Posted on

Sub Ciubota Neamțului

A trecut și starea de urgență. O dată cu terminarea acestei forme de dictatură au ieșit la iveală mai multe lucruri.
Și da, starea de urgență poate fii ușor considerată dictatură având în vedere următoarele:

Președintele și guvernul au gestionat toate măsurile acestea dictatoriale sub pretextul încetinirii a răspândirii de Hapciu-19. Cum?! Pentru o formă potențial mai gravă de gripă am ajuns să renunțăm la drepturi fundamentale?!
Și da, zic o formă potențial mai gravă de gripă pentru că nici măcar atât nu știm exact. Virusul trebuie studiat, simptomele, statisticile, astea durează chiar și ani de zile, în momentul de față nici nu știm să facem diferența între un pacient infectat cu COVID-19 simptomatic și un pacient care suferă de orice altă variantă de gripă. Noi, oamenii de rând nu știm asta, epidemiologii încă nu știu asta, medicii infecționiști nici atât. Lucrurile astea se studiază în timp, ai nevoie de statistici concrete, o parte din ele se bat cap în cap, trebuie să le organizezi, să știi exact după ce trebuie să te uiți, apar primele teorii, încep sa fie testate, unele rezultate arată ceva, altele altceva, te axezi pe elementele comune, apar alte teorii și tot așa. Noi încă suntem la început, abia apar primele teorii care cât de cât bat cu realitatea.

Cu toate astea ce mă întristează pe mine cel mai tare este faptul că o parte destul de consistentă din populație a luat Dictatura drept Dumnezeu. Iohannis și guvernul au devenit deodată omnipotenți, omniprezenți și omniscienți.
Deodată toți doctorii din spitalele de stat care până acum erau înjurați pentru că luau șpagă, că erau corupți și poate și incompetenți s-au transformat în îngeri, în Sfinții Apostoli Atotocrotitori de Sfânta Corona, aplaudați și venerați de lume.

Polițiștii care până acum erau înjurați și făcuți securiști sau milițieni, brute animalice care și-ar bate și mama și ar amenda-o pentru a-și împlini cota de amenzi s-au transformat in Mucenicii Sfântului Ministru Vela și protectorii Sfintei Dictaturi de către păgânii care nu cred în divinitatea guvernului.

Vorbesc de același guvern monstruos care a permis infectarea spitalului din Suceava din cauză că absolut toți angajații se temeau să se opună marelui director Vasile Rîmbu.
Același guvern care a băgat oameni sănătoși în carantină. Același guvern care a împuternicit polițiștii cu apucături de brute și bătăuși să își bată joc de oricine voiau ei sub pretextul că “nu au completat Declarația cum trebuie”.
Același guvern care pe de o parte ne zice că doamne ferește să deschidem restaurante, hoteluri, săli de sport, etc. că o sa ne infectăm toți dacă nu stăm la 2 metri distanță unii de alții, trimite sclavi pe plantații de sparanghel în Germania, îngrămădiți ca sardinele pe autocar/autobuz/aeroport.

Acesta este un risc pe care guvernul și l-a permis, dar să ne ferească crucea să ne decidem noi să mergem până la magazin după pâine fără mască și mănuși că ne mănâncă virusul de vii.

Același guvern care a ajuns la performanța de a aduce numărul de șomeri la aproximativ 1 milion are nesimțirea de a se lauda că România a avut creștere economică în perioada asta sub guvernarea PNL.

Criza provocată de această așa zisă pandemie nu a făcut decât un singur lucru: mi-a întărit concepțiile privind statul maximal, centralizat, care ajunge să creadă că știe mai bine decât restul populației că așa îi arată măsurătorile lui luate după o stradă dintr-un cartier, dintr-un sector din București. Mi-a mai întărit și concepțiile față de faptul că oamenii în ansamblu, sau cel puțin o parte din ei, au descoperit un nou Dumnezeu în Stat.

Sunt aceeași oameni care râd de popii și de babele care se închină la moaște și “nu vor să înțeleagă că tre’ să stea în casă și să nu meargă la înviere” că vezi tu ei pun viețile noastre în pericol, dar pe de altă parte te toarnă la poliție că ai îndrăznit să ieși din casă fără mănuși și mască de minim 3 straturi. Aceeași oameni care sunt în stare să te linșeze dacă doamne ferește îndrăznești să spui ceva de rău de marele Profet Arafat și discipolii săi.

Poate dacă guvernul lua exemplu din SUA și aloca mai multa putere de decizie autorităților locale am fi putut evita o parte din abuzurile acestea prin simplul fapt ca e mai ușor să mă înțeleg cu cineva care măcar știe ce are la el în curte și mai e și vecin cu mine.

Poate dacă Iohannis, în loc să-și piardă vremea dând vina pe PSD că au vrut să dea Ardealul ungurilor din cauza unei legi (ce a trecut tacit, care apropo se putea evita și dacă orice parlamentar din PNL ar fi zis ceva) și în schimb încerca să pună cap la cap, să coordoneze, mai multe firme private să ajute cu gestionarea crizei prin aprovizionare de măști, aparatură, loc de carantinare, etc. am fi putut evita cazurile în care oameni veniți din afară au fost băgați în carantină în condiții mizerabile.
Poate dacă se rezuma doar la impunerea unor restricții la frontiere și în orașele mai mari, cei din unele zonele rurale în care oricum nu a mai plecat sau venit nimeni de luni poate ar fi avut mai puțin de suferit din cauza restricțiilor economice impuse.
Chiar și poate dacă nu făceam nimic totuși un muream cu milioanele cum s-a prezis și corectat de nenumărate ori pe parcursul stării de urgență.

Oricum ar fi, idei sunt și au fost, dar când este lăsată o mână de oameni să le ia, la asta se ajunge. La ceartă ca chiorii între tabere. Unii o să spună că dacă nu se luau măsurile astea era și mai rău, alții zic că dacă nu se luau era la fel, alții că dacă nu se luau era mai bine.

Nu o să putem ști niciodată care este adevărul pentru că nu avem cu ce compara concret când aproape toate țările din lume au luat aceleași măsuri.
Am fi avut o șansă să vedem ce a mers și ce nu, dacă autoritățile locale ar fi avut mai multă autonomie să implementeze ce cred ele de cuviință că ar funcționa după caz sau chiar să lași omul să decidă pentru sine însuși. Că până la urmă statul cică are încredere că cetățenii săi sunt destul de înștiințați și responsabili să-și aleagă conducătorii, dar să-și conducă propriile vieți se pare că nu…

Acum sigur, o parte din măsurile luate care au limitat libertățile fundamentale poate au fost luate conform Constituției, o parte nu.
Dar chiar și așa întrebarea este, se merită să avem scris în constituție faptul ca statul ar avea dreptul la atâta putere în orice situație asemănătoare?

Se merită ca statul să poată limita libertățile oamenilor când i se scoală, sub pretexte ca “dar așa au făcut și celelalte țări”, “dar e pentru binele vostru”, și multe alte platitudini și scuze pe lângă acestea?
Pentru cei ce vor doar să supraviețuiască e mai ușor să asculte de autoritățile ce cred că știu mai bine decât ei… stați în casă… faceți ce vă spune guvernul… dacă vă dă și de mâncare bine, dacă nu, nu aste e… o sa vă trăiască statul viața pentru voi, dar cei ce vor să își trăiască viața nu-l pot lăsa pe altul să le-o trăiască pentru că doar ei și numai ei știu care le sunt preferințele, limitele, atuurile, cât de departe vor merge pentru a-și atinge un țel, etc.

Un lucru e cert, cred că a venit timpul să vă întrebați și voi pe care din variantele acestea 2 le doriți… eu știu ce am ales.

Posted on

Proteste stare de demență – Ziua 2 [Galerie FOTO]

BUCUREȘTI. 16 mai 2020, Piața Victoriei. Hoit News vă spune că ”câteva zeci de persoane” s-au adunat sâmbătă pentru a doua zi de protest. Noi am numărat 248 (excluzând presă, jandarmi și gură cască de pe margine). E drept, tot un fel de ”câteva zeci” – 24 sau 25 ”de zeci” e tot un fel de câteva. Tot Hoit News vă spune că pe 15 mai au fost 200-300. Au fost 457 dar sărim peste. Reamintim că Hot News este printre publicațiile eligibile spre a fi miluite de cabinetul Orban cu niște milioane bune de lei.

Spre deosebire de prima zi, mesajele au fost mai clare și cantitatea de delir mai mică. Au dispărut brusc capsalioții precum și alți dubioși iar apariția lui Viorel Cataramă n-a fost primită deloc bine.

Ba, mai mult, destul de mulți din piață s-au prins de jocul de framing pe care-l face presa cumpărată de Guvern (adică aproape toată) și s-au descurcat mult mai bine la tentativele acestora de-a manipula lucrurile. Mult mai bine comparativ cu ziua precedentă, cel puțin. Așa se face că deși Digi24 și-a menținut o echipă vreo 4 ore la fața locului, nu a difuzat mai nimic.

Era cumva și normal. Nu aveai de ce să te agăți prea mult. Mai ales în condițiile în care ieri noapte pe grupurile interne ale PNL era panică mare și până și membrii de partid remarcau că totuși la „protestul nebunilor” e mai multă disciplină decât în Aeroportul din Cluj când se pleacă la sparanghel (despre asta povestim altă dată). Dar nu-i bai, Digi24 și-a scos pârleala mai seara. N-a putut să mânce borș pe cât ar fi dorit despre cei care vorbesc despre libertăți fundamentale, așa că s-a pus pe mâncat borș despre cei care și le exercită. Mai ceva ca pe vremea Securității, Digi24 a vânat tinerii în parc pentru infracțiunea de a consuma cafea pe scaun.

Revenind în piață, la un moment dat ajunseserăm noi să căutăm agitatorii ruși. Dacă c-o zi în urmă îi puteam zări ușor, acum era chiar complicat.

Și copiii căutau propagandiștii ruși. La un moment dat se acuzau unii pe alții de filorusism. Sau poate doar se distanțau?

Lăsând gluma la o parte, povestea cu provocările rusești în după amiaza de 16 mai e pur și simplu o prosteală de doi lei vechi pe care unii au răspândit-o din neatenție onestă, iar alții pentru că le e mai confortabil să molfăie tâmpenii promovate de cei plătiți să o facă.

Ca și cu o zi în urmă, au venit de toate felurile

Ce nu vrea aproape nimeni să remarce e că protestul a fost foarte pestriț (vezi Galeria Foto de la final) – de la antivacciniști, la ciudați care se cred preoți, până la pensionari, profesori universitari de științe exacte și… chiar membri PNL. În fine, atâta cât a fost protest pe lângă eveniment de socializare (nu că toate protestele n-ar fi și evenimente de socializare).

Desigur, de la protest nu putea lipsi nici MAI-ul „în civil”. Numai că acesta strălucea în întuneric atât de tare încât era chiar comic. De apreciat că odată ce i-a luat vântul ecusonul de MAI, a renunțat și la mască și la orice pretenție. Culmea, abia atunci începuse și el să se blend in. Și apoi a plecat. Păcat. Părea de treabă.

Apropo de personalul MAI – în a doua zi de proteste nu s-au mai deranjat cu distanțarea. Nici pe ei înșiși și nici pe protestatari (și nici presa). Asta în timp de Marcel Vela turuia la tembelizor despre lucruri pe care clar subalternii lui le înțeleg deja mult mai bine.

În fine… cea mai mare parte dintre ei, dar cu siguranță nu ăia care ne-au controlat pe aproape toți ziariștii de două ori în cei 10-12 metri de trotuar rămași până la Piața Victoriei cum vii dinspre sud.

Încă ceva: Lipsa unui ”maestru de ceremonii” sau ”lider în Piață” (cum îi place soborului mediatic să zică) este simultan și un lucru bun și un lucru rău.

Partea bună e că ai toată diversitatea posibilă de idei. De la steaguri UE cu emblema campaniei DeClic până la ”Dacii Liberi” și Cataramă și aproape orice îți poți imagina între astea. Ceea ce face foarte dificil framing-ul atunci când ai parte de o presă aproape complet aservită. Dovadă că la tembelizor se discutau crâșmele din Herăstrău și grătarele de la Sinaia.

Partea proastă e că atunci când nu există așa ceva, n-ai nici coerență. Asta se întâmplă și la case mai mari și chiar la proteste mai mari.

Dar există și o veste per ansamblu bună: Sictirul românului de rând e și el o formă de protest. Una chiar mai mare întocmai pentru că demonstrează și pe scară largă cât de ridicol este actualul cabinet.

Însă motivul pentru care presa cumpărată de Guvern a înfierat așa de tare două zile mini-protestele din Piața Victoriei e pentru că dacă ele există suficient de mult, atunci brusc prea mulți oameni vor pune prea multe întrebări. În plus, protestele îi afectează personal pe mulți dintre băieții și fetele (desigur, toți civili) din presa guvernamentală. E greu să nu te simți mic(ă) atunci când vezi că oricât ai zbiera, oricât ai amenda, tot se mai găsesc niște unii pe care nu-i poți face nici ruși și nici PSD-iști care totuși insistă că poate, dar doar poate, adevărul nu este livrat corect și complet publicului.

Ce fel de întrebări ar putea pune prea mulți? Păi de pildă: ”Bă, ia stai așa, deci 2000 la Aeroport la Cluj nu a generat asemenea isterie. Ba chiar la Kaufland guvernul liberalo-militar a dat dispensă specială că e liber la îmbulzeală în timpul stării de urgență. Dar 250-ish de oameni răsfirați la propriu sunt un pericol existențial?”

Tot cam din același motiv nu o să-i auziți pe „presari” discutând prea mult despre faptul că la Suceava n-a fost chiar Wuhan – ci doar clasica incompetență a DSP-ului (endemică de 30 de ani, nu de ieri) peste care s-au cocoțat niște băieți deștepți pentru a face niște bani frumoși din niște contracte. Eh, dar dacă ar spune asta, presa „deontologică” ar trebui să admită că a turnat panică în populație mai mult decât trebuia.

Ah, nu mai zicem că n-o să auziți discutat în presa guvernamentală mai nimic despre faptul că „modelul” și „proiecțiile” despre virusul chinezesc în baza cărora s-au grăbit aproape toți să comită sinucidere economică era bazat pe un cod pe care și un elev de clasa a X-a de la o clasă de mate-info cât de cât decentă îl putea scrie mai bine.

For better or worse, ne putem baza pe faptul că avem o ciorbă – un pic de dictatură și un pic mai multă bulibășeală. O combinație care, în cel mai bun caz, fâsâie. Dar din combinații din astea pot ieși și foarte multe lucruri nasoale.

Aia e. Atât s-a putut.

GALERIE FOTO:

Posted on

Proteste stare de demență – Ziua 1 [Galerie Foto]

Probabil ați auzit deja că vineri, 15 mai, în Piața Victoriei din București au ieșit antivacciniștii la terorism (parafrazându-l pe CTP). Sau că au ieșit rușii la protestat (parafrazându-i pe toți istericii plătiți sau nu de Guvern). Sau că au ieșit scursurile subumane (parafrazând NPC-urile corporatizde care ar sta în casă până la 1 iulie 2022 dacă așa le cere Wuhannis).

Sau, desigur, că au ieșit PSD-iștii (pentru că, se știe, cine nu se supune de bună voie ordinelor lui Raed Arafat, mă-sa-i PSD). Sau, desigur, că au ieșit cei care nu cred că virusul chinezesc există – conform chiar lui Raed Arafat.

Și, desigur, conform G4Media – fanii lui George Simion fără măști care sunt de fapt ruși și urăsc maghiarii. Și, tot conform G4Media, au venit și ”dacopați” (un termen foarte deontologic și demn de o presă care chipurile e pentru intelectuali rasați care, se știe, mișcă rar în front în fața regimului liberalo-militar).

Adevărul e că au venit câte cineva de la toți

În realitate ”protestul” n-a fost unul singur. Ci mai multe, separat. Pe bisericuțe. Fiecare cu „ai lui”. Ba încă și presa a stat „pe bisericuțe”. Cei de la G4Media nu stăteau de vorbă cu cei de la Epoch Times. Cei de la Realitatea și RTV nu stăteau de vorbă cu cei de la Digi24. Și tot așa.

La fel a fost și printre protestatari. Ăia ai lui Capsali au dănțuit în jurul pieței vreo 3 ore dar mai nimeni nu vorbea cu ei. Ăia ai lui Simion mai încercau să mai vorbească și cu alții – dar timid și puțin. Ăia cu dacii erau mai prin mijloc.

Printre ăștia erau reprezentate și poziții mai comice. Doamna cu sparanghelul nouă ne-a luminat ziua. Fără glumă! Poate vine și mâine!

Cu astea spuse, este foarte adevărat că au existat și câteva ciudățenii. Spre exemplu, la un moment dat au apărut două doamne cu steagul României și cu steagul Statelor Unite ale Americii. O mamaie care ne amenința că ”ne dă pe live” le-a gonit de-acolo căci numai steagul României e permis. Cu ce autoritate? Dracu’ știe…

Doamnele au plecat repede, nedorind să facă scandal. Nouă ne pare rău că n-am avut MAGA hats la noi. God bless the United States of America!

În fine, dincolo de acest kerfuffle, au mai fost două mici îmbrânceli cu Jandarmeria dar care n-au supărat pe nimeni.

În esență însă totul s-a desfășurat mai mult decât pașnic.

Dacă citești ce-a scris presa recent miluită de guvern cu 200 de milioane de lei ai crede că a fost un imens big igloo în Piața Victoriei în care ne-am bătut toți cu toți și în care s-au tras bombe. Unii mai exaltați de pe Faceberg au găsit de cuviință să meargă până-ntr-acolo încât să afirme că au venit teroriștii. Delir total.

Desigur, asta nu schimbă faptul că și în piață au existat elemente de delir. Dar măcar n-a fost delir total.

G4Media de pildă ne mai spune că s-a cerut „explicit organizarea în România a unor proteste similare cu cele din alte state UE, în care protestatari radicali au cerut violent eliminarea restricțiilor”. Bun, bun – dar ce nu vă spune G4Media e că acele acțiuni de protest AU ȘI FUNCȚIONAT. În Turinigia, de pildă, aproape toate restricțiile au fost eliminate peste noapte datorită protestelor, politicienii fiind constrânși de plătitorii de taxe să realizeze că restricțiile sunt în sine mai rele decât virusul.

Desigur, G4Media nu vă spune asta (la fel cum nu vă spune nici Digi24) dintr-un singur motiv: sunt și ei perfect conștienți că astfel de proteste chiar funcționează dacă sunt susținute pe mai multe zile consecutive.

Disonanța cognitivă a Jandarmeriei

Atât cu presa cât și cu manifestanții, jandarmii s-au comportat absolut impecabil. Spre șocul aproape al tuturor.

Cu astea spuse, Jandarmeria ca instituție a intrat într-un joc al disonanței cognitive foarte interesant. Pe de o parte, Alexandru Iacob, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei spunea la Digi24 următoarele:

„Le-am recomandat să păstreze o distanță sigură între ei, chiar dacă ei nu consideră că acest lucru e important. Noi știm că este important, că sănătatea lor este importantă, și importantă este și sănătatea jandarmilor, de aceea încercăm să avem un dialog cu ei de la o distanță sigură”

Pe de altă parte, Jandarmii înșiși nu respectau așa-zisa „distanță sigură” nici între ei și nici cu manifestanții. Dar, desigur, ei au voie.

De fapt, în realitate, mai toată lumea – da, inclusiv mare parte din personalul MAI – știe foarte bine că situația asta e ridicolă în sine. Ba chiar un ofițer de poliție ne-a spus franc că speră să fim cât mai mulți care vom acționa Statul în judecată și „să se termine o dată cu nebunia asta că avem treburi mai importante de făcut la Poliție”.

Altfel, după cum spuneam – n-a fost un protest ci mai multe proteste în același loc. Capsalioții cu dănțuiala în jurul pieței, fanii lui George Simion undeva pe mijloc-jos (cum te uiți dinspre Guvern), PSD-iștii undeva în stânga-sus (potrivit, de altfel), dacii liberi în dreapta (sus)… și fiecare „și-a făcut numărul”.

N-a bubuit nimic. Provocări, dacă au fost, nu le-a văzut nimeni (observați că nicio publicație nu dă nume și prenume sau filmări clare). Că poate unii ar fi vrut? Desigur! La orice manifestare – oricât de mică sau mare ar fi ea (și indiferent dacă umblă vreo boleșniță sau nu) – vor exista indivizi, grupuri sau organizații care să dorească să agite și să provoace. E un fact of life.

Desigur, și mâine, soborul mediatic va încerca din nou să vă convingă că cei ce sunt în stradă sunt niște lighioane periculoase cărora nu le pasă de sănătatea lor și/sau a altora. Desigur, infromați-vă numai din surse oficiale – alea în care județul Suceava numără teste, nu cazuri de virus chinezesc și pe care apoi Grupul de Înmormântare Strategică vi le vinde vouă să vă panicați.

Apropo de Grupul de Înmormântare Strategică – ceva progres mă băieți și fete (desigur, civile) în a afla care este componența acestui Minister al Adevărului? Nu? Tot nu sunteți curioși? Hai mă… nici măcar un pic?

Atât s-a putut.

Mai vedem mâine.

   

Posted on

Nu, serios: Cine e în Grupul de Comunicare Strategică?

Râdem, glumim, mai și protestăm dar, mai în glumă, mai în foarte serios – faptul că la două luni și jumătate spre trei luni de la constituirea așa-numitului ”Grup de Comunicare Strategică” tot nu-i cunoaștem componența e în sine un lucru îngrijorător.

Grupul (alintat pe Internet „de Înmormântare Strategică” sau de „Panicare Strategică”) e constituit prin Hotărârea nr. 2 din 24 februarie 2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Șeful CNSSU este Raed Arafat. Bun, până aici totul clar.

Lucrurile se complică însă când încerci să afli cine face parte din el (în afară de Raed Arafat și Marcel Vela). Nici pe căi oficiale și nici pe căi neoficiale nu primești nimic. Nici măcar înjurături pentru că întrebi. Doar liniște de mormânt. Componența acestui așa-zis Grup este esențialmente înmormântată strategic.

Acum aproape două luni, la solicitarea Europa Liberă, cabinetul Orban, întrebat oficial despre asta, a răspuns în halul felul următor:

Grupul de Comunicare Strategică este compus din experți în comunicare ai următoarelor instituții: Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Telecomunicații Speciale. De asemenea, Grupul de Comunicare Strategică poate fi suplimentat cu specialiști de la alte instituții, în funcție de necesitate

Păi bine-bine, am prins ideea. Faptul că e o echipă inter-instituțională era oricum la mintea cocoșului. Dar, totuși, când se construiesc astfel de echipe/grupuri – ele au în continuare o componență nominală. Cu nume, prenume, funcție și CNP. Mă rog, fără CNP pentru că GDPR.

Astfel de echipe au tot existat. Spre exemplu acum vreo 15 ani  se constituia o instituție care se numea ”Echipa Intersectorială Locală (EIL)” – instituție la nivelul Consiliilor Județene care, teoretic, încă există și astăzi. Scopul EIL este acela de-a ajuta la „prevenirea și combaterea violenţei şi exploatării copilului”. În mod firesc, din EIL face parte DGASPC-ul local, Consiliul Județean și apoi alte instituții (inclusiv ONG-uri) în funcție de necesități.

Dau exemplul cu EIL pentru că, spre deosebire de Grupul de Comunicare Strategică, EIL publică de fiecare dată când își schimbă componența nominală. Uitați de exemplu în județul Mureș în noiembrie 2019 s-a schimbat componența ultima dată. Și putem afla imediat, cu nume și prenume, cine se află în respectivul grup. Găsim ușor și regulmanetul de funcționare al EIL Mureș pe site-ul consiliului județean. Județul Mureș este doar un exemplu. La fel stau lucrurile în fiecare județ.

În cazul Grupului de Comunicare Strategică, însă, cumva asta nu se poate. Și GCS nu este singurul grup fantomă. Mai există și Grupul de Suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României. Da, serios! Nici componența aceluia nu este cunoscută.

Răspunsul MAI la interpelare parlamentară

La un moment dat, pe durata stării de urgență, GCS a decis să transforme datele privind situația epidemiologică de virus chinezesc pe județe în secret de stat. Prin urmare, deputatul Ioan Dîrzu (PSD) a întrebat în calitate oficială ”de ce” și, încă o dată, care este mai exact componența acestei instituții care își arogă dreptul de Minister al Adevărului pe subiectul evoluției SARS-CoV-2 în România. Asta era pe 7 aprilie.

Ieri, 12 mai (deci peste 30 de zile mai târziu – la GCS nu se aplică termenele legale?) – Ministerul Administrației și Internelor a catadicsit să răspundă. Pe scurt au răspuns că nu-i treaba aleșilor noștri (că i-am votat sau nu) și deci nici a noastră ca popor și că e oricum complicat. Partea relevantă din comunicatul MAI sună așa:

În funcţie de situaţiile apărute, componenţa poate fi suplimentată cu specialişti de la alte instituţii. Așadar, întrucât componența Grupului de Comunicare Strategică variază în funcție de evoluția situației operative înregistrate pe teritoriu României, nu vă putem comunica nominal membrii acestui Grup.

Grupul de Comunicare Strategică transmite, integrat, către mass-media toate informațiile de la nivel național. Astfel, informațiile centralizate transmise de Grupuo de Comunicare Strategică se referă la măsurile întreprinse de autorități pentru limitarea răspândirii COVID-19, măsurile de ordine publică întreprinse și sancțiunile aplicate petru încălcarea unor norme stabilite în contextul pandemiei de COVID-19, numărul total de persoane confirmate cu infecție cu COVID-19, număr total de persoane aflate în carantină sau în izolare, numărul total de teste prelucrate, situația generală internațională în contextul pandemiei de COVID-19, precum și situația cetățenilor români confirmați cu infecție cu COVID-19 în alte state, precum și alte tipuri de date și informații, în funcție de situație.

Restul comunicatului conține lucruri deja cunoscute. Îl puteți citi integral aici.

Și totuși, faptul că în componența Grupului pot apărea modificări „în funcție de situația operativă” nu e deloc o scuză și nicidecum un motiv legitim pentru a nu face publică lista nominală cu cei care compun instituția.

Știm asta pentru că, de pildă, „Comisia pentru managementul clinic și epidemiologic al COVID-19” a suferit și ea modificări „în funcție de situația operativă” (spre exemplu demiterea lui Streinu Cercel). Și în 24 de ore am avut exact componența nominală – cu nume, prenume și funcție – a noii comisii. La GCS, mai exact, de ce nu se poate proceda la fel? E clar că nu e vorba (doar) de incompetență din moment ce exact același Guvern a putut proceda astfel cu multe alte comisii de urgență constituite cu ocazia virusului chinezesc.

Și totuși, fără glumă, CINE este în GCS?

Una-i una și două-s mai multe. Transparența este obligatorie și pentru PNL inclusiv în stare de urgență. Păstrarea la secret a componenței GCS sub diferite scuze este în sine imorală, periculoasă și, foare probabil, ilegală în sine.

Am încercat inclusiv pe căi neoficiale să aflăm componența GCS. Nimeni nu pare să știe mai mult de două-trei nume. Cel mai optimist o sursă din Parlament ne-a sugerat 6 nume. Dar fără posibilitatea de-a verifica independent (de-aia nu le publicăm încă).

Românii au stat (și unii încă mai stau) în arest la domiciliu sau arestați prin spitale la ordinul/sugestia acestui Grup de Comunicare Strategică. De ce? Și, mai ales, nu merităm noi, pulimea, care plătim salariile lor până la urmă, să știm măcar exact cine și cum a luat astfel de decizii?

Ba, mai rău, la ”recomandarea” GCS au fost cenzurate mai multe website-uri. Cine e mai exact pare din acest Grup de Dezinformare Strategică de își arogă astfel de prerogative?! Mai în glumă, mai în serios, până și Soțietatea Țivilă (până mai ieri complet pro-guvern) începe să întrebe apăsat și să remarce că acest GCS se comportă în sine ca un troll.

Râdem, glumim, dar acest guvern – dimpreună cu partidul de guvernământ – va trebui să răspundă și pentru acest aspect. Nu se poate să ai pretenția de stat de drept și să impui măsuri prin grupuri fantomă a căror componență nu o cunoaște nici măcar Parlamentul (adică reprezentanții poporului, gen). Ba, mai rău, Parlamentul pare-se că nici nu are voie să cunoască cine mai exact face parte din GCS.

Așa ceva nu mai poate fi tolerat!

Și dacă SARS-CoV-2 s-ar fi dovedit a fi Ebola transmisibil prin aer tot nu se justifică asemenea comportament. Ajunge!

Posted on

Despre libertarieni ca mulțime

Pe măsură ce stau în spital, în această nesfârșită tură de după-amiază, obligat deci să scriu neintoxicat, observ cu o neplăcere crescândă un fenomen care mă alarmează, oricât de natural ar fi el pentru aderenții libertarianismului: fracționarea ideologică mult prea facilă.

Simt, deci, la fel ca acum mulți ani, când scriam împotriva unor apropiați ideologic, ingratitudinea poziției mele: pe de o parte, vreau ca libertarianismul (termen-umbrelă aici, incluzând și anarho-capitalismul, voluntarismul, ce mai vreți voi) să se răspândească în cultura noastră.

Pe de altă parte, el nu doar că nu o face acum, ci, chiar dacă ar reuși printr-un miracol propagandistic, ar fi mai bine pentru el să nu o facă. Vă explic imediat de ce.

Pandemia Covid-19 a adus cu ea o enormă falie ideologică în micile buzunare de libertarianism, separând grupările hard-line, care susțin poziții mai radicale apropo de menținerea libertăților individuale, de libertarienii (in lack of a better term) moderați, care susțineau măsurile mai stricte și narativele avansate de stat și media.

For the record, eu sunt principial în barca primei categorii: măsurile îmi par prea stricte, încălcări nenecesare ale drepturilor noastre fundamentale, și o bună poartă către dictatură, în care am și ajuns. Sistemul sanitar gestionează, în opinia mea, foarte prost situația, și asta a costat viețile a prea multor nevinovați. Am văzut agenți economici privați care au aplicat norme igienice de bun simț, și asta ar fi trebuit să se întâmple și în mod firesc: valorizarea autonomiei mediului privat, cu fiecare entitate stabilind propriile reguli. Dar divaghez.

Spuneam, în discuția mea cu Alin și Lucian, că cel mai simplu mijloc de a destructura o structură ideologică este să profiți de faliile ideologice care se formează firesc în orice astfel de comunitate, chiar și într-una la fel de informală ca libertarianismul românesc.

Ei bine, asta se întâmplă și aici: văd cum, în tentativa de a rămâne libertarieni hard-line, pro-1A până la capăt, permitem (da, persoana I plural, ați citit bine) unor meme care nu au nici o treabă cu libertarianismul să infecteze spațiile noastre de dialog. Văd în spații online teoretic libertariene susținători ai lui Putin, expresii cripto-fasciste, și înfiorător de multă pseudoștiință.

Atenție: nu e nimic rău în a susține libertatea de exprimare. Da, chiar și pentru naziști, chiar și pentru AV-eri, chiar dacă în momentul de față antivacciniștii sunt, de facto, mai periculoși decât național-socialiștii rătăciți. E ok, au dreptul să se exprime, și noi avem dreptul să îi respingem după ce se exprimă.

It’s a bad look. Ca mișcarea asta să fie luată în serios, trebuie să se vadă un răspuns la chestiile astea. La tipii care zic că Putin e mișto, la băieții care luptă cu fiara comunistă jidănească, și la ăia care profită de climatul de neîncredere față de căsnicia statului cu medicina (o neîncredere, de altfel, justificată).

Punctul de slăbiciune doctrinară al mișcărilor libertariene a fost mereu poziția de bună-credință, în care asumarea autorității este văzută cu neîncredere, ca și cum asistăm la înființarea unui cult religios. Această viziune este, de altfel, justificată.

E logic că grupări ideologice mici, cum ar fi a noastră, vor căuta în începuturile activității lor sa împartă platforme cu alte grupări ideologice similare sau cel puțin adiacente. De acord. Dar deschiderea porților pentru asemena content nu face decât să decredibilizeze mai departe rudimentara noastră mișcare.

Dar noi, libertarieni fiind, știm că există mijloace de a contracara atât shilling-ul ăsta crescendo, cât și fricile noastre de manifestări cult-like:

1. Practice what you fucking preach. Suntem toată ziua în gură cu responsabilitatea individuală, contrabalanță a libertății invocate ideologic. Mișto. Acu’, când vedeți pe vreunul că bate câmpii cu grație, amintiți-vă că aveți responsabilitatea de a înfrunta și dictatorii sau luddiții care vă plac, nu doar ăia care nu vă plac. Basically, ar trebui să deveniți mai radicali, dar mai radical libertarieni. More on that later.

2. Nene. Ok, internetul e public, dar există totuși homesteading. Aplicați ideea de homesteading și în online. (Homesteading is one of the foundations of Rothbardian anarcho-capitalism and radical neoliberalism in the form of right-libertarianism.) Primul pas a fost făcut, asta e okay. Dar următorul e ca cineva să își asume proprietatea, și implicit definiția regulilor “teritoriului” nou-stabilit. Preferabil într-un mod care să arate opoziția la meme non-libertariene sau non-raționale. Îi dăm afară, dar rămâne afișat pentru ce. You figure it out.

3. Ziceam că să deveniți mai radical libertarieni. Băi, cam așa. Mai ușor cu lăsat toate derapajele tiranice sau delirurile conspiraționiste să fie regurgitate. Ăia nu îți acordă o platformă mai amplă, ci o reduc. Și nu vor să sporească libertățile individuale, ci să le restrângă. Și vor stat mai mare. Și alte lemne, că la noi antivaccinismul merge mână-n-mână cu fascismul autohton. O să vă zic ce le-am zis și ălora din organizația fascistă: nu-i mai lăsați pe stângiști să fie mai raționali decât voi. Sau mai educați. Sau mai buni, în orice fel. Fiți mai buni. Și citiți dracului niște ideologie. Git gud.

Acestea fiind spuse, îmi cer scuze pentru folosirea persoanei I plural; fiecare dintre voi este o entitate politică independentă și autonomă, și această independență e respectată aici.

Inb4 “tovarăși, sporiți atenția!”

Posted on

Coronavirus, panică și societatea britanică

Stay at home -> Protect the NHS -> Save Lives.

Mantra pe care o auzi și o citești peste tot în Anglia: la televizor, la radio, pe internet, pe stradă, în tren și gări, sub pupitrul lui Boris Johnson în timpul conferinței zilnice de presă. Răspunsul societății britanice la cererea lui Boris Johnson de a sta acasă a fost pozitiv și instantaneu. Ca român (și om normal), încrederea în guvern (atât ca partid la putere cât și în instituție în sine) începe de la minus 5 și crește sau scade pe parcurs, în funcție de acțiunile și declarațiile acestuia. Englezii pe de cealaltă parte, au trecut direct la +100 din momentul în care a fost ordonată starea de urgență (sau cerută, nu este un ordin de sine pe modelul ordonanței militare mioritice). Am trecut de la tren plin la vagon personal literalmente de la o zi la alta. Englezii au în general mai multă încredere în guvern decât românii, dar asemenea răspuns întrece orice așteptări (după cum a confirmat și guvernul însuși). De ce? După 2 ani de trăit aici și o lună jumătate de lucrat ca operator pentru helpline-ul de coronavirus, voi încerca să răspund mai jos. Răspunsul este mult mai complex decât pare la prima vedere.

Stay At Home

Pe 23 Martie, Boris Johnson a apărut pe toate canalele de televiziune și s-a adresat publicului britanic cu următoarele: “Din această seară trebuie să dau poporului britanic o instrucțiune foarte simplă: trebuie să stați acasă. Pentru că lucrul critic pe care trebuie să îl facem este să oprim răspândirea bolii între locuințe. De aceea oamenii vor avea voie să iasă din casă doar pentru următoarele motive: cumpărături de strictă necesitate, cât mai rar posibil; o formă de exercițiu pe zi – de exemplu alergat, plimbare sau ciclism – singur sau cu membrii ai locuinței voastre; orice nevoie medicală; pentru a îngriji sau ajuta o persoană vulnerabilă; și pentru a călători spre și dinspre locul de muncă, dar doar dacă este absolut necesar și nu se poate lucra de acasă. Atât, acestea sunt singurele motive pentru care ar trebui să plecați de acasă. Nu ar trebui să vă întâlniți prietenii. Dacă prietenii vă roagă să vă întâlniți, ar trebui să spuneți NU (“BoJo you should say no” a devenit o memă între timp). Pentru a asigura conformarea cu instrucțiunile guvernului de a sta acasă, vom lua următoarele acțiuni cu efect imediat: închiderea tuturor magazinelor care vând bunuri neesențiale, inclusiv magazinele de haine și electronice, alte locații incluzând biblioteci, locuri de joacă și săli de forță în aer liber și lăcașuri de cult; vom opri toate adunările de peste 2 oameni în public excluzând oamenii cu care locuiți; și vom opri toate evenimentele sociale, inclusiv nunțile, botezurile și alte ceremonii, dar excluzând înmormântările. Parcurile vor rămâne deschise pentru exerciții, dar adunările vor fi dispersate. Niciun prim-ministru nu vrea să aplice astfel de măsuri.”

Faptul că am citat o parte atât de mare din discurs contează, deoarece britanicii au înghițit fiecare cuvânt pe care l-a rostit Boris. Mult mai mult decât am crezut posibil.

Ca și în București, străzile s-au golit a doua zi cum n-am văzut niciodată. Autobuze goale, gări goale, trenuri goale. Văzând ce se întâmplă în București, m-am înarmat cu loicense-ul de la muncă (nu există declarație pe propria răspundere aici), așteptându-mă să mă oprească poliția ca să mă întrebe de sănătate. Nada, defapt până acum am fost oprit o singură dată, în gară, și interacțiunea cu tanti polițista a durat 10 secunde: “Reason for travel? Work. Okay”. Nu-i armata pe stradă, nu cântă God Save the Queen din mașinile de poliție, nu-s amenzi de 148% din salariul minim net pe economie. Nu a fost nevoie de așa ceva pentru a impune arestul la domiciliu. Liderul a vorbit, poporul a ascultat. Și nu din frică de amenzi și nici măcar de presiune socială (care, ca și în Romania, există totuși), ci fiindcă așa a zis guvernul.

De ce? De ce ai accepta fără să scrântești arestul la domiciliu? Din mai multe motive. Primul este că există în principiu două tipuri de oameni în societatea britanică: cei care respectă regulile și cei care nu. Spre deosebire de România, unde majoritatea oamenilor respectă doar regulile și legile care li se par de bun simț sau care au pedepse prea mari pentru încălcare, majoritatea englezilor respectă toate regulile, oricât de stupide ar fi. Genul de oameni care plătesc taxele cu zâmbetul pe buze (“se construiesc drumuri și se îngrijesc oameni cu ele, nu?”), chiar și cele practic voluntare cum ar fi licența pentru TV. Ei erau deja obișnuiți cu restricționarea drepturilor, deci nu e așa surprinzător că au acceptat imediat “recomandările guvernamentale” (ca să folosesc termenul exact) ca pe poruncile lui Moise.

Pentru cealaltă parte a populației, guvernul a început o campanie de instituire a fricii care aduce aminte de 1984 doar că în loc de Eurasia avem coronavirusul. “Trebuie să fiu sincer cu voi, publicul britanic, mulți dintre cei iubiți vor muri” a spus Boris Johnson în preambulul declarării carantinei generale. Panourile publicitare s-au umplut de imagini de-a dreptul macabre cu doctori sub care scrie mare “dacă ieși afara, o poți răspândi, oameni vor muri”. Anunțurile din gară sunt pline de “sunteți sfătuiți să nu călătoriți decât dacă este absolut necesar”. Și toate acestea sunt până să vorbim de poliție, a cărei inepție și beție de putere a atins cote atât de mari încât guvernul a trebuit să intervină pentru a-i potoli. Rezultatul a fost convingerea multor oameni normali că regulile de “social distancing” sunt bune și trebuiesc respectate, chiar oameni care se declară susținători ai drepturilor liberale individuale.

Diferențele dintre cele două categorii sociale au evidențiat, însă, și mai mult diferențele etno-culturale dintre englezii albi și restul populației. Englezii albi stau acasă, desenează curcubee și aplaudă, plantează flori în curte și se uita la una dintre zecile de emisiuni de la televizor dedicate carantinei. Populația BAME (ca să folosesc termenul politically correct de Black, Asian and Minority Ethnic) însă este preponderent cea care nu respectă restricțiile: se duc la moschei (chiar dacă sunt închise, stau în afara lor pentru rugăciuni), ies pe străzi, fac petreceri acasă, merg la fast-food, fac aproape tot ce făceau și înainte. Și de ce nu ar face asta, având în vedere că au străzile pentru ei și sunt evident nederanjați de poliția anti-rasistă. Diferențele acestea culturale se accentuează însă, și cu cât vă ține mai mult carantina, cu atât se vor manifesta mai activ în viitor.

Protect The NHS

Idolatrizarea NHS-ului (Serviciul de Sănătate Național) din UK este de-a dreptul jenantă. Medicii și personalul medical sunt niște eroi deificați care nu pot greși cu nimic niciodată, orice greșeală este imputată lipsei de bani din partea guvernului, este perfect normal să aștepți 8 ore la urgențe într-unul dintre cele mai mari spitale din țară cu infecție la inimă (a pățit-o un cunoscut). Toate acestea erau prezente și înainte în societatea britanică. Acum însă au ajuns la niveluri absolut șocante.

Apărarea acestui mitic NHS este atât de importantă pentru englezi încât toate măsurile sunt în numele acestuia. Atât de mult, încât ordinea inițială era Stay at home -> Save Lives -> Protect the NHS. Scopul final nu era salvarea de vieți, ci protejarea NHS-ului, pe principiul în Mama Rusie, tu protejezi NHS-ul. Trebuie menționat însă că guvernul a schimbat ordinea mantrei după ce probabil și-a dat seama de absurditate, dar încă au rămas suficiente afișe și anunțuri cu vechea ordine pentru a reaminti prioritățile.

Dacă România a aplaudat medicii o dată, în UK în fiecare joi la 20:00 se aplaudă pe stradă (dar în fața casei, să nu care cumva să încalci regulile). Clap for Carers încă există, la o lună după apariție. Geamurile (de la case, de la mașini, de la autobuze, de la trenuri) sunt pline cu curcubee sub care scrie Thank you NHS, la un nivel atât de mare încât curcubeul a devenit, de facto, simbol al NHS și a pierdut toate înțelesurile LGBT.

Dar de ce toate acestea? O parte din vină este simbolistica și branding-ul. NHS este o umbrelă asupra tuturor nevoilor medicale ale cetățeanului. Plătești pentru el prin taxe și primești servicii “gratuite”. Te programezi la doctorul de familie, te consultă (la 3 luni după ce ai sunat să te programezi), îți scrie rețetă gratuită (aproape gratuită, ai coplată de £8 oricât de mult ar costa medicamentele) sau îți scrie trimitere către spital pentru proceduri mai complicate (cu altă așteptare dacă mai ești în viață până atunci). Nu există input din partea pacientului. Toate acestea, cumulate cu faptul că numărul medicamentelor pe care le poți lua fără rețetă este de tot râsul, au făcut publicul britanic să nu aibă pic de cunoștințe medicale de bază (cel puțin spre deosebire de români). Totul aici se tratează cu ibuprofen, paracetamol sau medicamente de alergie și poate sirop de tuse pe baza de plante. Ca persoană care suferă din când în când de dureri dentare atroce, am nevoie de medicamente mai puternice de atât.

Dacă nu făceam stoc de analgezice din țară și stăteam doar în ce pot cumpără aici fără rețetă, pereții mei ar fi avut mult mai multe găuri. Dar eu sunt o persoană normală care știe ce medicament trebuie pentru ce afecțiune. Englezii însă funcționează doar pe paracetamol și ibuprofen, la un nivel la care doctorii prescriu aceste două panacee pentru orice:de la dureri de cap la lipsă de poftă de mâncare, la diaree sau constipație.

Pentru englezi NHS este o cutie neagră unde te prezinți, intri în cutie și ieși pe partea cealaltă vindecat. Viața reală nu funcționează așa, evident, dar asta cred englezii. De aceea, protejarea NHS-ului este raison-ul tuturor măsurilor de limitare a drepturilor. Cetățenii însă au mers mult mai departe decât ceea ce le cere guvernul: au încetat să se ducă la spital chiar și pentru urgențe (cineva m-a întrebat cu toată seriozitatea azi dacă se poate duce la urgențe pentru că și-a rupt piciorul). Și nu au încetat să se ducă la spital din frică de a lua virusul (ceea ce ar fi de înțeles), ci pur și simplu nu vor să ocupe timpul prețios al NHS cu problemele lor atâta vreme cât nu are legătură cu coronavirus.

Între timp, operațiile au fost anulate, pacienții au fost externați, spitale noi au fost deschise în centre expoziționale din orașele mari, totul în așteptarea valului de pacienți. După 187 de mii de cazuri și 28 de mii de morți, spitalele încă stau goale, iar pacienții care trebuiau operați de oricare dintre celelalte zeci de mii de afecțiuni care nu au izbucnit din Wuhan încă stau în casă.

Save Lives

Mai mult sau mai puțin, toate statele lumii au adoptat măsurile de limitare a libertăților personale în numele “salvării vieților”, cel puțin pe hârtie. Gradul de legitimitate a impunerii acestora diferă însă de la stat la stat, iar în UK intervine un aspect cultural mult diferit față de România. Pe scurt, în Anglia, statul are grijă de tine dacă pățești ceva din punct de vedere medical. Sistemul de suport familial pe care noi ne bazăm în caz că ni se întâmplă ceva există la un nivel mult mai mic decât la noi. Conceptul de “nanny state” (stat dădacă) este prevalent în extrem de multe situații în UK, dar în special în cazul celor cu probleme medicale și a bătrânilor.

Dacă în România contractul social inter-generațional spune că părinții (sau familia în general) au grijă de tine când nu poți avea singur, iar tu la rândul tău ai grijă de părinți când la rândul lor nu pot avea grijă de ei înșiși, în UK lucrurile nu stau deloc așa. În general, după 18 ani, copiii pleacă la facultate cu împrumut de la stat, de obicei în alt oraș la cămin sau într-o casa studențească, iar dacă se întorc să locuiască cu părinții după absolvire, le plătesc acestora chirie. Părinții nu se mai simt responsabili pentru copiii, iar la rândul lor, copiii nu se mai simt responsabili pentru părinți. De bunici nici nu se mai pune problema, evident.

Această caracteristică a societății britanice (care, ce-i drept, nu se aplică minorităților, este ceva specific albilor) este una dintre cauzele principale pentru numărul mare de morți atribuiți Covid-19. Legătura este cauzată de un lanț al consecințelor. Copiii, în general, nu primesc suport parental după ce împlinesc 18 ani. Din această cauză, ei nu se simt responsabili pentru părinți atunci când aceștia ajung la bătrânețe. De aici rezultă un număr extrem de mare de bătrâni în cămine de bătrâni, locuri unde virusul a făcut ravagii.

Aceeași situație se aplică și celor ce suferă vreo problemă medicală gravă în viața lor adultă. În loc să fie îngrijiți de familie, aceștia sunt îngrijiți de către stat. De aceea, când vine vorba de save lives, oamenii respectă ce zice statul deoarece, bineînțeles, statul este cel care trebuie să aibă grijă de cei vulnerabili. Statul știe mai bine, statul este dădaca care le da împrumuturi copiilor să meargă la facultate, are grijă de cei care nu mai pot avea grijă de ei, te convinge să nu mai bei atâta zahăr, te protejează de bigoți pe twitter și tot așa. O foarte mare diferență față de principiul liberalismului englez de altădată.

În concluzie

Coronavirusul a adus la suprafață, ca în multe alte țări, cele mai pronunțate trăsături ale popoarelor, cele mai mari defecte ale acestora, precum și diferențele dintre diversele grupuri din societate. În cazul României, a evidențiat și mai mult diferența dintre hipsterimea din marile orașe și ceilalți. În cazul Angliei însă, a evidențiat incapacitatea englezilor de a gândi pentru ei înșiși, inaptitudinea lor de a înțelege medicină de bază (datorită dependenței lor față de NHS), precum și lacunele contractului social inter-generațional și consecințele acestuia. Pe de altă parte însă, a scos la suprafață și mai mult diferențele culturale dintre populația albă și minorități, iar resentimentele dintre acestea se vor aduna la un moment dat, iar dacă rămân neadresate, consecințele vor fi extrem de grave.

Posted on

Ordonanța mea nr. 1: 10 ani fără PNL

Preambul

„Ce mă? PSD ar fi făcut exact la fel cu chinavirusul.”

Puține dubii sunt că acesta este adevărul. Da, prima lună cu siguranță PSD ar fi făcut aproximativ la fel (poate cu excepția măsurilor complet aberante anti-bătrâni).

ÎNSĂ, consensul împotriva „carantinei” ar fi fost și el mult mai ușor de construit. Căci segmentul dur de populație care urăște PSD din ficați există deja.

PNL a beneficiat de faptul că nu exista mai nimeni în societate care să urască PNL din oficiu.

E timpul să apară un astfel de segment. El deja se construiește și se află în faza incipientă. Prezenta ordonanță are menirea de-a oferi primele măsuri pentru a ajuta creșterea acestui segment și transformarea sa în segment permanent de electorat pentru minimum 10 ani de acum încolo. În 2030 voi evalua dacă se va fi aplatizat curba de criminali din PNL și voi dispune măsurile necesare.

Pentru sănătatea mintală colectivă a României, distanțarea socială față de această formațiune este o măsură sanitară absolut necesară. Prezentele dispoziții sunt obligatorii pentru subsemnatul precum și pentru oricine decide liber și nesilit de nimeni să-și asume conținutul prezentei ordonanțe.

Dispoziții

Având în vedere acțiunile regimului Iohannis și a guvernului PNL condus de Ludovic Orban, prezenta ordonanță dată de mine pentru mine, dispune:

Art. 1: Cel puțin până în 2040 nu voi vota PNL. Sub nicio formă. Însuși Milton Friedman sau Reagan să candideze pentru ei și tot nu voi vota.

Art. 2: Cel puțin până la 1 mai 2022, orice membru PNL va fi prezumat a priori drept mincinos sinistru prin simplul fapt că vorbește. După această dată, prezumția se menține dar se va permite schimbarea părerii dacă va fi prezentată proba contrarie.

Art. 3: Orice serviciu solicitat de un membru PNL va fi prestat numai după achitarea în avans a unui preț de 25 de ori mai mare decât cel aplicat oamenilor. Prezenta taxă intră în vigoare de la momentul publicării prezentei ordonanțe și rămâne în vigoare cel puțin până la 30 iunie 2030.

Art. 4: Se interzice total angajarea membrilor PNL pentru orice.

Art. 5: Orice membru PNL încă angajat sau al cărui loc de muncă îl pot influența legal în mod negativ va fi supus acestui tratament. Costurile vor fi suportate din buzunar. A face rău cu legea în mână unui membru PNL devine o obligație patriotică cel puțin până la 30 iunie 2025.

Art. 6: Orice votant PNL întâlnit de la momentul publicării prezentei ordonanțe și până la 1 iunie 2030 va fi abordat politicos, respectuos dar foarte ferm cu scopul de a fi convins să voteze altceva. ORICE altceva. Un vot pentru PNL este un vot pentru dictatură.

Art. 7: Tuturor oamenilor care au fost membri PNL începând cu 1 mai 2020 li se interzice să-mi vorbească, exceptând dacă-i întreb eu primul ceva.

Art. 8: Măsura de la Art. 7 se aplică și celor care erau membri PNL înainte de această dată și au ales conștient să rămână în această formațiune.

Art. 9: Măsura de la Art. 7 se aplică și celor care se vor înscrie în această formațiune de la momentul publicării prezentei ordonanțe și până la 1 iunie 2030.

Art. 10: Toți politicienii susținuți de PNL între 1 ianuarie 2016 și 30 iunie 2030 sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act indiferent de partidul în care aceștia se află sau se vor afla (spre exemplu Dacian Cioloș, Nicușor Dan, etc.).

Art. 11: Toți angajații PNL din intervalul 16 martie 2020 – 30 iunie 2030 sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act. Cei care iau bani de la un partid dictatorial nu sunt cu nimic mai buni sau mai puțin vinovați.

Art. 12: Toți ”experții” susținuți de PNL la un moment dat în intervalul 16 martie 2020 – 30 iunie 2030 (e.g. Raed Arafat, Streinu Cercel, etc.) sunt asimilați membrilor PNL în sensul prezentului act.

Art. 13: Orice persoană fizică are nevoie de ajutor pentru a reclama sau cere orice sancțiuni legale împotriva oricărui membru PNL în sensul prezentului act poate conta pe sprijinul meu. În limita posibilităților voi face pe Dracu’ în patru să ofer asistență gratuit sau cât mai ieftin cu putință.

Art. 14: Măsura de la Art. 13 NU se aplică ONG-urilor, partidelor politice sau oricărei alte persoane juridice. Pentru acestea, rămân în vigoare dispozițiile organice.

Art. 15: Limbajul politicos față de membrii PNL trebuie evitat cât mai mult.

Art. 16: Prezumția că există membri PNL de bună credință este strict interzisă până cel puțin la 1 ianuarie 2025.

Dispoziții tranzitorii

Art. 17: Normele metodologice nu vor fi publicate (că nici PNL nu publică detalii despre ordonanțele lor) și vor fi decise ad-hoc în funcție de cum am eu chef, după modelul Marcel Vela și guvernul Ludovic Orban.

Art. 18: Prezenta ordonanță este obligatorie doar pentru mine. Oricine dorește să adere la prezentul act este liber să o facă.

Art. 19: Prevederile acestei ordonanțe pot expira înainte de termenele prevăzute numai dacă am eu chef să închei starea de urgență și nu trec nici la starea de alertă.

Art. 20: Sunt abilitați să pună în aplicare prevederile prezentei ordonanțe: Oricine este de acord că PNL reprezintă un grav pericol la adresa societății românești și dorește să facă ceva în privința asta.

Atât. Ne vedem în stradă!

Posted on

Programul de reeducare „Lingătorii de bocanci anonimi”

Acest program, construit pe modelul „Alcoolicilor Anonimi”, a fost lansat pentru a-i ajuta pe concetățenii noștri care suferă de viciul linsului bocancului Statului. Respectivul viciu face ravagii în societatea noastră, mai mari decît cele produse de heroină, de aceea societatea trebuie să ia măsuri.

Linsul bocancului Statului este o activitate care produce satisfacție celor implicați, sub formă subvenții de la Stat sau posturi în administrația publică. „Dulce ca mierea este bocancul Patriei” este o expresie des folosită de către vicioși. Studiile medicale au dovedit că în urma linsului bocancului Statului organismul secretă endorfină și alți hormoni care crează o senzație de fericire, iar cu timpul se ajunge la o dependență de această senzație. Dependentul, atunci cînd nu are la dispoziție un bocanc de lins, poate intra în sevraj, care se manifestă prin autodeclararea sa ca purtător de cuvînt al intereselor naționale și pretenția ca cei din jur să-i susțină ideile și să-i lingă bocancii.

Important este ca bolnavul să înțeleagă faptul că suferă de un viciu (nu toți înțeleg asta) și să manifeste dorința de a se îndrepta. Trebuie să i se ofere susținere psihologică – și exact pentru asta a fost creat programul „Lingătorii de bocanci anonimi”. Bolnavii trebuie tratați cu empatie și compasiune, pentru a-I ajuta să se vindece.

Posted on

Craiova: înainte iute și aprigă, acum învinsă

Craiova, orașul unde muierea asta numită soartă a decis să mă nasc, poate fi recunoscută de popor ca multe lucruri. De la locul unde crește prazul și oamenii vorbesc cu o viteză ce ar lăsa lat orice alt român ce nu vine din regiunea a cărui capitală orașul este, la draga lor casă sau aglomerare de blocuri comuniste din care vor să fugă cât de curând posibil. Pe cât părerile despre loc sunt categoric mixte, depinzând de ce fel persoană întrebi, nu locul contează atât de mult pe cât oamenii ce locuiesc și modelează prin acțiunile lor acest mic orașel.

Iuți, descurcăreți dar aprigi la mânie, noi poate nu părem în ochii altora doar altă listă de stereotipuri tocmai bună pentru scrisul a încă 1000 de bancuri, dar totuși, la fel ca și aceste glume, sunt anumite întâmplări din trecut ce arată cum gândim și cum acționam în diverse situații dificile.

De la revolta oltenilor împotriva imperiului austriac, până la urmele de gloanțe ce se află și acum pe unele clădiri ce au prins revoluția împotriva tiraniei roșii; de la bătălia de la Rovine și aventurile și faptele bune făcute de Iancu Jianu și breasla sa de haiduci, până la susținerea echipei noastre “și la bine și la greu”; noi, oltenii am fost cei ce au sărit spre pericol împotriva opresiunii și pentru neamul nostru … și totuși, în perioada actuală, urmăm ce ni se spune de la București și … tolerăm?

Realitatea actuală mă face să mă gândesc la cum ar fi arătat orașul astăzi dacă, spus pe oltenește, “Nu legumea un chinezoi o ciorbă de liliac”. Aș fi mers la liceu pe la 7-8 dimineața. Pe drum, copi mici mergeau în șir indian după învațatoarea lor și se îndreptau spre grădinița liceului meu. Adulții ar fi sărit în mașinile lor pentru a se duce la muncă și a face “un ban cinstit” pentru familia lor. Poate că, după terminarea orelor, aș fi mers cu grupul meu de prieteni prin centru la un restaurant pentru a sărbători pe unul dintre noi, în timp ce adulții se puteau bucura de o plimbare prin oraș ca după să cumpere cele necesare de la diversele magazine cu vitrine atrăgătoare. Weekend-urile ar fi fost cele mai frumoase totuși: de la plimbări prin parcul Romanescu făcute de tineri și oameni în vârsta, la savurarea unei băuturi la o terasă, spectacole la teatru, concerte și chiar meciuri de fotbal la stadion, toate fiind activități iubite de oamenii noștri … nu e așa?

Se pare că nu. Vedeți voi, orașul care, deși era umplut de urmele unor vremuri grele, înainte radia de viață, acum este decât o amintire tristă a ce era înainte. Străzile sunt pustii, părând mult mai gri și triste odată cu dispariția oamenilor, orice urmă de fericire inocentă ca un părculeț pentru copii este acoperită cu benzi pe care scrie un tulbulător mesaj, anume “acces interzis”, și centrul, perla orașului renumit în toată regiunea, prezintă o liniște și pustietate tulburătoare, vitrine neglijate dacă nu chiar goale și un echipaj de poliție gata să sară pe tine pentru a te suge de bani pentru un mic bacșiș. Poate că anumiți cititori sunt gata să desconsidere toate aceste rânduri, spunând că “totul este un rău necesar pentru combaterea virusului chinezesc”, dar tot ce pot vedea este o mare contradicție. NU NOI am fost cei ce în trecut ne revoltam? NU NOI am stat piept în piept cu toate neamurile ce îndrăzneau să ne cotropească? NU NOI am fost cei ce am încasat gloanțe doar pentru a avea asigurarea că copii noștri pot avea un viitor mai bun? TOT NOI, în loc să facem același lucru și astăzi, alegem să stăm ca niște lași în casă cu 10 straturi de măști și manuși, comandând mancărică de pe telefon și mâncând propaganda șefilor de la București ca pe o pâine la țăst caldă cu lubeniță … nu le-o fi oare rușine lui Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu de noi și de faptul că nu acționăm acum?

Pe cât de pesimist sunt, sunt sigur că într-un oraș de aproape 300.000 de oameni, cineva poate are aceleași gânduri ca şi mine. În căutarea mea de lume cu simț al libertății prin oraș, am dat de niște indivizi extraordinari: părinți responsabili ce își luau copii afară la joacă, tineri și bătrâni zâmbitori ce stăteau printre blocuri la taclale și o scenă foarte frumoasă creată de în jur 5 bărbați ce dădeau noroc cu o bere în mână lângă o alimentară, urând ca „să trecem peste vremurile ăstea”. Poate că acestea sunt decât scântei din flacăra vieți comunității noastre, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsam focul să se stingă! Nenorociții în uniforme, câinii de la București și gripa chinezilor nu ne pot opri pe toți! Chiar și micul efort depus de fiecare dintre noi pentru transmiterea acestui mesaj prietenilor noștri și familiei noastre în continuare poate foarte! Nu ne pot opri pe toți, căci noi suntem poporul și, așadar, cei de sus trebuie să ne slujească, nu invers!

Traiască libertatea, Traiască România, Traiască Oltenia și Traiască Craiova; toate libere!

Posted on

Pseudo-închiderea ”ortodoxinfo” e un semn foarte rău

Aplaudacii actualului regim, alături de panicarzi și alte foci s-au grăbit să se bucure ca proștii la deciziile ANCOM de-a închide o serie de website-uri zice-se de ”fake news”. De multe dintre ele nu auzise nimeni dar, desigur, asta contează mai puțin.

La fel contează mai puțin și ce scria efectiv pe website-urile cu pricina. Nu tăgăduim că o porțiune semnificativă din conținutul lor (sau poate chiar integral) reprezintă ceea ce, în limbaj colocvial, am putea numi fără să greșim prea mult drept mizerie. Ei și? Dreptul de-a scrie mizerie este mult mai important decât dreptul aplaudacilor și ipohondrilor de-a se simți ”în siguranță” de știri (false sau nu).

La ce nu pare să se gândească mai nimeni este că atunci când cedezi o astfel de putere Statului, ea va fi, cu siguranță folosită și împotriva celor cu care ești tu de acord.

E chiar amuzant să-i vedem pe cei care au ieșit în stradă împotriva premierului Sorin Grindeanu să-l aplaude acum pe același Sorin Grindeanu (între timp reprofilat director ANCOM). Desigur, de la activiști nu trebuie așteptat prea mult creier și nici consecvență. Însă de la cei care pretind că știu și înțeleg politică poate ar fi cazul să așteptăm.

Dacă peste 3 luni Grindeanu închide usr.ro pentru știri false, ce faceți? Credeți că nu e posibil? Da’ de ce n-ar fi, având în vedere că CCR doarme în papuci și, la adăpostul stării de urgență, Grupul de Panicare Strategică face absolut ce-l taie capul neținând cont de nicio lege?

Capitolul din decretul de instituire a stării de urgență care chipurile îi permite Grupului de Înmormântare Strategică să decidă ei cu de la sine putere ce e fals și ce nu face obiectul unei sesizări de neconstituționalitate. Dar până se pronunță CCR?

De asemenea, decretul de instituire a stării de urgență nu menționează libertatea de exprimare printre drepturile ce ar putea fi limitate. Altfel spus, „soluția” găsită de Iohannis, Grindeanu și compania este una mai românească așa. Un fel de las-o bă că merge-așa cu drepturile inviolabile constituționale ale cetățenilor.

A avea încredere în guvern e o prostie în sine

Guvernul României nu e-n stare să ne spună câți angajați are. Dar cumva ar trebui să-l credem pe cuvânt că știe mai bine cum e treaba cu chinavirusul și, de fapt, știe atât de bine încât trebuie să ne ”păzească” pe noi restul de informații false.

Asta în condițiile în care informații false de tipul celor răspândite de website-urile cu pricina se găsesc inclusiv pe site-ul presidency.ro. Informații demonstrabil false sunt publicate în fiecare zi de Digi24. Unde ne oprim, mai exact?

Ah, dar vedeți voi, ăia cenzurați îs finanțați de ruși – vor zice aplaudacii. Păi dacă e așa, există un proces legal pentru asta. Deschide-le dosar penal, hai să vedem dovezile într-un proces public și, pe urmă, în urma unei decizii judecătorești definitive și irevocabile, acționăm. Până acum singurele website-uri închise legal în România sunt cele de tipul thepiratebay.org pe motive de drepturi de autor. Și în urma unui proces lung, cu multe dovezi, cu respectarea strictă a drepturilor acuzatului. Statul Român și ANCOM se află cumva deasupra legii? Lor nu li se aplică aceste lucruri?

Și dacă nu, atunci putem să încheiem prosteala aia vândută des de Klaus Iohannis cu „statul de drept”? Căci de la începutul stării de demență am văzut mult stat de drepți și foarte-foarte puțin stat de drept.

Până una alta Statul Român a amendat peste 1% din populația țării cu amenzi totalizând mai mult decât impozitul pe profit din luna februarie pe motive de-a dreptul ridicole în majoritatea cazurilor. Nimeni rezonabil nu poate să aibă încredere în acest guvern să ne spună ce e adevărat și ce nu.

Desigur, baza stă în faptul că există mulți oameni nerezonabili în România. PNL și PSD probabil că așteaptă să-și facă planul de voturi de pe urma acestora. Și e foarte posibil să le și iasă. Mai ales în primă fază, când numărul celor care refuză să trăiască în frică e încă mic.

Strict tehnic

„Blocarea” e în sine o glumă proastă. Realist, blocarea unui website în România este imposibilă. Dar dintre toate metodele, ANCOM a ales-o de departe pe cea mai amatoricească dintre ele. Blocarea la nivel de DNS e echivalentul în rețelistică cu a trimite un dosar legat cu sfoară la etajul 2 pentru cererea online.

Ortodoxinfo deja e din nou peste tot cu un nou link. Și era absolut firesc să stea lucrurile așa.

Numai că, spre deosebire de acum două zile – cei care operează site-ul vor putea pretinde fără să mai greșească atât de mult că sunt călcați de un stat dictatorial scăpat de sub control. Și vor fi și crezuți de suficient de mulți oameni. Și de ce n-ar fi? În goana să vă mulțumiți aplaudacii ați transformat niște obscuri în victime legitime ale Sistemului. Boilor!

Va veni vremea când aceste lucruri vor trebui decontate. Și vor fi decontate. Sperăm noi, foarte sincer, în limitele statului de drept. Iar atunci când va veni vremea aceea, să sperăm că și aplaudacii vor plăti personal pentru faptul că au susținut, fie și temporar, prezența unui regim care acționează arbitrar, discreționar, extra-judiciar și, foarte important, incompetent.