Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Pas cu pas se prinde toată lumea că povestea cu rușii chiar nu ține. Oricât de mult și-ar dori băieții și fetele din Regim, partitura pur și simplu nu ține. Și nu (mai) merge să-i faci pe toți care nu (te) cred în toate felurile, decât dacă vrei să ne convingi că și din ce în ce mai mulți parteneri occidentali sunt tot sonați.
Tot pas cu pas se alege praful de PNL, așa cum de altfel este firesc, adâncind problema cu care se confruntă actuala clasă conducătoare: aceea că nu au candidat și că nu-i mai crede nimeni, nici măcar propriii susținători de acum 6 luni care depun cerere să fie excluși.
Pe fundal sunt ultimele zbateri ale unui mod de-a face lucrurile prăfuit și depășit de vremuri. CNA se smiorcăie la Miliție că nu mai respectă populimea Divizia Presă în timp ce Divizia Presă caută să amplifice orice pârț din interiorul partidelor doar-doar de-și schimbă cineva votul.
În segmentul geopolitic avem predominant vești bune. N-a mai fost atâta liniște în Orientul Mijlociu de mai bine de 50 de ani, la Tiraspol e liniște și frig (sau, dacă vreți, pas cu pas Transnistria merge spre încetarea existenței), chiar de la NATO se anunță că dileala ESG reprezintă o amenințare și trebuie numaidecât aplatizată, iar panic porn-ul despre ce-o să facă Robert Fico nu numai că nu s-a materializat (așa cum am prezis aici) dar lucrurile au mers chiar în direcția opusă – predând pentru observatori încă o lecție despre cât de dăunător e să iei declarațiile politice în serios.
În știri externe discutăm predominant despre reacția complet neavenită a eurofanaticilor la faptul că Elonie Muscă îndrăznește să posteze la el pe site. Și un pic despre Pfizergate care, oricât de mult ar vrea Ursual, e un scandal care refuză să moară.
Un episod lung (5h30m) cât să țină pentru pauza ce vine.
Episodul complet pe portalul membrilor. Vezi aici procedura pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Acesta este ultimul episod disponibil pe pagina dedicată. Pagina va fi dezactivată definitiv în cel târziu la 31 ianuarie.
Și iată-ne în noul an. În fiecare an de sărbători facem experimente tehnice. Anul acesta am făcut mai mult de-atât și am refăcut cu totul sistemul de comunicare cu cei mai dedicați susținători. Vă mulțumim pentru răbdare și pentru susținere.
Avantajul de-a nu face emisiuni în format BREAKING NEWS e că uneori cele mai emoționale știri se fâsâie și nu-ți mai pierd(em) timpul. Sau, dacă nu se fâsâie, măcar se clarifică. Dezavantajul e mesageria plină.
În segmentul național bârfim așa-numita ”ordonanță trenuleț” (și alegerea dubioasă a presei de-a folosi termen de lobbyist în public), taxa pe stâlp, intenția de-a modifica legea pensionării în MAI, campaniile electorale ale lui Antonescu și CG, ce mai zic sondajele, știrile care au trecut neobservate, dar și necesitatea unei Zi a Recunoștinței în România.
În segmentul geopolitic mângâiem calorifelul în timp ce discutăm despre Transnistria, povara fiscală crescândă în R. Moldova, deteriorarea relațiilor dintre Azerbaijan și rusia, precum și fereastra istorică de oportunitate pentru a încheia conflictul cu PKK după modelele IRA sau ETA.
Tot în segmentul geopolitic ne uităm și la un grift spectaculos pe care l-a suferit rusia via jocul de-a Bitcoin.
În știri externe avem predominant știri pozitive: presa germană își pierde cumpătul pentru că Elonie Muscă a scris un articol de ziar, politicile DEI sunt abrogate sau reformate pe bandă rulantă în firmele care le-au susținut cel mai mult iar alianța ”NetZero” (trâmbițată mult de tot în urmă cu doar 3 ani) se duce în cap pe repede înainte.
Tot în știri externe abordăm diferența economică în creștere între Europa socialistă și SUA, criza politică din Austria precum și protestele din Serbia.
A venit din nou acel moment al anului – în care stăm ore în șir să răspundem la cât mai multe întrebări până ni se face rău fizic.
Am apreciat nivelul diferit (și pe alocuri crescut) al întrebărilor față de anii precedenți. Pe de o parte, acest lucru ne spune că intrăm în 2025 cu o audiență mai matură. Pe de altă parte, însă, privind cum presa simte nevoia să ne reamintească cine e Căcărău (articol publicat după ce am terminat filmarea), ne dăm seama că națiunea intră în 2025 cu un public semnificativ mai puțin atent și mai puțin informat.
Acest exercițiu, de-a lua întrebări și de-a răspunde 7 ore (!!) la ele nu este doar unul de conectare cu audiența (în sine un lucru important), dar și unul de-a obține o poză de moment a bulei sau bulelor în care înotăm. Lecțiile vor fi trase în săptămânile următoare.
Cu astea spuse, există motive de optimism moderat pentru 2025, mai ales în condițiile în care în spațiul de limbă română în continuare lista cu dătători cu părerea care nu sunt în slujba unui partid politic rămâne una foarte scurtă. Cumva de înțeles întrucât independența pe bune chiar e grea.
De aceea, vă mulțumim tuturor pentru susținere și sperăm să ne fiți alături și în 2025. Să aveți un Crăciun binecuvântat și… vedem curând!
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 350 sau în Donors’ Circle
Spre finalul anului meta-discuția este despre sănătatea vieții politice per ansamblu. Dacă săptămâna trecută era nasol să pui întrebări, acum brusc e acceptabil. Chiar remarcabil cât de repede s-a ”dus” povestea inițială. Și mai remarcabil e că abia acum e mainstream de discutat efectul politic al proiectului pandemic – după 3 ani de negaționism și insistență tâmpă că e perfect okay să fii Orban/PNL în public și nu costă nimic.
Între timp, șeful BNS vine cu un nou deviaționism despre bugetari, ÎCCJ ne-a scăpat de Clotilde Armand în Parlament, noi consecințe personale apar pentru soldățeii proiectului pandemic iar spre finalul segmentului intern discutăm și subiectul Schengen cu seriozitatea pe care o merită.
În segmentul geopolitic abordăm schimbarea de discurs de la Kyiv, masterclass-ul în diplomație predat de Erdoğan săptămâna trecută dar și subiectul foarte serios al energiei norvegiene – un subiect evitat cu obstinație de majoritatea presei europene întrucât nu se potrivește cu niciun șablon de gândire la modă deocamdată.
În segmentul extern constatăm că subiectele ”de extremă dreapta” de acum 7-8 ani sunt astăzi centrism de bun simț, explicăm nițel mai mult Siria cu contextul evitat de presa europeană, precum și noile reglementări privind asocierea religioasă în Kârgâzstan (cu mențiunea că o parte din presa românească în sfârșit a aflat că există Asia Centrală).
Cam asta a fost pe anul ăsta. Săptămâna viitoare răspundem întrebărilor voastre.
A venit din nou acel moment al anului. Trimiteți întrebările voastre folosind una din cele trei metode:
Pe e-mail:
Prin sistemul intern. Biletul nr. 348 din sistemul intern. Nu uitați să vă logați în prealabil. Datele de logare le găsiți în descrierea grupurilor relevante.
În secțiunea de comentarii a acestui videoclip:
NU vor fi luate în considerare:
Mesajele pe Telegram (private sau în grupuri)
Comentariile lăsate la orice alt videoclip în afară de cel de mai sus
Comentariile lăsate pe orice altă platformă (Odysee, Bitchute, X, TikTok, etc.)
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 341 sau în Donors’ Circle
Cu 7 partide în Parlament, devine complicat să le insultăm pe toate în același episod și să mai rămână timp și pentru alte știri. Cu-atât mai mult cu cât atenția e ocupată și cu thriller-ul jucat prost al anulării prezidențialelor.
Nu o să pretindem că știm toate răspunsurile dar, ca de fiecare dată când cineva (actor statal sau nu) dă drumul la panică aiurea, menținem linia de-a continua să punem întrebări. În contextul prezidențialelor, am colecționat poziția (aproape a) tuturor și apoi ne-am apucat să punem întrebări. Că aparent asta nu e voie să faci: să pui întrebări și să citezi jurisprudență. E drept, e ceva mai ușor când nu ești fan al vreunuia dintre culte.
Însă s-au mai întâmplat și altele. PNL a dobândit o listă selectă de șomeri, sindicatul bugetarilor e supărat că vin tăierile de posturi (acea parte a regimului chiar nu a învățat nimic), încă o isterică din vremea proiectului pandemic pleacă acasă, iar foștii fani ai sonatei descoperă că totuși criticii nu erau putiniști și că duduia chiar e varză.
În segmentul geopolitic notăm declarația tăioasă a noului secretar al NATO care acum are poziția opusă față de cea pe care o avea ca premier când Donald Trump era președinte, negocierile privind aderarea Ucrainei la NATO, cum mai merge ”prietenia” sino-chineză, câte ceva despre Georgia și câte ceva mai degrabă la cald despre Siria. Din păcate nu am apucat să pescuim bancurile noi.
Tot în segmentul geopolitic dedicăm ceva mai mult timp decesului lent dar sigur al agendei verzi – foarte vizibil la summit-ul COP29.
În știri externe discutăm pe scurt despre crizele politice din Franța, Germania și Corea de Sud, scandalul de spionaj din Ungaria, creșterea cererilor de reglementare sau interzicere a TikTok, dar și creșterea ponderii ideii de ”muie Regimul” în mai multe țări, inclusiv SUA – evidențiată și prin discursul radical diferit față de alți ani de după un asasinat în plină stradă.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 332 sau în Donors’ Circle
E vârful de sezon electoral. Când filmam episodul se vota în Moldova. Până îl vede toată lumea, deja se votează în SUA. Tare nefericit a picat data filmării.
În România, însă, nu e nimeni interesat de alegeri. Statistic aproape nimeni, dacă e să judecăm după audiențele ”mainstream” ale ”dezbaterilor” organizate de presa ”mare”.
Pe de altă parte, există cealaltă lume – a podcasturilor. Și la noi, și în SUA, și în Moldova și cam peste tot. Podcasturile (luate per ansamblu) anul acesta au bătut lejer presa ”mare” nu doar în audiențe, dar și în calitate, profunzime și acuratețe a analizelor politice. Ca să nu mai menționăm reprezentare. Candidatul aflat pe locul 2 în sondajele pentru prezidențiale încă nu a fost primit la ”dezbaterile mainstream” – dar bate record de audiență la un podcast care-l detestă. Între timp, candidatul Regimului, Ciolacu, fuge mai ceva ca Dracu’ de tămâie de podcasturi. Cumva firesc, acolo nu mai merge cu servitele ca la tembelizor.
Mai în glumă, mai în serios, 2024 e anul în care alegerile în multe locuri (și deloc exclus ca și România să fie printre ele) sunt decise de apariții (sau lipsa aparițiilor) la podcasturi și nu de un editorial tăios într-un ziar sforăitor sau o emisiune (cel puțin parțial) regizată la Antena 3 și lăudată de așa-zisa concurență care chipurile e-n dezacord cu Antena 3.
Aceasta e tema principală a episodului. Mai în amănunt, intrăm puțin în apatia electoratului de la noi, lipsa totală de inspirație în cam toți candidații și faptul că cel puțin doi candidați au consultanți străini de foarte proastă calitate care-i trimit pe sticlă cu punctaj din altă țară și dintr-un alt context și apoi sunt surprinși că nu-i crede nimeni.
În segmentul geopolitic, pe lângă alegerile din Moldova, intrăm în detalii despre Georgia – în așa fel încât să scoatem din sărite și rușii și ”pro europenii” – întrucât, la sfârșitul zilei, în Georgia rezultatul este unul al incompetenței promovate și plătite de Occident.
Tot în segmentul geopolitic intrăm mai adânc în dramoleta dintre Venezuela și Brazilia – o dramoletă care strică feng shui-ul și la Moscova și mai expune încă o dată ce glumă bună e toată povestea cu BRICS. Bonus: imagini exclusive de la un protest venezuelean și detalii pe care chiar n-are cum să vi le dea presa ”mare” că ăia nu merg până acolo.
Și, în fine, în segmentul extern discutăm despre cum, brusc, cei mai ”progresiști” într-ale verzismelor și cashless-ului admit pe față că noi ăștia ludiții, reacționarii și ”needucații” de fapt am avut dreptate tot timpul. Și nu doar atât – dar prin Scandinavia începi să iei amendă dacă nu-ți place cash-ul.
Un episod dens, cât să țină pentru pauza ce urmează.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 328 sau în Donors’ Circle
În urmă cu exact 8 ani publicam primul episod din podcast. În acea vreme luam înjurături pentur idei și politici care astăzi sunt centrism de bun simț discutate la Consiliul European chiar joia ce-a trecut. În 2016 era extremism.
Și în urmă cu 8 ani BRICS era o glumă, glumă a rămas și astăzi. Acum 8 ani era controversat să afirmăm că PNL nu e un partid de dreapta. Astăzi e de la sine înțeles că așa stau lucrurile.
Unele lucruri s-au schimbat, dar majoritatea sunt cam la fel ca atunci când am început podcastul, doar că acum le văd mai mulți oameni. Ceea ce e bine.
Un episod filmat în condiții grele și cu mai puține subiecte decât de obicei, însă apreciem că n-a luat nimic semnificativ foc în perioada de absență.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 315 sau în Donors’ Circle
Suntem în faza pe negocieri a campaniei electorale. Cine se aliază cu cine? Cine pică pe lista cui? Și pe ce loc? Aceste întrebări își găsesc răspunsul săptămânile acestea pe holurile Parlamentului, prin crâșme, pe Zoom/Skype și prin ce alte beciuri se mai întâlnesc politicienii.
Astfel că, majoritatea segmentului intern e fix despre aceste discuții. Pe care, bineînțeles, le judecăm și râdem de ele. Nu de alta dar deocamdată sezonul electoral nu livrează nimic interesant exceptând umorul involuntar.
În segmentul geopolitic discutăm despre ONG-urile care prin coincidență au mereu ceva de comentat la proiecte pe linie de siguranță națională, cea mai nouă declarație a Sultanului, o informație interesantă din trecutul lui Xi Jinping și prima misiune FMI în rusia de la escaladarea războiului.
Ceva mai mult timp îl vom petrece asupra scandalului Tenet Media care arată alte lucruri decât spune CNN (sau traducerile incomplete/eronate din presa din România).
Ah, și nu mai avem voie să zicem Transnistria la Tiraspol 😂
În știri externe intrăm puțintel în campania din Moldova și apoi aprofundăm evoluția politică din Franța și Nemția. În Franța obiectivul principal al lui Macron tocmai a picat iar în Nemția clasa politică riscă să comită o greșeală care va costa mai târziu.
Spre final abordăm conflictele dintre rețeaua X și birocrații autoritari leftiști din toată lumea – cu studiu de caz pe Brazilia și Australia. Concluzia e una mult mai fericită decât părea în urmă cu 2-3 ani. Tot pe final notăm și încă o predicție corectă făcută aici: grifturile pe digitalizare și tehnooptimismele chiar eșuează pe bandă rulantă și nu sunt dorite de aproximativ nimeni atunci când alegerea e liberă.
Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 312 sau în Donors’ Circle
Guvernul a adoptat hotărârea privind calendarul alegerilor, potrivit căreia campania electorală începe la 1 noiembrie. Însă premierul a admis deja că acel termen nu contează ceea ce, în opinia noastră, e un pas înainte. Să tot pretindem că nu e campanie până la 1 noiembrie ar fi obositor.
Prin urmare, fluxul de știri interne este deja dominat de declarații politice – unele interesante, majoritatea plictisitoare și unele cringe de-a dreptul. Ce putem face e să le evităm pe cele plictisitoare. Astfel că ne uităm la campania PSD, USR și AUR întrucât acestea au primit cea mai mare atenție în ultimele două săptămâni.
În alte știri, lobby-ul medical continuă să fie în panică după ce încă un lot de șpăgari eroi au fost săltați de Parchet iar încrederea populației în medici continuă să scadă pe bună dreptate.
În segmentul geopolitic discutăm puțin despre arestarea lui Pavel Durov, accentuarea clovneriei în BRICS dar și degradarea din ce în ce mai accentuată a relațiilor dintre Armenia și restul (încă) partenerilor din CSTO.
Tot în segmentul geopolitic abordăm și mentalitatea care, istoric, a deprimat sau prevenit unele succese potențiale ale României.
În fine, în știri externe abordăm criza politică de la Sofia ce durează deja de patru ani, noile politici ale guvernului laburist, moartea și de facto a green deal, dilema germană și două știri din SUA care contează mai mult decât li s-a dat credit: O nouă vacă sfântă a „sănătății publice” americane tocmai a căzut iar Mark Zuckerberg tocmai a admis în document oficial admisibil în instanță că „extrema dreaptă” avea de fapt dreptate în totalitate în chestiunea cenzurii.