Istoria variolei (Ovidiu Neacșu)

Variola e o boală infecțioasă care în secolul 18 ucidea 400.000 de europeni anual, un procent de 80% dintre bebelușii infectați iar pe restul îi lăsa mutilați pe viață, o treime rămânând orbi.

Boala pare să fi apărut odată cu domesticirea vitelor, existând mențiuni despre ea în texte antice în sanscrită, și într-un text în chineză din anul 1122 î.en.. Mumia faraonului Ramses al V-lea poartă se pare urmele ei grotești pe chip.

Toate popoarele care au trecut prin epidemii de variolă au observat că supraviețuitorii erau apoi imuni la boală, motiv pentru care erau aleși să aibă grijă de bolnavi în cazul unei noi epidemii. Nu se știe când și unde, probabil în mai multe locuri, a apărut practica ” inoculării” sau “variolării” – un vârf de ac era înfipt într-un pustul al unui bolnav apoi băgat sub pielea persoanei care trebuia inoculată. Practica era relativ comună printre negustorii care călătoreau mult și printre fermierii din Orientul Mijlociu.

În 1715, o doamnă din înalta societate britanică, Lady Mary Montague, a supraviețuit unui episod de variolă care a lăsat-o desfigurată. Fratele ei, în vârstă de 20 de ani, a murit. Doi ani mai târziu, soțul ei a fost numit consul la Istanbul, unde Lady Montague a aflat de practica inoculării și a aplicat-o copiilor ei, de 4 și 5 ani.

Lady Montague a dus ideea în Anglia, unde a fost testată întâi pe prizonieri, apoi pe copii orfani. În 1722, Prințul de Wales și-a inoculat cele două fiice minore, ducând la o explozie a popularității acestei proceduri. Variolarea cauza infecții letale în aproximativ 3% din cazuri, adică de 10 ori mai puține decât în cazul intențiilor apărute “natural”.

Popularitatea procedurii a crescut rapid, fiind adoptată de împărăteasa Maria Tereza, Ludovic al XVI-lea și de regele Frederic al II-lea al Prusiei, care a inoculat toată armata.

Edward Jenner, un medic englez, a studiat prin 1796 câteva zeci de cazuri și a descoperit că persoanele care contractaseră varianta bovină a virusului (mai blândă) nu se mai îmbolnăveau de cea umană (mai gravă). El a numit procedura de imunizare prin folosirea virusului de variolă bovină “vaccinare”, din latinescul “vacca”. Se pare însă că Benjamin Jesty, un fermier din Dorset, și-ar fi inoculat familia cu virusul bovin încă din 1774, protejând-o de variolă.

În prima jumătate a secolului XX, zeci de milioane de oameni au murit ori au rămas mutilați din cauza acestei boli. Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat între 1967 și 1977 o amplă campanie de vaccinare care a dus la eradicarea variolei, salvând alte sute de milioane de oameni de la chinuri groaznice.

Și apoi a venit Olivia Steer și a zis: Ba nu, extractul de ștevie!

Ovidiu Neacșu
Ovidiu Neacșu este economist libertarian, explorator și deseori prea liberal. Comentariile sale despre economie sunt deseori preluate de soborul mediatic.

Explorările lui Ovidiu pot fi citite pe site-ul său www.ovidiuneacsu.ro.