Ieri am citit cel mai amuzant articol de comedie de luna asta și probabil cel mai amuzant din tot anul 2025 – deși cel puțin până în luna mai există șanse mari să râdem chiar mai bine. Articolul la care fac referire a apărut în publicația Bună Ziua Iași și descrie conflictul politic dintre PNL Iași și Liga Studenților Iași.

Poate într-o zi vom comenta și acel conflict dar partea care mi-a declanșat o criză de râs aseară a fost cea în care un milițian sub protecția anonimatului (dar îți dai seama că-i milițian după exprimare) declară pentru ziar următoarele:

Se fac cercetări privind numitul Emanuel Man Silvian ca urmare a faptelor care ne-au fost semnalate de la București, cum că acesta ar fi în contact cu o grupare ostilă României finanțată de entități private din Statele Unite ale Americii, numită Școala Austriacă, care are ca scop subminarea economiei naționale prin limitarea drastică a cheltuielilor publice prin promovarea ideologiei libertarianiste, aducând astfel atingere sistemului de partide și siguranței naționale. În acest sens, precum și cu privire la alte fapte, s-au dispus măsurile de interceptare specifice. Astfel, avem informația că el organizează pe teritoriul României o grupare ostilă ordinii constituționale unde se vorbește în limba engleză și sunt folosite în discuții nume de cod precum Tuloc sau Ostrom.

Dacă n-aș ști mai bine, aș crede că citatul este inventat de către cineva care se pricepe bine la scris satiră. Însă chiar cunosc oameni care gândesc așa.

Cândva, în preistorie, foarte probabil secolul trecut sau cel târziu în 2003, am petrecut vreo 5 ore explicându-le pe îndelete unora de la DGPI (pe-atunci UM 0962, parcă?) că dacă vor să prindă vandali sau traficanți de droguri ar trebui să-i caute acolo unde aceștia chiar sunt (hotspot-urile pentru vandalism și locurile cunoscute de distribuție a drogurilor) și nu acolo unde li se pare că ar fi.

Ei m-au crezut, dar au mai trecut încă vreo 10 ani până m-au crezut și colegii lor. În acel răstimp, zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor s-au dus pe ”mijloace operative” pentru a supraveghea rockoteci cu adolescenți a căror maximum păcat (legal vorbind) era că beau cam multă vodkă și făceau mișto de Adrian Năstase sau de chelia lui Traian Băsescu. Mult a durat până a priceput Miliția că nu e nicio legătură sau corelație între dat din cap pe Dimmu Borgir și distribuția de ketamină. De fapt, corelația era (și este și astăzi) chiar inversă – cel mai puțin probabil să găsești dealeri de droguri era între ăia care fac din ăstea.

Ei bine, nimic nu s-a schimbat în deceniile ce-au trecut de atunci. Sau aproape nimic.

În 1999 sau 2003 milițienii măcar erau ghidați și de o intenție lăudabilă. Intratul drogurilor peste tot prin societate era văzută (pe bună dreptate) drept un pericol la adresa siguranței naționale și încercau și ei să facă ceva. Sigur, ce încercau ei era misguided, vorba americanului, dar intenția în sine nu era condamnabilă și nici de râs.

În 2025, însă, și acea brumă de prezumție de bună-credință s-a dus demult pe apa sâmbetei. Ce a rămas însă constantă este prostia și lipsa profundă de cunoaștere – chiar dacă s-au dus miliarde de dolari din banii contribuabililor în digitalizare și îmbunătățirea capacității Mukhābarātului de-a evita să fie prost în public.

Carl Menger a murit acum 104 ani dar a apucat să prindă România Mare și probabil că ar fi foarte amuzat să afle că Școala Austriacă a ajuns ”grupare ostilă României” însă nu ar strica dacă milițienii i-ar cumpăra totuși cartea. Se găsește și în limba română! Măcar să studiem ”gruparea ostilă” zic.

Acum (aproximativ) 25 de ani milițienii erau convinși că ”Iron Maiden” este un nume cod. Astăzi sunt convinși că Elinor Ostrom, o laureată a Premiului Nobel pentru Economie, reprezintă un nume de cod.

Închisoarea mentală a conspiraționismului

Lucrurile acestea nu se vor schimba prea curând întrucât prea mulți dintre concetățenii noștri (atât din Mukhābarāt cât și civili pe bune) sunt dependenți emoțional și/sau psiho-afectiv de conspirații.

Prea mulți dintre concetățenii noștri nu pot conceptualiza nici măcar ca exercițiu intelectual existența unor oameni care gândesc altfel. Iar aici nu ajută nici faptul că aproape întreaga conversație publică din România reprezintă interesele a (maximum) trei bule care însumează (maximum) 20% din populație (explicația pe larg aici). Deși, chiar dacă nu auzi și nu vezi alte idei, asta te face ignorant, însă nu scuză incapacitatea consecventă de-a-ți imagina că ar putea exista.

Această tendință pentru gândire conspirativă și conspiraționistă (cele două nu sunt chiar tot aia, apropo) este parțial o moștenire a comunismului însă efectele sale sunt amplificate în România într-un fel în care nu-l vedem în alte națiuni postcomuniste. Iar asta se întâmplă tocmai pentru că la noi competența nu este un criteriu.

Cu timpul (și asta ține deja de peste 75 de ani) s-a ajuns la permanentizarea unei clase de birocrați care pur și simplu nu-și poate imagina existența unor oameni liberi care să aibă o inițiativă și de care să se țină ani la rândul fără să ceară voie sau subvenții de la Măria Sa Statul.

Înțeleg că pentru unii asta sună prea simplist, dar chiar așa stau lucrurile. Oamenii ăștia nu pot concepe existența oamenilor liberi. Le dă cu 404 din oficiu. Apropo, 404 chiar e un cod, pentru angajații din Mukhābarāt care ar putea citi accidental acest ispisoc.

Rezultatele totuși nu mint

La fel de adevărat este însă că această izbucnire de furie din partea clovnilor din PNL își are originile într-un fapt real: #aplatizămPNL a funcționat și continuă să funcționeze. Și o recunosc chiar ei:

Oamenii ăștia s-au obișnuit să fie de necontestat și cred sincer că opiniile lor marginale și înclinația lor spre servilism trebuie să fie obligatorii. Și sunt șocați în mod sincer când constată că nu stau lucrurile așa și, mai rău, nici nu trebuie să stea lucrurile așa.

Imaginează-ți să fii revoltat(ă) că cineva l-a criticat pe Sorin Cîmpeanu și apoi să crezi că poți să trimiți Mukhābarātul după critici și să nu existe niciun preț politic și/sau legal pentru asta. Sună nebunesc, dar așa gândesc oamenii ăștia!

Până una alta, rămâne cum am stabilit. Și, în solidar cu Silvian, mulțumim pentru aprecierile la adresa muncii asidue. Este important pentru moral să recunoască și inamicul că eforturile funcționează.

În altă ordine de idei, dacă Mukhābarātul mă saltă pe mine sau pe Silvian, este esențial să faceți cumva să fim în celulă cu colegii noștri complotiști din „organizația ostilă României” – în speță Friedrich August von Hayek, Ștefan Motăș, Murray Rothbard, Milton Friedman, Thomas Sowell, Frédéric Bastiat, Hans-Hermann Hoppe și, de ce nu, chiar și Ayn Rand deși nu toți complotiștii sunt de acord că e parte din club. Dar mai contează în înghesuiala asta?

Desigur, nu uitați să-l întrebați de sănătate când mai vine prin evrogayski soyuz și pe Javier Milei că și el e parte din conspirație.

Sau, ați putea să vă băgați mințile în cap, să folosiți fondurile obscen de mari de care dispune Mukhābarātul ca să apărați pe bune siguranța României, să curățați pro-rușii care colcăie prin și pe lângă PNL și, cine știe, poate cu timpul, eventual după 1-2 mandate în opoziție (de preferință extraparlamentară) vă amintiți și de la ce vine ”L”-ul din denumire. N-o să ne ținem respirația că asta s-ar putea întâmpla, dar aproape că v-am ura succes. Aproape.

Până atunci, însă, o să încercăm să nu ne sufocăm de la atâta râs pe seama voastră.

No, servus y ¡Viva la libertad, carajo!

Peste exact două luni mergem să dăm cu ștampila.

Mai sunt 11 zile de depus candidaturi iar în momentul scrierii acestor rânduri încă sunt exact zero candidaturi depuse. Ceea ce înseamnă că e un moment perfect să fac(em) predicțiile fără să fim suspectați.

Nu, n-o să vă spun(em) cine câștigă – asta decide poporul. Dar vă pot spune de pe acum halul felul în care se va comporta Lumea Bună™ și formatorii de opinie (toți civili, sper că e clar).

În cursă vor fi așa:

• Instituția Candidatului Extremist
• PNL/Regimul
• Instituția Candidatului Sistemic
• Nimeni în drum și iepurași la rupere

Cu prima categorie e simplu: Că va fi cegeul sau altcineva e puțin important. Bursa zvonurilor dă în continuare predicția că nu va fi cegeul. Contează însă prea puțin pentru tabloul final. Electoratul care vrea să arunce, politic vorbind, o catapultă de cocktailuri Molotov prin fereastra Regimului se va orienta spre Candidatul Extremist™ și aia e.

Sigur, va exista și (minimum) un candidat între iepurași care va încerca să subțieze blocul pentru Candidatul Extremist™ și rămâne de văzut cu ce succes. Dar, per ansamblu, acolo lucrurile sunt deja clare – for better or worse, cum ar zice Partenerul Strategic.

PNL

La PNL/Regim lucrurile sunt ceva mai neclare în aparență dar… de fapt nu-i chiar așa. Rămâne cum am stabilit: Ăștia-s blocați în 2012.

Punctajele lui Crin Antonescu sunt din 2012 dar, e drept, sloganul e din 2016.

N-au găsit altă rimă, așa că au scos de la naftalină sloganul din 2016. Cumva firesc, dacă stăm și ne gândim. 2016 a fost ultima dată când PNL a candidat singur și nu s-a făcut chiar total de râs. Sigur, a șters Dragnea cu ei pe jos, dar totuși au luat 20,04% – un scor mai mult decât onorabil pentru ei.

Astăzi are loc o întâlnire pentru a se stabili dacă Elena Lasconi acceptă să tragă la aceeași funie cu Regimul în schimbul unor sinecuri în Guvern sau merge până la capăt.

Nu prea contează așa de mult dar admit că aș prefera ca Elena Lasconi să rămână în cursă. E un anumit tip de electorat care nu e reprezentat corespunzător nici de Crin Antonescu, nici de Nicușor Dan și nici de Candidatul Extremist™ – iar în prezent cea mai mare problemă cu care se confruntă Țara este aceea că minimum 2/3 din populație nu este reprezentată deloc în discuția publică sau în vreun proces relevant de luare a deciziilor (mai revin duminică pe subiect).

Bine, pe fundal mai e și dramoleta cu tentativa de-a-i oferi lui Crin Antonescu tratamentul Dragă Stolo/Cîrstoiu și ”petiția” complet civilă către Beau Le Jean. Mai sunt 11 zile să se clarifice și asta.

Instituția Candidatului Sistemic

Aici se încadrează Lasconi și Nicușor.

Nu sunt chiar ai Regimului, dar sunt sigur și precis sistemici. Adică sunt oameni care văd lucrurile din perspectiva Sistemului (Nicușor) sau sunt dispuși să adopte perspectiva Sistemului în majoritatea timpului (Lasconi).

Nu e nimic în neregulă cu asta. O președinție Lasconi sau Nicușor ar fi fără absolut niciun dubiu un pas înainte față de o președinție PNL, asta deși Lasconi mă scoate din sărite și când clipește.

De altfel, o finală între Candidatul Sistemic și Candidatul Extremist, de preferință cu candidatul PNL terminând pe 4 sau pe 5 e cel mai bun lucru care se poate întâmpla.

Vedeți voi, Regimul nu e fan nici Nicușor și nici Lasconi – chiar dacă din motive diferite față de cele ce-l privesc pe Candidatul Extremist™.

Lasconi e dispusă să aibă inițiativă proprie și să riște. Și, foarte important, dacă nu-i iese nu se smiorcăie și nici nu-și cere scuze în fața celor care o detestă. Presată de Lumea Bună™ să-și ceară scuze că i-a scris lui Trumpeanu și lui Elonie Muscă după anularea alegerilor, ea a refuzat. Bravo ei! +5 puncte în ochii mei. Fără mișto! Sigur, tot la minus 995p se află, dar nu pot să nu apreciez pe cineva care răspunde Lumii Bune™ așa cum merită.

Între timp, Nicușor e și el dispus să iasă mult din bula Lumii Bune™ și, spre deosebire de Crin Antonescu, lui îi și iese.

E drept că nici nu-i complicat pentru Nicușor. Pe Nicușor parcă îl crezi că lui i-a venit o idee în schimb pe Crin Antonescu n-ai cum să-l crezi oricât de mult ai vrea.

Atât Nicușor cât și Lasconi au însă un imens dezavantaj: Sunt primari.

După 20 de ani de președinți primari, chiar bate puternic un vânt al schimbării. Dar ce-are dacă avem președinte un fost parlamentar sau alt tip de griftăr? Măcar un mandat. Sunt oameni cu drept de vot care nu erau în viață ultima dată când președintele României era cineva care nu a fost primar. Să vă gândiți la asta pe măsură ce înaintăm în campanie.

Alți iepurași

În decembrie 2024 n-a prea funcționat dar a fost și prima dată evăr când nu a funcționat. La fiecare scrutin prezența iepurașilor la rupere a răsplătit Regimul – fie cu mandate redistribuite în cazul parlamentarelor fie prin tragerea în jos a unui candidat incomod.

„Tura” asta o să fie Ponta, probabil Ana Birchall și poate Funeriu. Vedem. Pe ce e vehiculat acum, doar Ponta ar putea fi decisiv în scenariul în care candidatul PNL devine competitiv – ceea ce e posibil totuși, chiar dacă acum pare improbabil. Crin Antonescu pare totuși să ia în serios campania, atât cât poate el.

Atenție la civili

Dar cel mai important de urmărit va fi cum unul câte unul toți gânditorii liberi și formatorii de opinie (firește, toți civili) vor găsi gradual drumul către candidatul Regimului.

Într-un fel, risc să nu-mi iasă predicția pentru că o scriu atât de devreme. Dar e foarte puțin probabil să nu-mi iasă.

Căutați-i pe cei care absolut din senin v-au sfătuit să-l votați pe Ciucă deși era evident pentru oricine nu era cultist al Regimului că ostașul în slujba țării era o glumă de candidat. Toți aceia vă vor spune peste 5-6-7 săptămâni să vă încolonați liniștiți la locurile voastre și să puneți ștampila pe candidatul PNL.

Unii chiar vor înainta motive perfect civile precum interesul național și securitatea națională – fiecare după pricepere. Fiți siguri că veți auzi din nou și placa cu ”nu e momentul pentru dispute partizane pentru că interesele României sunt mai presus” (sau formulări similare).

Vă rog să nu observați faptul că ”interesele României” se întâmplă să coincidă tot timpul cu interesele personale ale celor mai eficienți griftări din PNL și absolut niciodată cu interesele a peste 2/3 din populația României care e nereprezentată de mai bine de 8 ani. Iar dacă observați, nu le spuneți civililor asta, că se supără.

Ca la fiecare tură de alegeri, vor fi și surprize. Inclusiv mulți care se dau „conservatori” sau chiar „tradiționaliști” sau „suveraniști” brusc, instantaneu și deodată vor avea o trezire în conștiință prin aprilie, eventual după Înviere, și vă vor spune că după ce au cugetat, au ajuns ei la concluzia că mai bine votați PNL.

Cei care ați ținut liste ✍🏻 din 2020 veți putea observa tiparul mai ușor. Cei care nu ați ținut liste, nu e timpul pierdut să începeți acum.

Cine e pe bune independent în România pur și simplu nu are cum să voteze același partid de 3 ori la rând. Odată identificat tiparul, devine simplu.

De ce spun toate astea? Pentru că urmează două luni de asalt asupra sănătății mintale a noastre, a tuturor. Și singurul mod în care poți să câștigi e să nu te lași încrâncenat(ă). Pentru că dacă nu cedezi încrâncenării, brusc tot jocul devine ușor de observat, ușor de prezis și, mai aproape de alegeri, devine și evident care-i opțiunea mai bună.

Din nou: scriu acest zapis când sunt zero candidați legal în cursă. Și scriu tocmai acum pentru că peste două luni o să revin și o să arăt că fix așa au stat lucrurile.

E posibil (chiar dacă extrem de puțin probabil) să vedem și câteva surprize invers – în sensul de trădări. De oameni ai Regimului care să se sucească. Ceea ce ar fi foarte bine – chit că mi-ar scădea mie brownie points că nu mi-ar ieși predicția 100% ci doar 98 sau, Doamne-ferește, 90%. Dacă aș fi credincios, m-aș ruga să mă înșel pentru că, dacă greșesc eu, blocajul actual se termină civilizat cu un transfer de putere la fix când ideea schimbării beneficiază de o largă susținere populară.

Însă, cunoscând natura umană – dar și (prea) mulți dintre indivizii direct implicați – rămân sceptic și pesimist.

Ăștia nu vor renunța ușor. Vor ține cu dinții și vor lupta până la ultima picătură de energie pentru a-și păstra grifturile, privilegiile și iluzia puterii. Pentru ei lupta este existențială.

Sigur, vouă vă vor vinde gogoși cu apărarea Europei și alte baliverne. Ba chiar vă vor promite și concesii sociale făcându-se că admit că lupta existențială e mai importantă. Atât doar că vor omite să vă spună că lupta existențială este una pe persoană fizică pentru ei – nicidecum ceva util sau necesar pentru Țară sau pentru segmente largi din societatea noastră.

Vasta majoritate a oamenilor ăstora n-au muncit nici 30 de zile în mediul privat. N-au produs un cent în mod cinstit. O președinție Lasconi/Nicușor/Candidatul Extremist înseamnă că în maximum 3 ani trebuie să-și găsească de muncă. Omenește vorbind, majoritatea oamenilor nu reacționează bine când li se termină un grift pe care s-au bazat uneori și zeci de ani.

Tentația încrâncenării e mare, mai ales că unii dintre oamenii ăștia admit pe față că preferă să declanșeze un război decât să admită că vremea lor a trecut. Războiul însă nu va fi cu Ucraina cum zice cultul cegeului, ci unul pe față al lor contra noastră, a Majorității.

Să vă așteptați în următoarele două luni și la panic porn în direcția asta. Panic porn menit să te sperie că poate-poate pui și tu ștampila pe candidatul PNL sau măcar te sperii suficient de mult încât să nu mergi la vot.

În următoarele două luni e testul de anduranță. Închide calculatorul/telefonul dacă nu mai poți. Se face frumos afară, mergi la picnic. Orice ai face, însă, rămâne de datoria ta ca cetățean să-ți aperi sănătatea mintală, să rămâi calm și pe 4 mai să nu pui ștampila pe candidatul PNL. Atât. Misiunea chiar nu e grea.

Dacă ți se pare grea, deja civilii au un prim avans.

Important de reținut: Civilii pot spune orice, dar nu ai obligația să-i asculți. Și cu atât mai puțin nu ai obligația să-i crezi.

Încrederea în civili intelectuali și presă în România este cea mai mică din UE, dar tot e mare, pe la 27%. Asta înseamnă că 1 din 4 concetățeni de-ai noștri este fie parte din Regim fie spălat pe creier de acesta. E important, pentru progresul moral al societății, să-i tratăm cu blândețe pe cei care au sucombat propagandei de Partid și de Stat căci va trebui să trăim cu ei și după 18 mai 2025.

Dacă vrei să te implici, mai bine convinge noi oameni din cei 73% care nu au încredere în civili să-și miște hoitul la vot. Strategia e aceeași: nu pentru cineva – ci împotriva candidatului PNL (fie că va fi Crin sau Beau Le Jean).

Este esențial pentru viitorul României ca următorul președinte să nu fie de la PNL. Ne descurcăm cu consecințele dup-aia. Dar ăștia trebuie să piardă.

Pas cu pas, reușim împreună!

Rareori propunem aici programe noi guvernamentale însă, în contextul diminuării cu 50% a fondurilor alocate programului Prima Casă Noua Casă și în contextul pregătirilor pentru partea a doua a seriei dedicate Asiei Centrale, e un moment bun de făcut o astfel de propunere.

În Asia Centrală oamenii din urban (deci ăia spălăței, ”educați” dragă Doamne) au un obicei cumplit de prost: Acela de-a-și revărsa brainrot-ul din telefon înspre toți cei din jurul lor în public. Ba, mai rău, nici vorbitul la telefon nu prea e praticat altcumva decât pe speaker. De preferință cât mai tare să fie siguri că-nțeleg și cei ca mine aflați în capătul opus la metroului/autobuzului, indiferent dacă vorbesc kazahă/uzbecă sau nu.

Problema e că acest obicei e din ce în ce mai comun și la noi. Și, culmea, tot pe același segment demografic: urbaniți mai înstăriți dar fără cei 7 ani de-acasă. Pe vremuri aceștia se numeau țărani de oraș.

În 6 ore de mers ieri în trenul IR1665 la vagonul de clasa I am ascultat așa:

• Conversație de 45 de minute în româno-franceză (furculision neironic) de la un băiat care în alte vremuri ar fi supus unei bătăi științifice pe fus poate-i mai crește testosteronul
• Brainrot de TikTok absolut la întâmplare (cel mai probabil untilizatoarea abia descoperise spyware-ul chinezesc)
• Conversații siropoase (4 la număr, cea mai scurtă de 30 de minute, toate pe speaker!) în care soluția logică era câte un set de palme după cap și interlocutorului în același vagon cu mine precum și celui/celei de la celălalt capăt al ”firului”
• Zgomot de jocuri pe telefon – în special table și ceva păcănele-style
• Și, desigur, muzică proastă

Liniștea nu a venit după o serie de remarci politicoase dar ferme despre cât de minunată este această invenție a umanității numită căști. Nici după ce i-am explicat ăluia cu tablele că poate juca table pe telefon și fără să auzim toți zgomot de zar. Și nici după ce i-am explicat ăluia cu păcănelele că se apropie periculos de mult de o excursie cu tot cu telefon în exteriorul trenului, din mers, cu subsemnatul pe post de agent de turism.

Liniștea a venit abia după ce mi-am amintit că pot și eu să pun muzică. Și am pus niște muzică de-a mea. Am început ușurel, apoi am escaladat gradual și abia când am ajuns pe-aici a început să se lase liniștea. Păcat. Mai aveam sute de piese minunate pe care doream și eu să le împart cu restul vagonului.

În restul drumului, petrecut în sfârșit în liniște, m-am tot gândit: Cât ar costa oare și cât de complicat logistic ar fi de implementat Programul Prima Cască?

O pereche de căști cu fir cât de cât decente costă în jur de 40 de lei. Plus grift costuri guvernamentale asociate, să zicem că ar ieși la 80 de lei bucata.

Dar doar 70% din cetățeni circulă regulat cu transportul în comun și dintre aceștia vasta majoritate nu sunt vaci cu cabină. Asta înseamnă că piața dedicată sau populația eligibilă este de circa un milion de oameni. Așadar circa 80 de milioane de lei. Și ca program anual (căștile se mai strică, nu?) tot nu e mult la ritmul de risipă cheltuieli practicat de Guvernul României.

Beneficii:

• Creșterea calității vieții pentru vasta majoritate a cetățenilor care nu sunt vite cornute
• Economii la bugetul CNAS prin vizite la psiholog și/sau psihiatru care nu vor mai avea loc ca rezultat al evitării unei surse de conflict și de stres
• Scăderea ratei infracționalității prin scăderea probabilității ca sus-amintitele vite cornute să fie invitate în mod persuasiv să facă o excursie în afara trenului/autobuzului din mers de către cetățenii exasperați
• Creșterea gradului de cultură și stare de bine în rândul Majorității prin scăderea expunerii la brainrot și gunoi
• Un bănuț cinstit și util societății pentru griftări contractorii guvernamentali care vor câștiga licitația SEAP pentru livrarea și distribuirea căștilor.

Implementare

Majoritatea trenurilor Inter Regio, toate autogările mai mari și majoritatea gărilor au deja pază constantă sau patrulă de poliție. Or, vasta majoritate a problemei pe care acest program își propune să o corecteze se întâmplă fix în aceste locuri.

Drept urmare, costul logistic nu trebuie să fie mare. Cadru legal pentru amenzi că ești prost în public există deja. Nu trebuie decât un amendament: pe lângă amendă sau avertisment, primești și o pereche de căști. La a doua abatere amenda minimă este de 5000 ISR – ceea ce înseamnă la momentul scrierii 2627500 lei (da, două milioane șase sute douăzeci și șapte de mii cinci sute).

De asemenea, în gările și autogările cu cea mai mare prezență de vite cornute pe m² Poliția(TF sau de proximitate) ar putea prietenește (sau nu tocmai prietenește) să distribuie această minunată invenție a rasei umane cu scopul nobil de-a reduce tensiunile în societate. Ar fi și prima dată în istoria postdecembristă când Miliția ar face ceva în mod obiectiv bun pentru Țară.

Nici nu necesită alocări suplimentare de personal sau alte resurse suplimentare. Cei mai mulți cetățeni eligibili pentru acest program se găsesc în maximum 20 de locuri din țară (în principiu gările și autogările din marile orașe plus pe Litoral) sau pe traseul unor patrule deja existente (trenurile IR).

Cu puțină măiestrie, acest program s-ar putea autofinanța doar din amenzi vreo câțiva ani. Și, dacă implementarea este cât de cât decentă, după câțiva ani ar putea să nu mai fie necesară căci cetățenii eligibili vor fi învățat ce bune sunt căștile sau, alternativ, vor fi sărăcit atât de mult de la amenzi că-și vor amaneta smartfonul. În ambele cazuri, beneficiile numite mai sus vor fi fost obținute.

Desigur, mai elegant și mai bun pentru progresul moral al societății ar fi reglementarea utilizării smartfonului în public. Dar până acolo, Programul Prima Cască e totuși o propunere modestă.

De undeva trebuie început iar civilizația se poate menține uneori și cu vorba bună, dar se construiește totuși cu parul. Sau cu casca, în cazul ăsta.