Notă: Acest articol a fost scris în proporție de peste 80% joi, 15 mai, 2025, deodată cu perechea sa. Planul era să includ cifrele reale în articolul câștigătorului și câteva exprimări din bule și din presă pentru un text rafinat. În mod normal ciornele rămân nepublicate. Toate publicațiile aveau un text de acest gen pregătit. La insistențele unor cititori, am adăugat rafinările ca ”univers paralel” și vă prezint astfel și textul care ar fi apărut pe 19 mai dimineața dacă George Simion ar fi câștigat alegerile prezidențiale.

Dacă l-ai votat pe George Simion doar ca să sorbi lăcrimuțele progresiste din Lumea Bună™, atunci ai putea crede că rândurile astea nu-s pentru tine, însă izvorul de lacrimi se va termina într-o săptămână, două, hai poate o lună. Și dup-aia, în următorii ani, trebuie să locuiești și să lucrezi cu ăilalți.

Tu poate n-ai avut așteptări, spre deosebire de celelalte sub-bule care au adus cel mai tânăr președinte din postcomunism. Dar o porțiune mare au avut și dezamăgirile lor vor fi și ale tale, mai devreme sau mai târziu.

Să le luăm metodic, pe sub-bule:

1. Nu te va scăpa de globalism

În cel mai fericit caz poți spera că președintele Simion va frâna unele direcții. Dar și aia cu limite că n-are cu cine guverna în mod eficient, chiar dacă prezumi maximum de bună credință și onestitate din partea noului președinte.

În plus, partida globalistă, când candida în mod asumat astfel, se zbătea în subsolul clasamentului. SENS a strâns 3%, REPER mai puțin de-atâta iar USR se stabilizase în zona totuși nepericuloasă.

Însă când și-au pus mintea, deodată ”muie PSD” și ”Antena 3 – niște derbedei” s-au făcut uitate ca prin magie și pastorul Gâdea a făcut campanie în tranșee cot la cot cu curcubeul, de-o manieră atât de deșănțată că până și CNA-ul (încă al) lor a zis că s-a cam sărit calul. Toți de la CNA au votat cu ălălalt și toți de la CNA sunt de acord cu ălălalt. Reține asta!

Între timp, pe ”al tău” l-au cărat la putere susțineri entuziaste din Franța (aia pe care poate-ai înjurat-o chiar ieri după scrisoarea lui Durov) sau din Italia (inclusiv de la un politician care făcea românii albie de porci acum nu foarte mult timp). Susținerea aia nu vine pe gratis!

Sigur, moral n-ai de ce să-ți pese – o victorie e o victorie și fotbalul se joacă pe goluri politica se joacă pe voturi. Dar e bine să ai în vedere când te aștepți să te apere președintele Simion de globaliști – căci el datorează victoria unor alți globaliști cât se poate de pe bune. Ce poate fi mai globalist decât premierul Italiei, bun prieten cu Elon Musk a cărui proiect este ”dusul umanității pe Marte”?

Mai apoi, alegerile anticipate sunt puțin probabile. Procedura spune că Parlamentul trebuie să respingă două propuneri de premier în mai puțin de 60 de zile. Adică parlamentarii ar trebui, pe scurt, să voteze să se concedieze pe ei înșiși. E extrem de puțin probabil să facă asta. Le este mai lese să accepte o propunere de primier, fie ea și Georgescu (revin îndată și la el), ca apoi să dea cu moțiune de cenzură la toamnă la următoarea sesiune.

Cum, necum, va trebui guvernată țara cu un guvern votat de Parlamentul actual. Ăsta fracturat și din care și PNL și PSD se cer în Opoziție cu jumătate de gură. Parlamentul actual în care USR și UDMR îl detestă pe ”al tău” din ficați. Bolojan revine preș la PNL. Dacă președintele Simion negociază cu el, o vei percepe ca pe trădare. Sau dacă nu tu, sigur milioane dintre cei care l-au votat!

Hai să zicem că cu AUR, SOS, POT, o bucată din PSD și ceva firmituri, iese de-un guvern minoritar.

Cine beneficiază de o guvernare slabă în context economic maro? Opoziția. În cazul ăsta, însă, Opoziția sunt tot sistemul. Înțeleg, e romantic, e mobilizator, singur împotriva tuturor, etc. dar în realitate singur împotriva tuturor înseamnă Băsescu între 2012 și 2014. Adică încuiat în Palatul Cotroceni și aia e.

Sigur, situația nu e fără ieșire – dar președintele Simion va avea constant lucruri mai urgente de adresat decât contraofensiva împotriva globalismului pe care ai fi vrut-o.

2. Nu-ți va da prea multe politici

Pe lângă faptul că nu poate, că n-are Parlament, mai e și aspectul pe care-l știu toți oamenii care l-au cunoscut personal pe George Simion: E încăpățânat și cu o serie de obsesii la care renunță greu.

Sigur, cu maMaia Sandu poate rezolva repede – dar restul lucrurilor pe care le așteptai de la ei vor fi mai dificil spre imposibil de livrat mai devreme de 2028. Asta presupunând că președintele Simion supraviețuiește până în 2028 (politic vorbind, desigur).

3. Fantasmele economice în zidul realității

Dacă l-ai votat pe George Simion pentru măsurile economice, pregătește-te de un șoc foarte dur.

Sigur vei primi concedierile promise. Poate nu 500,000 dar ceva să placă la toată lumea. La cât de maro este bugetul, Parlamentul le va aproba. Ba chiar și CCR-ul ăla ostil se va răzgândi. Nu pentru că brusc nu-l mai detestă pe George Simion, ci pur și simplu pentru că e o treabă care trebuie făcută. Ar fi făcut-o și președintele Dan. Un pic altfel pe detalii, dar direcțional cam la fel.

Apoi vin celelalte idei economice care sunt în cel mai bun caz un talmeș-balmeș (la fel ca și ideile pierzătorului) și în restul timpului direct fantasmagorii.

Programul economic așa cum a fost el prezentat în public (nu discut aici documente AUR, grafice – că pe-alea nu le citește nimeni) este un amestec de socialism catolic (pardon ”distributism”) și socialism populist.

Poate că în alte vremuri economice n-ar fi fost o tragedie. Dar în vremurile astea, ce s-a promis în campanie nu se poate livra și punctum. Nici anul ăsta, nici la anul și nici în 2030. Pentru că nu sunt bani.

No hay plata, cum zicea Milei. Javier Milei care de asemenea a zis de bine de președintele Simion. Închipuie-ți: cum construiești relația aia dacă o dată înscăunat te apuci de chestii mai la stânga peroniștilor? Încă o dată: susținerea aia din afară n-a fost nici ea gratis. Nu există prânz gratuit, vorba economiștilor de la care se inspiră Javier Milei în procesul (real și demonstrabil) de scoatere a Argentinei dintr-un hău financiar mai adânc decât cel în care se află România.

Nu știu să-ți spun cum va arăta politica economică întrucât nu președintele o face. În cel mai bun caz, președintele o mai poate influența dacă are guvernul lui. Dar ce pot să-ți spun de pe acum e că dacă l-ai votat pe președintele Simion pentru ideile economice (ale sale sau ale lui Georgescu), trebuie să fii pregătit să fii dezamăgit.

4. Va fi măcinat cultural

Dacă l-ai votat pe președintele Simion în speranța de-a fi auzit și de-a mai schimba măcar un pic discursul, am o veste bună și una proastă. Vestea bună e că ai fost auzit. Vestea proastă e că ai fost auzit.

Leftiștii/globaliștii/etc erau în pierdere de suflu. Mitingurile lui Nicușor Dan au fost cele mai anoste evenimente politice din Univers de la mitingurile PNȚ-AT. Sunt multe motive pentru această pierdere de suflu. Organizatorii lor au îmbătrânit fizic. Totuși, rețelele astea de tip #rezist/DeClic au deja 10 ani. Și unii din organizatori nu erau chiar tineri nici în 2016.

Mai apoi, susținătorii lor cei mai mari din zona culturală sunt foarte bătrâni și ei (cu excepția lui Dani Mocanu și câtorva streameri abonați la bani publici sau aproape publici prin aceleași rețele).

Dar, poate cel mai important, scăderea finanțării i-a afectat cel mai mult.

Ei bine, toate astea se vor schimba. Acum ei au caz să ceară finanțări pentru ”societatea civilă” (modelul e deja cunoscut, am mai explicat) și le vor primi!

În plus, pe președintele Simion l-au susținut puține figuri din zona culturală (indiferent cum ai defini ”cultural”). Toți ăia care s-au abținut sunt acum persuadabili de către ”ai lor”. Și în contextul economic actual, nu le va fi deloc dificil.

Politica este în aval față de cultură. Iar ”trezirea în conștiință” nu poate ține loc de o activitate culturală susținută care să împingă ideile sau măcar vibe-ul. Și nu, câteva festivaluri dacice cu 200 de oameni nu pot constitui activitate culturală susținută, oricât de mult ți-ai dori asta.

Așa a fost măcinat Adrian Năstase. Avea toată puterea politică dar era nefrecventabil aproape peste tot în afara cercurilor Regimului să fii pro-Năstase. Contracultura avea ziare, reviste, posturi de televiziune, discoteci, festivaluri și o energie incredibilă. Năstase îl avea pe Ralu Filip.

Acum toată contracultura are un dușman comun: Președintele Simion. Și în curând și buget nelimitat. Iar președintele Simion are… pe nimeni. Și, având în vedere profilul votanților, asta nu se va schimba prea curând.

5. Linia îți va merge în jos

Dacă l-ai votat pe George Simion mizând că ”pro europenii” mănâncă borș, iar am o veste bună și una proastă. Vestea bună e că ”pro europenii” chiar mâncau borș pe aproape toate detaliile. Vestea proastă e că direcțional nu se înșelau.

Sigur, nu va fi (decât cel mult parțial) vina lui George Simion – dar așa funcționează țara asta: Președintele are cea mai mare legitimitate, deci e de vină.

În plus, Opoziția are deja antrenament. Acum 15 zile aflam că din cauza lui George Simion (care nu era încă președinte!) a mers linia în jos la Bursă. Sigur, a doua zi a mers în sus, dar aia nu a mai apărut la știri.

Ei bine, urmează minimum 3 ani de pornografie a panicii de tipul ăsta. Și cum bugetul e franjuri și nen’to Isărescu ostil pe față, n-are cum să iasă decât cu linia în jos.

Președintele Simion va spune că Sistemul sabotează (și într-o oarecare măsură va avea și dreptate) însă poporul pătimaș te crede o dată, de două ori, poate și de 10 ori. Dar la un moment dat nu te mai crede.

Te poți consola că (aproape) la fel ar fi stat lucrurile și în cazul unei administrații Dan. Însă bula ”lor” are mai mult antrenament la a păstra disciplina în cadrul frontului decât are bula ”ta”. Politic, asta are șanse mici să se termine bine pentru președintele Simion.

6. Diplomația va merge prost

Argumentul forte al celor mai înflăcărați votanți ai lui Nicușor Dan a fost că o președinție Dan va avea o diplomație bună decât o președinție Simion care ar fi presărată cu mai mult scandaluri. Poporul a ales însă să riște (un rar moment pentru români).

Riscul s-ar putea să merite până în 2030. Dar până atunci, întâi va începe prost spre foarte prost.

Corpul diplomatic e ăla care este. Nu se schimbă nici mâine și nici anul viitor. Ăia-s oamenii, cu ăia defilezi. Cel puțin pentru o vreme. Aceeași diplomație măiastră care s-a făcut de râs în dosarul Visa Waiver și ne-a pus în vizorul Partenerului Strategic va trebui acum să lucreze și cu administrația Simion, pe care o detestă. Înțeleg, nu vă plac oamenii ăia (nici mie!) – dar alții nu-s.

Administrația Simion e de așteptat să fie mult mai caldă cu administrația Trump. Însă dacă în Polonia se impune primarul capitalei lor, va fi destul de dificil să… mă scuzați de expresie,… te piși contra vântului de unul singur.

Niciuna din astea nu vor fi în sine vina președintelui Simion (cel puțin nu în primă fază) dar fix așa vor fi portretizate iar scuza cu ”greaua moștenire” – deși foarte adevărată – va fi greu de vândut inclusiv propriilor votanți, nu mai zic votanților lui Dan care-s deja setați să nu-l creadă pe președintele Simion.

Reforma corpului diplomatic, chiar presupunând că noul președinte va găsi resursele să o facă, va dura minimum doi ani. În doi ani ar putea reveni PiS la guvernare în Polonia (din nou cu tandem președinte-guvern) sau nu. Fix în timp ce faci reforma, n-ai pe cine să te sprijini în regiune.

Și înainte să zici Orbán, îți amintesc că și el are de înfruntat alegeri complicate la anu’.

Dacă iese reforma bine, după 2027 lucrurile s-ar putea îmbunătăți. Următorul președinte al Franței ar putea fi Jordan Bardella (cam de-o seamă cu George Simion). Aia ar ușura multe lucruri. Dar sunt mulți de ”dacă” și niciunul foarte simplu de executat. Dezamăgirea e mult mai probabilă.

7. Vor fi provocări

Dacă ai votat cu George Simion sperând să muți gălăgia din societate în Regim (”dat foc la casă” cum ziceau ”pro europenii”) iar am o veste proastă: Nu merge chiar așa.

Da, noul președinte numește alți șefi de servicii și ca președinte al CSAT poate seta o agendă care să implice mai puțin Mukhabarat în viața civică. Dar asta nu înseamnă că rezultatele se văd imediat.

De fapt, acum, ”ai lor” au toate motivele să se detoneze (sper eu doar la figurat) pentru că mulți dintre ei simt sincer că nu mai au nimic de pierdut. Ai văzut ce i-a pocnit o venă CTP-ului? Dacă ăla, la experiența lui, n-a mai putut rezista și s-a exprimat în halul ăsta, cum crezi că sunt, psihic vorbind, ăia mai mici din bula cealaltă?

Așteaptă-te să auzi/vezi/citești povești dintre cele mai fantasmagorice, mai ales de la toamnă încolo. Tot aparatul ăla de propagandă care a tras din răsputeri pentru Nicușor Dan e tot acolo și astăzi. Își trage sufletul și apoi revine, cu o intensitate mai scăzută dar constantă.

Și pe măsură ce condițiile economice devin mai turbulente, pe măsură ce provocările vor avea mai mult efect. E chiar atât de simplu.

8. De vină vor fi ”ai tăi”

Președintele are cea mai mare legitimitate, deci este de vină. Și toate rândurile de alegeri naționale sunt un referendum pe treaba asta. Așa a ajuns PNL de la 45% în martie 2020 la 13% în decembrie 2024. Pentru că Iohannis a fost PNL.

Dacă voiai ca ”ai tăi” să conducă pe bune țara, ieșeai mai bine dacă astăzi publicam celălalt articol – ”Cum te va dezamăgi Președintele Dan”. No, amu îi târziu.

Comparația cu Iohannis merge doar în sens politic. Ca personalitate, președintele Simion e complet diferit ca temperament de Iohannis. Sigur și precis asta l-a ajutat în alegeri (imposibil de spus dacă și decisiv neapărat).

Însă, mai departe, temperamentul nu mai e neapărat un avantaj. Poți cădea repede în zona lui gura bate curu’, cum spune înțelepciunea bătrânească. Iar în contextul actual, ăsta e facor agravant.

Orice pârț care se va întâmpla va fi vina regimului fașîst/prorus/etc. Va fi vina ”alor tăi” chiar și când nu e. At fault, by default, vorba partenerului strategic. Iar dacă pariezi că lumea uită, îți reamintesc că din 2019 încoace tot merge prost pariul ăsta. Înainte de 2018 mergea. Acum nu mai merge. E alt context.

2028 pare departe – dar și drumul prin crizele ce vor veni e și el lung. În decembrie 2028 ”ai tăi” vor fi de vină și pentru că-i cam friguț în luna mai. Asta, desigur, dacă nu cumva izbutește președintele Simion performanța de-a declanșa alegeri anticipate imediat și, pe valul euforiei își pune și guvernul lui cu majoritatea lui.

Dacă aș fi parlamentar USR/PNL astăzi, nu doar că aș vota pentru anticipate, dar aș merge eu la președinte să-i cer asta. Ați vrut la guvernare? Păi ia, luați și guvernați. Adu-l pe CG să vibreze poate așa intră banii de pensii.

Dacă însă totul merge cât de cât normal, rezultatele de la parlamentarele din 2028 n-o să placă nimănui. Bulgarizarea politică o să vi se pară parfum. Și imediat dup-aia, dacă ești onest cu tine, vei realiza cât de tristă a fost de fapt alegerea lui George Simion. Așa cum realizează brazilienii că au pus carul înaintea boilor votându-l pe Jair Bolsonaro președinte dar fără să-i susțină și mișcarea politică (una care, de altfel, era și semnificativ mai coerentă și funcțională decât ce trece drept mișcare suveranistă în RSR).

Cam ăsta e viitorul politic pentru ”ai tăi”. Da, ”ai lor” sunt o colecție de 10-12 facțiuni, fiecare dependentă de câte un om sau doi, și nici viitorul ”lor” nu arată prea grozav.

Dar ”ai tăi” sunt o coaliție de 3 care sunt ireconciliabile. Ăia veniți din zona CG nu pot guverna coerent (nu mai zic de competent) pentru că ideile lor sunt pe toată harta. Se poate construi o campanie de succes pe vibrații, dar nu și o guvernare de succes. Iar președintele Simion are nevoie de o guvernare de succes. Și are șanse minime s-o livreze. Iar din public asta se va vedea nasol.

Dacă te uiți cu atenție la tabere și ignori diliii și fanaticii – o să observi chiar de azi că tonul bucuriei la câștigători și tonul bocetului la pierzători este foarte moderat. Ei bine ăsta e motivul. Dacă nu vezi asta, e okay, o să-l vezi cel târziu în decembrie 2028 – cel mai probabil mult mai devreme dacă citești rândurile astea.

Victoria lui Dragnea din 2016 la parlamentare va fi fost pistol cu apă prin comparație cu ce scor se pot aștepta să prindă partidele tricolor (plus nelipsitul UDMR). Cu puțin noroc/ghinion, comasații vor avea direct majoritate constituțională. N-o vor merita în sensul moral, evident. Dar o vor merita în sensul politic.

Așadar,

După ce (ne) termin(ăm) berile, ne întoarcem la politică.

Urmează niște grei. Iar aici la Freedom Alternative va fi chiar mai greu decât a fost până acum. Până ieri luam scuipați predominant dintr-o singură bulă. De azi vom lua din ambele întrucât președintele Simion va comite greșeli, opoziția le va contesta isteric și noi aici vom evidenția greșelile ambelor. Inevitabil asta ne va aduce înjurături. Nu e o tragedie, dar nici plăcut nu va fi.

Ăia 5 milioane care l-au vrut pe Dan președinte nu pleacă nicăieri. Ba încă mai am o veste proastă: fără cei dispuși să-și asume riscul reformei acum, scorul arăta fix invers. Și asta se va tot vedea. Cel mai probabil pe aceia bula ”ta” îi va pierde iar odată cu suportul lor politic, mișcarea va pierde și suportul financiar, de care ”ai tăi” au nevoie mai multă decât au nevoie ”ai lor”.

Dar e okay, noi să fim sănătoși că belelele curg.

Și la final, o poveste

Pe 9 aprilie 1980, pe City Ground din West Bridgford, Nottinghamshire, Anglia, venea Ajax Amsterdam să înfrunte echipa locală, Nottingham Forest pentru un loc în finala Cupei Campionilor Europeni.

Ajax Amsterdam era un nume imens. Dominase fotbalul european în deceniul precedent și încă avea suflu și argumente să rămână o forță.

Nottingham Forest nu mai reprezentase nimic de peste 20 de ani dar, începând cu 1978, devnise noua fascinație a Europei. Stilul lor de joc era diferit. Mai fantezist față de urâțenia tacticizată a Italiei dar și mult mai dinamic și mai plăcut ochiului decât rigiditatea stabilimentului olandezo-germano-scandinav pe care experții o vedeau drept viitorul inevitabil din fotbal.

Era prima dată când se înfruntau cele două viziuni. Experții pariau pe victoria olandezilor însă nu excludeau totuși o victorie engleză. Nottingham Forest nu mai erau chiar surpriza găștii nebune – crescuseră și ei, mai adunaseră trofee, nu erau de neglijat. Puțini aveau să știe că provocările la adresa modelului germanic aveau să continue încă vreo 20 de ani. Încă se trăia în era ”viitorului inevitabil germanic” în fotbal.

Nottingham avea să se impună cu 2-0 dar după un meci care dădea speranțe experților unanim de partea olandeză. Da, era un avantaj greu de remontat, dar nu imposibil. Reveniri de la 0-2 se mai văzuseră.

Două săptămâni mai târziu, pe Amsterdam Arena, Ajax trăgea cu tot ce avea mai bun în speranța remontadei. În minutul 65, danezul Søren Lerby deschide scorul după al 5-lea corner în sub 5 minute. Aveau să urmeze 35 de minute infernale în care olandezii au renunțat la orice tactică, jenă, onoare sau orice altă caracteristică pozitivă ce-i consacraseră. Totul pentru victorie.

Nottingham Forest avea însă nevoie să prezerve cu orice preț avantajul luat cu două săptămâni în urmă. Așa că au renunțat și ei la onoare, tactică sau jenă. Au tras de timp, au scuipat arbitrul, au protestat și când nu trebuia,… totul pentru un 0-1 care, deși jenant, îi ducea mai aproape de finală. Și așa s-a și terminat. 2-1 la general.

Finala avea să fie câștigată de Nottingham Forest însă, câțiva ani mai târziu, echipele engleze aveau să fie interzise în Europa pentru o vreme și, odată cu asta, Nottingham Forest avea să cadă în irelevanță de unde nu și-a revenit cu adevărat nici până astăzi (chiar în ciuda revenirii în Premier League în urmă cu câțiva ani). Chiar și-așa, ideea lor de fotbal a triumfat pe termen lung.

Unor idei le vine timpul. Dar nu întotdeauna prima iterație de succes a acelei idei ajunge să o și reprezinte pe termen lung. Și succesul, chiar odată obținut, vine cu provocări în a-l apăra și îmbunătăți. Aceasta nu este o poveste despre fotbalul englez sau olandez, Ajax Amsterdam sau Nottingham Forest.

Gata, ne vedem la podcast. Serviți Cauza!

Ieri a fost o zi cu multă dramă în politica din RSR, una în care Lumea Bună™ a aflat cu stupoare că… nu contează. Asta de fapt e marea durere a zilei de ieri.

Tot ce înseamnă Lume Bună™ de la Divizia Presă la scriitori de feisbuc cu pretenții, toți au trebuit să admită că părerile lor nu contează pentru nimeni. Că dacă ar fi contat, subiectul de ieri ar fi fost ruptura din AUR. Dar n-a fost pentru că Lumea Bună™ e încremenită în proiect și abia acum află cu stupoare cât de puțin îi pasă restului societății (și aici includ chiar și o mare parte din clasa politică) de părerile ei.

Spre șocul tuturor celor care nu înțeleg nimic din politică, USR are facțiuni care n-o plac pe Lenuța și se voiau scăpați de ea. Așa că au pus-o de-o șmenozeală ca să scape de ea. Nu-i nimic ciudat. Se întâmplă și la case mai mari și s-a mai întâmplat și la USR. De fapt, după standardul USR, chiar nu e nimic ciudat. Și Drulă a fost executat (politic vorbind, firește) chiar când nu stătea rău partidul. Acum doar au făcut asta înainte de-a mai avea loc alegerile. 🤷🏻‍♂️

Sigur că e amuzant că USRi (cu i de la iPad) pur și simplu închide cercul. Au plecat de la excluderea lui Nicușor Dan acum 8 ani pe motiv că nu-i suficient de progresist și au ajuns la situația în care cele mai progresiste facțiuni (Fritz și Coliban) o pun de-un puci de-a curmezișul interesului de partid pentru a se încolona frumos în spatele candidatului… Nicușor Dan. Firește că e amuzant și oricine nu râde chiar nu are simțul umorului.

Dar și mai amuzant de-acum încolo va fi modul în care Lumea Bună™ va căuta să ne convingă să votăm cu candidatul a cărui campanie este coordonată de un apropiat al lui Aleksandr Lukașneko. Nici că se putea mai bine pentru Antonescu, Ponta și Simion. Ăștia trei de-acum încolo nu trebuie să spună nimic altceva decât: ”Konstantin Malofeev, Dughin, Lukașenko, Matei Păun, Nicușor Dan” – și să repete asta ca o moară stricată zi-lumină. Atât. Конец фильма.

Doar că e mai rău de-atât…

Partea proastă e că mai toată lumea care are mai mult de doi neuroni începuse să se împace (sau să se resemneze) cu ideea că à la longue PSD și PNL vor fi înlocuite (fie treptat, fie brusc) de AUR și USR. E până la urmă o chestie logică și, dacă nu inevitabilă, cu siguranță necesară. Generațiile se schimbă iar PSD și PNL nu mai sunt fit for purpose. Sigur, inerția demografică le mai ține în viață o vreme (PSD nu scade sub 5% mai devreme de 2040 de pildă, Бог в помощь să mă înșel eu și să fie în 2028 🙏🏻) dar, dincolo de speculații, cele mai bune vremuri pentru aceste vehicule politice sunt în urma lor.

Ei bine, clovneriile de ieri pun la îndoială această inerție. Sigur, unii sperau că îndoiala va lovi egal (la USR cu clovneria Lasconi și la AUR cu clovneria Târziu).

Însă nu e deloc obligatoriu să stea lucrurile așa. Cum, necum, ajutați și de-o presă politică profund incompetentă, la AUR au izbutit să țină sub preș toată clovneria. Sau, mai corect spus, au reușit să amâne vărsarea vidanjei până după alegeri (fie ele 4 sau 18 mai).

Simion oricum pierdea partidul. Dacă ajunge președinte, începe urzeala tronurilor (cum e firesc). Dacă pierde alegerile, tonul contestărilor crește oricum. ”Suspendarea” lui Târziu nu schimba asta prea mult. De-aia, dacă mă întrebați pe mine, Târziu a greșit plecând acum. Practic, a tras până aproape de mal și… s-a-necat, vorba aceea.

Dar faptul că Târziu și Lasconi au creat dramă în aceeași zi au fost efectiv mană cerească pentru conspirații. Și, în caz că n-ați remarcat, în perioada asta electoratul este mare fan conspirații și caută un singur lucru la alegeri: Ce candidat deranjează cel mai mult? Ce candidat dă frisoane ”Sistemului”?

Nu întâmplător Lenuța a dat-o direct așa: Sistemul mă faultează! Și, imediat după ea, hop și Victor Ponta cu fix aceeași retorică. Și bineînțeles că nici Simion nu s-a lăsat mai prejos și a semnalizat cu cea mai cunoscută replică în rândul oricărui disident pe bune: mai răsfirați, băieți!

Ce înseamnă asta? Înseamnă încă niște talibanizare. Ponta, Lasconi și Simion tocmai au mai pus măcar 30.000 de voturi în total (cum s-or împărți, contează mai puțin). De ce? Io-te așa, de-aia! Că sunt aproximativ două milioane de concetățeni (proiecție sociologică) care apar nehotărâți chiar în sondajele citate de Fritz, Armand și compania ca justificare pentru deturnarea de fonduri de campanie.

La ultima încercare, nehotărâții s-au dus ~60% spre CG, și cam câte 20% spre Simion și Lasconi. Y’all be fucking around, and you will find out.

Lasconi, spre creditul ei, a ales să meargă până la capăt. E perfect logică mișcarea ei. Acum chiar nu mai are nimic de pierdut. Este fără niciun fel de glumă remarcabil (în sensul pozitiv!) că Lenuța refuză să renunțe. Nu știm încă de ce e așa de încăpățânată, dar nici nu mai contează. Dacă o ține pe-a ei, că Sistemul™ o faultează și că-i clar cine-i independentul în ecuația asta, ea pe persoană fizică va avea de câștigat dacă va decide să rămână în politică.

Sigur, o să spuneți că nu Sistemul™ o faultează pe Lenuța și, desigur, într-o foarte mare măsură veți avea dreptate. Însă în campanie electorală cine are dreptate este extrem de puțin relevant. Percepția este realitatea. Și astăzi, 10 aprilie, Anul Domnului 2025, percepția este că Simion, Ponta și Lasconi sunt candidații contra Regimului.

Da, da, știu, știu, nu-i așa. Însă în democrație sunt sfinte cele două reguli:

1. Poporul are întotdeauna dreptate.
2. Dacă poporul nu are dreptate, vezi regula nr. 1

Cine nu-i de acord, nu joacă în această realitate. Sigur, 6 decembrie ne-a arătat că se poate însă nu fără costuri. În 2021 Cristian Ghinea era luat la mișto de toată clasa politică atunci când vorbea despre deep state în public. În 2025, președintele USR în exercițiu, Elena Lasconi, adună voturi exprimându-se fix la fel. Și, pe lângă ea, mai adună și (cel puțin) alți doi candidați voturi cu același mesaj. Ăsta este costul.

Ce-i de făcut?

Dacă nu ești parte din Lumea Bună™ nu sunt prea multe de făcut (în afară de să-ți faci stoc de popcorn, firește). Just keep calm and go vote for more chaos. Atât.

Dacă ești însă parte din Lumea Bună™ tocmai ți s-a făcut misiunea mai grea. Trebuie să faci cumva să dispară subiectul Matei Păun. Și să uite toți că există Lasconi. Grea misiune.

Iar băieții ”strategici” care trebuiau să fie la pensie acum clar n-au priceput nimic. Poftim analiză de la unu’ care se laudă cu 25 de ani de experiență strategică, diplomație și toate hârtiile în ordine ca parte din Lumea Bună™.

Dacă așa gândește lumea bună din Mukhābarāt, atunci nivelul e chiar mai jos decât cel mai fan-fiction blackpill și ăștia chiar trebuie dați jos cu absolut orice preț.

Să crezi în aprilie că există vreo șansă să ai finală Antonescu-Dan ține de domeniul patologicului. Nici Dan și nici Antonescu înșiși nici măcar nu mai pretind în public asta de vreo trei săptămâni deja. De ce? Că or fi ei multe, dar chiar bătuți în cap de-a dreptu’ nu-s!

Și formularea aia cu „arătându-ne tuturor” nu sună deloc grozav din tastatura Mukhābarātului. Orice om din popor pe bune vede aia și are reacția perfect firească de: ”Who the hell do you think you people are?!” (am promis că înjur mai puțin, chiar încerc)

De aia reacția Elenei Lasconi a picat excelent. Ziceți ce vreți despre Lenuța dar uite că totuși n-a șters praful chiar degeaba la Pro TV. Ceva-ceva tot s-a lipit de ea în anii de făcut emisiuni despre extratereștri. Mai în glumă, mai în serios, a simțit perfect starea publicului.

Consecințe nebănuite

În 2020 spuneam că vor exista consecințe și polițe plătite pentru dileala pandemică pe minimum un deceniu. Am luat multe înjurături atunci însă situația din prezent de-acolo își are originile.

În 2025, însă, lucrurile sunt chiar mai rele de-atât. Din ticăloșie, rea credință, dar și foarte multă prostie, mai toate partidele se chinuie mult de tot să ne convingă să nu avem încredere în nimic din ce vine de la Stat sau politică. Să ne înțelegem, eu nu mă plâng! Chiar mă bucur că aproape jumătate dintre concetățenii mei sunt în sfârșit pe aceeași lungime de undă cu mine pe o serie întreagă de subiecte – de la legitimitatea experților, legitimitatea politicienilor, legitimitatea Uniunii Europene, șamd.

Însă, e important cum se redistribuie încrederea. Și cine vă spune că știe de pe-acum, vă aburește. N-ai cum să știi. Practic, suntem în zona experimentală. Poate să iasă ceva foarte mișto, sau poate să iasă o catastrofă. Sau, cel mai probabil, iese undeva între, că totuși am rămas români. Iar fofilarea și curluntrismul nu au dispărut. Și poate că-i mai bine așa.

În favoarea țării lucrează faptul că Lumea Bună™ este minusculă, numeric vorbind. Astfel că tentativele lor de-a folosi instituțiile pentru a polariza țara pur și simplu nu mai merg odată prăbușită încrederea implicită.

De partea cealaltă, în cealaltă bulă, circulă multă psihiatrie și e penurie de haloperidol însă dacă stai de vorbă cu pacienții oamenii, ei sunt în continuare predominant zâmbăreți și semnificativ mai puțin radicalizați decât o arată discursul online. ”Facă-și borș, dar eu Nicușor/Antonescu nu votez.” – e concluzia votanților Simion/Ponta când îi presez să văd dacă fac spume.

Asta e vestea bună! Vestea proastă e că nimeni n-are candidat. Așa că va câștiga cel care va capta imaginația și frustrarea publicului cel mai bine. Și apoi lucrurile vor continua să se degradeze.

Dacă Lumea Bună™ era formată din oameni neproști, făceau pe Dracu’ în patru și scoteau în față doi sau chiar trei candidați sistemici care pot ”suna” cât de cât ”suveranist” și apoi binecuvântau unul din ei după o negociere pe față cu ”suveraniștii”. Dar n-au făcut asta. De proști, de incompetenți, de aroganți… nici nu mai are importanță. Iar acum nici nu se pregătesc de gestionat consecințele. Ceea ce iarăși nu e o surpriză fiind totuși oamenii care au crezut neironic că Nicolae Ciucă poate fi președinte. Atâta îi duce capu’ mă! Nu e o conspirație!

Dar până să ajungem la consecințe, nu avem decât popcorn. Aia e.

Votul negativ va continua până se îmbunătățește moralul. Praful și pulberea trebuie să se aleagă de ăștia. Iar prețul acum chiar e unul mic. Ăștia îți cer neironic să-l votezi pe omul lui Lukașenko.  Пошëл в жопу, сука!

Atât.

P.S.: Cel mai mișto lucru ar fi o finală Ponta-Simion care să ducă la anularea alegerilor din nou. Next best thing ar fi să câștige Simion. Al treilea cel mai bun scenariu ar fi să câștige Lasconi.

Ieri am citit cel mai amuzant articol de comedie de luna asta și probabil cel mai amuzant din tot anul 2025 – deși cel puțin până în luna mai există șanse mari să râdem chiar mai bine. Articolul la care fac referire a apărut în publicația Bună Ziua Iași și descrie conflictul politic dintre PNL Iași și Liga Studenților Iași.

Poate într-o zi vom comenta și acel conflict dar partea care mi-a declanșat o criză de râs aseară a fost cea în care un milițian sub protecția anonimatului (dar îți dai seama că-i milițian după exprimare) declară pentru ziar următoarele:

Se fac cercetări privind numitul Emanuel Man Silvian ca urmare a faptelor care ne-au fost semnalate de la București, cum că acesta ar fi în contact cu o grupare ostilă României finanțată de entități private din Statele Unite ale Americii, numită Școala Austriacă, care are ca scop subminarea economiei naționale prin limitarea drastică a cheltuielilor publice prin promovarea ideologiei libertarianiste, aducând astfel atingere sistemului de partide și siguranței naționale. În acest sens, precum și cu privire la alte fapte, s-au dispus măsurile de interceptare specifice. Astfel, avem informația că el organizează pe teritoriul României o grupare ostilă ordinii constituționale unde se vorbește în limba engleză și sunt folosite în discuții nume de cod precum Tuloc sau Ostrom.

Dacă n-aș ști mai bine, aș crede că citatul este inventat de către cineva care se pricepe bine la scris satiră. Însă chiar cunosc oameni care gândesc așa.

Cândva, în preistorie, foarte probabil secolul trecut sau cel târziu în 2003, am petrecut vreo 5 ore explicându-le pe îndelete unora de la DGPI (pe-atunci UM 0962, parcă?) că dacă vor să prindă vandali sau traficanți de droguri ar trebui să-i caute acolo unde aceștia chiar sunt (hotspot-urile pentru vandalism și locurile cunoscute de distribuție a drogurilor) și nu acolo unde li se pare că ar fi.

Ei m-au crezut, dar au mai trecut încă vreo 10 ani până m-au crezut și colegii lor. În acel răstimp, zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor s-au dus pe ”mijloace operative” pentru a supraveghea rockoteci cu adolescenți a căror maximum păcat (legal vorbind) era că beau cam multă vodkă și făceau mișto de Adrian Năstase sau de chelia lui Traian Băsescu. Mult a durat până a priceput Miliția că nu e nicio legătură sau corelație între dat din cap pe Dimmu Borgir și distribuția de ketamină. De fapt, corelația era (și este și astăzi) chiar inversă – cel mai puțin probabil să găsești dealeri de droguri era între ăia care fac din ăstea.

Ei bine, nimic nu s-a schimbat în deceniile ce-au trecut de atunci. Sau aproape nimic.

În 1999 sau 2003 milițienii măcar erau ghidați și de o intenție lăudabilă. Intratul drogurilor peste tot prin societate era văzută (pe bună dreptate) drept un pericol la adresa siguranței naționale și încercau și ei să facă ceva. Sigur, ce încercau ei era misguided, vorba americanului, dar intenția în sine nu era condamnabilă și nici de râs.

În 2025, însă, și acea brumă de prezumție de bună-credință s-a dus demult pe apa sâmbetei. Ce a rămas însă constantă este prostia și lipsa profundă de cunoaștere – chiar dacă s-au dus miliarde de dolari din banii contribuabililor în digitalizare și îmbunătățirea capacității Mukhābarātului de-a evita să fie prost în public.

Carl Menger a murit acum 104 ani dar a apucat să prindă România Mare și probabil că ar fi foarte amuzat să afle că Școala Austriacă a ajuns ”grupare ostilă României” însă nu ar strica dacă milițienii i-ar cumpăra totuși cartea. Se găsește și în limba română! Măcar să studiem ”gruparea ostilă” zic.

Acum (aproximativ) 25 de ani milițienii erau convinși că ”Iron Maiden” este un nume cod. Astăzi sunt convinși că Elinor Ostrom, o laureată a Premiului Nobel pentru Economie, reprezintă un nume de cod.

Închisoarea mentală a conspiraționismului

Lucrurile acestea nu se vor schimba prea curând întrucât prea mulți dintre concetățenii noștri (atât din Mukhābarāt cât și civili pe bune) sunt dependenți emoțional și/sau psiho-afectiv de conspirații.

Prea mulți dintre concetățenii noștri nu pot conceptualiza nici măcar ca exercițiu intelectual existența unor oameni care gândesc altfel. Iar aici nu ajută nici faptul că aproape întreaga conversație publică din România reprezintă interesele a (maximum) trei bule care însumează (maximum) 20% din populație (explicația pe larg aici). Deși, chiar dacă nu auzi și nu vezi alte idei, asta te face ignorant, însă nu scuză incapacitatea consecventă de-a-ți imagina că ar putea exista.

Această tendință pentru gândire conspirativă și conspiraționistă (cele două nu sunt chiar tot aia, apropo) este parțial o moștenire a comunismului însă efectele sale sunt amplificate în România într-un fel în care nu-l vedem în alte națiuni postcomuniste. Iar asta se întâmplă tocmai pentru că la noi competența nu este un criteriu.

Cu timpul (și asta ține deja de peste 75 de ani) s-a ajuns la permanentizarea unei clase de birocrați care pur și simplu nu-și poate imagina existența unor oameni liberi care să aibă o inițiativă și de care să se țină ani la rândul fără să ceară voie sau subvenții de la Măria Sa Statul.

Înțeleg că pentru unii asta sună prea simplist, dar chiar așa stau lucrurile. Oamenii ăștia nu pot concepe existența oamenilor liberi. Le dă cu 404 din oficiu. Apropo, 404 chiar e un cod, pentru angajații din Mukhābarāt care ar putea citi accidental acest ispisoc.

Rezultatele totuși nu mint

La fel de adevărat este însă că această izbucnire de furie din partea clovnilor din PNL își are originile într-un fapt real: #aplatizămPNL a funcționat și continuă să funcționeze. Și o recunosc chiar ei:

Oamenii ăștia s-au obișnuit să fie de necontestat și cred sincer că opiniile lor marginale și înclinația lor spre servilism trebuie să fie obligatorii. Și sunt șocați în mod sincer când constată că nu stau lucrurile așa și, mai rău, nici nu trebuie să stea lucrurile așa.

Imaginează-ți să fii revoltat(ă) că cineva l-a criticat pe Sorin Cîmpeanu și apoi să crezi că poți să trimiți Mukhābarātul după critici și să nu existe niciun preț politic și/sau legal pentru asta. Sună nebunesc, dar așa gândesc oamenii ăștia!

Până una alta, rămâne cum am stabilit. Și, în solidar cu Silvian, mulțumim pentru aprecierile la adresa muncii asidue. Este important pentru moral să recunoască și inamicul că eforturile funcționează.

În altă ordine de idei, dacă Mukhābarātul mă saltă pe mine sau pe Silvian, este esențial să faceți cumva să fim în celulă cu colegii noștri complotiști din „organizația ostilă României” – în speță Friedrich August von Hayek, Ștefan Motăș, Murray Rothbard, Milton Friedman, Thomas Sowell, Frédéric Bastiat, Hans-Hermann Hoppe și, de ce nu, chiar și Ayn Rand deși nu toți complotiștii sunt de acord că e parte din club. Dar mai contează în înghesuiala asta?

Desigur, nu uitați să-l întrebați de sănătate când mai vine prin evrogayski soyuz și pe Javier Milei că și el e parte din conspirație.

Sau, ați putea să vă băgați mințile în cap, să folosiți fondurile obscen de mari de care dispune Mukhābarātul ca să apărați pe bune siguranța României, să curățați pro-rușii care colcăie prin și pe lângă PNL și, cine știe, poate cu timpul, eventual după 1-2 mandate în opoziție (de preferință extraparlamentară) vă amintiți și de la ce vine ”L”-ul din denumire. N-o să ne ținem respirația că asta s-ar putea întâmpla, dar aproape că v-am ura succes. Aproape.

Până atunci, însă, o să încercăm să nu ne sufocăm de la atâta râs pe seama voastră.

No, servus y ¡Viva la libertad, carajo!

Peste exact două luni mergem să dăm cu ștampila.

Mai sunt 11 zile de depus candidaturi iar în momentul scrierii acestor rânduri încă sunt exact zero candidaturi depuse. Ceea ce înseamnă că e un moment perfect să fac(em) predicțiile fără să fim suspectați.

Nu, n-o să vă spun(em) cine câștigă – asta decide poporul. Dar vă pot spune de pe acum halul felul în care se va comporta Lumea Bună™ și formatorii de opinie (toți civili, sper că e clar).

În cursă vor fi așa:

• Instituția Candidatului Extremist
• PNL/Regimul
• Instituția Candidatului Sistemic
• Nimeni în drum și iepurași la rupere

Cu prima categorie e simplu: Că va fi cegeul sau altcineva e puțin important. Bursa zvonurilor dă în continuare predicția că nu va fi cegeul. Contează însă prea puțin pentru tabloul final. Electoratul care vrea să arunce, politic vorbind, o catapultă de cocktailuri Molotov prin fereastra Regimului se va orienta spre Candidatul Extremist™ și aia e.

Sigur, va exista și (minimum) un candidat între iepurași care va încerca să subțieze blocul pentru Candidatul Extremist™ și rămâne de văzut cu ce succes. Dar, per ansamblu, acolo lucrurile sunt deja clare – for better or worse, cum ar zice Partenerul Strategic.

PNL

La PNL/Regim lucrurile sunt ceva mai neclare în aparență dar… de fapt nu-i chiar așa. Rămâne cum am stabilit: Ăștia-s blocați în 2012.

Punctajele lui Crin Antonescu sunt din 2012 dar, e drept, sloganul e din 2016.

N-au găsit altă rimă, așa că au scos de la naftalină sloganul din 2016. Cumva firesc, dacă stăm și ne gândim. 2016 a fost ultima dată când PNL a candidat singur și nu s-a făcut chiar total de râs. Sigur, a șters Dragnea cu ei pe jos, dar totuși au luat 20,04% – un scor mai mult decât onorabil pentru ei.

Astăzi are loc o întâlnire pentru a se stabili dacă Elena Lasconi acceptă să tragă la aceeași funie cu Regimul în schimbul unor sinecuri în Guvern sau merge până la capăt.

Nu prea contează așa de mult dar admit că aș prefera ca Elena Lasconi să rămână în cursă. E un anumit tip de electorat care nu e reprezentat corespunzător nici de Crin Antonescu, nici de Nicușor Dan și nici de Candidatul Extremist™ – iar în prezent cea mai mare problemă cu care se confruntă Țara este aceea că minimum 2/3 din populație nu este reprezentată deloc în discuția publică sau în vreun proces relevant de luare a deciziilor (mai revin duminică pe subiect).

Bine, pe fundal mai e și dramoleta cu tentativa de-a-i oferi lui Crin Antonescu tratamentul Dragă Stolo/Cîrstoiu și ”petiția” complet civilă către Beau Le Jean. Mai sunt 11 zile să se clarifice și asta.

Instituția Candidatului Sistemic

Aici se încadrează Lasconi și Nicușor.

Nu sunt chiar ai Regimului, dar sunt sigur și precis sistemici. Adică sunt oameni care văd lucrurile din perspectiva Sistemului (Nicușor) sau sunt dispuși să adopte perspectiva Sistemului în majoritatea timpului (Lasconi).

Nu e nimic în neregulă cu asta. O președinție Lasconi sau Nicușor ar fi fără absolut niciun dubiu un pas înainte față de o președinție PNL, asta deși Lasconi mă scoate din sărite și când clipește.

De altfel, o finală între Candidatul Sistemic și Candidatul Extremist, de preferință cu candidatul PNL terminând pe 4 sau pe 5 e cel mai bun lucru care se poate întâmpla.

Vedeți voi, Regimul nu e fan nici Nicușor și nici Lasconi – chiar dacă din motive diferite față de cele ce-l privesc pe Candidatul Extremist™.

Lasconi e dispusă să aibă inițiativă proprie și să riște. Și, foarte important, dacă nu-i iese nu se smiorcăie și nici nu-și cere scuze în fața celor care o detestă. Presată de Lumea Bună™ să-și ceară scuze că i-a scris lui Trumpeanu și lui Elonie Muscă după anularea alegerilor, ea a refuzat. Bravo ei! +5 puncte în ochii mei. Fără mișto! Sigur, tot la minus 995p se află, dar nu pot să nu apreciez pe cineva care răspunde Lumii Bune™ așa cum merită.

Între timp, Nicușor e și el dispus să iasă mult din bula Lumii Bune™ și, spre deosebire de Crin Antonescu, lui îi și iese.

E drept că nici nu-i complicat pentru Nicușor. Pe Nicușor parcă îl crezi că lui i-a venit o idee în schimb pe Crin Antonescu n-ai cum să-l crezi oricât de mult ai vrea.

Atât Nicușor cât și Lasconi au însă un imens dezavantaj: Sunt primari.

După 20 de ani de președinți primari, chiar bate puternic un vânt al schimbării. Dar ce-are dacă avem președinte un fost parlamentar sau alt tip de griftăr? Măcar un mandat. Sunt oameni cu drept de vot care nu erau în viață ultima dată când președintele României era cineva care nu a fost primar. Să vă gândiți la asta pe măsură ce înaintăm în campanie.

Alți iepurași

În decembrie 2024 n-a prea funcționat dar a fost și prima dată evăr când nu a funcționat. La fiecare scrutin prezența iepurașilor la rupere a răsplătit Regimul – fie cu mandate redistribuite în cazul parlamentarelor fie prin tragerea în jos a unui candidat incomod.

„Tura” asta o să fie Ponta, probabil Ana Birchall și poate Funeriu. Vedem. Pe ce e vehiculat acum, doar Ponta ar putea fi decisiv în scenariul în care candidatul PNL devine competitiv – ceea ce e posibil totuși, chiar dacă acum pare improbabil. Crin Antonescu pare totuși să ia în serios campania, atât cât poate el.

Atenție la civili

Dar cel mai important de urmărit va fi cum unul câte unul toți gânditorii liberi și formatorii de opinie (firește, toți civili) vor găsi gradual drumul către candidatul Regimului.

Într-un fel, risc să nu-mi iasă predicția pentru că o scriu atât de devreme. Dar e foarte puțin probabil să nu-mi iasă.

Căutați-i pe cei care absolut din senin v-au sfătuit să-l votați pe Ciucă deși era evident pentru oricine nu era cultist al Regimului că ostașul în slujba țării era o glumă de candidat. Toți aceia vă vor spune peste 5-6-7 săptămâni să vă încolonați liniștiți la locurile voastre și să puneți ștampila pe candidatul PNL.

Unii chiar vor înainta motive perfect civile precum interesul național și securitatea națională – fiecare după pricepere. Fiți siguri că veți auzi din nou și placa cu ”nu e momentul pentru dispute partizane pentru că interesele României sunt mai presus” (sau formulări similare).

Vă rog să nu observați faptul că ”interesele României” se întâmplă să coincidă tot timpul cu interesele personale ale celor mai eficienți griftări din PNL și absolut niciodată cu interesele a peste 2/3 din populația României care e nereprezentată de mai bine de 8 ani. Iar dacă observați, nu le spuneți civililor asta, că se supără.

Ca la fiecare tură de alegeri, vor fi și surprize. Inclusiv mulți care se dau „conservatori” sau chiar „tradiționaliști” sau „suveraniști” brusc, instantaneu și deodată vor avea o trezire în conștiință prin aprilie, eventual după Înviere, și vă vor spune că după ce au cugetat, au ajuns ei la concluzia că mai bine votați PNL.

Cei care ați ținut liste ✍🏻 din 2020 veți putea observa tiparul mai ușor. Cei care nu ați ținut liste, nu e timpul pierdut să începeți acum.

Cine e pe bune independent în România pur și simplu nu are cum să voteze același partid de 3 ori la rând. Odată identificat tiparul, devine simplu.

De ce spun toate astea? Pentru că urmează două luni de asalt asupra sănătății mintale a noastre, a tuturor. Și singurul mod în care poți să câștigi e să nu te lași încrâncenat(ă). Pentru că dacă nu cedezi încrâncenării, brusc tot jocul devine ușor de observat, ușor de prezis și, mai aproape de alegeri, devine și evident care-i opțiunea mai bună.

Din nou: scriu acest zapis când sunt zero candidați legal în cursă. Și scriu tocmai acum pentru că peste două luni o să revin și o să arăt că fix așa au stat lucrurile.

E posibil (chiar dacă extrem de puțin probabil) să vedem și câteva surprize invers – în sensul de trădări. De oameni ai Regimului care să se sucească. Ceea ce ar fi foarte bine – chit că mi-ar scădea mie brownie points că nu mi-ar ieși predicția 100% ci doar 98 sau, Doamne-ferește, 90%. Dacă aș fi credincios, m-aș ruga să mă înșel pentru că, dacă greșesc eu, blocajul actual se termină civilizat cu un transfer de putere la fix când ideea schimbării beneficiază de o largă susținere populară.

Însă, cunoscând natura umană – dar și (prea) mulți dintre indivizii direct implicați – rămân sceptic și pesimist.

Ăștia nu vor renunța ușor. Vor ține cu dinții și vor lupta până la ultima picătură de energie pentru a-și păstra grifturile, privilegiile și iluzia puterii. Pentru ei lupta este existențială.

Sigur, vouă vă vor vinde gogoși cu apărarea Europei și alte baliverne. Ba chiar vă vor promite și concesii sociale făcându-se că admit că lupta existențială e mai importantă. Atât doar că vor omite să vă spună că lupta existențială este una pe persoană fizică pentru ei – nicidecum ceva util sau necesar pentru Țară sau pentru segmente largi din societatea noastră.

Vasta majoritate a oamenilor ăstora n-au muncit nici 30 de zile în mediul privat. N-au produs un cent în mod cinstit. O președinție Lasconi/Nicușor/Candidatul Extremist înseamnă că în maximum 3 ani trebuie să-și găsească de muncă. Omenește vorbind, majoritatea oamenilor nu reacționează bine când li se termină un grift pe care s-au bazat uneori și zeci de ani.

Tentația încrâncenării e mare, mai ales că unii dintre oamenii ăștia admit pe față că preferă să declanșeze un război decât să admită că vremea lor a trecut. Războiul însă nu va fi cu Ucraina cum zice cultul cegeului, ci unul pe față al lor contra noastră, a Majorității.

Să vă așteptați în următoarele două luni și la panic porn în direcția asta. Panic porn menit să te sperie că poate-poate pui și tu ștampila pe candidatul PNL sau măcar te sperii suficient de mult încât să nu mergi la vot.

În următoarele două luni e testul de anduranță. Închide calculatorul/telefonul dacă nu mai poți. Se face frumos afară, mergi la picnic. Orice ai face, însă, rămâne de datoria ta ca cetățean să-ți aperi sănătatea mintală, să rămâi calm și pe 4 mai să nu pui ștampila pe candidatul PNL. Atât. Misiunea chiar nu e grea.

Dacă ți se pare grea, deja civilii au un prim avans.

Important de reținut: Civilii pot spune orice, dar nu ai obligația să-i asculți. Și cu atât mai puțin nu ai obligația să-i crezi.

Încrederea în civili intelectuali și presă în România este cea mai mică din UE, dar tot e mare, pe la 27%. Asta înseamnă că 1 din 4 concetățeni de-ai noștri este fie parte din Regim fie spălat pe creier de acesta. E important, pentru progresul moral al societății, să-i tratăm cu blândețe pe cei care au sucombat propagandei de Partid și de Stat căci va trebui să trăim cu ei și după 18 mai 2025.

Dacă vrei să te implici, mai bine convinge noi oameni din cei 73% care nu au încredere în civili să-și miște hoitul la vot. Strategia e aceeași: nu pentru cineva – ci împotriva candidatului PNL (fie că va fi Crin sau Beau Le Jean).

Este esențial pentru viitorul României ca următorul președinte să nu fie de la PNL. Ne descurcăm cu consecințele dup-aia. Dar ăștia trebuie să piardă.

Pas cu pas, reușim împreună!

Rareori propunem aici programe noi guvernamentale însă, în contextul diminuării cu 50% a fondurilor alocate programului Prima Casă Noua Casă și în contextul pregătirilor pentru partea a doua a seriei dedicate Asiei Centrale, e un moment bun de făcut o astfel de propunere.

În Asia Centrală oamenii din urban (deci ăia spălăței, ”educați” dragă Doamne) au un obicei cumplit de prost: Acela de-a-și revărsa brainrot-ul din telefon înspre toți cei din jurul lor în public. Ba, mai rău, nici vorbitul la telefon nu prea e praticat altcumva decât pe speaker. De preferință cât mai tare să fie siguri că-nțeleg și cei ca mine aflați în capătul opus la metroului/autobuzului, indiferent dacă vorbesc kazahă/uzbecă sau nu.

Problema e că acest obicei e din ce în ce mai comun și la noi. Și, culmea, tot pe același segment demografic: urbaniți mai înstăriți dar fără cei 7 ani de-acasă. Pe vremuri aceștia se numeau țărani de oraș.

În 6 ore de mers ieri în trenul IR1665 la vagonul de clasa I am ascultat așa:

• Conversație de 45 de minute în româno-franceză (furculision neironic) de la un băiat care în alte vremuri ar fi supus unei bătăi științifice pe fus poate-i mai crește testosteronul
• Brainrot de TikTok absolut la întâmplare (cel mai probabil untilizatoarea abia descoperise spyware-ul chinezesc)
• Conversații siropoase (4 la număr, cea mai scurtă de 30 de minute, toate pe speaker!) în care soluția logică era câte un set de palme după cap și interlocutorului în același vagon cu mine precum și celui/celei de la celălalt capăt al ”firului”
• Zgomot de jocuri pe telefon – în special table și ceva păcănele-style
• Și, desigur, muzică proastă

Liniștea nu a venit după o serie de remarci politicoase dar ferme despre cât de minunată este această invenție a umanității numită căști. Nici după ce i-am explicat ăluia cu tablele că poate juca table pe telefon și fără să auzim toți zgomot de zar. Și nici după ce i-am explicat ăluia cu păcănelele că se apropie periculos de mult de o excursie cu tot cu telefon în exteriorul trenului, din mers, cu subsemnatul pe post de agent de turism.

Liniștea a venit abia după ce mi-am amintit că pot și eu să pun muzică. Și am pus niște muzică de-a mea. Am început ușurel, apoi am escaladat gradual și abia când am ajuns pe-aici a început să se lase liniștea. Păcat. Mai aveam sute de piese minunate pe care doream și eu să le împart cu restul vagonului.

În restul drumului, petrecut în sfârșit în liniște, m-am tot gândit: Cât ar costa oare și cât de complicat logistic ar fi de implementat Programul Prima Cască?

O pereche de căști cu fir cât de cât decente costă în jur de 40 de lei. Plus grift costuri guvernamentale asociate, să zicem că ar ieși la 80 de lei bucata.

Dar doar 70% din cetățeni circulă regulat cu transportul în comun și dintre aceștia vasta majoritate nu sunt vaci cu cabină. Asta înseamnă că piața dedicată sau populația eligibilă este de circa un milion de oameni. Așadar circa 80 de milioane de lei. Și ca program anual (căștile se mai strică, nu?) tot nu e mult la ritmul de risipă cheltuieli practicat de Guvernul României.

Beneficii:

• Creșterea calității vieții pentru vasta majoritate a cetățenilor care nu sunt vite cornute
• Economii la bugetul CNAS prin vizite la psiholog și/sau psihiatru care nu vor mai avea loc ca rezultat al evitării unei surse de conflict și de stres
• Scăderea ratei infracționalității prin scăderea probabilității ca sus-amintitele vite cornute să fie invitate în mod persuasiv să facă o excursie în afara trenului/autobuzului din mers de către cetățenii exasperați
• Creșterea gradului de cultură și stare de bine în rândul Majorității prin scăderea expunerii la brainrot și gunoi
• Un bănuț cinstit și util societății pentru griftări contractorii guvernamentali care vor câștiga licitația SEAP pentru livrarea și distribuirea căștilor.

Implementare

Majoritatea trenurilor Inter Regio, toate autogările mai mari și majoritatea gărilor au deja pază constantă sau patrulă de poliție. Or, vasta majoritate a problemei pe care acest program își propune să o corecteze se întâmplă fix în aceste locuri.

Drept urmare, costul logistic nu trebuie să fie mare. Cadru legal pentru amenzi că ești prost în public există deja. Nu trebuie decât un amendament: pe lângă amendă sau avertisment, primești și o pereche de căști. La a doua abatere amenda minimă este de 5000 ISR – ceea ce înseamnă la momentul scrierii 2627500 lei (da, două milioane șase sute douăzeci și șapte de mii cinci sute).

De asemenea, în gările și autogările cu cea mai mare prezență de vite cornute pe m² Poliția(TF sau de proximitate) ar putea prietenește (sau nu tocmai prietenește) să distribuie această minunată invenție a rasei umane cu scopul nobil de-a reduce tensiunile în societate. Ar fi și prima dată în istoria postdecembristă când Miliția ar face ceva în mod obiectiv bun pentru Țară.

Nici nu necesită alocări suplimentare de personal sau alte resurse suplimentare. Cei mai mulți cetățeni eligibili pentru acest program se găsesc în maximum 20 de locuri din țară (în principiu gările și autogările din marile orașe plus pe Litoral) sau pe traseul unor patrule deja existente (trenurile IR).

Cu puțină măiestrie, acest program s-ar putea autofinanța doar din amenzi vreo câțiva ani. Și, dacă implementarea este cât de cât decentă, după câțiva ani ar putea să nu mai fie necesară căci cetățenii eligibili vor fi învățat ce bune sunt căștile sau, alternativ, vor fi sărăcit atât de mult de la amenzi că-și vor amaneta smartfonul. În ambele cazuri, beneficiile numite mai sus vor fi fost obținute.

Desigur, mai elegant și mai bun pentru progresul moral al societății ar fi reglementarea utilizării smartfonului în public. Dar până acolo, Programul Prima Cască e totuși o propunere modestă.

De undeva trebuie început iar civilizația se poate menține uneori și cu vorba bună, dar se construiește totuși cu parul. Sau cu casca, în cazul ăsta.

Regimul pare blocat în 2009.

Vrea cu tot dinadinsul să ne convingă că Căcărău e o idee bună de preș, Emil Constantinescu iar are păreri în public iar Guvernul nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute – atâta doar că are un deficit mai mare decât în 2008 în vreme ce clasa politică ne spune că nu vine nicio criză.

Dar știți ce aveam în 2009 și n-avem acum? O pandemie tati! În 2009 aveam A-Hapciu-1-N1. Și atunci unele țări s-au jucat de-a lockdown-urile, apropo. Și atunci tot pe motive politice. Cum tot din motive politice la noi pandemia s-a tratat normal – recte ca oricare alt hapciu. Că atâta îi mai trebuia lu’ Băzeus – o carantină. Neironic ajungea Geoană preș dacă așa ar fi stat lucrurile.

Eh, în 2025 apar știri din ăstea care unora le dau vibe de ianuarie 2020. Mie nu, dar aș vrea să mă înșel.

Gândiți-vă un pic: Opțiunea politică ”muie Regimul” are cam 40% din intenție de vot.

În limbaj mai academic, ”candidatul extremist” a devenit o instituție în sine. Lucru pe care te-ai aștepta ca sociologii plătiți regește din bani publici să-l fi priceput până acum. Dar uite că nu l-au priceput (sau nu sunt ascultați) – în condițiile în care Regimul îi dă înainte cu atacatul sonatului ăluia de CG.

Bă nebunilor: nu (mai) e despre CG. Dacă o fi fost vreodată. E despre voi! Mai precis despre ”muie voi” cu orice preț.

Dar cum coaliția lu’ Pește n-a priceput, zic să go full 2009 din nou. Readuceți articole ca ăsta, că ocultismul în public oricum e din nou la modă. H1N1 nu (mai) avem, dar este HMPV și deci este loc de creat material de presă panicard. Mai niște școli închise de-amboulea (ca-n 2009), poate 1-2-3 spitale închise (pot fi alese și la întâmplare, că nu-i ca și cum verifică sau îi pasă cuiva) deși, pentru maximum de efect, trebuie o stare de urgență care să interzică protestele.

E drept, Băzeus n-a fost niciodată atât de diliu să încerce dintr-astea dar Băzeus era totuși politician pe lângă ciudații și vitele cornute care compun actualul Guvern.

Și totuși, gândiți-vă numai cât de bine ar pica. N-ar mai fi nicio surpriză că ar pierde ”candidatul unic” și, într-un astfel de context, Șordan chiar ar putea câștiga. Reamintim că la precedenta joacă de-a pandemia, Șordan a fost curluntrist. Nu s-a înțepat dar nici n-a zis nimic. Good enough. Cu un PR bun poate convinge suficienți oameni.

Unde mai pui că enteresul național și sĂnĂtATea PoPuLaȚiEi, de care știm că nu mai poate Regimul să doarmă de grija-i, ar impune, firește, amânarea alegerilor prezidențiale până la Sfântu’ Așteaptă.

Sigur, ar putea și să iasă îngrozitor de prost – cum anticipa Băzeus în ședința de CSAT din 2009 când a decis că nu-i pasă de A-Hapciu-1N1 și a mers înainte cu campania electorală. Dar, rețineți: Băzeus era politician. Ăștia nu-s calificați nici să-i mute șosetele murdare lu’ Băzeus. Altfel spus, nu e deloc un dat că ar asculta de un sfat bine întemeiat.

Știu, n-avem noi norocul ăsta, dar merge așa de gând în apropierea Blue Monday și pe fundal de smiorc al CNA că totuși cineva tratează jurnaliștii așa cum merită. Sau mă rog, măcar cu instinctul corect.

Apropo, la Digi nu pute a brânză, că Jijinho de Oijer e la ”partidul extremist” ceea ce cam strică feng shui-ul la PNL24.

Dar despre asta, la podcast. Măcar acum avem unde să-l găzduim fără să ne mai temem că vreun individ de gen incert cu părul roz și cu toate dozele la zi e ofensat.

Hapciu!

Uh-oh.

Mai țineți minte campania aia media pro-CG de care ne-a zis CSAT că e identică cu cea lansată de rusia înainte de-a escalada în Ucraina? Gîndul scrisese despre ea încă din 15 noiembrie și arăta că-i foarte probabil a PNL-ului. Dar nu i-a băgat nimeni în seamă.

Ei bine, aseară însă, pe site-urile lumii bune, apare o nouă investigație – cu alte surse decât cele ale Gîndul, dar și cu ANAF în ecuație – care zice fix același lucru: PNL este entitatea care a plătit pentru campania „rusească” de care povestește CSAT.

Și cu asta putem închide subiectul. Sigur, o zi-două shillii de partid se vor detona (am câțiva prin mențiunile de pe X) că stai să vezi, că nu-i așa, că e dezinformare, că o fi, că o păți, dar nu mai ține. Nici shill-ul oficial al PNL, Virgil Guran, nu e foarte vehement în a nega. Motivul e simplu: Pentru că chiar așa au stat lucrurile.

Asta explică și de ce nu a înaintat nimeni o notă de protest către rusia. Un astfel de document ar fi creat crize de râs în toată comunitatea diplomatică. Băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni a sperat că poate merge închis, cum s-ar zice între interlopii bine miluiți de Partidul Niciodată Liberal. A sperat că partenerii țării nu vor observa. Ghinion.

Și-acum ce?

Scriam acum 4 ani că acuzația de putinism s-a dus пиздой накрытся după ce matematica de bază a fost fără jenă etichetată drept ”putinism” pentru că nu ieșea cota de Hapciu19 la hectar. Culmea, acum 4 ani și 3 săptămâni dădeam chiar exemplele Diana Șoșoacă și Călin Georgescu (asta apropo și de ăia care acum tot insistă că n-a auzit nimeni de sonat).

După această catastrofă, însă, n-o să vă mai creadă nimeni nici dacă se plimbă un tanc cu Z prin fața Palatului Victoria. Adio și-un praz verde! E конец фильма acuzația.

Nu poți să strigi ”lupul” la nesfârșit. Iar cum ”rușii” și de data asta s-au dovedit cât se poate de români, dacă Doamne ferește chiar vor veni rușii, nu va mai crede nimeni. Și de vină, ca de obicei, este PNL – această organizație cancerigenă care este direct dușmanul României.

Ca reformă, eu propun ca redacția Gîndul, redacția Snoop, câte un om de la noi, de la Pătraru și PS News să înlocuiască CSAT. Nici măcar nu glumesc. Avem la Freedom Alternative Network minimum șase oameni care pot într-o după amiază să-ți compileze o investigație pe orice vrei tu la un nivel net superior compunerilor ălora de la CSAT. La fel și în organizația lui Pătraru, la fel și la Snoop, la fel și la PS News.

Poate că criza nu e una de competență, ci una de selecție.

O rugăminte

Dacă se lasă cu revoluții, vă rog să n-o terminați chiar imediat, ca să apuc și eu s-ajung la Bükreș. Eram prea tânăr în 1990 dar am avut privilegiul să asist de-aproape la căderea regimului Milošević, Gyurcsány, Voronin și Ianukovici. Chiar aș fi foarte trist să ratez căderea regimului Iohannis.

Amu nu zic, dacă se ivește ocazia, nu staț după mine. De-aia e o rugăminte.

Într-o notă ceva mai serioasă, băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni trebuie să plece azi. Dacă nu pleacă azi, mai în glumă, mai în serios, vreau să ieșim în stradă.

Vorba marelui poet Bogdan Păstacă: Nu mai e „Muie Dragnea” e „muie întreg Sistemul”.

Cu orice preț, PNL în mod special trebuie desființat. Reprezintă sine die o amenințare la siguranța națională, depășind în acest moment și USR-ul.

Minunat ar fi să putem începe acest proces pașnic. Cu alegeri libere, cu DIICOT, cu noi alianțe și legi în Parlament și în genere în interiorul incintei. Generalmente, e de preferat să râdem, să glumim dar să nu părăsim incinta.

Problema e că acum PNL-ul a părăsit incinta. Și dacă nu revine azi înapoi în incintă – începând cu plecarea băiatului ăluia ilegitim de la Cotroceni, nu mai e amuzant. Pentru țară, zic că nu e amuzant. Altfel, na, show-ul este de foarte bună calitate, n-avem ce comenta.

Ah, și vă rog eu frumos, nu mai fiți vite cornute și nu-i mai plângeți de milă omului Varanului. Gâdea merită toate muile, toate blestemele și toate lăturile pe care i le aruncă acum ciudații ăia de la SOS. De fapt, aș argumenta inclusiv în fața instanței dacă e nevoie, că Șoșo și cu TikTokerul ăla sunt excesiv de modești și de politicoși pe lângă ce merită cu adevărat Gâdea. Latrina 3 varsă borhot, venin și extremism de 20 de ani. Era și timpul ca cineva să apară și să-i răspundă pe măsură!

Cu cât îi plângeți de milă mai mult lui Gâdea, cu atât mai adunați voturi pentru spitalele de psihiatrie. Asta, desigur, dacă nu cumva chiar asta vreți, caz în care, mă scuzați că vă întrerup.

Atât. Ne vedem la Q&A la podcast!

Contrar intelectualilor de carton de pe Internetul de limbă română, extremismul nu are o definiție fixă, ci una aflată mereu în flux, în funcție de opinia publică.

Pe vremuri, liberalii pricepeau lucrul ăsta – ei înșiși fiind la un moment dat ”extremiști” până au câștigat dezbaterea.

În democrație, extremismul și ne-extremismul se negociază periodic la urne, dar și în societate. Însă în prea multe democrații din prezent mecanismul de negociere din societate a devenit disfuncțional.

Conversația publică din România, atât la tembelizor cât și în online este monopolizată aproape total de o perspectivă îngustă a unui pseudo-upper-middle-class foarte îngust (și numeric și la minte!) și concentrat geografic în detrimentul explicit al Țării ca întreg.

De aceea și vedem segmente din ce în ce mai largi din societate fiind dispuse să voteze cu candidați de tipul ”plăcuță suedeză tuturor” – iar acest lucru nu se va schimba. Dimpotrivă! Situația se va acutiza. De unde știu? Păi pentru că cei ce monopolizează discuția nici măcar nu vor să ia în considerare ideea că s-ar putea să fie parte din problemă.

Cum arată în practică

Zilele astea, pe un grup de WhatsApp, au apărut noile punctaje.

Contrar bullshitărelii din public, toate grupurile de interes politic își coordonează agitatori și, da, boți care să le răspândească punctajele.

Existența acestora nu e în sine o problemă (sunt absolut normale în orice democrație și în orice body politic generalmente vorbind). Însă punctajele în sine oferă indicii despre mentalitatea celor care le scriu.

Zilele acestea, punctajul în bula monopolizatoare este nu doar unul toxic și fals, dar și un bun indicator al faptului că fenomenul din spate este unul real.

Pe fapte, lucrurile sunt clare: Sunt 5,13 milioane de angajați de toți în România. Din care cel puțin 2,5 milioane lucrează în IMM-uri (99% dintre ele românești) și cel puțin 1,3 milioane lucrează la Stat. Nu ne mai complicăm cu deconcentratele (numărate la ”întreprinderi mari” de multe ori deși-s de fapt tot bugetari) sau alte nuanțe. E suficientă doar această poză de sus ca să putem afirma că e o nebunie să afirmi că sunt două, sau, mai rău, 5 milioane de angajați la multinaționale în România și, apoi, și mai ticălos, să conchizi de-aici că restul Țării trebuie să se închine la opiniile extremiste ale acestei bule pentru că, dragă Doamne, ei plătesc impozitele. E evident fals și e evident că realitatea e semnificativ mai complicată și complexă de-atât.

Însă acest punctaj, repetat peste tot în social media zilele astea, nu a apărut la întâmplare. Ci este rezultatul a 15-20 de ani de propagandă deșănțată de genul ăsta și lobby-ului deșănțat și unilateral de genul ăsta.

20 de ani în care ți se spune că ești special, și mai ești și tratat special nu doar în cultură, dar și în Codul Fiscal… nu-i de mirare că mulți au și ajuns să-și creadă propria propagandă. Mai ales că IT-iștii nu sunt chiar cei mai deștepți oameni din univers, ca normă statistică.

Desigur, astăzi nu mai ține minte (prea) multă lume, dar în 2002 IT-iștii români (și corporatiștii în genere) erau principalii fani ai conspirațiilor cu David Icke, apoi ulterior cu Zeitgeist pentru ca mai apoi să îmbrățișeze wokăismele și științismul, în linie cu Partidul Democrat din SUA. Trebuie să muncești serios să găsești un corporatist român căruia să nu-i fi plăcut Obama, de exemplu. Și mai greu e să găsești un corporatist român pro-Trump (asta deși șefii firmelor-mamă pentru care ei lucrează nu doar c-au votat masiv cu Trump, dar au și finanțat campania republicană – dar nu le spuneți asta că nu vă vor crede oricum).

Reacție justificată

Argumentul acestei minorități tupeiste și supra-reprezentate în conversația publică este unul foarte mercantilist (și fundamentalmente anti-democratic): noi producem PIB deci noi trebuie să contăm.

Eh, populimea nu știe să răspundă intelectual(izat) la asta, dar știe în mod intuitiv că argumentul e o prostie.

Răspunsul intelectual sună cam așa: Păi dacă IT-iștii trebuie să fie speciali pentru că-s 7-8% din PIB, atunci chelnerii, ospătarii, operatorii hotelieri și alții din domeniul larg cunoscut drept HoReCa trebuie să fie de trei ori mai speciali căci aportul lor în PIB este de peste 20%. Nu știați asta, este? Haideți, fiți sinceri!

Când pui problema așa, corporatiștii brusc se supără. Unii dintre ei, mai ales când nu e în public, chiar se ofuscă și o dau pe față: ”Haide dom’le, compari chelnerii cu IT-iștii?”

Această atitudine trădează ceea ce leftiștii (prietenii lor până recent) ar numi clasism. Corporatiștii români sunt într-o mare măsură convinși în mod sincer că ei, ca clasă, sunt ipso facto mai importanți pentru țară și superiori ca oameni celor care lucrează în HoReCa sau construcții (deși aceste două domenii contribuie mai mult la PIB decât IT-ul și domeniile asociate).

HoReCarii și constructorii n-au timp să le răspundă – că-s ocupați să muncească pe bune. Dar știu intuitiv sau chiar instinctiv că civilizațiile mereu au avut nevoie de hanuri și cârciumi plus oameni care să le construiască. Însă civlizația a funcționat foarte bine și când perspectiva dronelor din corporații era absentă total din conversația publică – în linie cu contribuția lor economică reală și cu numărul lor real raportat la populația votantă.

HoReCarii și constructorii nu stau să citească rapoarte de la INS, dar intuitiv își dau seama că, la sfârșitul zilei, ei sunt touși mai mulți decât bășinoșii de la televizor și de pe Internet care-și formează opiniile din PIB și Bursă.

Uitați-vă la poza asta.

Sonatul ăla de Georgescu (sau oricine îi va lua locul) trebuie doar să ia poza asta și să scrie versiunea românească a acestui clip electoral. Nimeni în afara bulei corporatiste nu-i cunoaște și nu-i place pe oamenii din jurul Elenei Lasconi.

Și nu pentru că românii ar avea ceva cu oamenii de afaceri. Există bogați români care au priză la public. Însă nu ăștia din poză. Unde mai pui că poza arată a înmormântare mai degrabă decât a susținere entuziastă – și asta pentru că chiar așa stăteau lucrurile.

Or… voi nu vreți să pricepeți o chestie: 20 de ani de injurii, insulte și, da, dezumanizări în discursul public din partea clasei corporatiste înspre Majoritate chiar au avut un efect. Efectul fiind ăsta: Majoritatea caută să voteze pe ăla/aia care vă enervează cel mai tare. De preferință un candidat care vă face să vă fie frică. Cu cât vă câcați pe voi de frică mai tare, cu-atât le place mai mult acel candidat.

Toate plăcuțele alea suedeze au un cost. Aruncatul cu bancnote de-un leu în oameni pentru că nu votează ca tine, are un cost. Un cost politic.

Toate aceste aroganțe, comise în cvasitotalitatea lor de această minoritate tupeistă, au un cost. Și nu doar un cost politic. Ci și unul social.

Bucurați-vă că românii sunt de treabă și dau numai cu ștampila. Să ziceți mersi că n-au aflat încă românii de cheltuitul banului în scop politic. Dar, fiți pe pace, că vor afla până la urmă.

Să nu vă mire dacă peste 2-3-4 ani acel afiș standard pe care scrie ”În această unitate ne rezervăm dreptul de-a ne selecta clientela” începe să se și aplice explicit politic.

Ăla care te duce pe tine cu Uberul, ăla care-ți servește cocktail-ul de mango, ăla care-ți pune coletul la Ship&Go, aia care-ți face coafura șpețki cu care mergi în club, patronul și angajații clubului în care mergi, cei care-ți răspund când suni la call center că nu-ți merge aplicația… toți ăia sunt din bula ailaltă. Aia mult mai mare cu accente de Majoritate. Și ăia încep ușor ușor să considere că tu ești dușmanul.

Probabil (sigur) n-au dreptate. Sau măcar nu în totalitate. Dar dacă răspunsul tău e să-i faci analfabeți și să-i dezumanizezi, nu faci decât să-i convingi că au dreptate. Dacă nu l-ai citit pe Ellul încă, poate ar fi cazul s-o faci. Dacă tot te dai așa intelectual și le știi tu mai bine.

Există și ieșire din asta

Vestea bună e că toată nebunia asta nu e nici inevitabilă și nici ireversibilă.

Însă sunt pesimist că ieșirea va fi una pozitivă și rapidă. Și sunt pesimist deoarece corporatiștii, ca tagmă, nici măcar nu vor să întrețină ca exercițiu intelectual ideea că poate, dar doar poate, ei se înșeală măcar parțial. Și că poate, dar doar poate, cine nu-i de acord cu ei nu-i obligatoriu să fie dement, analfabet, bolnav psihic sau creștinopat sau alte insulte la modă în bula aia.

Altfel, nici nu trebuie făcute prea multe lucruri (și absolut nimic radical) pentru a coborî temperatura în societate. E de fapt chiar simplu:

• Aruncați LGBT-iștii sub autobuz (legislativ rămâne legea fix ca acum, Legea 61/1991 se aplică mai serios la ”parade” și presa mută subiectul unde merită: adică la ”și altele” sau la ”curiozități” la pagina 38 – nu pe prima pagină!)
• Puneți un premier care să dea cu pumnul în masă vizibil la UE. De preferință să se și exprime cu ”fă, știi ceva?” înspre Ursula von der Leyen. E ridicol să continuați să negați că relația României cu UE e disfuncțională și în mod frecvent în dezavantajul cetățenilor români. Hai să zicem că parțial asta s-a mai întâmplat în ultimul an. Dar e nevoie de mult mai mult și semnificativ mai vizibil
• O lege FARA. E ridicol să continuăm să pretindem că nu există ingerențe străine în conversația noastră publică. Și, da, o lege FARA cinstită se va aplica și celor de pe statul de plată al BND, nu doar celor aflați pe statul de plată al GRU, FSB sau Partidul Comunist Chinez.
• Mai țineți și cu ai noștri. Sigur, legile sunt ”egale” și ”neutre” – dar practica nu-i așa. Și e ridicol să tot continuăm să ne facem că nu vedem. Magazinul mic sătesc este sufocat de birocrație și controale însă, ca prin miracol, aceleași controale nu calcă și la franciza ”La doi pași” (deținută într-un final de nemți) și nici la PROFI-ul din sat. Oamenii văd lucrurile astea. Și niciun grafic și niciun articol pompos și intelectual în Contributors n-o să-i convingă că se înșeală.
• Mai schimbați fețele. Valabil nu doar în politică, ci și în presă. Plecarea lui Vlad Petreanu de la Europa FM este un lucru foarte bun. Dar ar mai trebui astfel de plecări. Vă mirați că lumea nu mai are încredere în presă? Da, o fi de vină și TikTok-ul, și enshitificarea algoritmică – dar de vină sunt și fețele. E o vorbă: când nu mai merge bordelul, e timpul să schimbi curvele. Cine să-l mai creadă pe Striblea după ce s-a câcat în capul publicului atâția ani? Și care tot ce mai are de oferit este propagandă eurofanatică deșănțată și de foarte proastă calitate? Nu mai zic de CTP. Sau pe Prelipceanu care-și dorește ca familia ta să fie destrămată intenționat de către Stat dacă îndrăznești să nu fii de acord cu politica de partid. Refuz să cred că nu există în România și oameni care nu sunt sonați extremiști care ar putea să apară pe sticlă fără să enerveze 60%+ din populație!

Atât. Faceți-le pe astea și o să vedeți cum coboară temperatura în societate.

Se va întâmpla asta? Da. Doar că nu mâine (cum ar trebui!) ci peste alți câțiva ani când temperatura va urca la cote insuportabile și singura opțiune rămasă va fi fix asta: constatarea faptului că opiniile acestei bule marginale nu mai captează imaginația publicului și sunt de fapt chiar ele extremiste.

Dar până atunci, vom continua să admirăm clovnerie din ce în ce mai periculoasă dar și amuzantă simultan. Căci de-aia e Caragiale actual și astăzi. Apropo, scrierile lui Caragiale de acum mai bine de 130 de ani despre presa liberă nu necesită decât mici retușuri pentru a fi un text scris în decembrie 2024.

La sfârșitul zilei, corporatiștii de azi sunt niște bonjuriști mai proști, mai egoiști și finalmente mai rău-intenționați.

Bonjuriștii din secolul al XIX-lea, de bine de rău, întâi au construit o țară înainte să-și facă o camarilă cu care griftuiau Banca Națională. Bonjuriștii de astăzi au pretenția să fie venerați și tratați special în Lege pentru că știu un framework și au link-uri către Stack Overflow. Bonjuriștii de astăzi, murdari la gură de engleză, au tupeul, nesimțirea chiar, de-a insulta milioane de concetățeni pentru că nu vor să adopte politici și idei care n-au trecut testul referendumului în principiu nicăieri. De bine de rău, bonjuriștii din secolul al XIX-lea măcar au câștigat dezbaterea. Ăștia de azi vor prestigiu pentru simplul fapt că respiră.

Ei bine,… nu se mai poate așa.