Văd p-aci un popor de lume entuziasmata de un nou filmuleț al propagandei pus pe Netflix. Don’t Look up pe numele sau. Cu Leonardo di Caprio, sa traga ochiul.
Entuziasmul naivilor se trage de acolo de unde filmulețul arata faze despre ce trăim noi acum, implementarea neocomunismului și ce sa vezi ca pe toți i-a lovit rumoarea ca vai, oare cum se poate sa “scape” un asemenea film care arata chestii despre ce ni se întâmpla in pline manevre de instaurare a cenzurii?
Raționamentul asta li se trage de la gândirea binară, alb și negru, și de la reflexele dezvoltate sau cunoscute despre dictatura aialaltă pe care am trăit-o. Ei ignora ca băieții ăștia au investit sume colosale in cercetare psihologică și sociologica și in mariajul acestor cercetări cu tot ce înseamnă tehnologie. Că metodele de lucrare la psihicul omului s-au rafinat și ca in prealabil am fost fezandati toți înainte de a ni se pune dictatura pe masă și degetele în menghina globalistă cu foarte mulți ani înainte.
Însăși apariția acestui film așa-zis subversiv certifică faptul că dictatura globalistă își ia avânt și au foarte mare încredere că o să le și iasă. Ei pun aceste subiecte și filme in piață tocmai pentru a mima libertatea. Dacă vreți, e ceva ce seamănă cu fototapetul: îl ai în sufragerie și îți dă senzația că ești la munte sau in pădure dar nu ești. Așa și cu ăștia: creatori de iluzii.
Acum niște ani Procter & Gamble a fost băgat in corzi prin State în ceea ce privește metodele intruzive de studiere a comportamentului consumatorului cărora ei le ziceau generic marketing. Madama care era project manager a prezentat concluziile studiului: consumatorilor nu le place să fie urmăriți pe la cumpărături și pe unde se mai duc ei, verificați pe ce își cheltuiesc banii și ce le atrage atenția. Dar tot madama a rânjit: consumatorii au declarat că nu le place așa ceva însă nu au ce face. Extrapolati acest raționament la ceea ce vedeți. Dictatura se simte atât de stăpână pe noi încât ne dă și filme despre ceea ce face pentru că știe că nu avem ce face. Și cu asta are și doi iepuri în joben: ne creează și iluzia că suntem liberi.
Dacă voi vă imaginați că scapă ceva pe Netflixul vieții fără să fie crâncen verificat atunci sunteți mai inteligenți ca parameciul în mod cert. Până și filmulețul despre babele alea trei disperate după ștromeleagul pe care nu l-au găsit nici în tinerețe și acum speră la un miracol venit pe talonul de pensie e înecat în clișee propagandistice și motivaționale ieftine numai bune pentru carieristele care populează clădirile lux de birouri și nu au câștigat nimic la loteria împerecherii.
Dacă vă imaginați că “scapă” ceva în mass-media altfel decât niște derapaje super-controlate și doar pe anumite canale vă dau eu două idei de subiecte despre care nu ați citit și văzut nimic până acum și nici nu o sa citiți sau vedeți:
A la mână: despre efectele secundare ale băgării obligatorii de ser în venă. În mod particular în România despre cazul neuroloagei cu creierii pilaf de la un AVC masiv a doua zi după ce a sărit ca găina la muci la doza trei in mod inconștient. Sau despre cazul lui Beniamin Graur. Băiat tânăr, 25 de ani. Nu ați văzut sau citit nimic despre asta.
B la mână: despre explozia mortalității excesive și cum acest indicator băgat sub preș nu reușește să îl explice nimeni. Mai sunt și alte subiecte și mai interesante dar hai să vedem cum stăm cu astea simple.
Cât despre capodoperele netflicșilor: mai instructiv e un episod din Vacanța Mare în care Lila îl suduie pe Achim și in care Garcea ne expune filosofia lui despre lume și viață.
