ceară ajutorul guvernului pentru a-și hrăni familiile deși ar fi preferat să se descurce singuri. Oamenii înțeleg incertitudinea și perturbarea, simt frica de a nu-și cunoaște propriul viitor din punct de vedere economic. Recesiunile, ca toate evenimentele economice, sunt resimțite subiectiv în mintea umană, la indivizi, în familii sau în comunități.

Înțelegem de ce recesiunile au loc ciclic (deși, desigur, economiștii nu pot cădea de acord asupra acestui lucru). Creșterea afacerilor, opusul recesiunii, este determinată de economii și de investiții în dezvoltări noi, echipamente noi și mai productive, software nou, drumuri noi, nave mai mari și tot capitalul pe care oamenii îl pun la muncă pentru a produce mai multe bunuri și servicii. Investiția este un pariu, calculat, în timp: dacă o afacere cheltuie acum acești bani pentru producția nouă care va apărea în viitor, ei calculează un profit pozitiv pentru investiția respectivă.

Recesiunile apar atunci când guvernele interferează și denaturează calculul. Ele emit prea multe credite la un preț prea mic, iar calculele de afaceri eșuează. Costul scăzut al creditului intrat în calculul investiției dă un fals pozitiv. Când investiția este efectiv făcută, nu reușește să obțină profitul preconizat. Firmele sunt închise. Locurile de muncă sunt pierdute.

Am putut vedea acest ciclu de multe ori. Modelul de calcul investițional eșuat se poate aplica companiilor dot.com (2000), creditelor ipotecare pentru locuințe (2008) sau unuia sau mai multor altor sectoare. În mod obișnuit, investițiile proaste sunt eliminate rapid și creșterea economică se reia.

Și asta nu e tot. Recesiunea care va veni în 2020, calculată atât de rece și de insensibil în cloud de Goldman Sachs, nu are de fapt aceasta cauză. Suntem pe cale să intrăm într-o perioadă de încetinire a producției – o prăbușire, de fapt – nu pentru că unele întreprinderi și-au calculat greșit investițiile, ci pentru că guvernul a intervenit drastic și fără avertisment pentru a închide toate întreprinderile. Cum au făcut asta? Prin înlăturarea libertăților oamenilor a căror energie și acțiune determină creșterea economică. Guvernul le-a spus să rămână în casă. Nu mergeți la muncă. Nu mergeți la baruri, restaurante și cinematografe. Nu vă duceți copiii la școală. Nu construiți mașini, avioane, computere sau case. Nu oferiți cazare la hoteluri. Nu îndepliniți sarcinile de bază responsabile pentru o economie în creștere, unde toată lumea care lucrează servește tuturor celor care consumă și toți prosperă.

Să lăsăm deoparte pentru moment eroarea monumentală pe care am făcut-o în a permite guvernului să facă acest lucru – să ne îngrădească libertățile economice provocând consecințe atât de dăunătoare. Să încercăm să înțelegem gândirea și motivațiile din spatele acestui val de îngâmfare a guvernanților.

În primul rând, se bazează pe cea mai gravă eroare a guvernului: planificarea centralizată. În ciuda tuturor dovezilor contrare repetate și în ciuda eșecurilor interminabile ale acesteia (ale planificării centralizate), ei cred că pot prezice și schimba direcția viitorului pe baza modelării matematice a naturii umane. Modelele sunt calculate folosind presupunerile experților guvernamentali, obținând astfel o circularitate autoreferențială. Au dreptate pentru că au dreptate.

În cazul de față, experții guvernamentali introduc o gamă largă de presupuneri nedovedite încă, cu privire la incidența coronavirusului, la ratele de infectare și la rata de răspândire între persoane. Ajung astfel la previziuni ale gradului de infectare a populație. Rezultatele modelelor și ale predicții fluctueze puternic, dar sunt alese cazurile cele mai nefavorabile.

Al doilea pas este saltul uriaș de la predicția modelelor teoretice la fantezia că măsuri guvernamentale pot fi întreprinse împotriva oamenilor reali pentru a schimba rezultatele modelului teoretic. Ratele de infectare sunt prea mari? Ordonați oamenilor să își schimbe comportamentul pentru a nu se apropia unul de celălalt decât la maxim 2 metri (o altă presupunere a unui alt model de undeva). Spuneți-le să rămână în casă și să abandoneze toată activitatea economică. Blocați județele. Puneți sub carantină țara.

De ce fac asta? Pentru că pot. Nu au dat de fapt nici un motiv serios. Pentru a salva vieți? Ale cui? De ce acum și nu în sezoanele anterioare de gripă, care sunt mult mai mortale? Pentru a reduce presiunea asupra sectorului sănătății? Găsiți alte modalități de a o face. Care dintre noi a fost întrebat dacă dorește să-și sacrifice traiul în schimbul unei probabilități teoretic reduse de infecție cu COVID-19? Au modele teoretice și au și puterea politică să ne ordone ce să facem. Controlul și puterea asupra indivizilor este singura justificare.

Mai rău, această escaladare a puterii guvernului, care a ajuns la punctul în care ne pot ordona să nu ne părăsim casele și să aplice legea cu arma în mână, se va dovedi ireversibilă. Nu vom putea uita ceea ce ne-au făcut. Această situație va rămâne înregistrată în istorie. Guvernele vor indica această situație pentru a justifica cazuri viitoare, mai rele.

Trebuie să începem să ne împotrivim.

Articolul original pe Institutul Mises.

Posted on

Sweden or Gulag? You decide

As announced in the video, the Wuhan Flu panic comes with a challenge and an opportunity. And you will make the decision on which one should be followed.

Sweden or the Gulag?
181 votes · 181 answers
VoteResults

The arguments:

For Sweden:

  • It’s the story of the moment (regardless of how the outcome will look like)
  • It’s clearly doable (from a logistical standpoint)
  • Offers the opportunity to get the content that wasn’t possible in the previous Swedish tour (2017)
  • Offers the opportunity to get incontrovertible evidence about the Swedish approach to the Wuhan Flu. Everyone speculates – why not go and find out from the field?

Against the Coronachan Swedish Tour 2020:

  • It’s expensive. Not gigantically expensive, but enough to push the either/or approach

For sticking with the original plan:

  • It has been promised
  • Those who donated for the Gulag may not be interested in the Swedish igloo
  • While the Uzbek part of the plan is in doubt, the main point (the Gulags) is very likely doable as planned

Against sticking with the original plan

  • Flights will be more expensive
  • The theme is not timely and it can wait another year
  • Uzbekistan may not allow tourism in due time to stick with the original plan
  • More unforeseen troubles (e.g. random rules changed without notice)

The polls will be open for 5 days – until April 26th, 2020 at 23:59, Romania time (GMT+2).

While the popular vote matters, priority will be given to the donors’ vote because it is only fair for the donors to get a larger say into the final decision.

Those who wish to vote in the donors’ poll and haven’t been contacted yet, are kindly asked to use the Contact form.