Ieri am citit cel mai amuzant articol de comedie de luna asta și probabil cel mai amuzant din tot anul 2025 – deși cel puțin până în luna mai există șanse mari să râdem chiar mai bine. Articolul la care fac referire a apărut în publicația Bună Ziua Iași și descrie conflictul politic dintre PNL Iași și Liga Studenților Iași.

Poate într-o zi vom comenta și acel conflict dar partea care mi-a declanșat o criză de râs aseară a fost cea în care un milițian sub protecția anonimatului (dar îți dai seama că-i milițian după exprimare) declară pentru ziar următoarele:

Se fac cercetări privind numitul Emanuel Man Silvian ca urmare a faptelor care ne-au fost semnalate de la București, cum că acesta ar fi în contact cu o grupare ostilă României finanțată de entități private din Statele Unite ale Americii, numită Școala Austriacă, care are ca scop subminarea economiei naționale prin limitarea drastică a cheltuielilor publice prin promovarea ideologiei libertarianiste, aducând astfel atingere sistemului de partide și siguranței naționale. În acest sens, precum și cu privire la alte fapte, s-au dispus măsurile de interceptare specifice. Astfel, avem informația că el organizează pe teritoriul României o grupare ostilă ordinii constituționale unde se vorbește în limba engleză și sunt folosite în discuții nume de cod precum Tuloc sau Ostrom.

Dacă n-aș ști mai bine, aș crede că citatul este inventat de către cineva care se pricepe bine la scris satiră. Însă chiar cunosc oameni care gândesc așa.

Cândva, în preistorie, foarte probabil secolul trecut sau cel târziu în 2003, am petrecut vreo 5 ore explicându-le pe îndelete unora de la DGPI (pe-atunci UM 0962, parcă?) că dacă vor să prindă vandali sau traficanți de droguri ar trebui să-i caute acolo unde aceștia chiar sunt (hotspot-urile pentru vandalism și locurile cunoscute de distribuție a drogurilor) și nu acolo unde li se pare că ar fi.

Ei m-au crezut, dar au mai trecut încă vreo 10 ani până m-au crezut și colegii lor. În acel răstimp, zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor s-au dus pe ”mijloace operative” pentru a supraveghea rockoteci cu adolescenți a căror maximum păcat (legal vorbind) era că beau cam multă vodkă și făceau mișto de Adrian Năstase sau de chelia lui Traian Băsescu. Mult a durat până a priceput Miliția că nu e nicio legătură sau corelație între dat din cap pe Dimmu Borgir și distribuția de ketamină. De fapt, corelația era (și este și astăzi) chiar inversă – cel mai puțin probabil să găsești dealeri de droguri era între ăia care fac din ăstea.

Ei bine, nimic nu s-a schimbat în deceniile ce-au trecut de atunci. Sau aproape nimic.

În 1999 sau 2003 milițienii măcar erau ghidați și de o intenție lăudabilă. Intratul drogurilor peste tot prin societate era văzută (pe bună dreptate) drept un pericol la adresa siguranței naționale și încercau și ei să facă ceva. Sigur, ce încercau ei era misguided, vorba americanului, dar intenția în sine nu era condamnabilă și nici de râs.

În 2025, însă, și acea brumă de prezumție de bună-credință s-a dus demult pe apa sâmbetei. Ce a rămas însă constantă este prostia și lipsa profundă de cunoaștere – chiar dacă s-au dus miliarde de dolari din banii contribuabililor în digitalizare și îmbunătățirea capacității Mukhābarātului de-a evita să fie prost în public.

Carl Menger a murit acum 104 ani dar a apucat să prindă România Mare și probabil că ar fi foarte amuzat să afle că Școala Austriacă a ajuns ”grupare ostilă României” însă nu ar strica dacă milițienii i-ar cumpăra totuși cartea. Se găsește și în limba română! Măcar să studiem ”gruparea ostilă” zic.

Acum (aproximativ) 25 de ani milițienii erau convinși că ”Iron Maiden” este un nume cod. Astăzi sunt convinși că Elinor Ostrom, o laureată a Premiului Nobel pentru Economie, reprezintă un nume de cod.

Închisoarea mentală a conspiraționismului

Lucrurile acestea nu se vor schimba prea curând întrucât prea mulți dintre concetățenii noștri (atât din Mukhābarāt cât și civili pe bune) sunt dependenți emoțional și/sau psiho-afectiv de conspirații.

Prea mulți dintre concetățenii noștri nu pot conceptualiza nici măcar ca exercițiu intelectual existența unor oameni care gândesc altfel. Iar aici nu ajută nici faptul că aproape întreaga conversație publică din România reprezintă interesele a (maximum) trei bule care însumează (maximum) 20% din populație (explicația pe larg aici). Deși, chiar dacă nu auzi și nu vezi alte idei, asta te face ignorant, însă nu scuză incapacitatea consecventă de-a-ți imagina că ar putea exista.

Această tendință pentru gândire conspirativă și conspiraționistă (cele două nu sunt chiar tot aia, apropo) este parțial o moștenire a comunismului însă efectele sale sunt amplificate în România într-un fel în care nu-l vedem în alte națiuni postcomuniste. Iar asta se întâmplă tocmai pentru că la noi competența nu este un criteriu.

Cu timpul (și asta ține deja de peste 75 de ani) s-a ajuns la permanentizarea unei clase de birocrați care pur și simplu nu-și poate imagina existența unor oameni liberi care să aibă o inițiativă și de care să se țină ani la rândul fără să ceară voie sau subvenții de la Măria Sa Statul.

Înțeleg că pentru unii asta sună prea simplist, dar chiar așa stau lucrurile. Oamenii ăștia nu pot concepe existența oamenilor liberi. Le dă cu 404 din oficiu. Apropo, 404 chiar e un cod, pentru angajații din Mukhābarāt care ar putea citi accidental acest ispisoc.

Rezultatele totuși nu mint

La fel de adevărat este însă că această izbucnire de furie din partea clovnilor din PNL își are originile într-un fapt real: #aplatizămPNL a funcționat și continuă să funcționeze. Și o recunosc chiar ei:

Oamenii ăștia s-au obișnuit să fie de necontestat și cred sincer că opiniile lor marginale și înclinația lor spre servilism trebuie să fie obligatorii. Și sunt șocați în mod sincer când constată că nu stau lucrurile așa și, mai rău, nici nu trebuie să stea lucrurile așa.

Imaginează-ți să fii revoltat(ă) că cineva l-a criticat pe Sorin Cîmpeanu și apoi să crezi că poți să trimiți Mukhābarātul după critici și să nu existe niciun preț politic și/sau legal pentru asta. Sună nebunesc, dar așa gândesc oamenii ăștia!

Până una alta, rămâne cum am stabilit. Și, în solidar cu Silvian, mulțumim pentru aprecierile la adresa muncii asidue. Este important pentru moral să recunoască și inamicul că eforturile funcționează.

În altă ordine de idei, dacă Mukhābarātul mă saltă pe mine sau pe Silvian, este esențial să faceți cumva să fim în celulă cu colegii noștri complotiști din „organizația ostilă României” – în speță Friedrich August von Hayek, Ștefan Motăș, Murray Rothbard, Milton Friedman, Thomas Sowell, Frédéric Bastiat, Hans-Hermann Hoppe și, de ce nu, chiar și Ayn Rand deși nu toți complotiștii sunt de acord că e parte din club. Dar mai contează în înghesuiala asta?

Desigur, nu uitați să-l întrebați de sănătate când mai vine prin evrogayski soyuz și pe Javier Milei că și el e parte din conspirație.

Sau, ați putea să vă băgați mințile în cap, să folosiți fondurile obscen de mari de care dispune Mukhābarātul ca să apărați pe bune siguranța României, să curățați pro-rușii care colcăie prin și pe lângă PNL și, cine știe, poate cu timpul, eventual după 1-2 mandate în opoziție (de preferință extraparlamentară) vă amintiți și de la ce vine ”L”-ul din denumire. N-o să ne ținem respirația că asta s-ar putea întâmpla, dar aproape că v-am ura succes. Aproape.

Până atunci, însă, o să încercăm să nu ne sufocăm de la atâta râs pe seama voastră.

No, servus y ¡Viva la libertad, carajo!

Peste exact două luni mergem să dăm cu ștampila.

Mai sunt 11 zile de depus candidaturi iar în momentul scrierii acestor rânduri încă sunt exact zero candidaturi depuse. Ceea ce înseamnă că e un moment perfect să fac(em) predicțiile fără să fim suspectați.

Nu, n-o să vă spun(em) cine câștigă – asta decide poporul. Dar vă pot spune de pe acum halul felul în care se va comporta Lumea Bună™ și formatorii de opinie (toți civili, sper că e clar).

În cursă vor fi așa:

• Instituția Candidatului Extremist
• PNL/Regimul
• Instituția Candidatului Sistemic
• Nimeni în drum și iepurași la rupere

Cu prima categorie e simplu: Că va fi cegeul sau altcineva e puțin important. Bursa zvonurilor dă în continuare predicția că nu va fi cegeul. Contează însă prea puțin pentru tabloul final. Electoratul care vrea să arunce, politic vorbind, o catapultă de cocktailuri Molotov prin fereastra Regimului se va orienta spre Candidatul Extremist™ și aia e.

Sigur, va exista și (minimum) un candidat între iepurași care va încerca să subțieze blocul pentru Candidatul Extremist™ și rămâne de văzut cu ce succes. Dar, per ansamblu, acolo lucrurile sunt deja clare – for better or worse, cum ar zice Partenerul Strategic.

PNL

La PNL/Regim lucrurile sunt ceva mai neclare în aparență dar… de fapt nu-i chiar așa. Rămâne cum am stabilit: Ăștia-s blocați în 2012.

Punctajele lui Crin Antonescu sunt din 2012 dar, e drept, sloganul e din 2016.

N-au găsit altă rimă, așa că au scos de la naftalină sloganul din 2016. Cumva firesc, dacă stăm și ne gândim. 2016 a fost ultima dată când PNL a candidat singur și nu s-a făcut chiar total de râs. Sigur, a șters Dragnea cu ei pe jos, dar totuși au luat 20,04% – un scor mai mult decât onorabil pentru ei.

Astăzi are loc o întâlnire pentru a se stabili dacă Elena Lasconi acceptă să tragă la aceeași funie cu Regimul în schimbul unor sinecuri în Guvern sau merge până la capăt.

Nu prea contează așa de mult dar admit că aș prefera ca Elena Lasconi să rămână în cursă. E un anumit tip de electorat care nu e reprezentat corespunzător nici de Crin Antonescu, nici de Nicușor Dan și nici de Candidatul Extremist™ – iar în prezent cea mai mare problemă cu care se confruntă Țara este aceea că minimum 2/3 din populație nu este reprezentată deloc în discuția publică sau în vreun proces relevant de luare a deciziilor (mai revin duminică pe subiect).

Bine, pe fundal mai e și dramoleta cu tentativa de-a-i oferi lui Crin Antonescu tratamentul Dragă Stolo/Cîrstoiu și ”petiția” complet civilă către Beau Le Jean. Mai sunt 11 zile să se clarifice și asta.

Instituția Candidatului Sistemic

Aici se încadrează Lasconi și Nicușor.

Nu sunt chiar ai Regimului, dar sunt sigur și precis sistemici. Adică sunt oameni care văd lucrurile din perspectiva Sistemului (Nicușor) sau sunt dispuși să adopte perspectiva Sistemului în majoritatea timpului (Lasconi).

Nu e nimic în neregulă cu asta. O președinție Lasconi sau Nicușor ar fi fără absolut niciun dubiu un pas înainte față de o președinție PNL, asta deși Lasconi mă scoate din sărite și când clipește.

De altfel, o finală între Candidatul Sistemic și Candidatul Extremist, de preferință cu candidatul PNL terminând pe 4 sau pe 5 e cel mai bun lucru care se poate întâmpla.

Vedeți voi, Regimul nu e fan nici Nicușor și nici Lasconi – chiar dacă din motive diferite față de cele ce-l privesc pe Candidatul Extremist™.

Lasconi e dispusă să aibă inițiativă proprie și să riște. Și, foarte important, dacă nu-i iese nu se smiorcăie și nici nu-și cere scuze în fața celor care o detestă. Presată de Lumea Bună™ să-și ceară scuze că i-a scris lui Trumpeanu și lui Elonie Muscă după anularea alegerilor, ea a refuzat. Bravo ei! +5 puncte în ochii mei. Fără mișto! Sigur, tot la minus 995p se află, dar nu pot să nu apreciez pe cineva care răspunde Lumii Bune™ așa cum merită.

Între timp, Nicușor e și el dispus să iasă mult din bula Lumii Bune™ și, spre deosebire de Crin Antonescu, lui îi și iese.

E drept că nici nu-i complicat pentru Nicușor. Pe Nicușor parcă îl crezi că lui i-a venit o idee în schimb pe Crin Antonescu n-ai cum să-l crezi oricât de mult ai vrea.

Atât Nicușor cât și Lasconi au însă un imens dezavantaj: Sunt primari.

După 20 de ani de președinți primari, chiar bate puternic un vânt al schimbării. Dar ce-are dacă avem președinte un fost parlamentar sau alt tip de griftăr? Măcar un mandat. Sunt oameni cu drept de vot care nu erau în viață ultima dată când președintele României era cineva care nu a fost primar. Să vă gândiți la asta pe măsură ce înaintăm în campanie.

Alți iepurași

În decembrie 2024 n-a prea funcționat dar a fost și prima dată evăr când nu a funcționat. La fiecare scrutin prezența iepurașilor la rupere a răsplătit Regimul – fie cu mandate redistribuite în cazul parlamentarelor fie prin tragerea în jos a unui candidat incomod.

„Tura” asta o să fie Ponta, probabil Ana Birchall și poate Funeriu. Vedem. Pe ce e vehiculat acum, doar Ponta ar putea fi decisiv în scenariul în care candidatul PNL devine competitiv – ceea ce e posibil totuși, chiar dacă acum pare improbabil. Crin Antonescu pare totuși să ia în serios campania, atât cât poate el.

Atenție la civili

Dar cel mai important de urmărit va fi cum unul câte unul toți gânditorii liberi și formatorii de opinie (firește, toți civili) vor găsi gradual drumul către candidatul Regimului.

Într-un fel, risc să nu-mi iasă predicția pentru că o scriu atât de devreme. Dar e foarte puțin probabil să nu-mi iasă.

Căutați-i pe cei care absolut din senin v-au sfătuit să-l votați pe Ciucă deși era evident pentru oricine nu era cultist al Regimului că ostașul în slujba țării era o glumă de candidat. Toți aceia vă vor spune peste 5-6-7 săptămâni să vă încolonați liniștiți la locurile voastre și să puneți ștampila pe candidatul PNL.

Unii chiar vor înainta motive perfect civile precum interesul național și securitatea națională – fiecare după pricepere. Fiți siguri că veți auzi din nou și placa cu ”nu e momentul pentru dispute partizane pentru că interesele României sunt mai presus” (sau formulări similare).

Vă rog să nu observați faptul că ”interesele României” se întâmplă să coincidă tot timpul cu interesele personale ale celor mai eficienți griftări din PNL și absolut niciodată cu interesele a peste 2/3 din populația României care e nereprezentată de mai bine de 8 ani. Iar dacă observați, nu le spuneți civililor asta, că se supără.

Ca la fiecare tură de alegeri, vor fi și surprize. Inclusiv mulți care se dau „conservatori” sau chiar „tradiționaliști” sau „suveraniști” brusc, instantaneu și deodată vor avea o trezire în conștiință prin aprilie, eventual după Înviere, și vă vor spune că după ce au cugetat, au ajuns ei la concluzia că mai bine votați PNL.

Cei care ați ținut liste ✍🏻 din 2020 veți putea observa tiparul mai ușor. Cei care nu ați ținut liste, nu e timpul pierdut să începeți acum.

Cine e pe bune independent în România pur și simplu nu are cum să voteze același partid de 3 ori la rând. Odată identificat tiparul, devine simplu.

De ce spun toate astea? Pentru că urmează două luni de asalt asupra sănătății mintale a noastre, a tuturor. Și singurul mod în care poți să câștigi e să nu te lași încrâncenat(ă). Pentru că dacă nu cedezi încrâncenării, brusc tot jocul devine ușor de observat, ușor de prezis și, mai aproape de alegeri, devine și evident care-i opțiunea mai bună.

Din nou: scriu acest zapis când sunt zero candidați legal în cursă. Și scriu tocmai acum pentru că peste două luni o să revin și o să arăt că fix așa au stat lucrurile.

E posibil (chiar dacă extrem de puțin probabil) să vedem și câteva surprize invers – în sensul de trădări. De oameni ai Regimului care să se sucească. Ceea ce ar fi foarte bine – chit că mi-ar scădea mie brownie points că nu mi-ar ieși predicția 100% ci doar 98 sau, Doamne-ferește, 90%. Dacă aș fi credincios, m-aș ruga să mă înșel pentru că, dacă greșesc eu, blocajul actual se termină civilizat cu un transfer de putere la fix când ideea schimbării beneficiază de o largă susținere populară.

Însă, cunoscând natura umană – dar și (prea) mulți dintre indivizii direct implicați – rămân sceptic și pesimist.

Ăștia nu vor renunța ușor. Vor ține cu dinții și vor lupta până la ultima picătură de energie pentru a-și păstra grifturile, privilegiile și iluzia puterii. Pentru ei lupta este existențială.

Sigur, vouă vă vor vinde gogoși cu apărarea Europei și alte baliverne. Ba chiar vă vor promite și concesii sociale făcându-se că admit că lupta existențială e mai importantă. Atât doar că vor omite să vă spună că lupta existențială este una pe persoană fizică pentru ei – nicidecum ceva util sau necesar pentru Țară sau pentru segmente largi din societatea noastră.

Vasta majoritate a oamenilor ăstora n-au muncit nici 30 de zile în mediul privat. N-au produs un cent în mod cinstit. O președinție Lasconi/Nicușor/Candidatul Extremist înseamnă că în maximum 3 ani trebuie să-și găsească de muncă. Omenește vorbind, majoritatea oamenilor nu reacționează bine când li se termină un grift pe care s-au bazat uneori și zeci de ani.

Tentația încrâncenării e mare, mai ales că unii dintre oamenii ăștia admit pe față că preferă să declanșeze un război decât să admită că vremea lor a trecut. Războiul însă nu va fi cu Ucraina cum zice cultul cegeului, ci unul pe față al lor contra noastră, a Majorității.

Să vă așteptați în următoarele două luni și la panic porn în direcția asta. Panic porn menit să te sperie că poate-poate pui și tu ștampila pe candidatul PNL sau măcar te sperii suficient de mult încât să nu mergi la vot.

În următoarele două luni e testul de anduranță. Închide calculatorul/telefonul dacă nu mai poți. Se face frumos afară, mergi la picnic. Orice ai face, însă, rămâne de datoria ta ca cetățean să-ți aperi sănătatea mintală, să rămâi calm și pe 4 mai să nu pui ștampila pe candidatul PNL. Atât. Misiunea chiar nu e grea.

Dacă ți se pare grea, deja civilii au un prim avans.

Important de reținut: Civilii pot spune orice, dar nu ai obligația să-i asculți. Și cu atât mai puțin nu ai obligația să-i crezi.

Încrederea în civili intelectuali și presă în România este cea mai mică din UE, dar tot e mare, pe la 27%. Asta înseamnă că 1 din 4 concetățeni de-ai noștri este fie parte din Regim fie spălat pe creier de acesta. E important, pentru progresul moral al societății, să-i tratăm cu blândețe pe cei care au sucombat propagandei de Partid și de Stat căci va trebui să trăim cu ei și după 18 mai 2025.

Dacă vrei să te implici, mai bine convinge noi oameni din cei 73% care nu au încredere în civili să-și miște hoitul la vot. Strategia e aceeași: nu pentru cineva – ci împotriva candidatului PNL (fie că va fi Crin sau Beau Le Jean).

Este esențial pentru viitorul României ca următorul președinte să nu fie de la PNL. Ne descurcăm cu consecințele dup-aia. Dar ăștia trebuie să piardă.

Pas cu pas, reușim împreună!

Rareori propunem aici programe noi guvernamentale însă, în contextul diminuării cu 50% a fondurilor alocate programului Prima Casă Noua Casă și în contextul pregătirilor pentru partea a doua a seriei dedicate Asiei Centrale, e un moment bun de făcut o astfel de propunere.

În Asia Centrală oamenii din urban (deci ăia spălăței, ”educați” dragă Doamne) au un obicei cumplit de prost: Acela de-a-și revărsa brainrot-ul din telefon înspre toți cei din jurul lor în public. Ba, mai rău, nici vorbitul la telefon nu prea e praticat altcumva decât pe speaker. De preferință cât mai tare să fie siguri că-nțeleg și cei ca mine aflați în capătul opus la metroului/autobuzului, indiferent dacă vorbesc kazahă/uzbecă sau nu.

Problema e că acest obicei e din ce în ce mai comun și la noi. Și, culmea, tot pe același segment demografic: urbaniți mai înstăriți dar fără cei 7 ani de-acasă. Pe vremuri aceștia se numeau țărani de oraș.

În 6 ore de mers ieri în trenul IR1665 la vagonul de clasa I am ascultat așa:

• Conversație de 45 de minute în româno-franceză (furculision neironic) de la un băiat care în alte vremuri ar fi supus unei bătăi științifice pe fus poate-i mai crește testosteronul
• Brainrot de TikTok absolut la întâmplare (cel mai probabil untilizatoarea abia descoperise spyware-ul chinezesc)
• Conversații siropoase (4 la număr, cea mai scurtă de 30 de minute, toate pe speaker!) în care soluția logică era câte un set de palme după cap și interlocutorului în același vagon cu mine precum și celui/celei de la celălalt capăt al ”firului”
• Zgomot de jocuri pe telefon – în special table și ceva păcănele-style
• Și, desigur, muzică proastă

Liniștea nu a venit după o serie de remarci politicoase dar ferme despre cât de minunată este această invenție a umanității numită căști. Nici după ce i-am explicat ăluia cu tablele că poate juca table pe telefon și fără să auzim toți zgomot de zar. Și nici după ce i-am explicat ăluia cu păcănelele că se apropie periculos de mult de o excursie cu tot cu telefon în exteriorul trenului, din mers, cu subsemnatul pe post de agent de turism.

Liniștea a venit abia după ce mi-am amintit că pot și eu să pun muzică. Și am pus niște muzică de-a mea. Am început ușurel, apoi am escaladat gradual și abia când am ajuns pe-aici a început să se lase liniștea. Păcat. Mai aveam sute de piese minunate pe care doream și eu să le împart cu restul vagonului.

În restul drumului, petrecut în sfârșit în liniște, m-am tot gândit: Cât ar costa oare și cât de complicat logistic ar fi de implementat Programul Prima Cască?

O pereche de căști cu fir cât de cât decente costă în jur de 40 de lei. Plus grift costuri guvernamentale asociate, să zicem că ar ieși la 80 de lei bucata.

Dar doar 70% din cetățeni circulă regulat cu transportul în comun și dintre aceștia vasta majoritate nu sunt vaci cu cabină. Asta înseamnă că piața dedicată sau populația eligibilă este de circa un milion de oameni. Așadar circa 80 de milioane de lei. Și ca program anual (căștile se mai strică, nu?) tot nu e mult la ritmul de risipă cheltuieli practicat de Guvernul României.

Beneficii:

• Creșterea calității vieții pentru vasta majoritate a cetățenilor care nu sunt vite cornute
• Economii la bugetul CNAS prin vizite la psiholog și/sau psihiatru care nu vor mai avea loc ca rezultat al evitării unei surse de conflict și de stres
• Scăderea ratei infracționalității prin scăderea probabilității ca sus-amintitele vite cornute să fie invitate în mod persuasiv să facă o excursie în afara trenului/autobuzului din mers de către cetățenii exasperați
• Creșterea gradului de cultură și stare de bine în rândul Majorității prin scăderea expunerii la brainrot și gunoi
• Un bănuț cinstit și util societății pentru griftări contractorii guvernamentali care vor câștiga licitația SEAP pentru livrarea și distribuirea căștilor.

Implementare

Majoritatea trenurilor Inter Regio, toate autogările mai mari și majoritatea gărilor au deja pază constantă sau patrulă de poliție. Or, vasta majoritate a problemei pe care acest program își propune să o corecteze se întâmplă fix în aceste locuri.

Drept urmare, costul logistic nu trebuie să fie mare. Cadru legal pentru amenzi că ești prost în public există deja. Nu trebuie decât un amendament: pe lângă amendă sau avertisment, primești și o pereche de căști. La a doua abatere amenda minimă este de 5000 ISR – ceea ce înseamnă la momentul scrierii 2627500 lei (da, două milioane șase sute douăzeci și șapte de mii cinci sute).

De asemenea, în gările și autogările cu cea mai mare prezență de vite cornute pe m² Poliția(TF sau de proximitate) ar putea prietenește (sau nu tocmai prietenește) să distribuie această minunată invenție a rasei umane cu scopul nobil de-a reduce tensiunile în societate. Ar fi și prima dată în istoria postdecembristă când Miliția ar face ceva în mod obiectiv bun pentru Țară.

Nici nu necesită alocări suplimentare de personal sau alte resurse suplimentare. Cei mai mulți cetățeni eligibili pentru acest program se găsesc în maximum 20 de locuri din țară (în principiu gările și autogările din marile orașe plus pe Litoral) sau pe traseul unor patrule deja existente (trenurile IR).

Cu puțină măiestrie, acest program s-ar putea autofinanța doar din amenzi vreo câțiva ani. Și, dacă implementarea este cât de cât decentă, după câțiva ani ar putea să nu mai fie necesară căci cetățenii eligibili vor fi învățat ce bune sunt căștile sau, alternativ, vor fi sărăcit atât de mult de la amenzi că-și vor amaneta smartfonul. În ambele cazuri, beneficiile numite mai sus vor fi fost obținute.

Desigur, mai elegant și mai bun pentru progresul moral al societății ar fi reglementarea utilizării smartfonului în public. Dar până acolo, Programul Prima Cască e totuși o propunere modestă.

De undeva trebuie început iar civilizația se poate menține uneori și cu vorba bună, dar se construiește totuși cu parul. Sau cu casca, în cazul ăsta.

Regimul pare blocat în 2009.

Vrea cu tot dinadinsul să ne convingă că Căcărău e o idee bună de preș, Emil Constantinescu iar are păreri în public iar Guvernul nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute – atâta doar că are un deficit mai mare decât în 2008 în vreme ce clasa politică ne spune că nu vine nicio criză.

Dar știți ce aveam în 2009 și n-avem acum? O pandemie tati! În 2009 aveam A-Hapciu-1-N1. Și atunci unele țări s-au jucat de-a lockdown-urile, apropo. Și atunci tot pe motive politice. Cum tot din motive politice la noi pandemia s-a tratat normal – recte ca oricare alt hapciu. Că atâta îi mai trebuia lu’ Băzeus – o carantină. Neironic ajungea Geoană preș dacă așa ar fi stat lucrurile.

Eh, în 2025 apar știri din ăstea care unora le dau vibe de ianuarie 2020. Mie nu, dar aș vrea să mă înșel.

Gândiți-vă un pic: Opțiunea politică ”muie Regimul” are cam 40% din intenție de vot.

În limbaj mai academic, ”candidatul extremist” a devenit o instituție în sine. Lucru pe care te-ai aștepta ca sociologii plătiți regește din bani publici să-l fi priceput până acum. Dar uite că nu l-au priceput (sau nu sunt ascultați) – în condițiile în care Regimul îi dă înainte cu atacatul sonatului ăluia de CG.

Bă nebunilor: nu (mai) e despre CG. Dacă o fi fost vreodată. E despre voi! Mai precis despre ”muie voi” cu orice preț.

Dar cum coaliția lu’ Pește n-a priceput, zic să go full 2009 din nou. Readuceți articole ca ăsta, că ocultismul în public oricum e din nou la modă. H1N1 nu (mai) avem, dar este HMPV și deci este loc de creat material de presă panicard. Mai niște școli închise de-amboulea (ca-n 2009), poate 1-2-3 spitale închise (pot fi alese și la întâmplare, că nu-i ca și cum verifică sau îi pasă cuiva) deși, pentru maximum de efect, trebuie o stare de urgență care să interzică protestele.

E drept, Băzeus n-a fost niciodată atât de diliu să încerce dintr-astea dar Băzeus era totuși politician pe lângă ciudații și vitele cornute care compun actualul Guvern.

Și totuși, gândiți-vă numai cât de bine ar pica. N-ar mai fi nicio surpriză că ar pierde ”candidatul unic” și, într-un astfel de context, Șordan chiar ar putea câștiga. Reamintim că la precedenta joacă de-a pandemia, Șordan a fost curluntrist. Nu s-a înțepat dar nici n-a zis nimic. Good enough. Cu un PR bun poate convinge suficienți oameni.

Unde mai pui că enteresul național și sĂnĂtATea PoPuLaȚiEi, de care știm că nu mai poate Regimul să doarmă de grija-i, ar impune, firește, amânarea alegerilor prezidențiale până la Sfântu’ Așteaptă.

Sigur, ar putea și să iasă îngrozitor de prost – cum anticipa Băzeus în ședința de CSAT din 2009 când a decis că nu-i pasă de A-Hapciu-1N1 și a mers înainte cu campania electorală. Dar, rețineți: Băzeus era politician. Ăștia nu-s calificați nici să-i mute șosetele murdare lu’ Băzeus. Altfel spus, nu e deloc un dat că ar asculta de un sfat bine întemeiat.

Știu, n-avem noi norocul ăsta, dar merge așa de gând în apropierea Blue Monday și pe fundal de smiorc al CNA că totuși cineva tratează jurnaliștii așa cum merită. Sau mă rog, măcar cu instinctul corect.

Apropo, la Digi nu pute a brânză, că Jijinho de Oijer e la ”partidul extremist” ceea ce cam strică feng shui-ul la PNL24.

Dar despre asta, la podcast. Măcar acum avem unde să-l găzduim fără să ne mai temem că vreun individ de gen incert cu părul roz și cu toate dozele la zi e ofensat.

Hapciu!

Uh-oh.

Mai țineți minte campania aia media pro-CG de care ne-a zis CSAT că e identică cu cea lansată de rusia înainte de-a escalada în Ucraina? Gîndul scrisese despre ea încă din 15 noiembrie și arăta că-i foarte probabil a PNL-ului. Dar nu i-a băgat nimeni în seamă.

Ei bine, aseară însă, pe site-urile lumii bune, apare o nouă investigație – cu alte surse decât cele ale Gîndul, dar și cu ANAF în ecuație – care zice fix același lucru: PNL este entitatea care a plătit pentru campania „rusească” de care povestește CSAT.

Și cu asta putem închide subiectul. Sigur, o zi-două shillii de partid se vor detona (am câțiva prin mențiunile de pe X) că stai să vezi, că nu-i așa, că e dezinformare, că o fi, că o păți, dar nu mai ține. Nici shill-ul oficial al PNL, Virgil Guran, nu e foarte vehement în a nega. Motivul e simplu: Pentru că chiar așa au stat lucrurile.

Asta explică și de ce nu a înaintat nimeni o notă de protest către rusia. Un astfel de document ar fi creat crize de râs în toată comunitatea diplomatică. Băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni a sperat că poate merge închis, cum s-ar zice între interlopii bine miluiți de Partidul Niciodată Liberal. A sperat că partenerii țării nu vor observa. Ghinion.

Și-acum ce?

Scriam acum 4 ani că acuzația de putinism s-a dus пиздой накрытся după ce matematica de bază a fost fără jenă etichetată drept ”putinism” pentru că nu ieșea cota de Hapciu19 la hectar. Culmea, acum 4 ani și 3 săptămâni dădeam chiar exemplele Diana Șoșoacă și Călin Georgescu (asta apropo și de ăia care acum tot insistă că n-a auzit nimeni de sonat).

După această catastrofă, însă, n-o să vă mai creadă nimeni nici dacă se plimbă un tanc cu Z prin fața Palatului Victoria. Adio și-un praz verde! E конец фильма acuzația.

Nu poți să strigi ”lupul” la nesfârșit. Iar cum ”rușii” și de data asta s-au dovedit cât se poate de români, dacă Doamne ferește chiar vor veni rușii, nu va mai crede nimeni. Și de vină, ca de obicei, este PNL – această organizație cancerigenă care este direct dușmanul României.

Ca reformă, eu propun ca redacția Gîndul, redacția Snoop, câte un om de la noi, de la Pătraru și PS News să înlocuiască CSAT. Nici măcar nu glumesc. Avem la Freedom Alternative Network minimum șase oameni care pot într-o după amiază să-ți compileze o investigație pe orice vrei tu la un nivel net superior compunerilor ălora de la CSAT. La fel și în organizația lui Pătraru, la fel și la Snoop, la fel și la PS News.

Poate că criza nu e una de competență, ci una de selecție.

O rugăminte

Dacă se lasă cu revoluții, vă rog să n-o terminați chiar imediat, ca să apuc și eu s-ajung la Bükreș. Eram prea tânăr în 1990 dar am avut privilegiul să asist de-aproape la căderea regimului Milošević, Gyurcsány, Voronin și Ianukovici. Chiar aș fi foarte trist să ratez căderea regimului Iohannis.

Amu nu zic, dacă se ivește ocazia, nu staț după mine. De-aia e o rugăminte.

Într-o notă ceva mai serioasă, băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni trebuie să plece azi. Dacă nu pleacă azi, mai în glumă, mai în serios, vreau să ieșim în stradă.

Vorba marelui poet Bogdan Păstacă: Nu mai e „Muie Dragnea” e „muie întreg Sistemul”.

Cu orice preț, PNL în mod special trebuie desființat. Reprezintă sine die o amenințare la siguranța națională, depășind în acest moment și USR-ul.

Minunat ar fi să putem începe acest proces pașnic. Cu alegeri libere, cu DIICOT, cu noi alianțe și legi în Parlament și în genere în interiorul incintei. Generalmente, e de preferat să râdem, să glumim dar să nu părăsim incinta.

Problema e că acum PNL-ul a părăsit incinta. Și dacă nu revine azi înapoi în incintă – începând cu plecarea băiatului ăluia ilegitim de la Cotroceni, nu mai e amuzant. Pentru țară, zic că nu e amuzant. Altfel, na, show-ul este de foarte bună calitate, n-avem ce comenta.

Ah, și vă rog eu frumos, nu mai fiți vite cornute și nu-i mai plângeți de milă omului Varanului. Gâdea merită toate muile, toate blestemele și toate lăturile pe care i le aruncă acum ciudații ăia de la SOS. De fapt, aș argumenta inclusiv în fața instanței dacă e nevoie, că Șoșo și cu TikTokerul ăla sunt excesiv de modești și de politicoși pe lângă ce merită cu adevărat Gâdea. Latrina 3 varsă borhot, venin și extremism de 20 de ani. Era și timpul ca cineva să apară și să-i răspundă pe măsură!

Cu cât îi plângeți de milă mai mult lui Gâdea, cu atât mai adunați voturi pentru spitalele de psihiatrie. Asta, desigur, dacă nu cumva chiar asta vreți, caz în care, mă scuzați că vă întrerup.

Atât. Ne vedem la Q&A la podcast!

Contrar intelectualilor de carton de pe Internetul de limbă română, extremismul nu are o definiție fixă, ci una aflată mereu în flux, în funcție de opinia publică.

Pe vremuri, liberalii pricepeau lucrul ăsta – ei înșiși fiind la un moment dat ”extremiști” până au câștigat dezbaterea.

În democrație, extremismul și ne-extremismul se negociază periodic la urne, dar și în societate. Însă în prea multe democrații din prezent mecanismul de negociere din societate a devenit disfuncțional.

Conversația publică din România, atât la tembelizor cât și în online este monopolizată aproape total de o perspectivă îngustă a unui pseudo-upper-middle-class foarte îngust (și numeric și la minte!) și concentrat geografic în detrimentul explicit al Țării ca întreg.

De aceea și vedem segmente din ce în ce mai largi din societate fiind dispuse să voteze cu candidați de tipul ”plăcuță suedeză tuturor” – iar acest lucru nu se va schimba. Dimpotrivă! Situația se va acutiza. De unde știu? Păi pentru că cei ce monopolizează discuția nici măcar nu vor să ia în considerare ideea că s-ar putea să fie parte din problemă.

Cum arată în practică

Zilele astea, pe un grup de WhatsApp, au apărut noile punctaje.

Contrar bullshitărelii din public, toate grupurile de interes politic își coordonează agitatori și, da, boți care să le răspândească punctajele.

Existența acestora nu e în sine o problemă (sunt absolut normale în orice democrație și în orice body politic generalmente vorbind). Însă punctajele în sine oferă indicii despre mentalitatea celor care le scriu.

Zilele acestea, punctajul în bula monopolizatoare este nu doar unul toxic și fals, dar și un bun indicator al faptului că fenomenul din spate este unul real.

Pe fapte, lucrurile sunt clare: Sunt 5,13 milioane de angajați de toți în România. Din care cel puțin 2,5 milioane lucrează în IMM-uri (99% dintre ele românești) și cel puțin 1,3 milioane lucrează la Stat. Nu ne mai complicăm cu deconcentratele (numărate la ”întreprinderi mari” de multe ori deși-s de fapt tot bugetari) sau alte nuanțe. E suficientă doar această poză de sus ca să putem afirma că e o nebunie să afirmi că sunt două, sau, mai rău, 5 milioane de angajați la multinaționale în România și, apoi, și mai ticălos, să conchizi de-aici că restul Țării trebuie să se închine la opiniile extremiste ale acestei bule pentru că, dragă Doamne, ei plătesc impozitele. E evident fals și e evident că realitatea e semnificativ mai complicată și complexă de-atât.

Însă acest punctaj, repetat peste tot în social media zilele astea, nu a apărut la întâmplare. Ci este rezultatul a 15-20 de ani de propagandă deșănțată de genul ăsta și lobby-ului deșănțat și unilateral de genul ăsta.

20 de ani în care ți se spune că ești special, și mai ești și tratat special nu doar în cultură, dar și în Codul Fiscal… nu-i de mirare că mulți au și ajuns să-și creadă propria propagandă. Mai ales că IT-iștii nu sunt chiar cei mai deștepți oameni din univers, ca normă statistică.

Desigur, astăzi nu mai ține minte (prea) multă lume, dar în 2002 IT-iștii români (și corporatiștii în genere) erau principalii fani ai conspirațiilor cu David Icke, apoi ulterior cu Zeitgeist pentru ca mai apoi să îmbrățișeze wokăismele și științismul, în linie cu Partidul Democrat din SUA. Trebuie să muncești serios să găsești un corporatist român căruia să nu-i fi plăcut Obama, de exemplu. Și mai greu e să găsești un corporatist român pro-Trump (asta deși șefii firmelor-mamă pentru care ei lucrează nu doar c-au votat masiv cu Trump, dar au și finanțat campania republicană – dar nu le spuneți asta că nu vă vor crede oricum).

Reacție justificată

Argumentul acestei minorități tupeiste și supra-reprezentate în conversația publică este unul foarte mercantilist (și fundamentalmente anti-democratic): noi producem PIB deci noi trebuie să contăm.

Eh, populimea nu știe să răspundă intelectual(izat) la asta, dar știe în mod intuitiv că argumentul e o prostie.

Răspunsul intelectual sună cam așa: Păi dacă IT-iștii trebuie să fie speciali pentru că-s 7-8% din PIB, atunci chelnerii, ospătarii, operatorii hotelieri și alții din domeniul larg cunoscut drept HoReCa trebuie să fie de trei ori mai speciali căci aportul lor în PIB este de peste 20%. Nu știați asta, este? Haideți, fiți sinceri!

Când pui problema așa, corporatiștii brusc se supără. Unii dintre ei, mai ales când nu e în public, chiar se ofuscă și o dau pe față: ”Haide dom’le, compari chelnerii cu IT-iștii?”

Această atitudine trădează ceea ce leftiștii (prietenii lor până recent) ar numi clasism. Corporatiștii români sunt într-o mare măsură convinși în mod sincer că ei, ca clasă, sunt ipso facto mai importanți pentru țară și superiori ca oameni celor care lucrează în HoReCa sau construcții (deși aceste două domenii contribuie mai mult la PIB decât IT-ul și domeniile asociate).

HoReCarii și constructorii n-au timp să le răspundă – că-s ocupați să muncească pe bune. Dar știu intuitiv sau chiar instinctiv că civilizațiile mereu au avut nevoie de hanuri și cârciumi plus oameni care să le construiască. Însă civlizația a funcționat foarte bine și când perspectiva dronelor din corporații era absentă total din conversația publică – în linie cu contribuția lor economică reală și cu numărul lor real raportat la populația votantă.

HoReCarii și constructorii nu stau să citească rapoarte de la INS, dar intuitiv își dau seama că, la sfârșitul zilei, ei sunt touși mai mulți decât bășinoșii de la televizor și de pe Internet care-și formează opiniile din PIB și Bursă.

Uitați-vă la poza asta.

Sonatul ăla de Georgescu (sau oricine îi va lua locul) trebuie doar să ia poza asta și să scrie versiunea românească a acestui clip electoral. Nimeni în afara bulei corporatiste nu-i cunoaște și nu-i place pe oamenii din jurul Elenei Lasconi.

Și nu pentru că românii ar avea ceva cu oamenii de afaceri. Există bogați români care au priză la public. Însă nu ăștia din poză. Unde mai pui că poza arată a înmormântare mai degrabă decât a susținere entuziastă – și asta pentru că chiar așa stăteau lucrurile.

Or… voi nu vreți să pricepeți o chestie: 20 de ani de injurii, insulte și, da, dezumanizări în discursul public din partea clasei corporatiste înspre Majoritate chiar au avut un efect. Efectul fiind ăsta: Majoritatea caută să voteze pe ăla/aia care vă enervează cel mai tare. De preferință un candidat care vă face să vă fie frică. Cu cât vă câcați pe voi de frică mai tare, cu-atât le place mai mult acel candidat.

Toate plăcuțele alea suedeze au un cost. Aruncatul cu bancnote de-un leu în oameni pentru că nu votează ca tine, are un cost. Un cost politic.

Toate aceste aroganțe, comise în cvasitotalitatea lor de această minoritate tupeistă, au un cost. Și nu doar un cost politic. Ci și unul social.

Bucurați-vă că românii sunt de treabă și dau numai cu ștampila. Să ziceți mersi că n-au aflat încă românii de cheltuitul banului în scop politic. Dar, fiți pe pace, că vor afla până la urmă.

Să nu vă mire dacă peste 2-3-4 ani acel afiș standard pe care scrie ”În această unitate ne rezervăm dreptul de-a ne selecta clientela” începe să se și aplice explicit politic.

Ăla care te duce pe tine cu Uberul, ăla care-ți servește cocktail-ul de mango, ăla care-ți pune coletul la Ship&Go, aia care-ți face coafura șpețki cu care mergi în club, patronul și angajații clubului în care mergi, cei care-ți răspund când suni la call center că nu-ți merge aplicația… toți ăia sunt din bula ailaltă. Aia mult mai mare cu accente de Majoritate. Și ăia încep ușor ușor să considere că tu ești dușmanul.

Probabil (sigur) n-au dreptate. Sau măcar nu în totalitate. Dar dacă răspunsul tău e să-i faci analfabeți și să-i dezumanizezi, nu faci decât să-i convingi că au dreptate. Dacă nu l-ai citit pe Ellul încă, poate ar fi cazul s-o faci. Dacă tot te dai așa intelectual și le știi tu mai bine.

Există și ieșire din asta

Vestea bună e că toată nebunia asta nu e nici inevitabilă și nici ireversibilă.

Însă sunt pesimist că ieșirea va fi una pozitivă și rapidă. Și sunt pesimist deoarece corporatiștii, ca tagmă, nici măcar nu vor să întrețină ca exercițiu intelectual ideea că poate, dar doar poate, ei se înșeală măcar parțial. Și că poate, dar doar poate, cine nu-i de acord cu ei nu-i obligatoriu să fie dement, analfabet, bolnav psihic sau creștinopat sau alte insulte la modă în bula aia.

Altfel, nici nu trebuie făcute prea multe lucruri (și absolut nimic radical) pentru a coborî temperatura în societate. E de fapt chiar simplu:

• Aruncați LGBT-iștii sub autobuz (legislativ rămâne legea fix ca acum, Legea 61/1991 se aplică mai serios la ”parade” și presa mută subiectul unde merită: adică la ”și altele” sau la ”curiozități” la pagina 38 – nu pe prima pagină!)
• Puneți un premier care să dea cu pumnul în masă vizibil la UE. De preferință să se și exprime cu ”fă, știi ceva?” înspre Ursula von der Leyen. E ridicol să continuați să negați că relația României cu UE e disfuncțională și în mod frecvent în dezavantajul cetățenilor români. Hai să zicem că parțial asta s-a mai întâmplat în ultimul an. Dar e nevoie de mult mai mult și semnificativ mai vizibil
• O lege FARA. E ridicol să continuăm să pretindem că nu există ingerențe străine în conversația noastră publică. Și, da, o lege FARA cinstită se va aplica și celor de pe statul de plată al BND, nu doar celor aflați pe statul de plată al GRU, FSB sau Partidul Comunist Chinez.
• Mai țineți și cu ai noștri. Sigur, legile sunt ”egale” și ”neutre” – dar practica nu-i așa. Și e ridicol să tot continuăm să ne facem că nu vedem. Magazinul mic sătesc este sufocat de birocrație și controale însă, ca prin miracol, aceleași controale nu calcă și la franciza ”La doi pași” (deținută într-un final de nemți) și nici la PROFI-ul din sat. Oamenii văd lucrurile astea. Și niciun grafic și niciun articol pompos și intelectual în Contributors n-o să-i convingă că se înșeală.
• Mai schimbați fețele. Valabil nu doar în politică, ci și în presă. Plecarea lui Vlad Petreanu de la Europa FM este un lucru foarte bun. Dar ar mai trebui astfel de plecări. Vă mirați că lumea nu mai are încredere în presă? Da, o fi de vină și TikTok-ul, și enshitificarea algoritmică – dar de vină sunt și fețele. E o vorbă: când nu mai merge bordelul, e timpul să schimbi curvele. Cine să-l mai creadă pe Striblea după ce s-a câcat în capul publicului atâția ani? Și care tot ce mai are de oferit este propagandă eurofanatică deșănțată și de foarte proastă calitate? Nu mai zic de CTP. Sau pe Prelipceanu care-și dorește ca familia ta să fie destrămată intenționat de către Stat dacă îndrăznești să nu fii de acord cu politica de partid. Refuz să cred că nu există în România și oameni care nu sunt sonați extremiști care ar putea să apară pe sticlă fără să enerveze 60%+ din populație!

Atât. Faceți-le pe astea și o să vedeți cum coboară temperatura în societate.

Se va întâmpla asta? Da. Doar că nu mâine (cum ar trebui!) ci peste alți câțiva ani când temperatura va urca la cote insuportabile și singura opțiune rămasă va fi fix asta: constatarea faptului că opiniile acestei bule marginale nu mai captează imaginația publicului și sunt de fapt chiar ele extremiste.

Dar până atunci, vom continua să admirăm clovnerie din ce în ce mai periculoasă dar și amuzantă simultan. Căci de-aia e Caragiale actual și astăzi. Apropo, scrierile lui Caragiale de acum mai bine de 130 de ani despre presa liberă nu necesită decât mici retușuri pentru a fi un text scris în decembrie 2024.

La sfârșitul zilei, corporatiștii de azi sunt niște bonjuriști mai proști, mai egoiști și finalmente mai rău-intenționați.

Bonjuriștii din secolul al XIX-lea, de bine de rău, întâi au construit o țară înainte să-și facă o camarilă cu care griftuiau Banca Națională. Bonjuriștii de astăzi au pretenția să fie venerați și tratați special în Lege pentru că știu un framework și au link-uri către Stack Overflow. Bonjuriștii de astăzi, murdari la gură de engleză, au tupeul, nesimțirea chiar, de-a insulta milioane de concetățeni pentru că nu vor să adopte politici și idei care n-au trecut testul referendumului în principiu nicăieri. De bine de rău, bonjuriștii din secolul al XIX-lea măcar au câștigat dezbaterea. Ăștia de azi vor prestigiu pentru simplul fapt că respiră.

Ei bine,… nu se mai poate așa.

„Documentele CSAT desecretizate de președinție nu mai lasă nicio umbră de îndoială: „fenomenul Georgescu” a fost planificat și lansat în mod profesionist de unități operaționale de manipulare a opiniei publice comandate din Rusia.” își începe propovedania ministrul propagandei CTP.

„CSAT tocmai ne-a dat dovezi că alegerile au fost influențate de Rusia.” zice, ceva mai circumspect, deputatul USR Claudiu Năsui.

Este clar că această desecretizare are rolul de-a demoraliza oamenii reali din cultul CG. Dacă-mi permiteți să mă exprim ca la CSAT, din analiza preliminară a spațiului informațional reiese că strategia se bucură de un oarecare succes: Tiktokerii mai de etnie cu multe vizualizări au început să aibă îndoieli, ăia de pe lângă CG s-au apucat din senin să facă amenințări iar soldățeii ce deranjează secțiunea de comentarii au venit cu script nou.

Cultul sonatului s-a legat de partea asta cel mai mult, insistând că nu pot exista conturi de TikTok din 2016 întrucât TikTok există din 2017. Cultul sonatei contracarează cu pagina de Wikipedia care zice că TikTok există din septembrie 2016. Ambele culte mănâncă borș.

În septembrie 2016 exista musical.ly și Douyin. Cel din urmă există și acum (din el a evoluat TikTok), iar TikTok așa cum îl știm astăzi e de fapt rezultatul mai multor fuziuni care au implicat și conturi. Așa se face că poți găsi pe TikTok conturi chiar și din 2014, deși în 2014 nu exista nici denumirea de TikTok și nici măcar ByteDance Ltd, conglomeratul chinez ce deține astăzi serviciul.

Traducere: Ăsta e subiect de pierdut vremea. Lucru foarte avantajos pentru ambele tabere. Mergem mai departe.

Porțiunea asta e cea pe care se bazează Divizia Presă când spune că CSAT a dat dovezi că rusia e de vină. Numai că sunt două probleme:

1. SRI citează TikTok și-i crede pe cuvânt. De ce credem pe cuvânt partidul comunist chinez?
2. Din structura notei vedem că mențiunea cu Sputnik e separat față de discuția punctuală despre oamenii reali fani ai sonatului care se coordonau pe Telegram. În cel mai bun caz discutăm despre amatorism. Editorializări din ăstea citești pe bloguri marginale (ca ăsta, de exemplu), nu într-un raport de securitate prezentat CSAT-ului.

Dar e okay, SIE a venit direct cu compunere de nivel grădiniță. Dar până acolo, mai e asta:

Deci SRI se plânge în CSAT că funcția de report n-a funcționat pe social media și își fundamentează smiorcul pe opiniile unui ONG belgian? Pe bune?! Ăsta e nivel de analiză de-l vezi pe Reddit – mai precis pe cele mai eurofanatice și mai virgine subreddit-uri.

Trecând peste asta, presupunând că 100% din porțiunea asta e adevărată, de-aici aflăm doar că TikTok ar putea lua o amendă de la AEP (oh nu!) și că TikTok sunt niște ipocriți că nu-și respectă propriile reguli – moamă ce revelație! Trebea un document CSAT redactat de băieți plătiți regește ca să aflăm asta! Pă bune mă?!

Și-apoi vine în sfârșit prima chestie concretă:

Okay, deci domnul Peșchir a ”ars” niște bani făcuți din crypto finanțând niște terchea berchea doi lei perechea să zică de bine de sonat. Okay, și? În cel mai bun caz îi dai o amendă dacă demonstrezi că a dat bani după termenul legal. Și atât.

Nici măcar să-l întrebi de unde are banii nu prea poți (așa cum sugerează SRI în același raport) pentru că onor Parlamentul ”pro-european” doar ce-a scutit de impozit toate câștigurile din crypto.

Lucrurile astea au fost și pe masa CCR și, în mod corect, juzii au decis cu 9-0 să lase turul 2 să curgă normal pentru că pur și simplu insinuările astea nu ”țin” în nicio instanță. Cel puțin nu în Europa.

De fapt, devoalarea activităților lu’ Beșchir ăsta îi dă un alibi excelent sonatului. Georgescu poate să zică fix așa: ”Păi io v-am zis că poporul face campanie pentru mine, nu eu. Eu am cheltuit zero lei, așa cum am declarat la AEP.”

Sigur, putem să râdem de el (pe bună dreptate) că n-a făcut și el cum face toată lumea – adică să-și plimbe banii de campanie printr-o firmă de casă и всё проидёт. Dar, dincolo de asta, legal asta nu e o dovadă de nicio infracțiune. E doar o dovadă că sonatul (sau ăia din spatele lui) îs la fel de amatori și au chiulit la cursurile despre cum să nu strălucești din quasar.

”Actor statal” dar se bat cap în cap

De porțiunea asta se leagă CTP și compania de sunet spunând că nu mai există nicio îndoială. Atâta doar că există.

Un grup de scurgeri (cuvântul „exfiltrare” nu există în limba română, apropo) care publică din multe țări dar nu și din rusia poate fi:

1. Un grup care nu are acces în rusia
2. Un grup condus de un rusofil de oriunde din lume
3. Un grup coordonat din rusia
4. Un grup coordonat de rusia

Divizia Presă a luat în considerare doar ultima variantă. De înțeles. Pentru scop de propagandă, merge. Însă, dacă vreți să-l arestați pe sonat, nu merge. Fac pariu că sonatul nici nu știe ce-i aia un credențial.

Dar problema și mai mare e că mesajul din raportul SRI este contrazis de raportul STS din aceeași ședință CSAT și declasificat deodată cu ăsta. Ia aici:

Traducere: Nu s-a-ntâmplat nimic. Totul a mers brici.

De altfel, raportul STS e cel mai profesionist document din cele 5 desecretizate ieri.

Și-acum întrebare? Cine mâncă borș? Și variantele sunt următoarele:

1. SRI mâncă borș (la urma urmei CSAT-ului i-a fost servit mai mult innuendo decât lucruri concrete)
2. STS mâncă borș (încearcă să-și acopere propria incompetență cu un raport scris foarte frumos)
3. Ambele mâncă borș
4. Ambele spun adevărul. Adică a existat o scurgere dar a fost irelevantă pentru procesul electoral – sistemul de trasabilitate al STS făcând imposibilă frauda fără a fi detectată, chiar și dacă un login ar fi fost compromis.

Nu știm care din cele 4 e mai aproape de realitate. Dar un lucru e sigur: modul cum a relatat presa despre această fațetă este exaltat, ca să rămân politicos.

Raportul MAI desecretizat tot ieri remarcă o similitudine a campaniei sonatului cu o campanie din Ucraina de-acum 3 ani. Okay, ăsta e un indiciu solid, dar nu neapărat o dovadă. Însă tot raportul MAI mai zice ceva ce coincide de altfel cu ce era deja disponibil în spațiul public:

Adicătelea mai multă lume s-a dus să vadă cine-i sonatul după primul tur iar înainte de 24 noiembrie nu se vede o amplificare artificială. Păi asta știam deja. Și o știa și presa, care acum se face că nu știa și-i dă înainte cu mitologie.

De unde știam? Păi de la Expert Forum (finanțat de KAS/BND) – via G4Media (aceiași finanțatori).

Altfel spus, întreaga poveste cu ”candidatul TikTok” e profund umflată. Pentru sonatul ăsta au tras tare niște unii pe TikTok, dar nicidecum atât de tare precum s-a tras pentru Simion, Ciolcu și Lasconi.

Tot de-aici aflăm că totuși sonatul ăla a convins oameni reali cumva căci dacă era să fie TikTok glonțul de argint acum ”jucau” finala Simion cu Ciolacu, nu ăștia doi care au fost mult sub Simion și Ciolacu la vizibilitate pe TikTok.

Amatorism

Cu excepția raportului STS, celelalte patru documente desecretizate ieri conțin diferite grade de amatorism. Dar fițuica de la SIE e cea mai șocantă dintre toate. E în esență o compunere. Nu spune absolut nimic nou și, sincer, putea fi generată cu ChatGPT. Nu mai pun poze. Îl descrăcați voi și-l citiți de-aici.

Scopul campaniei pro-Lasconi e să facă cetățenii să se teamă și să voteze de frică. Aflăm duminică dacă a funcționat.

Dar, până duminică, această desecretizare va mai convinge pe vreo câțiva să se teamă de altceva: recte de faptul că aparatul de siguranță națională – plătit regește, de altfel – e populat cu (mult prea mulți) băieți și fete a căror analiză de intelligence n-ar strânge 20 de followeri pe X ca OSINT.

De asta, de-a lungul anilor, am râs de majoritatea conspirațiilor cu serviciile. Pentru că amatorismul domină. Dar să le vezi desecretizate cu ștampila lor pe un subiect sensibil pe care se întâmplă să-l mai și știm… e genul de confirmare care poate-i câștigă alegerile sonatei dar și cimentează neîncrederea în acest Regim.

SRI – 5,49 miliarde lei
STS – 1,9 miliarde lei
SIE – 700 milioane lei
DGPI – 330 milioane lei

De aproape două miliarde de dolari plătitorii de taxe primesc o compunere și o campanie isterică bazată pe frică drept apărare în fața unei amenințări cibernetice.

Dacă atât s-a putut, atunci deja nu suntem apărați informațional. Și abia aia e o problemă mare. Și, mai rău, pariul ”sigur” vândut electoratului este pe more of the same. Asta mai puțin pentru minoritatea gălăgioasă care crede sincer că președintele Lasconi poate face reforme în zona asta – o credință la fel de debilă ca cea a bulei sonatului care crede că președintele poate ieftini curentul.

În loc de concluzie

Așadar, desecretizările de aseară nu spun mare lucru. Dau ceva de molfăit la presă și maaaaayybeeee îi cresc șansele sonatei de-a-l bate pe sonat. Dacă doar ăsta era scopul, okay, bine. Numai să nu plângeți dup-aia când următorii președinți vor face fix la fel.

Însă dacă scopul era mai mare, veștile nu sunt bune.

Cei speriați de sonat așteptau ceva mai solid cu care să-și convingă prietenii/rudele. Sau măcar ceva cu care să poată argumenta că trebuie arestat sonatul. Sau… ceva util în vreun fel?! Atât s-a putut.

Pe fundal, ”lumea bună” se comportă ca baronii PSD. Mai nou șefii de la grifturile de asociații de ”antreprenori” vor să le impună pe față angajaților cu cine să voteze. Când făcea PSD-ul din astea, luau (pe bună dreptate) plăcuțe suedeze.

Dacă iese sonatul președinte, va fi în principal din vina sonaților și psihoticilor din cealaltă bulă. Și abia în subsidiar din vina rușilor, sud-africanilor și boților anonimi.

Boții anonimi (rusești, interni, de care-or fi) și prostia unui segment al populației i-au dat sonatului un bobârnac de la 6% la 22%-ish. Dar de la 22%-ish la cât o scoate duminică, predominant ”lumea bună” îl va fi crescut pe diliu. Pentru că nu vrea nicicum lumea bună nici acum, după repetate șuturi în dinți, să învețe despre reactanță.

Aia e. Or trece și zilele astea.

Mai deunăzi povesteam cu Silvian despre subiecte de pierdut vremea. Zilele astea subiectul nr. 1 de pierdut vremea e Călin Georgescu. Subiectul nr. 2 e toată discuția despre CCR.

În două zile sunt parlamentarele. ĂLA e subiectul.

Așa că dădui o raită, în ultima zi de campanie, prin grupurile și blogurile/publicațiile zice-se dă dreapta, patrioate, suveraniste sau cum-și-or-mai-zice. Dar și pe la alea care se dau independente dă dreapta dar care-s ale Regimului. Bă nene toate, fără excepție, evită parlamentarele.

Unele și-au asumat o poziție pentru prezidențiale. Foarte frumos, dar alea-s mai târziu. Dar duminică, ce votăm? Nu zic să facă toți ca noi, că nu toată lumea are nervii și echipa necesară pentru așa ceva. Dar ceva, acolo, 400 de cuvinte, măcar? Nu? Nimic?!?!?!

Acum ceva timp, în preistorie (cu mult înainte de Colectiv) aveam un profesor genial dar cu ceva probleme. Se enerva relativ ușor și-i trecea în 20-30 de minute. În acel interval era bine doar să admiri show-ul, că n-aveai cu cine discuta oricum.

Și, înainte s-o ia razna, deseori spunea, cu referire la evenimentul ce-i declanșa furia (care invariabil era altcineva făcând/spunând o prostie): ”Și uite-așa-ți piere tot cheful…”

Eh, la domnia sa mă gândesc azi, în ultima zi de campanie, văzând cum o mulțime de cetățeni pierd vremea. Doar că nu pe ei sunt supărat – ci pe cei care se erijează în furnizori de informație.

Canale mai mici sau mai mari de Telegram, site-uri/bloguri, conturi de X și chiar canale de TikTok care au păreri non stop despre Călin Georgescu, dar nicio părere despre parlamentare.

Cum identifici o operațiune de pierdut vremea? Uite așa o identifici!

Dacă azi un canal de politică nu-ți spune cu cine recomandă ei să votezi la parlamentare dar în același timp te toacă cu CCR sau Călin Georgescu – acel canal este în cel mai bun caz inutil și în cel mai rău caz un serviciu de containment al Regimului menit să-ți piardă vremea – nu să încerce să-ți zică ceva (fie și ceva prost!) despre cum să contribui la schimbare.

Dacă azi un canal de politică îți pierde vremea, nu zic să nu-l mai urmărești – dar insist să-l reevaluezi critic. Timpul tău e valoros. Tu alegi cui să-l dai. Și, acum că știi, vezi cine ți-l irosește și decide în consecință de cauză.

Și dup-aia dă click aici, caută-ți județul și ia în considerare recomandarea noastră. Dacă nu-ți place, e okay. Dar dacă te-am făcut măcar să te gândești la parlamentare în loc să pierzi vremea, tot am făcut ceva bine azi.

Atât.