Să vorbim un pic despre libertatea de exprimare și cenzură.
Cenzurarea canalelor Sputink și RT (printre altele) pare o mișcare de bun simț într-o situație de război cu statul rus condus de Vladimir Putin. Media a reprezentat dintodeauna o armă eficientă, armă pe care Rusia sovietică și post-sovietică a folosit-o, să recunoaștem, mult mai abil decât vestul. Însă cu trecerea anilor o parte covârșitoare a presei vestice a devenit la fel de abilă și înclinată să manipuleze. Lucrurile sunt așadar un pic mai complexe decât “RT man bad”
În primul rând, nimic din toate astea nu este nou. Conceptul de „fake news” numite pe vremuri minciuni, era la fel de valabil în anii ’30 când Walter Duranty și alți jurnaliști vestici plătiți de Moscova susțineau că în Uniunea Sovietică totul merge bine și Holodomorul nu există. Același concept a fost aplicat fără jenă în interes propriu de FDR sau LBJ la vremea lor așa cum este astăzi aplicată de presa democrată din Statele Unite, presa „liberală” din Canada, etc.
Pentru început aș vrea să spun că nu văd o problemă de principiu în cenzurarea canalelor rusești. Statul român are datoria de a respecta dreptul la liberă exprimare al cetățenilor și entităților românești nu pe cel al unor entități aparținând unor puteri străine. Iar o acțiune de cenzură în timp de război (chiar dacă nu suntem implicați direct) se încadrează cred eu printre puținele atribuții UNEORI legitime ale statului: apărarea externă.
Avem de altfel și un precedent în Alien and Sedition Acts din timpul administrației Adams, al căror scop principal era prevenirea răspândirii ideilor revoluției franceze pe teritoriul Statelor Unite. Însă 2022 nu este 1798 iar nici lumea de astăzi nu mai este cea de atunci, inclusiv Statele Unite.
Personal, nu am urmărit nici RT și cu atât mai puțin Sputnik în afară de situațiile ocazionale când mai vedeam un televizor deschis pe RT sau îmi pica o știre de la Sputink în feed. Cu toate acestea Sputnik mi-a părut întotdeuna că este pe față o oficină de propagandă cu titluri deseori cringe inducing. RT părea mai echilibrat și acolo vedeai într-adevăr, mai ales în ultimii doi ani lucruri pe care presa mainstream din vest nu le arăta. Evident asta nu înseamnă că RT a devenit sursa adevărului și că difuzarea materialelor respective nu era pur și simplu convenabilă intereselor Rusiei sub regimul Putin.
Nu sunt de acord nici cu ideea că prin cenzurarea celor două canale, oamenii au rămas fără alternativă la presa mainstream din vest. Alternative există grămada, eu nu mi-am luat niciodată informațiile alternative nici dep RT nici de pe Sputnik.
Însă cenzura care este deseori folosită în combinație cu unealta complementară, presa aservită este o măsură extremă, de folosit foarte rar, de preferat deloc.
Printre altele, cenzurarea canalelor rusești distrage de la o slăbiciune mai gravă a Vestului care poate fi la rându-i exploatată de către actanții ostili cum ar fi regimul Putin.
Problema Vestului (inclusiv România) este că oamenii nu mai au, pe bună dreptate, încredere în propriile guverne. Și de ce ar mai avea? Au trecut deja doi ani în care toată presa mainstream este fie pe față aservită prin stimulente financiare de stat, fie prea interesată sau timorată ca să raporteze corect ceea ce se întâmplă. Practic, oamenii s-au trezit dezinformați atât de Rusia cât și, mai grav, de propriile guverne.
Astfel problema Vestului astăzi este în primul rând una internă în general, și nu numai atunci când vorbim despre presă. Politici energetice, economice și de apărare falimentare, presa aservită, toate astea nu au făcut decât să dezbine și să destabilizeze Vestul. Și după cum știm, o cetate când crapă, crapă mai întâi din interior.
Atunci când li se întâmplă lucruri care le afectează viața și pe care nu le înțeleg, oamenii își pun întrebări și caută răspunsuri. Iar dacă cele din propria țară nu le par satisfăcătoare, încep să-și caute informața provenită din alte părți. Asta este vulnerabilitatea pe care astăzi o exploatează canalele de dezinformare: decredibilizarea vestului. Acum 30 de ani, canale ca Europa Liberă, BBC, Deutsche Welle sau poate chiar CNN aveau reputația unor surse 100% credibile. Astăzi nu mai este cazul.
Iar reacția guvernelor care a fost? Cenzura și manipularea prin organisme de presă aservite aka „surse oficiale”. Și spre deosebire de ideea comună în rândul politicienilor, influencerilor și în general a unei false elite, oamenii nu sunt proști sau mai bine zis, nu sunt lipsiți de bun simț, și sesizează că trăiesc într-un climat informațional precar în care nu știu pe cine să mai creadă.
Răspunsul guvernelor Vestice atât în problema circulației informației în timpul pandemiei și restricțiilor cât și în problema războiului dintre Rusia și Ucraina, este cel cu care ne-am obișnuit. Smucit și lipsit de finețe. Pe scurt, dacă tot ce ai este un ciocan (puterea) toate lucrurile încep să arate ca un cui (pandemia, Rusia, etc).
Tendința asta devine evidentă și periculoasă pentru că, dacă acum câteva zile vorbeam despre cenzurarea unor canale rusești, astăzi auzim instigări aberante la cenzură și arestări orientate împotriva oricui este „omul Moscovei” sau „omul lui Putin” dar nu vedem nicăieri menționată ideea că oamenii au dreptul la un proces, apărare, etc.
S-a trecut deja la vânătoarea de oameni ai Rusiei așa cum în timpul pandemiei se instiga la vânătoarea de anti-vacciniști și organizații anti-vacciniste și ele presupus servind interese rusești, Ori când nici guvernele nici presa nu reușesc să aducă dovezi care să susțină credibil o relație între anti-vacciniști și Rusia, ajungem în situația fabulei cu Ionică și lupul.
Așa că înainte să ne luptăm cu problemele și inamicii exteriori, ar fi bine să ne rezolvăm vulnerabilitățile interioare. Și ca de obicei, cea mai bună rezolvare pe care ar putea să o găsească guvernele ar fi să ne lase naibii în pace. Nu avem nevoie să fim ținuți de mână, să ni se dozeze informația să ni se spună să stăm în casă, să ne vaccinăm, sau să detestăm regimul Putin.
Marea majoritate a românilor poate discerne și lua decizii, și chiar în cazul celor care nu pot, intervenția guvernului în fluxul informațional nu face decât să încurce lucrurile. Sigur, folosiți unde puteți și în limita legii, serviciile, poliția și justiția, dacă printeți un agent putinist, îl împachetați și-l trimiteți acasă sau faceți ce vreți cu el. Dar nu încercați să ne mai dictați ce și pe cine să ascultăm sau de unde ne luăm informația.
