Din cetățean cu drepturi terorist anti-Cîțu

O ieșire impardonabilă, o exprimare care, în orice alt stat cu pretenții de stat de drept și democrație, ar fi dus la scuze publice și o demisie. O catalogare care ne aduce aminte, celor care mai știm ceva din istoria poporului acestuia, de o amenințare directă rostită de la balconul Comitetului Central acum mai bine de 60 de ani:

„Fără îndoială, tovarăși, nici un țăran cooperator, nici un lucrător din stațiunile de mașini și tractoare sau din gospodariile agricole de stat, nici un intelectual din institutele noastre de cercetare și din școli nu ar îngădui nimănui să pună la îndoială trăinicia și forța socialismului în România. Firește, pot să mai fie nebuni și vor fi întotdeauna, dar pentru nebuni societatea noastră socialistă dispune de mijloace necesare, inclusiv cămașa de forță.”*

Cam așa s-a auzit în cercurile celor care mai îndrăznesc astăzi să militeze împotriva demențelor numite de guwerner „măsuri anti-pandemice”, împotriva abuzurilor din instituțiile genocidare numite în glumă „spitale Covid” sau împotriva masacrului libertăților individuale desfășurat de instituția numită pe nedrept „poliție” declarația tovarășului prim ministru Florin Cîțu prin care toți cei care nu achiesează total și fără urmă de crâcnire la politicile de sărăcire, înfometare și asasinat au devenit persona non grata, specimene demne de tratamenul oferit celor care ucid în numele unei ideologii.

Să militezi pentru păstrarea dreptului de a-ți căuta fericirea, a dreptului la liberă deplasare, a dreptului de a refuza procedee și tratamente medicale a ajuns, în ochii celor pentru care legile și reglementările pandemice sunt doar recomandări, echivalentul unui act de terorist. Să ceri să fii cetățean liber, cu drepturi depline, a ajuns în ochii camarilei galbene un afront la „siguranța statului” adică nimic mai puțin decât ceea ce era în 1968, pentru regimul de tristă amintire, același tip de dizidență.

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem tribunale pline de teroriști? Cum altfel i-ați numi pe judecătorii care îndrăznesc să scoată oameni din carantină instituționalizată, să anuleze amenzi abuzive, cu miile, date de organele de miliție și să claseze sute de dosare penale deschise de același tovarăș plutonier Analfabetu` ?

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că sistemul medical românesc a fost infiltrat de teroriști care urmăresc distrugerea poporului român? Cum altfel s-ar numi personalul medical care îndrăznește, deși e din ce în ce mai cenzurat, să critice reglementările fără nici o noimă ale guwernerului și să sfătuiască pacienții care au simptome ușoare și au fost depistați pozitiv să nu se prezinte la spitalele Covid dacă vor să mai scape cu viață din mâinile șpăgarilor eroi?

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem teroriști în guvern? Sau cum altfel ar putea fi numit domnul ministru Câmpeanu din moment ce militează pentru revenirea copiilor la școală împotriva recomandărilor marelui specialist, securistul contrabandist de citostatice, ajuns ministru al sănătății și împotriva ordinelor arogante ale anestezistului ajuns mare șef peste epidemiologi, sirianul bugetar de 30 de ani care, în aceste 3 decenii, a făcut doar muncă administrativă dar încă mai are pretenția să fie numit doctor?

Sau poate, doar poate, teroriștii sunt exact cei care ne conduc și care au decis distrugerea sistematică a tot ceea ce înseamnă economie finanțată cu capital privat, a sănătății mintale a poporului, a vieților tuturor bolnavilor cronici din România și, în general, a țării acesteia…?

Sau poate e doar o coincidență… poate…

* 1 Octombrie 1968, București, Comitetul Central, discursul lui Nicolae Ceaușescu, Secretar General al Partidului Comunist Român

Pilat din Cotroceni s-a spălat pe mâini de răstignirea economiei

De ce am ales fim pe marginea străzii în 2 martie, în Cluj-Napoca? Ar spune unii din aroganță pentru că am ieșit le arătăm altora cum ar trebui reacționeze. Am ieșit la câteva grade, în frig, să le arătăm unor oameni, clujenii, cât de mult pot ignora, din nesăbuință sau din prea multă preocupare de sine, circumstanțele economice care le dictează cursul vieții.  

Reacțiile au fost extrem de îmbucurătoare. Dar cu aceeași valoare ca protestele pe facebook sau ca cele făcute în fața restaurantului în care lucrează (zic autoritățile, deși mesele sunt mai mereu goale) unii dintre cei mai afectați.  

Nu, nu a fost un protest pro HORECA. De ce protestăm noi, restul, pentru o pătură socială care stă frumușel în genunchi și practica „tea baging”? De ce am protesta în favoarea celor car au ales joace rolul slugii cuminți și își deschidă la ordin bucile. De ce i-am face un favor lui Muhamad Murad când el a ales rolul vătafului și își deschide cu mare larghețe… fie un  hotel nou în prezența lui Ludovic Orban, fie bucile către cabinetul Cîțu?  

Nu, a fost un protest împotriva unui regim care are pretenția poate decide pentru toți când și dacă avem dreptul ne îmbolnăvim de cancere sau avem grijă de bolile cronice, pentru regimul are nevoie de spitale pe care le arate pe la televizor cum gem de bolnavi de covid, (Anexa 1, I, pct. 1) în timp ce la urgență fractura deschisă te bagă în mormânt.  

A fost un protest împotriva unui regim dement care a ajuns creadă poate dicta fiecare mișcare a supușilor lui doar pentru mașinăria de propagandă a reușit, cu mare greutate, bage frica în oasele oamenilor. Frica de amendă, de dosar penal, de vizită la procuratură 

Sună familiar? Unora dintre voi nu, nu erați nici scrisoare de dragoste.  

A fost un protest împotriva Comandantului Acțiunii, cel care a decis acum un an toată populația merită arest la domiciliu pentru așa i s-a dictat de sus, de la Comandantul Suprem, acel zeu cotrocenian de neatins. A fost un protest împotriva unora ajunși la putere promițând #faracoruptie dar au călcat în picioare constituția de nenumărate ori, au abuzat de puterile oferite prin decret și au terorizat populația pentru… nimic. Pentru absolut nimic. Spitalele sunt goale de când Curtea Constituțională a decis că arestul pe o perioadă nedeterminată a celor detectați pozitiv dar fără simptome este o încălcare a tuturor legilor în vigoare.  

A fost un protest împotriva fostului cabinet Orban, astăzi istorie (spre fericirea poporului) și a cabinetului Cîțu, acest mare finanțist care a decis cu de la sine putere că afacerile mici din domeniul ospitalității pot să își dea duhul liniștite. Acest cabinet care a decis să ducă mai departe terorizarea populație și distrugerea psihică a viitoarei generații prin forțarea lor la un semi-arest și distrugerea părinților prin sărăcie.  

Economia a fost executată. Iar presa, miluită cu vreo 100 de milioane de lei, a filmat mereu numai ce a primit ordin, din spate, să nu se vadă sângele, în timp ce ne explica cât de calm e condamnatul. A filmat doar ce i s-a permis în vreme ce ne explica ce bine o duce și ce frumos arată poporul român. Nu i-a interesat că poporul face foame și a ajuns la pragul disperării. Pentru că domnului Cîțu nu îi pasă nici cât negru sub unghie că 40% din cutiile de medicamente vândute în farmacii sunt pentru tratament psihiatric. Nici de faptul că pentru fiecare mort de covid mai sunt încă 2 care ne părăsesc din cauză că nu mai pot lupta cu cancerul sau alte boli cronice, la ordinul gunoiului sirian care încă mai conduce DSU după Colectiv și Apuseni.  

Iar poporul…. Poporul stă cuminte în mașini, cu masca pe față și dacă e singur în mașină, și execută ordine.

Ordinul de a nu comenta la deciziile guvernului deși, dacă ar fi fost ceilalți, acum era grămadă în stradă urlând împotriva „dictaturii”. Ordinul de a muri de foame fără a pune asta în spatele lor. Ordinul de a trăi cu dureri incomensurabile fără a reproșa nimic „eroilor” care îi scot afară din secțiile de urgență, că sunt prea mulți. Ordinul de-ași privi copiii cum se distrug încet din cauza izolării.  

Același popor care și-a îngropat liderul la Ghencea Militar acum stă în casă și își distruge propria viață ca să „salveze vieți”. Și să nu îi arăți poporului ăstuia obrazul și să nu-l întrebi cum de nu îi e rușine că nu e în stradă încă…  ?!