Nu vi se pare că-i cam liniște? Și nu mă refer la Cântarea Pandemiei (adică la ”presă”) ci așa… pe străzi, prin instituții… pă peste tot așa. Nu-i cam liniște?

Fără să am pretenția că știu integral de ce-i așa de liniște, vă prezint spre cugetare câteva fapte. Primul: Sistemul (cu S mare) a cam tras deja tot.

Au activat tot ce se putea activa. De la cei mai josnici shilli până la cei mai bine acoperiți – toți s-au detonat în ultima săptămână. Bă da’ toți. A venit chiar și fomfleul care altădată mergea – recte fomfleul cu BOR de la publicația foarte civilă ”Recorder” (de-ai cărui bani nu e voie să întrebăm, să ne-nțelegem).

Până și etern imparțialul și civilul Tapalgă se simte sfidat că nu-l bagă nimeni în seamă deși el cere insistent pușcărie epidemiologică pentru toată lumea și jignește în stil vadimist pe cei care au altă opinie decât el și Sistemul. Mă rog, decât el și ce crede el că ar (mai) crede Sistemul. Altădată (acum 10 luni de exemplu) Sistemul ar fi luat în calcul ce zic acești civili dar acum… subit… i se rupe.

Și Sistemului i se rupe de ce părere au acești fanfaroni nu pentru că și-a descoperit brusc valențele libertariene sau a aflat că pușcăria epidemiologică e o idioțenie sinistră (nu întâmplător doar impostori escroci plătiți de USR – precum ”sinergistul” Octavian Jurma – o cred și o promovează nonironic). Motivul pentru care brusc Sistemului i se rupe e pentru că a cam rămas fără opțiuni. Și, pentru prima dată în mulți ani, e și un pic câcat la cur. De ce?

Păi… vedeți voi – scopul Sistemului e să se perpetueze. Or… nu te poți perpetua dacă îți este spatele mângâiat cu ciomege și biroul suferă de combustie în urma unei întâlniri cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit – trimise acolo de oricare din cei 88% dintre români care cred că țara merge într-o direcție greșită.

Sistemul trebuie să cumpere liniște cu capul cuiva

Doamna colonel sugerează propune explicit astăzi ca Sistemul să dea poporului capul lui Iohannis. Nu zic că n-are dreptate sau că zice rău. La urma urmei, capul lui Iohannis ar mulțumi pe suficient de mulți.

Ar mulțumi și o pare din adepții pușcăriei epidemiologice precum și pe o parte din cei 80% care resping fascismul sanitar.

Dar, și mai important – n-ar afecta Sistemul. Ba chiar, din unele privințe, elicopterarea (din păcate doar metaforică) a lui Klaus Iohannis ar fi avantajoasă și pentru Sistem. În Nemția se schimbă puterea (deci Robotul nu mai e chiar așa de util), PNL-ul s-ar putea (re)uni prin debarcarea în subsidiar și a lui Cazzo și al #echipeicâștigătoare și, poate cel mai important, ar canaliza sau măcar diviza furia.

Odată pornită mașinăria suspendării Dulapului, în capul lui (sau în cantul de la ușa de sus, mă rog) se vor sparge toate: facturile, spitalele arse, frigul din case, abuzurile milițienești sub scuză pandemică, ba chiar și teme fringe precum reforma justiției și alte fomfleuri de care-i pasă societății în civil și mai nimănui altcuiva dar care-s băgate frecvent în față pentru ăia cu spirale și mindfulness.

Una peste alta, capul Dulapului e o opțiune foarte bună pentru Sistem. De-aia e și din ce în ce mai probabil chiar să se și întâmple.

Panica

Problema e că până să se-ntâmple ceva de genul ăsta, acum, fix acum, ne aflăm în zona de interludiu (i-aș zice chiar interregnum dar lăsăm nuanța asta pe altădată).

Fix acum, Sistemul e vulnerabil.

De asta, pentru prima oară de când e Cazzo premier, prostiile spuse de el în public au venit cu backlash chiar de la Sistem. Și-apoi s-a-ntâmplat ceea ce nu se așteptau mulți: Sistemul a dat cu jet direct apostolilor pușcăriei epidemiologice. Curat, frumos, cu semnătură și ștampilă. De ce? Nu-mi spuneți că din motive economice. Sau fomfleul oficial că „pereclita activitatea instituțiilor Statului”. Haida dè! Anul trecut era în carantină localitatea în care locuia premierul (Orbán Ludovic, dacă vi-l mai amintiți) și iaca n-a mai fost o problemă.

Motivul real e unul cât se poate de simplu: 88% dintre români nu sunt de acord. Statistic, cel puțin 3 milioane de adulți care nu-s de acord (și stau în București și Sectorul Agricol Ilfov) s-ar trezi în pușcărie epidemiologică. Vrei să superi 3 milioane de oameni deodată care locuiesc fix lângă tine? Nu, normal că nu vrei!

Partidele politice, Guvernul și Președinția sunt cele mai detestate instituții din România. Lucru confirmat de absolut toate sondajele (și civile, și mai puțin civile, și publice și mai puțin publice).

Mai pe românește: Nu vă mai crede nici Dracu’. Și pe bună dreptate. Nu există absolut niciun motiv rațional (altul decât că ești tu însuți al Sistemului) să ai încredere în ce spune Iohannis, Cîțu, Cioloș, Barna, Ciolacu, Grindeanu sau, ferească Dumnezeu, Vlad Voiculescu.

Fix acum (și în următoarele 30-40 de zile) orice scânteie se lasă cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit. Și asta o știu și „ai lor” – indiferent de gașca de care aparțin.

Astfel că, fix acum, Sistemul caută să meargă pe burtă. Ca măcar dacă iese urât, el, Sistemul, să nu se vadă în poză. Căci așa are maximum de șanse nu doar să supraviețuiască, dar și să se perpetueze.

Și-aici intervii tu. Da, tu cel care citește

Pe 20 octombrie se judecă la CCR încă o contestație pe așa-zisa „stare de alertă” în baza căreia se perpetuează de 17 luni un regim dictatorial, imoral, inutil, iliberal și ilegal. Fă-ți timp cu 10 prieteni. Sau 1000. Și faceți o vizită miercuri dimineață (la 10:00) la Curtea Constituțională. Adu și un steag al României cu tine. Și o boxă, dacă ai. Crosa de golf nu-i încă necesară (dar s-o ai lustruită prin casă, totuși). Dar cel mai bine adu mai mulți prieteni.

Pe 4 noiembrie (în caz că pe 20 octombrie iese fâs) se judecă recursul la ÎCCJ la decizia Curții de Apel Cluj care a anulat ultimele 3 HG-uri ”de alertă” ale Regimului imoral, ilegitim și iliberal de la București. Aici neapărat ia-ți prietenii și mergi și salută juzii. Este esențial (indiferent cum va decide ÎCCJ) ca juzilor să li se reamintească (să sperăm că nu pentru ultima oară) că există Popor.

Dacă juzii decid greșit (adică admit recursul)… nu vreau să intru acum în detalii. Dar să zicem că din acel moment ÎCCJ trece în tabăra Regimului și anulează for all intends and purposes domnia legii în țara asta. Abrogarea domniei legii înseamnă, cel puțin din punctul meu de vedere, abrogarea așa-numitului ”contract social”. Nu văd absolut niciun motiv rațional pentru care cineva ar mai respecta vreo lege (mai ales pe subiectul pandemic) după 4 noiembrie în cazul în care ÎCCJ decide greșit. Dar să nu anticipăm…

Indiferent de cum decide ÎCCJ pe 4 noiembrie, pe 20 și 21 noiembrie neapărat fă-ți timp de ieșit în stradă. Indiferent de ce se mai întâmplă prin instanțe (și, repet, eu sper să iasă bine în instanțe – căci sunt un mare fan al domniei legii; aia pe bune nu basmele extremiste de la un anumit partid bruxellian) – dar indiferent de asta, trebuie să dăm jos Regimul.

Ține de noi toți – da, inclusiv de tine, cel care citește rândurile astea – dacă la finalul lui 2021 și începutul lui 2022 Sistemul doar se va perpetua discret dându-ți capul lui Moțoc să-l molfăi crezând că ai câștigat ceva, sau dacă la finalul acestor vremuri tulburi Sistemul chiar va resimți un binemeritat șut în dinți (metaforic, desigur).

Mai pe românește: Suspendarea (și demiterea subsecventă a) lui Klaus Iohannis, deși fără dubiu dezirabilă, nu e suficientă. Și nu trebuie să fiți mulțumiți cu puțin!

Sistemul când simte miros de sânge cere tot. Ei bine, acum se simte miros de sânge invers. De aceea, trebuie să cerem tot. Sau aproape tot. Ca să obținem ceva mai mult decât un reshuffle.

Mai pe românește, cu puncte:

• Destituirea, arestarea, judecarea și condamnarea lui Raed Arafat. Alternativ: retragerea cetățeniei române și deportarea lui în Cisiordania cu informarea prealabilă a conaționalilor săi despre apucăturile lui.
• Destituirea (unde e cazul), arestarea, judecarea și condamnarea următoarelor personaje: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Ioana Mihăilă, Andreea Moldovan, Vlad Voiculescu, Nelu Tătaru, Cseke Attila, Dan Barna, Bogdan Despescu, Marcel Vela, Nicolae Ciucă și, desigur, Lucian Bode.
• Destituirea (unde e cazul) și deschiderea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals, fals intelectual, comunicarea de informații false (art. 404 Cod Penal), folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane (art. 301 Cod Penal – fostul ”conflict de interese”) și propagandă în favoarea statului totalitar (art. 166 Cod Penal) împotriva următoarelor personaje: Octavian Jurma, Virgil Musta, Adrian Streinu Cercel, Dominic Fritz, Beatrice Mahler, Vlad Mixich, Vasi Rădulescu, Carmen Dorobăț, Florin Roșu (managerul spitalului de infecțioase de la Iași), Cristian Oancea și Răzvan Cherecheș.
• Deschiderea unei anchete de tip DNA (inițial în rem) pentru toate achizițiile „pandemice” – și alocat un buget record pentru anchetă iar coordonarea să se facă de cei mai incomozi procurori pe care-i are Țara. Punem pariu că putem obține și fonduri europene pentru a finanța un asemenea demers.
• Abolirea prin lege organică a tuturor sancțiunilor date vreodată sub legea 55/2020 și legea 136/2020; urmată de abrogarea acestor două legi
• Adoptarea unui amendament constituțional după modelul suedez allemansrätten – prin care măsuri precum cele văzute între 20 martie și 14 mai 2020 să fie intrinsec neconstituționale indiferent de motiv. În subsecvent, orice propagandă în favoarea unor astfel de măsuri să fie intrinsec asimilabilă infracțiunii de propagandă în favoarea statului totalitar și pedepsibilă în conformitate cu art. 166 Cod Penal.
• Alegeri anticipate parlamentare deodată cu cele prezidențiale anticipate (vom prezuma că referendumul de demitere al lui Klaus trece lejer)
• Interzicerea pe viață în orice funcție publică numită (dar nu și aleasă) a oricărui individ care a ocupat o funcție guvernamentală din 15 martie 2020 și până la momentul organizării alegerilor anticipate. Nu-i poți suspenda nimănui dreptul de-a fi ales fără o decizie judecătorească (nici măcar unui grobian infect precum Ludovic Orban) – dar nu există niciun motiv legal, moral sau legitim pentru care nu li se poate interzice acestor nebuni accesul la funcții numite.

Pare greu? Păi pentru că este greu. Dar e și realizabil. Spre deosebire de dileala menită să vă distragă atenția oferită de un fost shill al USR.

Rețineți că cei mai mulți dintre cei care ne-au făcut probleme în ultimele 18-19 luni au nu doar nume și prenume. Ci și adresă. Unde pot fi citați în instanță, desigur.

Rețineți: Oamenii dor mai tare decât instituțiile. Nu vă lăsați prostiți de abureli de genul ”MAI/Poliția/Serviciile”. Nu! Indivizi! Că nu ”serviciile” v-au pus să ieșiți cu țâdulă din casă. Ci indivizi. Cinci la număr: Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Raed Arafat, Marcel Vela și Bogdan Despescu.

Nu ”Poliția” v-a dat amenzi abuzive că n-aveați botniță singuri pe stradă – ci un polițist anume. Căruia, da, trebuie să-i faceți plângere penală pentru abuz în serviciu. Și să-l reclamați la Serviciul Control Intern. Și apoi să aveți grijă – să vă prezentați la audieri, să presați asupra stadiului anchetei. Pe scurt: să vă vedeți interesul – acela ca individul care a comis abuzul să plătească.

Acest final de an poate să iasă foarte spectaculos. Dacă îți faci timp. Da, tu cel care citești aceste rânduri. Dacă te prezinți la proteste, la audieri în instanță, la audieri prin toate comisiile și nu încetezi nicio secundă din a spune adevărul indiferent câți netoți corupți (moral sau financiar) aparent ți se opun.

Sau poate să iasă un fâs spectaculos parțial regizat. Dacă nu îți faci timp și lași/aștepți să facă alții pentru tine. „Viață-n libertate, ori moarte!”

Acum! Ori niciodată.

PS: Încetați să mai purtați dezbateri în termenii lor. E irelevant dacă v-ați înțepat sau nu. Nu, stimați înțepați, nu sunteți superoameni și ăia care nu s-au înțepat nu vă mănâncă și nici nu-s „hoarde” cum îi numește Tapalabă. Și nu, stimați neînțepați, nu sunteți ”treziți” sau speciali pentru că nu v-ați înțepat – ci doar ați luat o decizie personală diferită. Și nu, ăia înțepați nu vă mănâncă și nici nu vor toți să vă închidă în pușcărie epidemiologică. Dușmanul este Regimul – nu (ne)vaccinații, (ne)credincioșii sau alte detalii relevante în vremuri de pace.

PPS: Dacă nu-ți place de cel care protestează lângă tine, adu-ți 10 prieteni și acoperă-l. Sau poate-l convingeți și pe el să fie ca voi. Cel mai rău lucru pe care-l poți face e să nu te prezinți sau să pleci repede.

De mai multe zile încoace mă râcție o senzație de déjà-vu și am reușit până la urmă să îi găsesc corespondentul în trecut izbutind să îmi amintesc când am mai văzut eu o nebuneală similară.

Și o nebuneală similară atent organizată am mai văzut în 2015 la Colectiv – mai precis organizarea impecabilă care a urmat după. Nu, nu mă refer la modul în care a fost gestionată criza ci la modul în care oameni au fost așezati pe poziții.

Ceea ce vi se pare vouă haos și balamucul nou e exact norul de praf de care Sistemul are nevoie ca să își planteze oamenii unde trebuie, la ce butoane trebuie și mai ales în modul în care trebuie. Derapaj controlat îi mai zice. Acum câteva săptămâni cineva m-a întrebat dacă cred că tot ce se vede în spațiul public e așa, gestiune fără câini sau sunt unii care știu exact ce fac. Gestiune fără câini e pentru telespectatori, zic. Ăia care sunt la butoane știu exact pe ce să apese ca să iasă ce și-au propus.

Dar de unde senzația de déjà-vu cu iarna lui 2015?

E simplu. Atunci Sistemul a pus lumea în stradă după ceea ce v-a lăsat să vedeți și să credeți că a fost un accident. În asemenea lucrări se folosește furia mulțimii, de fapt în toate e nevoie de mulțimi care să sară pe trambulină și să propulseze pe cine trebuie.

Le-au pus și un slogan în gură care a devenit eticheta acestei mișcări sanchi balamale spontană: corupția ucide!

Și lemmingșii ăștia au pus jos guvernul și și-au instalat salvatoriii veniți din diaspora de aiurea să ne salveze. La un semnal la sfârșit de 2015 și început de 2016 niște unii care erau pe la studii scumpe unde rata de admisie e de 5%, sau aveau niște firme, niște joburi bine plătite și aparent un rost s-au hotărât ei așa de capul lor să lase baltă tot și să vină aici pentru câteva mii de lei și niște poziții incerte carieristic.

Încercați un mic sondaj de opinie cu prietenii pe care îi aveți plecați în străinătate; întrebați dacă s-ar repatria pentru niște funcții în România pe undeva prin administrație sau politică și să lase totul baltă acolo unde sunt și vedeți dacă e vreunul dispus să vină încoa’.

Așa că salvatorii au venit la butoane, și-au asigurat vizibilitatea si intrarea in conștiința publică după care au început să macine orice structură în care s-au infiltrat. Nu importa că de atunci au mai luat foc niște spitale, nu a mai ieșit nimeni in strada, nu exista interes pentru a fi scoși deși e scandalos ca oameni care merg la spital ca să se facă bine și se află sub supraveghere sfârșesc în flăcări.

S-a mai privatizat o grămadă din sistemul de sănătate, nu a interesat pe nimeni. Pe scurt, o nebuneală controlată i-a adus la putere. Hipnoza colectivă a ținut. Oamenii au cumpărat ce li s-a arătat. Corupția ucide dar nu și loviturile de stat sau preluările ostile de putere.

Ca să vă dați seama de cât de perversă e toată treaba, pe lângă prima chestie care îți sare în ochi că acolo a fost deflagrație și nu incendiu, vina pentru ce s-a întâmplat acolo o să fie pusă în cârca trupei care a închiriat locația, a băgat 500 de oameni într-o locație prevăzută pentru 100 și au dat foc la tot cu artificii care nu erau pentru interior. Un fel de morții sunt de vina, în solidar cu ăia care în lăcomeală au pus la intrare o ușă de apartament. Așa că aici nu e cu corupție ci cu altceva dar sloganul a fost bun, cinste copywriterului, ne-am făcut treaba cu el, lumea a cumpărat masiv ce le-am vândut. Bine! Bravo!

Același Sistem încearcă acum o manevra similară, inducerea unei psihoze colective. Foaia de parcurs le vine de afară, aici sunt doar implementatorii că e urât să le zici executanți. Sub aparența de haos și că ne ducem dracu’ toți se ascunde o organizare impecabilă unde fiecare butonar știe ce are de făcut. Cifrele au luat-o razna dar Sistemul are tot interesul în acest haos. Nicidecum în binele oamenilor!

Binele oamenilor ar fi să se găsească medicamentele antivirale în farmacii astfel ca la primele simptome și teste confirmate să treacă pe la medicul de familie, să le ia și să nu mai ajungă să rupă usa la spital.

Există interes în a provoca această nebuneală astfel încât să se dea vina pe necrotați pentru tot ce se întâmplă. În mod pervers se aruncă și cifra deceselor în joc care e prezentată ca fiind neobișnuit de mare dar nimeni nu chestionează calitativ ce e cu cifra aia. Pentru că, ce să vezi, cifra aia e mare pe fond de nosocomiale – știut fiind că spitalele românești mai au puțin și umblă singure; pe starea generală a pacientului lovit de boală – pacient care e deja cu imunitatea praf pe motiv de subnutriție sau malnutriție determinate de sărăcie; pe comorbidități și, nu în ultimul rând, odată internat asta nu înseamnă că și vede cineva de pacientul ăla care ajunge să moară tocmai din lipsa de personal medical care să aibă grija de el.

Aproximativ 90% din decese sunt în grupa de vârstă 60+ și o treime în grupa de vârstă 80+ și este într-adevăr neobișnuit ca cineva de 80 de ani să mai dea și colțul și nu în ultimul rând pe ajunsul în ultimul moment la spital dar aici revenim la ce ziceam mai sus – anume că dacă medicația ar fi disponibilă în farmacii nu s-ar mai ajunge aici.

Ceea ce e numitorul comun al acestor două desfășurări e modul în care inși pretins educați pleacă după fentă, nu își pun deloc întrebări și certifică prin toată atitudinea lor proverbul românesc ăla cu “unde e multă știință e și multă prostie”. La ce văd pe-aici pe social media aș putea chiar să zic că e direct proporțională.

Oamenii cad lesne victime ale acestor hoax-uri și psihoze în masă pentru că au senzația că educația înaltă ține loc de simțul vieții. Ei au o părere mult prea bună despre sine la capitolul morală și inteligență și, cum păcatul adorat al Diavolului e vanitatea – ceea ce se întâmplă e exact filmul pe care îl cer ei. Dar despre acest paradox și cum s-a ajuns aici altă dată.

Inadecvarea politică absolută a moldoveanului stă în această simplă observație: câți dintre ei au fost, atâta cât s-a putut, votanți fideli ai unui singur partid? Câți au dispus de înțelegerea, disciplina politică sau doctrinară de a vota, ordonat, cu unul și același partid despre care să fi considerat că le reprezintă în mod constant ideile, aspirațiile, lucrurile în care cred?

Din acest punct de vedere, cei mai disciplinați moldoveni au fost, în ultimii 20 de ani, votanții socialiștilor și ai comuniștilor. Vorbim aici nu de calitatea alegerii sau ideilor lor, care este și a fost execrabilă, ci de disciplina de vot.

Pe “centru-dreapta” în schimb s-au perindat zeci de partide, de la rîndunicile anilor ’90 la stejarii ultimilor ani. S-a compromis liderul, ori a intervenit vreo schimbare de circumstanță, de regulă concurența unui alt partid ejusdem farinae, și electoratul a migrat ca turma spre noua făgăduință. Partidul precedent, după ce-și consuma epoca de glorie, cădea invariabil sub pragul electoral, destructurându-se intempestiv, așa cum și apăruse.

Ce promitea diferit acel nou partid, din momentul instalării efectului de fascinație nu mai interesa pe nimeni: migrația deja se produsese.

Așa ajungi la următoarea concluzie: există o paradoxală variabilă constantă in politica moldovenească de dreapta: partidele se schimbă, dar ce nu se schimbă niciodată sunt (lipsa) ideil(or) și calitatea electoratului lor: cu oarecere evoluții inevitabile de ordin biologic, aceiași oameni care votau rândunica în ’90, ieri au votat stejarii, astăzi votează /pas/-ul. E același profil de votant: de om care n-are minimă educație economică, așteaptă să-i rezolve statul problemele; statul reprezentat de guvernarea acestor partide invariabil identice și lipsite de doctrină nu i le rezolva, omul e dezamăgit, simte că a fost trădat, totul e judecat în acest plan aproape sentimental, și trece la urmatorul partid. Sledușii. [„următorii”, din rus следующий, n.r.] “Hai că poate de data asta…” Șamd.

Asta e unica „logică” electorală moldovenească. Alta nu-i.

Măcar votanții comuniștilor și socialiștilor dispun de o motivație ideologică: ei chiar visează sa se-ntoarcă back in the USSR. De aici constanta votului lor, care e unul ideologic. Chit că obiectiv vorbind greșit.

Moldoveanul ”de dreapta” n-are nicio motivație doctrinară sau ideologică. El rămâne constant în ignoranța lui doctrinară sau ideologică, variind doar denumirea și culoarea partidului. E constant în fond și variabil în formă. Constant in nimic, variabil literalmente în animalul sau culoarea partidului: furnica, rândunica, păsărica, albastru închis, verde, galben șamd.

Singurii moldoveni constanți doctrinar și politic pe dreapta au fost votanții fostului PPCD, un partid cu o limpede definiție creștin-democrată. Nu e nevoie să-l amintiți pe Roșca. Eu vorbesc de votant, nu de rătăcirile unui lider. Sau votanții Partidului Liberal.

Cantitativ, acești oameni n-au depășit vreodată 10-12% din electorat. Pentru restul partidelor verzi și galbene, singura doctrină e împrumutul extern.

Concluzii: ca să schimbi ceva, nu e destul să schimbi partidul pe care-ți lipești stampila, ci să schimbi ceva fundamental în mintea ta. Te consideri de dreapta? Educă-te în privința a ce este dreapta, nu încurca lucrurile, că nu tot ce zboară se mănâncă. Spre exemplu PAS e un partid de (centru)-stanga, cu pronunțate tușe progresiste.

De unde așadar constanta variabilitate a votului la moldovenii ”de dreapta”? Din lipsa de idei. Când nu știi în ce crezi, n-ai de unde da dovadă de disciplină electorală. Dacă n-ai disciplina ideilor care să se traducă în disciplină electorală, n-o sa reușești să construiești o tradiție politică. N-ai tradiție politică, n-ai nici democrație.

Ai o nație de zăpăciți conduși de niște impostori politici.
În acest context, nu dați vina (doar) pe partide: partidele însele, atâtea câte au avut decența în ultimii 30 de ani să se prezinte onest și doctrinar în fața electoratului, nu se pot întreține fără aderența constantă a unui public la o idee (sau alta).