Îmi bat gura de la început că PNRR este despre taxe mai mari. Iată dovada.
Am crezut că ele o vor apărea mai târziu, dar încep să fie introduse în narațiunea publică încă de pe acum. Au început cu taxele auto dar vor continua și cu celelalte. În prezent, povara fiscală în România este de peste 50%.
Asta înseamnă că un român muncește peste 6 luni pentru stat, o lună are concediu și aproximativ 4 – 5 luni pentru el și familia sa.
Probabil că românii vor ajunge în 8 – 10 ani să scadă de la 4 la 3 luni de muncă pentru ei și vor ajunge să muncească 7 chiar 8 luni să plătească taxele la stat.
Să descifrăm ce zice domnul ministru aici:
- „Schimbarea modului de taxare a traficului greu” înseamnă de fapt CREȘTEREA taxelor de drum pentru TIR-uri, adică creșterea costurilor transportatorilor. Cum transportul este un cost în toată producția de bunuri, creșterea costurilor cu transportul (fie că e prețul combustibilului, fie că e taxa de drum, fie că sunt alte costuri) se reflectă în prețul „de la raft”.
- Descurajarea înregistrării mașinilor vechi – descurajarea are loc prin taxare. Probabil, politicienii se gândesc să taxeze mașinile mai vechi cu o taxă de drum mai mare, în funcție de numărul de km parcurși, sau altă formă de taxare abuzivă. Cei mai afectați vor fi oamenii săraci, care nu au bani să își cumpere mașini noi, dar care au nevoie ca de aer de mobilitate. Mobilitatea te scoate din sărăcie. Dacă ești muncitor necalificat la Galați dar ai reușit să îți cumperi o mașină de 25 de ani cu care să faci naveta la Brăila, ai o șansă mai mare să îți găsești o slujbă stabilă acolo. Astfel, îți permiți să plătești și o pregătire a copilului la Engleză, care va face astfel o facultate. Altfel, ești nevoit să lucrezi cu ziua la Galați (chiar și pentru lucrat cu ziua și alergat între ciubucuri ai nevoie de o tigaie cu roți) și eventual să ai ajutor social iar copilul tău are șanse mai mici să intre la facultate. Astfel, taxând mașinile vechi, cei cu venituri mai mici sunt văduviți de o șansă de a-și urma visurile și de a se realiza pe propriile puteri. Inclusiv viitoarele generații.
- Un sistem de taxare ecologic – acest lucru înseamnă tot creșterea de taxe. Înțelegem din textul domnului ministru că acum nu avem un sistem de taxare ecologic. Deci vor fi adăugate noi taxe, ecologice. Vechile taxe vor rămâne la fel. Vorbim de o creștere.
- Pentru vehicule grele, o taxă pe distanță în loc de vignetă – din nou, vorbim de o creștere. Iar această măsură nu se va opri aici. În anul 2001 nu exista ROVigneta. Aceasta a fost promovată de guvernul Năstase ca necesară pentru construirea de autostrăzi. Evident, nu s-au construit autostrăzile, dar banii s-au încasat și s-au cheltuit. Apoi au urmat creșteri ale valorii sale.
Apoi a fost introdusă o acciză iarăși pentru construirea de autostrăzi. Mereu, statul motivează noile taxe pentru proiecte viitoare, nu numai în România ci peste tot în lume. În final, populația plătește și de cele mai multe ori nu se alege cu promisiunea livrată. Așadar, acum ni se spune că o nouă taxă este necesară.
Cu siguranță, după ce transportatorii se vor fi obișnuit cu noua taxă, prețurile la raft vor fi crescut iar o altă „oportunitate” de „noi proiecte de infrastructură” va apărea la orizont, vor veni niște guvernanți care vor spune că este necesară aplicarea aceleiași măsuri ca și la transportatori, și vehiculelor ușoare, autoturismelor.
Așa acționează statul – pas cu pas intră în portofel și-ți ia puțin câte puțin, promițânu-ți un viitor mai prosper.
Când vrei ca statul să asigure prosperitate, te alegi cu muncă în folosul politicienilor, birocraților și angajaților publici, și în cel mai bun caz rămâi cu jumătate din ce produci. Când vrei ca statul să asigure libertate, te alegi cu prosperitate.
Să facem tot ce ține de noi ca la vârful statului român să ajungă, pe parcursul acestei generații, și politicieni liberali în gândire, nu numai pe insignă.
Până atunci, PNRR înseamnă socialism și taxe mai mari.
