Lumea arde și USR-u’ se piaptănă. Cam așa ar putea fi descris episodul de săptămâna asta.
În știri interne discutăm, desigur, destul de mult despre curdurerea din Partidul cu Nume de Mufă cauzată de faptul că neregulile din interiorul organizației s-au scurs larg și detaliat în presă – unele dintre ele fiind dezvăluite în premieră aici. Că veni vorba de premieră, în episodul acesta mai aducem povești noi încă nespuse despre această organizație.
Între timp, la PNL se ascute lupta de clasă și Ludovic Orban nu renunță la liberalismul selectiv – continuând să aibă boală pe IT-iști ignorând nenumăratele inechități din sistemul fiscal românesc. Liberalism numai câteodată și cu porția în perioada asta de la PNL.
La PSD clown world-ul continuă – de data asta în măsuri. Orlando vrea să impoziteze pensiile iar doamna aia cu afișe de Ana Pauker din fruntea partidului și guvernului vrea să se smiorcăie la CCR că Marele Mut Rău nu vrea să-i semneze numirile interimare. De ce-o fi fugind așa de tare Parlament? 🤔
Între timp, după cum spuneam, lumea arde și Problema Chinezească se complică masiv.
Pe de o parte, Partidul Comunist Chinez dă aparența că a dat înapoi în chestiunea Hong Kong însă, pe de altă parte, eforturile subsidiarei partidului – Huawei – ne arată că Beijing-ul are planuri mai mari.
În sfârști, după ani de zile de dat din colț în colț, Occidentul pare să se fi trezit la această nouă realitate și eforturile de punere a Huawei în carantină încep, ușor-ușor, să-și facă simțită prezența. O măsură a acestui fapt e dată de smiorcul excesiv aruncat în spațiul public de către Huawei care brusc nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute.
Episodul acesta conține mult material de lectură suplimentară atât despre Huawei cât și despre China în genere – subiect tratat foarte rar și superficial în limba română.
În alte știri, revoluționarismul se intensifică în Ucraina, construcția zidului de la granița americano-mexicană avansează (chiar dacă mai lent decât și-ar dori suporterii), Youtube plătește o amendă cu 9 cifre pentru colectarea ilegală a datelor personale iar Padișahul Turciei are și el o sesiune de smiorc – de data asta fiind supărat că Turcia n-are arme nucleare.
La vârsta de 95 de ani, Robert Mugabe era ultimul dictator încă în viață care prinsese vremurile de glorie și eternă prietenie cu Nicolae Ceaușescu și ceilalți dictatori marxiști leniniști din lumea întreagă.
Dictatorul a murit în Singapore astăzi dimineață la o clinică privată unde fusese internat în urmă cu un an.
Pe străzile capitalei Harare oamenii au sărbătorit în stradă vestea decesului celui care a condus Zimbabwe cu mână de fier vreme de aproape 40 de ani.
Ca și altor teroriști comuniști din Africa (spre exemplu Nelson Mandela) – imaginea acestui dictator este în continuare spălată în mod intenționat atât de naivi cât și de politicieni de Stânga care îl laudă pentru ”eliberarea” țării și pentru presupusa lui activitate în domeniul ”reconcilierii rasiale” – omițând atât masacrul Gukurahundi, comis la ordinul lui Mugabe de către Cea De-a Cincea Brigadă a Armatei (antrenată de specialiști din Corea de Nord) care a dus la moartea a peste 80.000 de oameni precum și politicile rasiste ale acestuia de la începutul acestui secol.
Robert Mugabe a fost înlăturat de la putere în noiembrie 2017 prin lovitură militară de stat condusă de actualul președinte Emmerson Mnangagwa. Au urmat negocieri în care dictatorul a fost de acord să demisioneze în schimbul acordării imunității pe viață și protecție a siguranței sale pe teritoriul Republicii Zimbabwe – insistând că își dorește să moară în Zimbabwe și nu concepe să trăiască în exil.
Negocierile au avut loc deoarece porțiuni largi din societate se temeau ca acesta să nu lase în urma sa la cârma țării pe soția sa, Grace (52 de ani la momentul negocierilor) – cunoscută pentru faptul că mergea la runde scumpe de cumpărături la Londra în timp ce țara murea de foame.
Ultima dorință a dictatorului nu a fost îndeplinită însă acesta nu a fost deranjat niciodată de vreun tribunal pentru actele sale comise în calitate de lider al națiunii. Actualul președinte – fost vicepreședinte în administrația Mugabe – s-a limitat la declarații mai degrabă neutre atât în ultimii doi ani cât și acum, după moartea dictatorului.
Cine a fost Mugabe
Mugabe a fost primul premier al țării la obținerea independenței în 1980 până în 1987 când guvernul a amendat constituția și a fost proclamat președinte și comandat suprem al forțelor armate – rol care îi permitea și să dizolve parlamentul, să declare lege marțială și să candideze pentru oricâte mandate dorea.
Mugabe a menținut relații cu fosta țară stăpânitoare – Marea Britanie – și după sfârșitul erei coloniale fiind primit de mai multe ori în vizite de Stat de către Regină precum și de către prim-miniștri.
Regina Elisabeta l-a decorat pe Mugabe cu ordinul onorific de Cavaler al Majestății Sale în 1994 însă ordinul i-a fost retras în 2008, la vârful crizei politice și economice din Zimbabwe.
Mugabe a menținut relații excelente cu Corea de Nord. Pe lângă acordul cu Kim Ir-Sen care permitea armatei nord-coreene să desfășoare antrenamente în Zimbabwe dar și să antreneze armata zimbabweană, Corea de Nord a beneficiat și de mai multe contracte de construcții în țara din sudul Africii. Cel mai elocvent exemplu este Monumentul Eroilor Națiunii din Harare, însoțit de un muzeu de propagandă menit să spele rolul lui Robert Mugabe în atrocitățile de la începutul anilor ’80 ai secolului trecut.
Robert Mugabe – la fel ca și ceilalți comuniști din Africa – a fost susținut puternic de URSS și ulterior a avut parte de primire călduroasă în întreg spațiul comunist – inclusiv în România – cei doi dictatori comuniști vizitându-se de mai multe ori.
După căderea URSS, cetățenii sperau că promisiunea lui Robert Mugabe de a democratiza țara ar avea o șansă mai reală să se întâmple întrucât, sperau ei, acesta nu mai trebuie să mulțumească nici Moscova și nici vreun alt lider autoritar comunist.
În realitate, între 1990 și 2000 regimul Mugabe a dus o campanie de cheltuire a tuturor resurselor Statului pentru a-și mulțumi apropiații politici și pentru a-și consolida puterea.
În 2000, Mugabe a pornit campania agresivă de confiscare a tuturor fermelor deținute de europeni albi (descendenți ai foștilor coloniști dar și coloniști mai în vârstă care au ales să rămână în țară și după căderea regimului colonial) sub pretextul redării pământului „proprietarilor de drept negri și localnici”.
Trecând peste faptul că majoritatea fermierilor albi erau născuți în Zimbabwe și-și dețineau legal și legitim terenurile, măsura de confiscare nu a adus nici dreptate și nici prosperitate. Majoritatea fermelor confiscate (cu proprietarii hăituiți în exil) au fost lăsate în paragină iar cele care au fost date unor proprietari noi – au fost date unor apropiați ai regimului care nu aveau niciun fel de experiență sau cunoștințe în conducerea unei astfel de afaceri.
Rezultatul a fost unul catastrofal. Cel puțin 10.000 de oameni au murit de foame între 2000 și 2003 și alte câteva milioane au părăsit (cei mai mulți definitiv) țara pentru a evita aceeași soartă.
Confiscarea nu a fost nici ea una pașnică (legală nici atât) – miliții asociate cu regimul torturând sau ucigând sute de fermieri albi și jefuind mii.
Oponenții politici ai lui Mugabe au fost deseori bătuți, abuzați sexual sau cercetați penal fără temei pentru trădare.
Între 2004 și 2008 Zimbabwe a trăit Revoluția Industrială pe invers – țara prăbușindu-se în totalitate în feluri în care nu s-a mai întâmplat (încă) în epoca modernă nici măcar după un război.
În 2008 inflația în Zimbabwe atinsese pragul de 250.000.000% (două sute cincizeci de milioane la sută). Abia după 2009 rigida administrație Mugabe a început să accepte reforme. Despre economia recentă a Zimbabwe, Freedom Alternative a făcut un reportaj de la fața locului.
Ca și în România înainte de 1989, în timp ce țara murea de foame, familia dictatorului trăia foarte bine într-un palat prezidențial opulent.
Cu economia încă în pionieze, în 2015, la aniversarea a 91 de ani, Mugabe a dat cea mai mare petrecere din istoria țării la un complex de lux unde s-a servit carne de pui de elefant, s-au făcut partide tovărășești de vânătoare (similare cu cele pe care le făcea Ceaușescu) și la care au participat în jur de 21.000 de oaspeți.
Desigur, în tot acest timp, Mugabe era ”reales” în scrutinuri în care manipularea atingea cote ridicole, după cum ne-a fost explicat de un localnic care a fost observator în cele mai recente ”alegeri” ce au fost ”câștigate” de Robert Mugabe.
Una peste alta, lumea este începând de astăzi un loc marginal mai bun odată cu ascensiunea lui Robert Mugabe în rolul de bun comunist.
Partidul condus de Dan Barna trebuia să-și aleagă un nou președinte în intervalul 1-3 septembrie, ulterior votul fiind prelungit cu încă două zile până pe 5 septembrie seara.
Mai mulți membri USR au ridicat obiecțiuni iar un raport al Comisiei Electorale Interne din cadrul partidului pare să confirme că suspiciiunile sunt rezonabile.
În jur de 700 de membri cu adrese de e-mail pe domeniul @mailweb.club – toți înscriși pe 1 septembrie 2019 în filiala Iași – au votat în scrutinul electronic.
Cu încuviințarea Statului german și în taină față de autoritățile române, nemții au construit instituții de reeducare a minorilor pe teritoriul României. Că le spuneți gulaguri, tabere de reeducare, lagăre… n-are importanță. Important e că există și vedem puțină (spre deloc) reacție din partea celor a căror job este tocmai acesta.
Între timp, partidul de guvernământ a ajuns un clown world total, drept pentru care îi dedicăm mai multe minute ca să detaliem cât de amuzantă (pentru noi, că pentru ei…) este toată situația. Închipuiți-vă că v-ați putea întoarce în timp și i-ați putea arăta lui Adrian Năstase că peste 12 ani ultimul premier va fi Veve și președintele organizației de femei va fi Orlando. 😂
În alte știri, forțele orwelliene din conducerea țării iar vor să impună măsura neconstituțională de-a cere datele deținătorilor de cartele preplătite, diaspora nu se înghesuie să se înregistreze pentru a vota creând premisele unui nou scandal cu mult smiorc în noiembrie iar Brașovul vrea să interzică ceva ce oricum nu prea se întâmplă.
În știri externe vorbim destul de mult despre Polonia, Ucraina, Slovacia și Germania. Polonia se pregătește pentru primul buget echilibrat, Ucraina forțează nota independenței energetice iar Germania e scufundată de scandaluri de corupție despre care auzim mai rar la noi pentru că, nu-i așa, corupție există numai la noi. În Slovacia, asasinarea unui jurnalist pentru că scria incomod pentru mafie (cea italiană și cea slovacă – legată de social-democrați) încă nu a fost iertată de opinia publică și coaliția dintre Stânga veche (PSD-ul lor) și Stânga Nouă (USR-ul lor) e pe cale să se rupă.
Între timp, pas cu pas, cum ar spune un clasic în viață, recesiunea își face din ce în ce mai des simțită prezența pe din ce în ce mai multe piețe din economia globală.
În final dedicăm un amplu segment mega-studiului privind orientarea sexuală care a luat pe nepregătite atât aparatul de propagandă LGBT-ist cât și o mulțime de comentatori mai mult sau mai puțin interesați de subiect. Există și lectură suplimentară în descriere, pe care-i indicat s-o citiți pentru că lucrurile chiar nu-s atât de simple.
Luna august este de obicei liniștită în privința știrilor. Se mai întâmplă dezastre (naturale sau nu) dar cam atât. Majoritatea parlamentelor sunt în vacanță, majoritatea oamenilor demni de știri sunt în vacanță și în genere e plictiseală mare printre știriști. Ei bine… nu și anul ăsta.
Lipsirăm și noi vreo lună și Sputnik îl laudă pe Dan Barna, alt USR-ist de marcă este acuzat de hărțuire sexuală și explodează un nou scandal de incompetență majoră în Miliție în jurul unui caz (cel mai probabil) de criminal în serie, scoțând totodată la iveală și numărul mare de experți în medicină legală și criminalistică pe care aparent îi țare asta.
În alte știri, premierul schimbă Ministrul Justiției cu cineva care nemulțumește pe aproape toată lumea, asta în timp ce premierul își lansează oficial candidatura la funcția de Șef al Statului într-un eveniment mai somnoros decât o convenție de BINGO a pensionarilor.
La firul ierbii, aflăm că românii continuă să lucreze tot aproape jumătate de an exclusiv pentru Stat înainte să înceapă să muncească pentru ei înșiși – povara fiscală asupra românilor menținându-se aproximativ la același nivel de 7 ani încoace.
Apropo de fiscalitate, ANAFura mamii lor de hoți vor ca și persoanele fizice (nu PFA!) să aibă casă de marcat dacă-și închiriază dormitorul pe 300 de lei pe două-trei nopți iar Ministerul de Finanțe vrea să reintroducă măsura pentru care Victor Ponta a luat câteva zeci de mii de vagoane de muie pe secundă: impozitarea bacșișului.
Între timp, pe plan extern, începe din ce în ce mai multă lume să se pregătească pentru iminenta recesiune europeană declanșată direct din inima economiei europene: Germania. Cine urmărește podcastul de ceva vreme, știa deja asta – însă pentru mulți vine cumva ca un șoc.
Că veni vorba de Germania, până și Consiliul Europei recunoaște că există grave probleme de corupție în administrația și parlamentul federal – adăugând Almanya în compania selectă a Belarusului și Turciei în materie de lipsă de transparență și risc de corupție. Desigur, despre asta veți citi rar spre deloc în România pentru că, nu-i așa, numai la noi se întâmplă și în restul lumii bășinile politicianiste miros a iasomie și ylang-ylang.
Peste ocean, noi întrebări se adună în privința presupusei sinucideri a miliardarului pedofil Jeffrey Epstein iar Hong Kong își trăiește cel mai probabil ultimele momente în calitate de societate capitalistă funcțională, dacă nu se schimbă ceva cât de curând. Și e puțin probabil să se schimbe.
Acestea, dar și alte știri, fac obiectul episodului din această săptămână menit să sumarizeze ultima lună.
În sfârșit suntem și noi în lumea civilizată – mulțumită USR în mod special! Acum și în România îți poate fi distrusă definitiv cariera cu legea în mână în baza unei acuzații false de o infracțiune de natură sexuală. De fapt, suntem chiar mai civilizați decât lumea civilizată – la noi nici măcar nu trebuie să fii acuzat ca să fii prezumat agresor sexual. De săptămâna asta, câteva sute de mii de români (dacă nu spre vreun milion așa) – vor trebui să-și scoată adeverință că nu sunt violatori. De două ori pe an. Nu-i mișto? Nu uitați să votați cu USR ca să mai vină civilizație din asta.
Între timp, lupta împotriva libertății de exprimare – în special a libertății artiștilor – continuă în România. Pe de o parte feminizdele de la FILIA vor să cenzureze o manea despre curve pe motiv că insultă femeile. Mai citiți o dată ultima propoziție. Mai rar. E clar acum?
Pe de altă parte, un parlamentar de la Partidul Niciodată Liberal vrea și el cenzurarea unuia dintre cei mai cunoscuți artiști în viață din România: Ștefan Popa Popa’s pentru îndrăzneala acestuia de-a-și exprima opinia despre impactul migrației oltenești în Semaforișoara.
În ambele cazuri, nu suntem fani ai țintei. Manelaru’ cu pricina e un tip tare dubios iar Popa Popa’s greșește în opinia noastră măcar parțial. Dar ie-te că libertatea de exprimare e mai importantă.
În alte știri, Jandarmeria a mai omorât un om. Bineînțeles, mortul e de vină, desigur. Noi am filmat podcastul înainte să se viralizeze cazul de la Caracal și ăsta-i cumva un lucru bun căci a redus cantitatea potențială de vagoane de muie din acest episod.
Între timp, a aflat și soborul mediatic de la noi că vine recesiunea iar mUE (marea Uniune Europeană, firește) e în continuare ocupată cu ce știe mai bine: doctrina standardului dublu. A zis noul premier al Marii Britanii că vrea porturi libere în țara sa și UE a decretat porturile libere ca măsură absolutely haram. În Europa doar Germania are voie să aibă zone netaxate pentru creșterea prosperității. Restul fraierilor n-au voie.
În Franța însă s-a găsit o fărâmă de sănătate mintală – aleșii francezi decizând că-i cam doare-n m’en fiche de aberațiile Gretei Thunberg, identificând-o pe aceasta așa cum se cuvine – drept un simplu lider de cult pentru NPC-uri.
Emiratele Arabe Unite se alătură grupului de țări care măcar încearcă să mai lase oamenii în pace atunci când ignoră sensibilitățile unei anumite religii a păcii, iar Canada devine prima țară din lume care ia în considerare să facă obligatorie atinsul coaielor de către femei în numele ideologiei transgenderiste. Honque, honque!
În știri mai serioase, din țări mai serioase, Ministerul american al Justiției lansează o investigație antitrust împotriva Faceberg și Google, presiunea întețindu-se din moment ce mormanul de dovezi e atât de mare încât numai un democrat sau presa de Stânga (scuzată fie-ne repetiția) îl mai poate ignora.
Lupta pentru ciolan nu are de-a face doar cu politicienii, ci și cu grupurile de interese care nu au loialități de partid. Spre exemplu, studenții, care în perioada asta se agită puternic pentru ca mocăciunea pe căile ferate să nu cumva să le fie retrasă – indiferent de consecințele pe care aceată mocăciune le are asupra infrastructurii feroviare, asupra confortului celorlalți sau asupra bunăstării generale. De solvabilitatea bugetului deja nu mai are rost să vorbim. Studenții au stabilit deja că disciplina fiscală este fașîzm.
În alte știri, a aflat și restul României că nu, chiar nu poți restricționa ce vrei tu și când vrei tu în Constituția României – chiar dacă țipi tare și ești ferm convins că ai dreptate. Desigur, lucrurile astea se știau și dinainte dar, după cum se știe, cine-și citește Constituția este PSD-ist. Sau ceva pe-acolo în orice caz.
Că veni vorba de PSD-iști, continuă fluxul de politici economice izvorâte direct din DSM – cu ajutorul nemijlocit al PSD dar cu albastru, PSD dar cu galben, PSD dar cu unguri și PSD dar nu în românește (grupul minorităților). Întâi de toate a devenit obligatoriu ca automatul de cafea să dea bon – o veritabilă invenție românească, pare-se, căci nicăieri în lume nu văzurăm să se practice.
Dar, poate mai important decât bonul la automatul de cafea, vine peste noi – cu largul concurs al USR și PNL – salariul minim în funcție de diplome, cu grilă dictată de Stat. În esență, dacă-ți vine un angajat care nu știe să facă nimic dar are un teanc de diplome, salariul minim pentru el este de peste 5000 de lei. Desigur, ANOSR nu e îngrijorată de legea asta, chit că dacă ar intra în vigoare – taman pe studenți i-ar lovi puternic în mufă.
Între timp, Problema Germană continuă – de data aceasta Deutsche Telekom intenționând să-și vândă participațiunea în infrastructura telecom a României unei companii rusești. Dacă aia nu merge, atunci vor încerca să vândă unui oligarh bulgar cu mulți prieteni ruși și cu falimentarea telecomului bulgăresc în CV.
Între timp, la vecinii noștri ucraineni, au avut loc alegeri parlamentare anticipate. Alegerile aveau loc în timp ce filmam emisiunea așa că am luat în calcul toate posibilele scenarii bazându-ne pe sondajele disponibile. Tot în Ucraina, Curtea Constituțională a dat undă verde legii care echivalează ororile internațional-socialismului cu cele ale național-socialismului.
Delegația din Parlamentul European a partidului de guvernământ din Ungaria – Fidesz-KDNP – pare să fi oferit voturile decisive pentru ca Ursula von der Leyen să acceadă în funcția de președinte al Comisiei Europene. Astfel iau sfârșit jocurile de putere de la vârful m.U.E. Rămâne însă de văzut cu ce cost.
Și, în final, disecăm un „studiu” diseminat de soborul mediatic românesc potrivit căruia datul la labă face planeta să plângă. Sau ceva de genul ăsta. Religia încălzismului global a ajuns în sfârșit la stadiu de cult sectant militant care acum vrea să se pună cu Internetul. În termeni civilizaționali, am făcut cercul complet: am plecat de la nebunii militanți ai anilor ’90 care vedeau sataniști peste tot și am ajuns la nebunii militanți ai anilor ’20 ai secolului al XXI-lea care văd plastic peste tot.
Comisia Europeană va fi condusă în următorii 5 ani de cel mai prost ministru al Apărării din istoria Alemaniei. Ba mai mult, va selecta membrii ”executivului european” în funcție de ce au aceștia între picioare că altfel PSD-ul european nu e mulțumit.
Între timp, noul șef al diplomației europene este un fan înfocat al regimului ayatollahilor de la Teheran iar marea speranță a ”reînnoirii Europei” este huiduit copios la el acasă chiar de ziua națională.
Până să se reunească noua Comisie, un domn Nimeni din vechea Comisie e supărat tare pe niște exporturi de oi din România pentru că nu prea convin intereselor Germaniei muh animal rights sau ceva stupizenie similară. Desigur, e doar o coincidență că nu există niciodată presiune pe muh animal rights pe exporturile Germaniei sau Rusiei.
Între timp, Deutsche Bank – adică ăia datorită (sau din cauza) cărora există moneda €uro și pe care stă castelul de nisip numit Uniunea Europeană tocmai a plătit o șpagă legalizată ca să scape de un proces de corupție. Ah, și Deutsche Bank se află într-un mehlem care, atunci când se va înmuia, va face Lehman Brothers să pară pistol cu apă, prin comparație. Ah, și în România un expert GDPR a fost amendat pentru încălcarea GDPR în urma unei reclamații cu dedicație pentru o faptă care nu s-a comis dar a cărei potențial de-a se comite e în sine haram sub GDPR – arătând încă o dată cât de dăunătoare este această lege.
Și toate astea doar în ultimele 10 zile. Și alegerile europene abia au trecut. Ne așteaptă mult amuzament.
Între timp, la noi a început de facto campania pentru prezidențiale căreia i-am dedicat în jur de 50 de minute în care am luat la puricat principalele partide. Suntem abia în iulie și primul tur al prezidențialelor are loc peste 4 luni. Va fi o perioadă lungă…
În timp ce oamenii normali sunt demonizați drept ”oameni ai rușilor” pentru că încă mai au tupeul nesimțit de-a crede în domnia legii, tradiție, familie și granițe, „lumea bună” – ăia care demonizează – votează pentru reprimirea Rusiei în Consiliul Europei consemnând al Dumnezeu-mai-știe câtâlea episod în care instituțiile europene claponizează în fața Rusiei. Este subînțeles că Problema Germană nu este străină de toată această situație.
Între timp, la noi, ANAF s-ar putea să devină cu 0,002‰ mai puțin cancer – Finanțele lucrând la simplificarea procedurilor de ridicare a popririlor dar și reducerea măsurii de poprire doar pe sumele datorate și nu pe toate conturile datornicilor (persoane fizice sau juridice). Tot la noi, aleșii neamului visează introducerea votului pe trei zile (!!) pentru diasporă în aplauzele NPC-urilor dar totuși în vădită sfidare a principiului egalității în fața legii.
Că ziserăm de ruși, taxiuri muscălești au început să ruleze pe șoselele patriei sub auspiciile serviciului sigur-și-precis-necontrolat-de-KGB Yango deținut de Yandex. Dar nu-s taxiuri, ci ridesharing – alea de le reglementară PSD-ul cu câteva ore înainte de anunțul Yandex.
Tot la noi, soborul mediatic a ajuns un fel de copy/Ponta pentru toți activiștii dubioși – Digi24 retransmițând complet necritic și pe nemestecate elucubrațiile organizației extremiste misandrine ”Centrul FILIA” care în perioada asta e îngrijorată că doctorii nu vor să facă avort de Crăciun, Paște și Rusalii.
În fine, în lumea civilizată se cere insistent anularea dreptului părinților de-a-și retrage copiii de la ora de religie pentru că nenoriciții de părinți tot „abuzează” de acest drept pentru a-și păzi copiii de contacul cu o anumită religie a păcii – lucru în sine condamnabil în Casa Păcii unde se integrează, totuși cam lent, Emiratele Engleze Unite.
Iar la ONU, între două pauze de recomandat replacement migration doar pentru Europa, aflăm că ne pregătim și pentru ”apartheid climatic” pentru că… de-aia. Oricum, în mod cert ar merita făcut filmul. Sună bine ca scenariu.
În ciuda impresiilor (prea) multor conaționali, politica la nivelul m.U.E. (marea Uniune Europeană, firește) nu e nici diferită și nici mai bună decât cea dâmbovițeană – lucru evidențiat prin faptul că summit-ul de negocieri între nou-createle grupuri europarlamentare a semănat izbitor cu o plenară PSD-ALDE, subiectul de discuție fiind același: Cine ia caimacul funcțiilor importante și accesul cel mai bun la Ciolan. Nu e nimic în neregulă cu asta, așa se face politică de când lumea, dar poate ne mai vindecăm și noi de povești cu cai verzi pe pereți.
Că veni vorba de cai verzi pe pereți, Mesia Csalós a ajuns conducătorul grupului ”Renew Europe” – un grup din care fac parte o droaie de partide asumate de extremă-Stânga dar pe care ar trebui să le ignorăm și să-i credem pe PLUSSR-iști că totul e kosher și fain de centru-dreapta, cum ar veni. Dă-i Doamne electoratului mintea cea de pe urmă!
În alte știri, Electroaparataj s-a închis. A rezistat privatizării, tranziției, hiperinflației, crizei economice și chiar politicilor economice absurde ale PSD. Dar nu a putut rezista sindicalismelor de doi lei inspirate și încurajate de DEMOS. În loc de primă de vacanță, toți salariații au primit doar vacanța. Permanentă.
Între timp, Academia Română are mari probleme financiare (deși n-ar trebui), Statul cumpără ”Banca Românească”, furnizorii de internet se fac că luptă cu pirateria, iar Societatea de Transport București aruncă vreo 200 de mii de euro bani publici pentru a plăti vloggeri care să facă din cameră autobuzele capitalei să arate civilizat… dar doar pe cameră.
În alte știri, fostul președinte Traian Băsescu anunță că merge la Bruxelles pentru a „da o bătălie” cu stabilimentul pe subiectul imigrației ilegale în masă, Senatul american a reușit într-un final să audieze propunerea președintelui Trump pentru poziția de ambasador al SUA în România iar primăriile mai multor orașe europene au ajuns să fie conduse de idioți analfabeți economic.
Între timp, Rusia mai face niște provocări prin Georgia, un parlamentar ucrainean anti-rus a fost găsit împușcat mortal în apartamentul său iar în Anglia copiii sunt dați afară de la ore dacă îndrăznesc să afirme fapte biologice precum faptul că există doar două sexe.
Că veni vorba de sexe, la începutul episodului oferim imagini noi de la Gay Pride din Cluj și vă povestim experiența Ileanei Elicopterescu de la respectivul eveniment.
