Centrul European pentru Lege și Justiție (ECLJ) a publicat un raport care documentează activitatea tuturor entităților nonguvernamentale (ONG-uri) pe lângă Curte. Raportul acoperă perioada dintre 2009 și 2019 și relevă că 7 rețele de ONG-uri influențează aproape un sfert dintre judecătorii permanenți ai Curții.
22 dintre cei 100 de judecători permanenți ai CEDO în perioada analizată au avut funcții de conducere sau au colaborat perioade lungi cu cela mai active 7 rețele de ONG-uri.
Rețeaua OSF (Open Society Foundations) controlată de miliardarul Soros György (George Soros) se remarcă prin faptul că are cei mai mulți judecători sub aripa sa. 12 judecători permanenți ai CEDO au legături de lungă durată cu OSF. Mai mult decât atât, celelalte 6 rețele active sunt la rândul lor parțial sau total finanțate de OSF.
În perioada analizată au fost 185 de cazuri în care cel puțin una din cele 7 organizații era oficial implicată în caz. Dintre acestea, în 88 de cazuri, judecătorii care au făcut parte din completele de judecată erau la rândul lor legați sau implicați în ONG-urile cu pricina.
Raportul dă exemplul cazului Big Brother Watch versus Marea Britanie, un caz încă nesoluționat, în care 10 dintre cei 16 petenți sunt ONG-uri finanțate de Soros în mod direct, iar ceilalți 6 sunt ONG-uri oficial terțe dar care la rândul lor sunt parțial finanțate tot de OSF. Dintre cei 17 judecători care au prezidat în acest caz până acum, 6 sunt legați direct atât de petenți cât și de ONG-urile care intervin să ofere ”opinie expertă” ca parte terță (amicus curiae).
În perioada analizată, în doar 12 cazuri a existat situația în care un judecător s-a recuzat de la caz pe motiv că ar fi personal conectat cu unul din ONG-urile implicate în caz.
Situația pune la îndoială independența Curții precum și imparțialitatea judecătorilor. În plus, această situație este în sine împotriva regulilor pe care altfel CEDO le impune statelor membre (și inclusiv României).
Cele șapte rețele identificate sunt Centrul AIRE (Advice on Individual Rights in Europe), Amnesty International, Comisia Internațională a Juriștilor (ICJ), rețeaua de fundații Comitetul Helsinki (din care face parte și APADOR-CH în România), Human Rights Watch (HRW), Centrul Internațional pentru Protecția Judiciară a Drepturilor Omului (Interights) și Fundația pentru o Societate Deschisă (OSF) cu filialele și departamentele sale, în mod special Inițiativa Judiciară pentru o Societate Deschisă (OSJI).
Pe lista judecătorilor cu conflicte de interese apare și judecătoarea Iulia Moțoc, fostă membră a ICJ. Doamna Moțoc a judecat, fără să se recuze, cel puțin 3 cauze în care ICJ intervenea ca parte terță.
Conflictele de interese nu se opresc doar la nivelul CEDO. Întreg aparatul Consiliului Europei este plin cu activiști militanți cu o agendă profund nepopulară și extremistă. Raportul dă exemplul lui Nils Muižnieks, comisar pentru drepturile omului la Consiliul Europei între 2012 și 2018 care, înainte de a ocupa funcția de comisar, fusese director programe la filiala letonă a OSF.
În 2009, Nils Muižnieks afirma cu mândrie că Fundația pentru o Societate Deschisă își propune să creeze Omul Nou homo sorosensus, omul societății deschise, în antiteză cu homo sovieticus. (a se consulta pagina 6 din acest PDF disponibil pe site-ul OSF)
În timpul mandatului său de comisar, biroul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei n-a avut mai nimic de spus despre abuzurile asupra drepturilor copiilor din țări precum Norvegia sau Finlanda (deși respectivele țări pierdeau pe bandă rulantă procese la CEDO pe aceste spețe) însă a fost profund preocupat de abuzurile din Ungaria în care interesele lui Soros György erau supuse controlului de puterea democratic aleasă de la Budapesta, domnul Nils Muižnieks substituindu-și în repetate rânduri opiniile personale activiste și militante biroului pentru drepturile omului de la Consiliu.
Majoritatea judecătorilor de la CEDO care au fost angajați sau chiar directori executivi în ONG-uri militante vin din țări din zona Inițiativei celor Trei Mări (Intermarium) – cu precădere România, Ungaria, Albania, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația și Letonia, relevă raportul, atribuind această situație sumelor uriașe investite de OSF în aceste țări, notând că în unele țări (spre exemplu Albania) este imposibil să găsești pe cineva implicat în subiecte sociale sau de presă care să nu fi lucrat la OSF.
Raportul mai notează și că actualele reguli ale CEDO permit și chiar încurajează nominalizarea de judecători care nu au experiență de magistrați, notând că 51 dintre cei 100 de judecători permanenți în perioada analizată nu sunt magistrați de profesie, adăugând că 14 dintre cei 22 de judecători identificați cu potențiale conflicte de interese de asemenea nu au experiență anterioară în magistratură.
Raportul avertizează că astfel de legături flagrante, prezența activiștilor în rol de judecători precum și lipsa generală de transparență în procesul de selecție subminează independența Curții și pune la îndoială credibilitatea acestei instituții, în condițiile în care jurisprudența CEDO este obligatorie pentru 47 de țări și influențează abordările și pentru țări terțe care nu sunt membre ale Consiliului Europei.
Raportul poate fi consultat integral, în limba engleză, aici.
