De mai multe zile încoace mă râcție o senzație de déjà-vu și am reușit până la urmă să îi găsesc corespondentul în trecut izbutind să îmi amintesc când am mai văzut eu o nebuneală similară.
Și o nebuneală similară atent organizată am mai văzut în 2015 la Colectiv – mai precis organizarea impecabilă care a urmat după. Nu, nu mă refer la modul în care a fost gestionată criza ci la modul în care oameni au fost așezati pe poziții.
Ceea ce vi se pare vouă haos și balamucul nou e exact norul de praf de care Sistemul are nevoie ca să își planteze oamenii unde trebuie, la ce butoane trebuie și mai ales în modul în care trebuie. Derapaj controlat îi mai zice. Acum câteva săptămâni cineva m-a întrebat dacă cred că tot ce se vede în spațiul public e așa, gestiune fără câini sau sunt unii care știu exact ce fac. Gestiune fără câini e pentru telespectatori, zic. Ăia care sunt la butoane știu exact pe ce să apese ca să iasă ce și-au propus.
Dar de unde senzația de déjà-vu cu iarna lui 2015?
E simplu. Atunci Sistemul a pus lumea în stradă după ceea ce v-a lăsat să vedeți și să credeți că a fost un accident. În asemenea lucrări se folosește furia mulțimii, de fapt în toate e nevoie de mulțimi care să sară pe trambulină și să propulseze pe cine trebuie.
Le-au pus și un slogan în gură care a devenit eticheta acestei mișcări sanchi balamale spontană: corupția ucide!
Și lemmingșii ăștia au pus jos guvernul și și-au instalat salvatoriii veniți din diaspora de aiurea să ne salveze. La un semnal la sfârșit de 2015 și început de 2016 niște unii care erau pe la studii scumpe unde rata de admisie e de 5%, sau aveau niște firme, niște joburi bine plătite și aparent un rost s-au hotărât ei așa de capul lor să lase baltă tot și să vină aici pentru câteva mii de lei și niște poziții incerte carieristic.
Încercați un mic sondaj de opinie cu prietenii pe care îi aveți plecați în străinătate; întrebați dacă s-ar repatria pentru niște funcții în România pe undeva prin administrație sau politică și să lase totul baltă acolo unde sunt și vedeți dacă e vreunul dispus să vină încoa’.
Așa că salvatorii au venit la butoane, și-au asigurat vizibilitatea si intrarea in conștiința publică după care au început să macine orice structură în care s-au infiltrat. Nu importa că de atunci au mai luat foc niște spitale, nu a mai ieșit nimeni in strada, nu exista interes pentru a fi scoși deși e scandalos ca oameni care merg la spital ca să se facă bine și se află sub supraveghere sfârșesc în flăcări.
S-a mai privatizat o grămadă din sistemul de sănătate, nu a interesat pe nimeni. Pe scurt, o nebuneală controlată i-a adus la putere. Hipnoza colectivă a ținut. Oamenii au cumpărat ce li s-a arătat. Corupția ucide dar nu și loviturile de stat sau preluările ostile de putere.
Ca să vă dați seama de cât de perversă e toată treaba, pe lângă prima chestie care îți sare în ochi că acolo a fost deflagrație și nu incendiu, vina pentru ce s-a întâmplat acolo o să fie pusă în cârca trupei care a închiriat locația, a băgat 500 de oameni într-o locație prevăzută pentru 100 și au dat foc la tot cu artificii care nu erau pentru interior. Un fel de morții sunt de vina, în solidar cu ăia care în lăcomeală au pus la intrare o ușă de apartament. Așa că aici nu e cu corupție ci cu altceva dar sloganul a fost bun, cinste copywriterului, ne-am făcut treaba cu el, lumea a cumpărat masiv ce le-am vândut. Bine! Bravo!
Același Sistem încearcă acum o manevra similară, inducerea unei psihoze colective. Foaia de parcurs le vine de afară, aici sunt doar implementatorii că e urât să le zici executanți. Sub aparența de haos și că ne ducem dracu’ toți se ascunde o organizare impecabilă unde fiecare butonar știe ce are de făcut. Cifrele au luat-o razna dar Sistemul are tot interesul în acest haos. Nicidecum în binele oamenilor!
Binele oamenilor ar fi să se găsească medicamentele antivirale în farmacii astfel ca la primele simptome și teste confirmate să treacă pe la medicul de familie, să le ia și să nu mai ajungă să rupă usa la spital.
Există interes în a provoca această nebuneală astfel încât să se dea vina pe necrotați pentru tot ce se întâmplă. În mod pervers se aruncă și cifra deceselor în joc care e prezentată ca fiind neobișnuit de mare dar nimeni nu chestionează calitativ ce e cu cifra aia. Pentru că, ce să vezi, cifra aia e mare pe fond de nosocomiale – știut fiind că spitalele românești mai au puțin și umblă singure; pe starea generală a pacientului lovit de boală – pacient care e deja cu imunitatea praf pe motiv de subnutriție sau malnutriție determinate de sărăcie; pe comorbidități și, nu în ultimul rând, odată internat asta nu înseamnă că și vede cineva de pacientul ăla care ajunge să moară tocmai din lipsa de personal medical care să aibă grija de el.
Aproximativ 90% din decese sunt în grupa de vârstă 60+ și o treime în grupa de vârstă 80+ și este într-adevăr neobișnuit ca cineva de 80 de ani să mai dea și colțul și nu în ultimul rând pe ajunsul în ultimul moment la spital dar aici revenim la ce ziceam mai sus – anume că dacă medicația ar fi disponibilă în farmacii nu s-ar mai ajunge aici.
Ceea ce e numitorul comun al acestor două desfășurări e modul în care inși pretins educați pleacă după fentă, nu își pun deloc întrebări și certifică prin toată atitudinea lor proverbul românesc ăla cu “unde e multă știință e și multă prostie”. La ce văd pe-aici pe social media aș putea chiar să zic că e direct proporțională.
Oamenii cad lesne victime ale acestor hoax-uri și psihoze în masă pentru că au senzația că educația înaltă ține loc de simțul vieții. Ei au o părere mult prea bună despre sine la capitolul morală și inteligență și, cum păcatul adorat al Diavolului e vanitatea – ceea ce se întâmplă e exact filmul pe care îl cer ei. Dar despre acest paradox și cum s-a ajuns aici altă dată.
