Articolul acesta mi-a venit ca idee de la o discuție de pe Telegram despre un youtuber no-name care e și tehno-optimist dar și anti-China; vorba era că acesta era mai anti-China decât colegul meu canapelist, Lucian, cel proclamat prin aclamație publică “Dumnezeul ăla de pe canapea”. Mai în glumă, mai în serios, asta e adevărat în același mod ca și acea scenă din primul episod al Războiului Stelelor, când Obi-Wan și Anakin erau în ocean și atacați de pești colosali – there’s bigger fish out there.

E, ăla-s eu, cel care de ar avea o flotă pe măsură aș bloca tot accesul la Pacific al Chinei fără pic de remușcare.

De ce o afirmație așa de radicală?

Răspunsul e simultan și simplu, și complicat; mai pe scurt omenirea a regresat ireversibil din cauza dependenței de fabrica globală de ieftineli, China; o mostră a consecințelor ale globalizării, și mai ales dependența disproporționată de o singură putere industrială o vedem acum și o să o mai vedem câțiva ani de acum încolo unde toată planeta a fost băgată la coteț în anul 2020 și destule țări chiar și în 2021; brusc modelul logistic Just In Time s-a dus у пизду și multe lanțuri logistice s-au oprit subit din cauza penuriei de componente, de exemplu cipurile pentru mașini. Asta e totuși vârful iceberg-ului ale problemelor și deciziilor luate la nivel politic, dar nici populația nu scapă de vină, pentru că nu e ca și cum li s-a băgat actualul status quo pe gât; vasta majoritate a ales să se conformeze sistemului și să nu se gândească la potențialele consecințe pe viitor ale acestor alegeri.

Totuși, hai să-i dăm drumul poveștii.

În cursa de a fabrica lucrurile cât mai ieftin, am ajuns sclavii globalizării

Mergeți în orice magazin și deveniți conștienți de sursa produselor care le cumpărați; rapid veți observa că foarte multe sunt produse în China, și destule dacă nu-s produse cu totul în China, în multe cazuri folosesc materie primă produsă în China.
China a devenit expertă la a submina diferite domenii critice, pentru că în ochii Partidului Comunist Chinez le convine mai mult să piardă bani din manevre de genul și să câștige pe plan geopolitic și economic prin dominația unui anumit domeniu. Acest lucru recent l-am văzut în Serbia când a fost vorba despre deschis o mină de litiu. Aleksandr Vučić fiind un cap de pod pentru China în Europa, a putut mobiliza foarte ușor gloata pentru a nu risca relațiile cu China ca să nu apară fabrici de baterii de litiu care să nu fie controlate pe față sau pe la spate de China.

Da, aproape toate bateriile de litiu folosite în electronicele pe care le avem toți, de la laptop-uri, smartphone-uri, mașini electrice, cucmobile (cunoscute ca și e-trotinete), baterii externe…lista continuă. Nu e ca și cum este ceva special sau high-tech să fabrici baterii pe litiu în altă parte; Tesla dovedește asta destul de clar, dar Tesla este o excepție pentru că este totuși o industrie de nișă unde valoarea adăugată a produselor vândute este foarte mare, și Musk își permite glume de genul; e, restul nu-s așa norocoși: dacă vrei baterii, trebuie să te faci prieten cu Xi, pentru că numai țara lui Xi are reglementări pe poluare practic non-existente și o mână de muncă artificial ținută suficient de ieftină și numeroasă pentru a submina apariția altor Gigafabrici ca și a lui Tesla.

Orice fabricant de smartphone-uri ai fi, când bagi câteva zeci sau chiar sute de milioane în a înfunda cât mai multă tehnologie în ele, să miniaturizezi componentele și totuși să fie și relativ accesibile produsele tale pentru publicul larg, totul e degeaba dacă nu ai o sursă care să alimenteze toată șandramaua; ai pierde instant în fața altora care n-au probleme să cumpere baterii din China numai ca să fi tu contra curentului, și publicul te va pedepsi prin a nu-ți cumpăra produsele pentru că publicului nu-i pasă de asemenea lucruri.

OMG, cum adică publicului nu-i pasă?

Când colegul meu de pe canapea zice că oamenii nu-s proști ci oamenii sunt foarte proști, sună a cinism și a absurditate, dar chiar așa e, și dacă aș sta să adun dovezi, n-am termina nici în 2030 de enumerat și explicat motivele. În contextul acestui articol, oamenilor nu le pasă de proveniența lucrurilor pe care le posedă, și de-acolo nici nu putem discuta de SF-urile care sunt consecințele acestei nepăsări pentru toți. Oamenii continuă să cumpere iPhone-uri deși angajații lor se aruncă de la etaj și compania a instalat plase anti-suicid. Oamenii continuă să cumpere articole fashion deși se folosesc minorități sterilizate cu forța, transformate în sclavi pentru produs bumbacul pentru ele. Nu se poate argumenta că săracii consumatori “nu știau” ce fac atunci când votează cu portofelul lor cumpărând asemenea produse, sunt în același timp cantități vaste de produse care sunt în aceeași situație într-o formă sau alta pe care le cumpărăm fără să considerăm consecințele; așa, am înlăturat potențialii cruciați ai moralității din discuție.

E clar că din punctul ăsta de vedere n-avem cu cine când e vorba de acțiuni pe modelul societății civile; oamenii o să continue să cumpere chestii luând în considerare semnificativă prețul produsului, prețul care este nu numai ținut artificial în jos, dar cum tehnologiile s-au ieftinit și au devenit mai accesibile, au început să fie permisibile și pentru publicul larg, cu bune și cu rele, și mai ales cele care sunt încă necunoscute.

Subminarea economiilor naționale

Aici o să vă pierd pe mulți când o să zic că din punct de vedere economic, industrializarea sub Ceaușescu a fost o idee bună dar care a fost exagerată. Unde s-a exagerat a fost că inerția unui stat controlat de la centru, dorind și autarhie dar din toate aspectele imposibil de manageriat eficient a dus la colapsul economic și la elicopterarea lui Ceaușescu, dar în sine ideea a fost bună și după comunism acest covor a fost tras de sub picioarele noastre nu doar din cauza deciziilor statului, dar și din cauza populației care n-a înțeles și încă nu înțelege ce i se întâmplă.

Asta se aplică și pentru actuala clasă politică (că dară tot din aceeași populație se trage), deja global situația este complicată când, în Uniunea Europeană ești subminat din 4 părți: mercantilismul nemțesc, subminarea pe față a Chinei, și strangularea prin hiper-reglementare de la Bruxelles și de la București; pentru primele două e greu de făcut ceva fără să ai o structură paralelă care să fie competitivă economic (asta s-ar putea în viitor să o rezolve proiectul Interimarium), dar pentru ultimele două, mai ales ultima, d-aia trăim în mizeria colectivă în care ne aflăm și revenim la vorba “capul plecat, sabia nu-l taie”.

La București este fascinant cum în magazine în loc să găsești usturoi din zona Giurgiu, la 20-50km distanță la sud de capitală, găsești usturoi adus tocmai din China. În același timp nu avem nici un retailer de mâncare autohton în top 20 pe România (pe locul 21 fiind Annabella cu magazine răsfirate prin Dâmbovița și județele din împrejurimi, și undeva mult mai jos cooperativa Unicarm pornită din Satul Mare care mai are magazine în Cluj, Brașov și la Negrești, Vaslui). Nu poți să mă convingi că o entitate supra-statală de birocați autoserviți de la Bruxelles, care funcționează ca și fostul URSS (d-aia și folosim pe jumătate la mișto, pe jumătate pe bune termenii de EURSS sau Европейский Союз) știe cel mai bine cum bananele trebuie să aibă curbura perfectă, cum băutul de apă aparent nu te hidratează sau cum trebuie să ai o taxă de 5% pe tampoane numai pentru că Comisia decretează așa. Nici nu o să discutăm despre monstruozitatea numită CAP (nu, nu CAP-ul de pe vremea lui Împușcatu’, dar nici departe nu e), Common Agricultural Policy, acest Plan Valev modern al Uniunii Europene.

Nu, nu pentru că nu și dacă insiști, meriți o lopată-n cap, în speranța că ți se vor rearanja sinapele dacă consideri că o circulabă de genul ăsta poate avea vreo opinie față de domenii cât se poate de paralele față de ei. Același lucru se poate spune și despre România, unde pe lângă măsurile băgate pe gât de către Uniune, avem și noi propia clică de birocrați autoserviți pe modelul sovietic care au impresia că de la ei de la București știe Nea Lajos din Harghita câți porci să aibă în ogradă sau cum să aibă grijă de ei, sau cum în criza actuală de energie, spre surprinderea nimănui Statul iese cel mai câștigat din asta.

Nu-i de joacă deloc cu mâncarea și alte domenii strategice dacă e să ne uităm la standardul istoric al poporului, dar economia per total, mai ales pe domenii critice pentru o țară, populația subminată și din exterior, și din interior, va rămâne la fel ca și prolii din cartea lui Orwell. Sigur, dacă se va schimba ceva în materie de percepție se va întâmpla la nivel de grassroots, dar trebuie musai să lăsăm mentalitatea asta omniprezentă de “statul să facă, statul să dreagă”.

Coloniaismul prin învăluire via Belt & Road

Întotdeauna să fiți atenți când auziți oameni vorbind pozitiv despre China, pentru că prieteniile cu China deja ajung să se termine aproape tot timpul prost pentru țara care este vrăjită de mirajul “dezvoltării economice reciproce și a prieteniei între popoare”. Avem o listă considerabilă de victime care au picat din tot felul de motive, dar de-obicei un amestec de naivitate și corupție, în plasa colonialismului pe rit modern:

Lista nu este completă, dar prindeți ideea cât de veninoase sunt investițiile chineze. Lucrurile vor și continua așa pentru că există și țări/structuri politice statale care sunt perfecte pentru a fi exploatate de către imperialismul chinezesc, dar măcar să învățăm ceva din exemplul acestor națiuni să nu încercăm să nu pășim pe același drum, și mai ales pur și simplu să boicotăm un stat comunist care transformă țări întregi în colonii de sclavi financiari pentru interesele lor. În România avem succes prin a aplatiza sinofili cum sunt Viski sau Iulian Bulai, dar amenințarea vine din partea Uniunii Europene, care este plină de sinofili, în frunte cu clasa politică germană care ne sapă și când e vorba de cum ne raportăm în relația cu Rusia.

Bun, și ce este de făcut?

Boicotați tot ce este fabricație chinezească; de destule ori produsele care ba sunt producție autohtonă sau produse în altă parte mai aproape sunt numai marginal mai scumpe, dar pe termen lung mult sunt și mai fiabile când iei în considerare prețul marginal mai mare, dar și durata de viață semnificativă mai mare. Asta se aplică și când e vorba de cumpărat electronice, dar și electrocasnice, haine, produse de pe site-uri care vând copii, dar și Alibaba/Aliexpress.

Subminați simpatiile sinofile; ca în cazul avalanșelor, este suficient ca numai câțiva agenți plătiți de CCP sau de-a dreptul shilli pe gratis să intre pe poziții de influență politică, și acel cancer va fi extirpat foarte greu și la costuri considerabile.

Fiți atenți la propaganda venită de pe filiera instituțiilor internaționale chinezești și subminați-o; Institutul Confucius este principalul făptaș în această categorie, fiind principalul motor de inițiere al oamenilor naivi în a simpatiza CCP-ul, folosind bogata cultură chineză în a-i momi pe oameni de partea lor. TikTok este încă altă problemă semnificativă, fiind folosit constant de o droaie de oameni naivi, mai ales tineretul de peste 13 ani, fără să fie conștienți că ei joacă jocul Chinei și cât de prevalenți sunt propagandiștii pro-chinezi pe platformă.

Victor Crainic

Lived on three continents. Financial consultant. Co-host and content judge for World Sofa Report on Freedom Alternative.