Pavlov a făcut teste pentru a vedea care este procesul de învățare al animalelor și a aflat că ele pot fi condiționate față de stimuli care nu au nicio legătură unul cu celălalt, astfel că dacă stimulul nou era prezent se puteau observa efectele stimulului vechi. În cazul lui, apariția mâncării, stimulul vechi și persoana care i-a dat-o, stimulul nou. Lenin știind că omul este un animal și-a dat seama că o astfel de metodă s-ar putea aplica și pe ei, însă el a avut o adăugare, de ce să conectezi un stimul atât de inutil pe cât apariția unui tehnician cu pofta de mâncare, când poți uni ceva mult mai eficient, FRICA.
Stalin a folosit această lecție atunci când a distrus ceva extrem de închegat în conștiința umană, dorința de a mânca. Cum poți face un om să muncească un an de zile pentru recolta lui de grâu fără să mănânce nimic din ea? Cum îl poți face ca atunci când o produce să o predea colhozului? Simplu! Îi spui că el are libertatea să nu o facă, dar aceea libertate nu ar trebui să fie o dorință copilăroasă de a face ce vrea ca într-o rebeliune. Un om matur și iluminat înțelege că e mai bine ca exercițiul libertății să fie unul responsabil și voluntar, să ia masuri pentru a-și proteja comunitatea astfel încât să nu fie necesar ca ceilalți oameni să își dorească impunerea unor masuri din partea partidului, iar FRICA de astfel de masuri să nu fie motivația pentru a face ceea e corect. O astfel de motivație ar trebui să vină dintr-o autentică dorință de a avea empatie față de restul cetățenilor. Cu alte cuvinte, a-ți preda grâul care a rezultat din truda ta de un an, nu este despre tine, este despre alții; de fapt este cel mai cu adevărat patriotic lucru pe care l-ai putea face chiar acum.
Desigur că una dintre cele mai mari episoade de foamete, Holodomorul, care a urmat după aceea în Ucraina și Belarus s-a întâmplat pentru că au fost nenumărați oameni care nu au fost suficient de patrioți și care au ținut grâu ca măcar copiii lor să poată trăi, chiar dacă ei aproape că mureau de foame, și să poată trece peste acest cataclism. Alți oameni, și nu puțini, au fost cei care nu au făcut asta, deși chiar și lor le era foame, și i-au turnat pe cei care au făcut-o.
Îmi pot imagina privirile acestor brute, țintite înspre cei care își hrăneau odraslele, direct în ochii lor cu o expresie neutră și o scârbă nemărginită față de cei care încălcau recomandările STATULUI. O moarte prin înfometare e mai bună decât o moarte în lagăr sau în fața plutonului de execuție. Nu?
Uneori e ca și cum frica poate fi condiționată de iminența unui pericol… de fapt exista o diferență între un animal (un câine) și un om. Doar omul are conceptul de iminență; poți de oricâte ori să-i spui unui câine că vei trage un glonț în capul lui de prost, dacă nu (spre exemplu) latră în fiecare dimineață până te trezește să mergi la muncă. În cazul omului așa ceva este posibil, mai bine respecți acum regulile și te asiguri că toți ceilalți o fac, oricât de absurde ar fi și oricât de tare te-ar afecta chiar și pe tine, decât să încerci să te opui lor.
Nietzsche a înțeles că o dată cu dispariția religiei va trebui să existe un alt mediator față de astfel de impulsuri și anume conștiința individuală. Astfel că societatea va avea nevoie de unii indivizi numiți ubermensch-i care să poată face diferența între etica unei porunci biblice cum este „să nu furi” și să porți mas… să iți dai sudoare frunții celor care știu mai bine de ce și cât ai nevoie. Din păcate crudul adevăr este că sunt oameni proști și mulți care nu vor putea niciodată ajunge la un astfel de ideal. Ei sunt precum cetățenii conduși de IngSoc, STATUL din 1984, și vor face ce le spune televizorul sau în epoca noastră, faceberg-ul și (portavocele guvernului) site-urile de știri online.
Eu nu pot înțelege FRICA de autoritate, pentru că ea este un instrument al condiționării indiferent de cine o folosește. Ceea ce pot înțelege este faptul că eu pot să fac acțiuni care îmi sunt fie benefice mie, sau în detrimentul meu, iar dacă acele acțiuni au agresat pe cineva (fie direct sau neintenționat) vor exista consecințe pentru asta. Cu alte cuvinte am libertatea de a fi propriul meu arbitru, iar la ultima curte voi fi judecat corect și voi accepta premiul sau pedeapsa acesteia și voi accepta având curajul de a merge pe mâna Lui oriunde aș ajunge pentru că așa este corect. Însă gradul de dreptate pe care îl voi avea când voi fi judecat în această lume va fi dictat de SUS și întotdeauna vor fi cei care mă vor privi pe mine sau pe tine ca pe un câcat cu ochi și te vor urî pentru că nu respecți distanțarea sociala sau nu ai botnița pe moacă atunci când vorbești cu ei sau intri în alimentarele/magazinele/școlile lor. Iar când te prind că ai încălcat „legea”, imediat te toarnă la secu… miliție. Ei iți mai și spun că ar trebui să iți fie milă de ei pentru că ei muncesc ,,nenumărate” ore pentru a putea mânca grâul cel de toate zilele și tu prin acțiunile tale individuale îi faci să piardă și asta din cauza amenzii pe care ei ar urma să o plătească din salariul lor.
Aceștia sunt cei care se cred superiori pentru ceea ce fac, iar prin acțiunile lor ne duc din ce în ce mai aproape de o dictatură cum a fost cea de acum 30 de ani, majoritatea din sifonarii din trecut au murit, dar ideea lor imorală a rămas vie împreună cu mulți adepți ai ei care nici nu își pot imagina cât este de rea. De această idee îmi este mie FRICĂ și dacă nu vom munci cu toții pentru a o extirpa, veți ajunge și voi să vedeți cât de mult ,,bine” poate să vă facă dictatura STATULUI.
