The Good done by JD Vance to Europe and Romania

I’m writing this before the results of the German general elections are known. This needs to be mentioned because the tendency these days is to always assume that any argument is made with electoral purposes in mind, or to justify (positively or negatively) the results of an election. That is not the intention here.

Whether AfD gets 51% or 5% in the general election this Sunday, the following lines do apply. This will get lengthy (by today’s low-attention span standards) so grab a cup of coffee.

Alright so, as you might know, the Vice President of the United States of America, His Excellency James David Vance was invited as a keynote speaker at the annual security conference in München six days ago. All of the “good people” expected the same boring speech about russia and China and maybe the 50th reiteration of the standard US plea to European NATO members to increase their defense spending.

For those for whom history started on January 21st, it is necessary to remind everyone that this discussion is not new. George W. Bush, Hussein Obama, Trump 1.0 and Hussein Obama 3.0 the Biden Administration have consistently asked European NATO members to increase their defense spending. This discussion started in 2006 (or 2004, or 2008 – depends on who you ask). It’s been around 20 years (give or take) since this very legitimate demand has been on the agenda. Of course, nothing happened. Au contraire, European NATO members continued to decrease their defense spending all throughout this period.

So in 2025, a week ago, Vice President Vance decided to flip the script and, in doing so, unleashing a preference cascade in Europe that will ultimately do a lot of good – even though the transition period is clearly very bumpy. You really should watch the whole speech if you haven’t done so already. It’s just under 20 minutes long.

The reactions to his speech are precisely those that people like me have been waiting (and some of us planning) for about 15 years. It would’ve been great to have this conversation in 2019, rather than in the tumultuous geopolitical context of February 2025 but, ultimately, no moment is perfect and the conversation(s) must happen at all costs, no matter how inconvenient it is for one side or another.

What do we defend? What is “the free world”?

Vice President Vance effectively questioned whether (most of) Europe is still part of the free world. And, in doing so, forced the Pavlovian reaction from the usual suspects who, much to nobody’s surprise, rushed to answer. And the answer is simple: NO.

You may not like the answer, you may think the answer is being misinterpreted or you may be one of those people who think JD Vance is correct but, even so, he shouldn’t have said it or, he should’ve been more polite or just wait for the right context – but none of that changes the reality.

In Europe the peoples are simply not free. And the difference between russia and a worryingly high number of countries of Europe is now negligible. Take Germany and russia for instance. Both:

  • want Nordstream in defiance of the strategic interest of most of NATO
  • jail people for political reasons
  • rig elections both at home and abroad (see Germany’s huge propaganda budget into the medias of countries like Poland and Romania)
  • lack basic freedoms
  • have a laughably biased judicial system
  • instrumentalize mass migration to harm other countries (both targeting Poland the most)

Other than the umlaut, the difference between russia and Germany is hard to assess because there isn’t much. Older people may say there isn’t much left, thus insinuating that once upon a time this was the case. I’m from JD Vance’s generation so I’ll be skeptical of this.

Throughout the entirety of my lifetime Germany has just been the other russia not just when it comes to geopolitics, but general philosophy too. Always out to ban, regulate and control things. Always, without exception, against the liberties and freedoms of my people.

When the Soviet Union did this shit to my people, they were called Sov-Rom which were effectively an exploitation scheme by which russia extracted resources from here for the benefit of russia.

Present-day OMV in Austria in those years was called Sowjetische Mineralölverwaltung (the Soviet Mineral Oil Administration) and it was basically the same thing.

Everyone recognizes today that that was bad. But almost everyone loses their shit when one points out that that’s exactly what Germany is doing right now to almost all of Europe.

Vice President Vance rightly called the members of the EU executive by their proper name: Commissars. And reminded everyone that justifying censorship or cancelling elections by “combating disinformation” is itself a Soviet tactic and even the word disinformation is a Soviet one. That’s when all of the euro-fanatics lost their shit. Because no contemporary commie likes it when you show them the mirror.

The so-called transatlantic link always relied on both economic and ideological common interests. These two pillars meant that sometimes one yield in favor of the other depending on over-arching (geo)political interests. But what happens when both of these pillars are weakened? Because that’s where we are now!

At the introduction of the €uro, the USA and Europe were effectively peers in terms of economics. But it’s been 15 years since Europe has been lagging behind and routinely just straight up going backwards.

So… increasingly fewer common values and increasingly fewer common economic interests. Both of the pillars underpinning the transatlantic link have been weakened. And, overwhelmingly, the fault for this lies with the commissars and the overwhelmingly leftist governments of most of Europe. These facts are inescapable. There is no way around them and that’s what’s driving the eurocrats crazy. They can cry “populism” and “fascism” until they’re blue in the face. They can try to stall via election shenanigans or try to double down on the censorship but, ultimately, the jig is up.

The normative materialism that the managerial class cultivated has come back to bite them. For years, they were able to shove down social concerns (on immigration, free speech, Islam, genderism, etc.) under the excuse that at least the line goes up. Well, tough, now it’s time for the bluff to be called. Not even the line goes up now!

For over a decade (since 2013 in my case) we have been warning to whoever would listen and could change things that you can’t keep importing the third world, have neighborhoods that run on a parallel and foreign legal system (Sharia), demonize the natives (especially the young men) and pay no (geo)political consequences for this.

The response, from 2013 until December 2024 was always the same: “You’re imagining things. It can’t be that bad. Look, the line goes up. Nobody’s gonna sacrifice their standard of living just to fight transgender propaganda in schools. And, ultimately, what’s so bad about that anyway? Are you some kind of a Nazi?” – or… words to that effect.

In vain I (and people much smarter than me) tried to explain to these loons that this is not how this works. The camel’s back is not endlessly resilient and that it will break, eventually. Whether it takes 5 or 10 years, but it will happen. You can’t go after people’s children and expect no consequences. Well… eventually,… it did happen.

The cat is out of the bag. The paste is out of the tube. Pick your metaphor.

None of this is JD Vance’s fault (or the Americans’ at large). Heck, the Americans have had to hold this fight on their own soil as well, starting even earlier than Europe.

It just so happened that JD Vance’s drop ended up spilling the glass. It could’ve been the Brexit vote. Or the election of Giorgia Meloni. Or the first election of Donald Trump. Or the illiberal, illegitimate, immoral and useless abuses during the Pandemic Project. Or Javier Milei saying roughly the same things last month at the World Economic Forum. Or the wholly illegitimate annulment of the presidential election in Romania (more on that soon). There were multiple moments – large and small – that could’ve spilled the glass. It was bound to happen.

The critical mass is here. And the discussion must take place and it will take place, regardless of whether that’s convenient for you or not.

Now that doesn’t mean that my and most of this esteemed audience’s favorite side of the argument will win, mind you. But it does mean that the suppression of the argument is over. Truly over.

JD Vance happened to be the right man at the right place and at the right time. But then again, that’s how (geo)politics and the great (and not-so-great) deeds of the great men of history tend to happen. It’s a lot of random and chance involved.

Now what?

Well, now it’s time to see who is who. The temptation to enjoy the schadenfreude (now there’s an interesting German word!) is immense. But, the fight is not over. In a way, the struggle so far was to actually start having the fight to begin with.

Until now, the “fight” was mostly by convincing normies one by one and sowing the seeds of doubt. A very important fight, as we can all witness these days, but for over decade it appeared hopeless. Now we know for sure it wasn’t hopeless but we should also know that the war is not over either, even if the tides have truly turned in our favor.

The Enemy is regrouping and trying hard to flood the zone (to borrow a phrase from Steve Banon). In case you haven’t noticed, the media space in Europe is choke full of discussions about Ukraine and as much irrelevant nonsense as possible. As I’m writing these lines, this is the 3rd most prominent news story on Reuters. Water conservation in Greece. Veeeery important topic, I’m sure. All 10 people living in Nafplion definitely appreciate it.

The reason the Enemy is doing this is self-evident: Damage control. You don’t want the plebs or the chattering class(es) to think too much at JD Vance’s speech, outside of the approved framework of Orange man bad.

The more people think at what JD Vance said, the higher the preference cascade to the disadvantage of the Regime in Europe. So it is therefore preferable (from the Enemy’s perspective) that the plebs talk more about vladimir putin, water conservation in Greece, Coca Cola’s sponsorhisp programs (4th most prominent news story on the frontpage of Reuters when I write this) and really anything except for the fact that the “free world” in Europe is indeed in remission and that the basic liberties of the peoples of Europe are starting to resemble russia a lot more than it’s comfortable for almost everyone to admit.

The more people talk about the content of JD Vance’s speech, the more people will inevitably see the legitimacy of the question. Which, again, is this: “What exactly are we defending?”

For far too many years we’ve been busy defining the enemy. And that’s important too, don’t get me wrong! But to capture the imagination and the passions of the public, you need a positive vision as well.

In 2014, the positive vision was still (somewhat) evident. But in 2025 it simply isn’t. And no amount of screeching can change that.

If the proposal is to fight for Greta Thunberg (energy poverty), Digital Services Act (technological poverty), GDPR (insanity), Green New Deal (more energy poverty), the Migration Pact (read mass Islamic immigration into East-Europe to relieve Germany) and leadership by illegitimate Germans such as Ursula von der Leyen then, with respect, the only correct answer is this: Go fuck yourselves! Yes, all of you.

It’s hilarious (but also infuriating) to see people like von der Leyen or NGO grifters talk back at JD Vance about democracy when, in reality, Vice President Vance has more votes on his name than the entirety of the EU leadership combined. And the plebs may be ignorant and routinely foolish, but they’re not all retarded.

You are not going to capture the imagination (least of all the admiration) of the people you spent 12-13 years calling them Nazis, xenophobes, Islamophobes (as if that’s a bad thing), sexists (as if that’s a bad thing) and a whole plethora of -phobes and -ists whose legitimacy nobody voted for and approximately nobody agreed upon.

And since in Europe there is no mechanism like in the US to repudiate these things at the ballot box (at least not a direct and effective one), we’ll have to make do with the imperfect ones – the soap box all the time, the ballot box wherever possible, the lobby box (as informal as it is) and, hopefully, we won’t need the cartridge box.

One side point for our American friends: While second amendment rights are rare in Europe, historically, when we decide to chimp out, we do it in ways that make the overwhelming majority of American chimp outs look like gay pride parades in comparison. The regular striking season in France (that takes place every month of May since the 1960s) makes the BLM riots genuinely look mostly peaceful. The riots in Amsterdam, Rome, Madrid, Prague or Belgrade during the Pandemic Project were far more serious than all protests in the US combined in the last 30 years.

Point being: NOW is the time to strike at the Regime in our countries. They’ve never been weaker and more scared since the fall of the Iron Curtain.

Bury them in lawsuits, bury them in physical protests, vote out of spite with anyone but not them, convince others to do the same, purposefully increase the tension in society unidirectionally against them – the establishmentarians.

These people must lose. At all costs.

Will there be consequences for this approach? Yes, of course! And some of them may not be pretty at all! But, by the same token, there is simply no room left to fix anything with this current leadership. Not after the Pandemic Project and the multitude of exaggerations and straight up evil in the years prior to 2020. There is such thing as enough is enough.

And all of this must happen before any policy discussion.

Yes, of course most European countries should increase their defense spending. Yes, of course most European countries should get a DOGE of their own. Yes, of course most European countries are socialist shitholes that must go through an active process of transition to capitalism the way Eastern Europe had in the 1990s.

But, before any of that, the first step is physical replacement. We have to do all of the above (and more) but not with the current pseudoelite.

There’s an old Romanian say: When the brothel ain’t working anymore, it’s time to change the whores. And we’re at that moment.

Weren’t these whores super-duper happy at the Great Reset project just 5 years ago? Well, turns out that the idea wasn’t entirely wrong. Let’s have a Great Reset of them.

JD Vance’s good for Romania

In the last 40 years, there have been exactly three American officials who have done good for my country not by accident, but intentionally so: Ronald Reagan, George W. Bush and JD Vance. In this order.

For a quick background on Romanian politics see this video from three weeks ago.

By mentioning the annulment of the Presidential election in Romania, JD Vance did two things here:

  • gave permission to the 70% of the populace who also agrees that the annulment was a bad idea
  • put the Regime on notice that they crossed a red line
Headline reads: “Why Trump’s America is not the ally Europe and Romania can rely on, but an enemy”

This led to hilarious reactions from the usual suspects. Perhaps the most notable being the one shown above (the headline has since been changed).

The shutting down (really just a suspension) of USAID and the Vicepresident’s speech triggered a preference cascade the likes of which I haven’t witnessed since 2004 – at the previous serious regime change in Romania. And it’s glorious to see in and of itself.

It was even funnier to see the editors rushing to edit history as it dawned on them that their cushy wages are also American, generally speaking. The author of the above screenshot has been on the payroll of the US Embassy until two minutes ago, basically. This unconstrained public chimp out from such people (here I would also include Adrian Papahagi, Cătălin Tolontan, the grifters from Recorder and a whole plethora of local public speakers who effectively confirmed what we’ve all been suspecting: that they’re all grifters) – well,… this chimp out from them blew away the last shred of legitimacy they might’ve had.

Even some of them are now acknowledging it. Not in these words, but they do so when they acknowledge that the current establishmentarian officials in Romania are treated with contempt anywhere it is relevant (see Andrei Caramitru). Which, by the way, that is a very good thing.

The majority of Romanians (again, around 70%) treat the current Romanian officials with hostility and contempt as the default. And about 40% with straight up hatred.

Prior to 2020, even the most avid haters of the Romanian political class (such as yours truly) would assume they’re all liars and grifters for political gain. Which translated into always double-checking what they say.

After 2020, however, around 40% of us simply don’t care. An official from PSD/PNL/USR/UDMR could claim that water is wet and our reaction would be somewhere between “no, it isn’t – you’re a liar” and “who the fuck cares? You’re illegitimate. Go fuck yourself!”

Of course, this isn’t specific to Romania. Germany is in a similar situation. So is France. And soon more countries will join the club, whether they like it or not.

The reason is simple: While multi-party democracies can ensure a more lasting tenure in power for the establishment, there still does come a point when all possible combinations have been tried already. And when that moment comes (like it did in Romania), there’s no way to go but out.

And, you see, that’s an existential crisis for the current political class in Romania. Most of these people have never held a proper job in the entirety of their lives. They are, to put it simply, useless leeches. Most of them eligible for some jail time as well. And they know it! That’s why they fight so hard and so dirty to stay in power. Because once they’re truly out of power, there be dragons… for them.

On top of this, one also should bear in mind that since 1995 the political class has always been low-key subservient to the US. It was a very good bargain. The US (until 2013) had no ideological demands, was willing to support a fast-paced transition to democracy and a fast-paced economic transition (with the local currency becoming convertible in 1998 largely with US support and for great benefit to our people). In return the US asked for some military support and high(er) military spending on a modernized army formed by professionals rather than conscripts. All of this was popular with the general populace as well.

So the political class from 1995 onwards found itself in a golden age: having to sometimes serve an empire (the USA) whose demands were anyway very popular locally. You can’t get more of a perfect grift than this one!

But… over time… things changed. The country joined the EU in 2007. And after 2012 the EU itself started transforming into something that is deeply unpopular and downright harmful and evil. The local political class survived through a fine balancing act between US and EU (read: German) interests, also benefiting from the fact that the most angry people with them simply left.

And then 2020 came. Which not only brought exaggerations and evil policies, but also brought back a lot of people from abroad. This trend had started prior to that (as it did in Poland too) but got heavily accelerated with the Pandemic Project which saw several countries going full insane over a cough with 99.999% survival rate of everyone under 70 and a statistically zero IFR among children. The upending of the entirety of social and economic life so that grandma lives till age 88 and 4 months instead of 87 and 11 months initially shocked people but the shock turned to anger and slowly to resentment and spite. And for good reason!

The Pandemic Project hit hard on the prime exponent of the post-2004 Regime, that is PNL (blue on the graph above) without a perfect corresponding upswing for the other big systemic gang that is PSD (red on the graph above).

Long story short, by 2024, the systemic parties found themselves increasingly on the wrong side of the public. Here at the Sofa we’ve been warning and detailing how and why this will happen but few have heeded the warning. From the Regime’s perspective, all of this happened suddenly and unexpectedly. And although that’s not true, they act as if it is because that’s their sincere belief. And, in these matters, perception is reality.

From their perspective, everything was going smoothly as late as the summer of 2024 when the Regime alliance (PSD+PNL) got almost 50% of the vote and, combined with the Westoid Left’s 8% (mainly USR) and the Hungarian Minority Party’s 6%, it seemed that the establishment is doing great – especially since the Alliance for the Unification of Romanians had under-performed (only 15%, coming second) and SOS barely made the threshold at 5.03%.

Then came the parliamentary/general elections on December 1, 2024, in which, again, the establishment performed worse than expected but still good enough – now able to rule, albeit with a very slim majority. But also with almost 40% of the new Parliament comprised from rock-through-the-glass parties and with the Westoid Left (USR) caught in the middle and in fast decrease.

And then came the unmitigated disaster of the annulment of the Presidential election. And the suspension of USAID and JD Vance’s speech. This is almost the perfect storm. All we need is a terrorist attack from a blue-haired westoid leftist against a “sovereignist” and the whole situation mismanaged by the Police. Not that I’m hoping for that – I like my country without terrorism, thank you very much – but, truly, that would make this a perfect storm.

Still, JD Vance’s speech made violence a lot less likely now. The 40% haters have no reason whatsoever to chimp out violently. They had very few even in December, but now it would be counter-productive since the Trump Administration signaled that it agrees with us.

Meanwhile, the Regime suddenly can’t engage in too much violence either. It tried in the first weeks after the annulment but that didn’t quite work out because the idjits went after random TikTokers who are young and therefore simply unimpressed by the State’s authority. Effectively, the Regime tried to manage the situation using Boomer politics in a political moment that is very much explicitly against Boomer politics.

“One thing is important: All the agents of russia should be jailed or neutralized depending on their involvement: whether they’re active traitors or useful idiots. Influencers, politicians, Securitate officers, academicians, priests, journalists – it doesn’t matter. A few thousand of these need to be neutralized.And fast. Before the presidential election.” – Adrian Papahagi, English philology professor, former advisor in the Ministry of Foreign Affairs, post from December 2024 (in the meantime the post was deleted)

So what’s left is the Regime (and its army of shills) fighting for their own survival now.

And they’re losing too. Mostly because they’re stuck in a project that nobody cares about. Încremeniți în proiect as Romanian wisdom tells us.

In 2025 they try to counteract the threat to their privileges and power through methods that are straight up laughable: like having university professors write long screeches on Faceberg or in Regime newspapers that are read by approximately zero people.

Meanwhile, VP Vance replies to anons on X with very detailed policy explanation. Of course, the user to whom he replies to is not a random anon, but also a policy wonk from Germany. But the fact remains: the discussion is no longer taking place in the Regime’s terms and on the Regime’s turf.

VP Vance will not find time to offer detailed policy analysis to CNN or to Deutsche Welle. But he has plenty of time for @eugyppius1 on X, on CPAC or on Joe Rogan’s podcast. The very notion of what constitutes mainstream and legitimate is (finally! thank God 🙏🏻) suffering a profound reset.

The same phenomenon is happening in Romania as well. Regime-aligned websites routinely get fewer readers than this website. Regime-aligned expensive TV shows gather fewer views even than the Sofa. And that’s despite the multiple algorithmic restrictions that the Sofa still is under while the Regime-aligned shows benefit from an implicit algorithmic boost (at least on Youtube – though not anymore on Faceberg).

And the response that it’s all amplified by russia/CCP simply doesn’t work anymore. It’s not that such amplification doesn’t happen (it sure does happen, at least sometimes), but it’s not the russians that make Regime-aligned content be effectively marginal on the Internet. It’s not the russians that are upset for the election annulment – quite the opposite: they’re very happy that this happened – and they tell you that openly. Here’s a russian politician about it. Here’s vladimir putin about it. Sorry for the russian links but this is also something that is usually exploited: Most people can’t read russian so the Regime relied heavily on this fact and assumed everyone would believe them about what russian propaganda says. This worked well when the Regime claims were somewhat in the same ballpark with reality – but that’s not the case anymore.

Of course, this holds true for the vatniks as well. The running joke these days is that even our vatniks are westernized. Most pro-russian shills in Romania are just as fluent in the russian language as most pro-EU/westoid shills – which is to say fuck all.

All in all, JD Vance opened the floodgates. He may not have intended to (although given his subsequent behavior I have many reasons to assume he did), but the outcome is what it is. The masks are off.

What we do (both in Romania and in Europe in general) with this political moment is still unclear.

But, in the case of Romania, I will insist: No matter the outcome, JD Vance’s tirade was undoubtedly a very good thing he did for my country and my people. Even if my favorite side of the argument ends up losing this war, it will still have been an uncontested good for Romania that these people, the establishmentarians, get a gigantic kick in the teeth alongside ALL of their inconspicuous (paid!) shills. All of these people must lose. And they deserve to lose. The country will be inherently better off once all of these people will have lost.

Then we’ll have plenty of time to deal with the consequences. And yes, some of the consequences won’t be pleasant. The line might go down (oh no!) and the most irresponsible people in society – those who have debts – might have to pay a higher interest (oh no!), but, overall, that’s a cost that is totally worth it.

Some things are worth more than their monetary value. For yours truly and most of this esteemed audience, freedom of speech simply matters more. So much more that I’m perfectly happy – heck, exhilarated indeed – to trade even a long recession in return to a complete restoration of freedom of speech not to 2013 levels, but to 1991 levels! Everything must be permitted in public and in full. Yes, including the most unsavory and fucked up things that disgust me.

Because, ultimately, that’s what freedom of speech is for. For the things that we hate the most.

Downstream from this, yes, of course I also want revenge. For the Pandemic Project in particular. But also generally for the arrogance of the current establishment – and not just in Romania. These people must lose.

We tried the nice way. I certainly did. For over a decade. The patience has simply ran out. I’m out of fucks to give. And so are about 40% of my fellow countrymen.

It’s politically irrelevant (realistically speaking) who the next president of Romania is. But, since the Boomers in the Regime have signaled that it’s highly important for them, then it is incumbent on me and on us, the (at least) 40% to make sure the next president is whomever they hate the most.

But even more important is for the next president to be someone NOT from the current regime. So definitely not Crin Antonescu, Ponta, Bolojan, Ciolacu, Lasconi, Moșteanu… or anyone from PNL, PSD or USR. At this point I’d vote for Satan if it means these people lose and are humiliated. Cruelty must become the point. Their ideals must be openly held in contempt and stomped upon. Politically speaking, of course. As I said: I’m not a big fan of violence and that’s precisely why I was the happiest person in Romania for JD Vance’s speech. He just made violence utterly unnecessary. Which is great. It means we can fix this in a civilized manner.

Not a conclusion

The current EU-sponsored hybrid and panic porn attack on Romania shall also pass. In a month nobody will even remember it. That’s why, unlike my fellow dissidents, I’m unmoved by the relentless panic porn that the Regime media unleashed following JD Vance’s speech.

The elections will be in May. A looooot of things can happen until then. Very likely by then we’ll have a different prime minister. And very likely a wholly different governmental majority. If not by May, certainly by autumn. That will be my focus (and hopefully our people’s focus too) – to help to the best of our abilities that the next governing majority favors as many of our policy positions as possible while also necessarily holds in contempt as many of their policy positions as well.

I hope (and I’d pray too if I believed in that) that our people can hold the eyes on the ball for the next several months. The most important part of Romanian politics is the Parliament. Who moves things there matters the most. Who is President is a lot less important for the day-to-day lives of our people.

However, that doesn’t mean we shouldn’t take the election seriously. It just means we gotta keep doing what we’ve been doing – actively undermine the Regime joyfully and calmly. Let them be angry and seething. Nothing brings more votes for the institution of the Extremist Candidate™ than Tapalagă or col. Dogioiu seething in the pages of their increasingly marginal blogs.

We’ll probably have fragmentation as well. The Regime will attempt a form of malicious compliance in this form: The Strategic Partner said we should observe democracy? Great, then everyone can run – including Ponta, Șoșoacă, CG and maybe two or three more ”sovereignists”. It’s a tactic that has routinely worked in favor of the Regime. It failed in December 2024, but that doesn’t mean it will necessarily fail again.

But… that’s a story for another time.

For now, this would be the shortest 😂 assessment for our foreign friends.

The ball is in play (“se joacă!”) as we routinely say on the stadia. It’s 1-1 at half time after 0-0 in the first leg. We haven’t won anything yet.

Eyes on the ball, my friends!

See ya on the Podcast! 👌🏻

Programul ”Prima Cască”

Rareori propunem aici programe noi guvernamentale însă, în contextul diminuării cu 50% a fondurilor alocate programului Prima Casă Noua Casă și în contextul pregătirilor pentru partea a doua a seriei dedicate Asiei Centrale, e un moment bun de făcut o astfel de propunere.

În Asia Centrală oamenii din urban (deci ăia spălăței, ”educați” dragă Doamne) au un obicei cumplit de prost: Acela de-a-și revărsa brainrot-ul din telefon înspre toți cei din jurul lor în public. Ba, mai rău, nici vorbitul la telefon nu prea e praticat altcumva decât pe speaker. De preferință cât mai tare să fie siguri că-nțeleg și cei ca mine aflați în capătul opus la metroului/autobuzului, indiferent dacă vorbesc kazahă/uzbecă sau nu.

Problema e că acest obicei e din ce în ce mai comun și la noi. Și, culmea, tot pe același segment demografic: urbaniți mai înstăriți dar fără cei 7 ani de-acasă. Pe vremuri aceștia se numeau țărani de oraș.

În 6 ore de mers ieri în trenul IR1665 la vagonul de clasa I am ascultat așa:

  • Conversație de 45 de minute în româno-franceză (furculision neironic) de la un băiat care în alte vremuri ar fi supus unei bătăi științifice pe fus poate-i mai crește testosteronul
  • Brainrot de TikTok absolut la întâmplare (cel mai probabil untilizatoarea abia descoperise spyware-ul chinezesc)
  • Conversații siropoase (4 la număr, cea mai scurtă de 30 de minute, toate pe speaker!) în care soluția logică era câte un set de palme după cap și interlocutorului în același vagon cu mine precum și celui/celei de la celălalt capăt al ”firului”
  • Zgomot de jocuri pe telefon – în special table și ceva păcănele-style
  • Și, desigur, muzică proastă

Liniștea nu a venit după o serie de remarci politicoase dar ferme despre cât de minunată este această invenție a umanității numită căști. Nici după ce i-am explicat ăluia cu tablele că poate juca table pe telefon și fără să auzim toți zgomot de zar. Și nici după ce i-am explicat ăluia cu păcănelele că se apropie periculos de mult de o excursie cu tot cu telefon în exteriorul trenului, din mers, cu subsemnatul pe post de agent de turism.

Liniștea a venit abia după ce mi-am amintit că pot și eu să pun muzică. Și am pus niște muzică de-a mea. Am început ușurel, apoi am escaladat gradual și abia când am ajuns pe-aici a început să se lase liniștea. Păcat. Mai aveam sute de piese minunate pe care doream și eu să le împart cu restul vagonului.

În restul drumului, petrecut în sfârșit în liniște, m-am tot gândit: Cât ar costa oare și cât de complicat logistic ar fi de implementat Programul Prima Cască?

O pereche de căști cu fir cât de cât decente costă în jur de 40 de lei. Plus grift costuri guvernamentale asociate, să zicem că ar ieși la 80 de lei bucata.

Dar doar 70% din cetățeni circulă regulat cu transportul în comun și dintre aceștia vasta majoritate nu sunt vaci cu cabină. Asta înseamnă că piața dedicată sau populația eligibilă este de circa un milion de oameni. Așadar circa 80 de milioane de lei. Și ca program anual (căștile se mai strică, nu?) tot nu e mult la ritmul de risipă cheltuieli practicat de Guvernul României.

Beneficii:

  • Creșterea calității vieții pentru vasta majoritate a cetățenilor care nu sunt vite cornute
  • Economii la bugetul CNAS prin vizite la psiholog și/sau psihiatru care nu vor mai avea loc ca rezultat al evitării unei surse de conflict și de stres
  • Scăderea ratei infracționalității prin scăderea probabilității ca sus-amintitele vite cornute să fie invitate în mod persuasiv să facă o excursie în afara trenului/autobuzului din mers de către cetățenii exasperați
  • Creșterea gradului de cultură și stare de bine în rândul Majorității prin scăderea expunerii la brainrot și gunoi
  • Un bănuț cinstit și util societății pentru griftări contractorii guvernamentali care vor câștiga licitația SEAP pentru livrarea și distribuirea căștilor.

Implementare

Majoritatea trenurilor Inter Regio, toate autogările mai mari și majoritatea gărilor au deja pază constantă sau patrulă de poliție. Or, vasta majoritate a problemei pe care acest program își propune să o corecteze se întâmplă fix în aceste locuri.

Drept urmare, costul logistic nu trebuie să fie mare. Cadru legal pentru amenzi că ești prost în public există deja. Nu trebuie decât un amendament: pe lângă amendă sau avertisment, primești și o pereche de căști. La a doua abatere amenda minimă este de 5000 ISR – ceea ce înseamnă la momentul scrierii 2627500 lei (da, două milioane șase sute douăzeci și șapte de mii cinci sute).

De asemenea, în gările și autogările cu cea mai mare prezență de vite cornute pe m2 Poliția(TF sau de proximitate) ar putea prietenește (sau nu tocmai prietenește) să distribuie această minunată invenție a rasei umane cu scopul nobil de-a reduce tensiunile în societate. Ar fi și prima dată în istoria postdecembristă când Miliția ar face ceva în mod obiectiv bun pentru Țară.

Nici nu necesită alocări suplimentare de personal sau alte resurse suplimentare. Cei mai mulți cetățeni eligibili pentru acest program se găsesc în maximum 20 de locuri din țară (în principiu gările și autogările din marile orașe plus pe Litoral) sau pe traseul unor patrule deja existente (trenurile IR).

Cu puțină măiestrie, acest program s-ar putea autofinanța doar din amenzi vreo câțiva ani. Și, dacă implementarea este cât de cât decentă, după câțiva ani ar putea să nu mai fie necesară căci cetățenii eligibili vor fi învățat ce bune sunt căștile sau, alternativ, vor fi sărăcit atât de mult de la amenzi că-și vor amaneta smartfonul. În ambele cazuri, beneficiile numite mai sus vor fi fost obținute.

Desigur, mai elegant și mai bun pentru progresul moral al societății ar fi reglementarea utilizării smartfonului în public. Dar până acolo, Programul Prima Cască e totuși o propunere modestă.

De undeva trebuie început iar civilizația se poate menține uneori și cu vorba bună, dar se construiește totuși cu parul. Sau cu casca, în cazul ăsta.

Mamă ce-ar merge o pandemie

Regimul pare blocat în 2009.

Vrea cu tot dinadinsul să ne convingă că Căcărău e o idee bună de preș, Emil Constantinescu iar are păreri în public iar Guvernul nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute – atâta doar că are un deficit mai mare decât în 2008 în vreme ce clasa politică ne spune că nu vine nicio criză.

Dar știți ce aveam în 2009 și n-avem acum? O pandemie tati! În 2009 aveam A-Hapciu-1-N1. Și atunci unele țări s-au jucat de-a lockdown-urile, apropo. Și atunci tot pe motive politice. Cum tot din motive politice la noi pandemia s-a tratat normal – recte ca oricare alt hapciu. Că atâta îi mai trebuia lu’ Băzeus – o carantină. Neironic ajungea Geoană preș dacă așa ar fi stat lucrurile.

Eh, în 2025 apar știri din ăstea care unora le dau vibe de ianuarie 2020. Mie nu, dar aș vrea să mă înșel.

Gândiți-vă un pic: Opțiunea politică ”muie Regimul” are cam 40% din intenție de vot.

În limbaj mai academic, ”candidatul extremist” a devenit o instituție în sine. Lucru pe care te-ai aștepta ca sociologii plătiți regește din bani publici să-l fi priceput până acum. Dar uite că nu l-au priceput (sau nu sunt ascultați) – în condițiile în care Regimul îi dă înainte cu atacatul sonatului ăluia de CG.

Bă nebunilor: nu (mai) e despre CG. Dacă o fi fost vreodată. E despre voi! Mai precis despre ”muie voi” cu orice preț.

Dar cum coaliția lu’ Pește n-a priceput, zic să go full 2009 din nou. Readuceți articole ca ăsta, că ocultismul în public oricum e din nou la modă. H1N1 nu (mai) avem, dar este HMPV și deci este loc de creat material de presă panicard. Mai niște școli închise de-amboulea (ca-n 2009), poate 1-2-3 spitale închise (pot fi alese și la întâmplare, că nu-i ca și cum verifică sau îi pasă cuiva) deși, pentru maximum de efect, trebuie o stare de urgență care să interzică protestele.

E drept, Băzeus n-a fost niciodată atât de diliu să încerce dintr-astea dar Băzeus era totuși politician pe lângă ciudații și vitele cornute care compun actualul Guvern.

Și totuși, gândiți-vă numai cât de bine ar pica. N-ar mai fi nicio surpriză că ar pierde ”candidatul unic” și, într-un astfel de context, Șordan chiar ar putea câștiga. Reamintim că la precedenta joacă de-a pandemia, Șordan a fost curluntrist. Nu s-a înțepat dar nici n-a zis nimic. Good enough. Cu un PR bun poate convinge suficienți oameni.

Unde mai pui că enteresul național și sĂnĂtATea PoPuLaȚiEi, de care știm că nu mai poate Regimul să doarmă de grija-i, ar impune, firește, amânarea alegerilor prezidențiale până la Sfântu’ Așteaptă.

Sigur, ar putea și să iasă îngrozitor de prost – cum anticipa Băzeus în ședința de CSAT din 2009 când a decis că nu-i pasă de A-Hapciu-1N1 și a mers înainte cu campania electorală. Dar, rețineți: Băzeus era politician. Ăștia nu-s calificați nici să-i mute șosetele murdare lu’ Băzeus. Altfel spus, nu e deloc un dat că ar asculta de un sfat bine întemeiat.

Știu, n-avem noi norocul ăsta, dar merge așa de gând în apropierea Blue Monday și pe fundal de smiorc al CNA că totuși cineva tratează jurnaliștii așa cum merită. Sau mă rog, măcar cu instinctul corect.

Apropo, la Digi nu pute a brânză, că Jijinho de Oijer e la ”partidul extremist” ceea ce cam strică feng shui-ul la PNL24.

Dar despre asta, la podcast. Măcar acum avem unde să-l găzduim fără să ne mai temem că vreun individ de gen incert cu părul roz și cu toate dozele la zi e ofensat.

Hapciu!

Uh-oh.

Să vă mai creadă Pulea Spătaru!

Mai țineți minte campania aia media pro-CG de care ne-a zis CSAT că e identică cu cea lansată de rusia înainte de-a escalada în Ucraina? Gîndul scrisese despre ea încă din 15 noiembrie și arăta că-i foarte probabil a PNL-ului. Dar nu i-a băgat nimeni în seamă.

Ei bine, aseară însă, pe site-urile lumii bune, apare o nouă investigație – cu alte surse decât cele ale Gîndul, dar și cu ANAF în ecuație – care zice fix același lucru: PNL este entitatea care a plătit pentru campania „rusească” de care povestește CSAT.

Și cu asta putem închide subiectul. Sigur, o zi-două shillii de partid se vor detona (am câțiva prin mențiunile de pe X) că stai să vezi, că nu-i așa, că e dezinformare, că o fi, că o păți, dar nu mai ține. Nici shill-ul oficial al PNL, Virgil Guran, nu e foarte vehement în a nega. Motivul e simplu: Pentru că chiar așa au stat lucrurile.

Asta explică și de ce nu a înaintat nimeni o notă de protest către rusia. Un astfel de document ar fi creat crize de râs în toată comunitatea diplomatică. Băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni a sperat că poate merge închis, cum s-ar zice între interlopii bine miluiți de Partidul Niciodată Liberal. A sperat că partenerii țării nu vor observa. Ghinion.

Și-acum ce?

Scriam acum 4 ani că acuzația de putinism s-a dus пиздой накрытся după ce matematica de bază a fost fără jenă etichetată drept ”putinism” pentru că nu ieșea cota de Hapciu19 la hectar. Culmea, acum 4 ani și 3 săptămâni dădeam chiar exemplele Diana Șoșoacă și Călin Georgescu (asta apropo și de ăia care acum tot insistă că n-a auzit nimeni de sonat).

După această catastrofă, însă, n-o să vă mai creadă nimeni nici dacă se plimbă un tanc cu Z prin fața Palatului Victoria. Adio și-un praz verde! E конец фильма acuzația.

Nu poți să strigi ”lupul” la nesfârșit. Iar cum ”rușii” și de data asta s-au dovedit cât se poate de români, dacă Doamne ferește chiar vor veni rușii, nu va mai crede nimeni. Și de vină, ca de obicei, este PNL – această organizație cancerigenă care este direct dușmanul României.

Ca reformă, eu propun ca redacția Gîndul, redacția Snoop, câte un om de la noi, de la Pătraru și PS News să înlocuiască CSAT. Nici măcar nu glumesc. Avem la Freedom Alternative Network minimum șase oameni care pot într-o după amiază să-ți compileze o investigație pe orice vrei tu la un nivel net superior compunerilor ălora de la CSAT. La fel și în organizația lui Pătraru, la fel și la Snoop, la fel și la PS News.

Poate că criza nu e una de competență, ci una de selecție.

O rugăminte

Dacă se lasă cu revoluții, vă rog să n-o terminați chiar imediat, ca să apuc și eu s-ajung la Bükreș. Eram prea tânăr în 1990 dar am avut privilegiul să asist de-aproape la căderea regimului Milošević, Gyurcsány, Voronin și Ianukovici. Chiar aș fi foarte trist să ratez căderea regimului Iohannis.

Amu nu zic, dacă se ivește ocazia, nu staț după mine. De-aia e o rugăminte.

Într-o notă ceva mai serioasă, băiatul ăla ilegitim de la Cotroceni trebuie să plece azi. Dacă nu pleacă azi, mai în glumă, mai în serios, vreau să ieșim în stradă.

Vorba marelui poet Bogdan Păstacă: Nu mai e „Muie Dragnea” e „muie întreg Sistemul”.

Cu orice preț, PNL în mod special trebuie desființat. Reprezintă sine die o amenințare la siguranța națională, depășind în acest moment și USR-ul.

Minunat ar fi să putem începe acest proces pașnic. Cu alegeri libere, cu DIICOT, cu noi alianțe și legi în Parlament și în genere în interiorul incintei. Generalmente, e de preferat să râdem, să glumim dar să nu părăsim incinta.

Problema e că acum PNL-ul a părăsit incinta. Și dacă nu revine azi înapoi în incintă – începând cu plecarea băiatului ăluia ilegitim de la Cotroceni, nu mai e amuzant. Pentru țară, zic că nu e amuzant. Altfel, na, show-ul este de foarte bună calitate, n-avem ce comenta.

Ah, și vă rog eu frumos, nu mai fiți vite cornute și nu-i mai plângeți de milă omului Varanului. Gâdea merită toate muile, toate blestemele și toate lăturile pe care i le aruncă acum ciudații ăia de la SOS. De fapt, aș argumenta inclusiv în fața instanței dacă e nevoie, că Șoșo și cu TikTokerul ăla sunt excesiv de modești și de politicoși pe lângă ce merită cu adevărat Gâdea. Latrina 3 varsă borhot, venin și extremism de 20 de ani. Era și timpul ca cineva să apară și să-i răspundă pe măsură!

Cu cât îi plângeți de milă mai mult lui Gâdea, cu atât mai adunați voturi pentru spitalele de psihiatrie. Asta, desigur, dacă nu cumva chiar asta vreți, caz în care, mă scuzați că vă întrerup.

Atât. Ne vedem la Q&A la podcast!

Corporatiștii – o minoritate zgomotoasă și extremistă

Contrar intelectualilor de carton de pe Internetul de limbă română, extremismul nu are o definiție fixă, ci una aflată mereu în flux, în funcție de opinia publică.

Pe vremuri, liberalii pricepeau lucrul ăsta – ei înșiși fiind la un moment dat ”extremiști” până au câștigat dezbaterea.

În democrație, extremismul și ne-extremismul se negociază periodic la urne, dar și în societate. Însă în prea multe democrații din prezent mecanismul de negociere din societate a devenit disfuncțional.

Conversația publică din România, atât la tembelizor cât și în online este monopolizată aproape total de o perspectivă îngustă a unui pseudo-upper-middle-class foarte îngust (și numeric și la minte!) și concentrat geografic în detrimentul explicit al Țării ca întreg.

De aceea și vedem segmente din ce în ce mai largi din societate fiind dispuse să voteze cu candidați de tipul ”plăcuță suedeză tuturor” – iar acest lucru nu se va schimba. Dimpotrivă! Situația se va acutiza. De unde știu? Păi pentru că cei ce monopolizează discuția nici măcar nu vor să ia în considerare ideea că s-ar putea să fie parte din problemă.

Cum arată în practică

Zilele astea, pe un grup de WhatsApp, au apărut noile punctaje.

Contrar bullshitărelii din public, toate grupurile de interes politic își coordonează agitatori și, da, boți care să le răspândească punctajele.

Existența acestora nu e în sine o problemă (sunt absolut normale în orice democrație și în orice body politic generalmente vorbind). Însă punctajele în sine oferă indicii despre mentalitatea celor care le scriu.

Zilele acestea, punctajul în bula monopolizatoare este nu doar unul toxic și fals, dar și un bun indicator al faptului că fenomenul din spate este unul real.

Pe fapte, lucrurile sunt clare: Sunt 5,13 milioane de angajați de toți în România. Din care cel puțin 2,5 milioane lucrează în IMM-uri (99% dintre ele românești) și cel puțin 1,3 milioane lucrează la Stat. Nu ne mai complicăm cu deconcentratele (numărate la ”întreprinderi mari” de multe ori deși-s de fapt tot bugetari) sau alte nuanțe. E suficientă doar această poză de sus ca să putem afirma că e o nebunie să afirmi că sunt două, sau, mai rău, 5 milioane de angajați la multinaționale în România și, apoi, și mai ticălos, să conchizi de-aici că restul Țării trebuie să se închine la opiniile extremiste ale acestei bule pentru că, dragă Doamne, ei plătesc impozitele. E evident fals și e evident că realitatea e semnificativ mai complicată și complexă de-atât.

Însă acest punctaj, repetat peste tot în social media zilele astea, nu a apărut la întâmplare. Ci este rezultatul a 15-20 de ani de propagandă deșănțată de genul ăsta și lobby-ului deșănțat și unilateral de genul ăsta.

20 de ani în care ți se spune că ești special, și mai ești și tratat special nu doar în cultură, dar și în Codul Fiscal… nu-i de mirare că mulți au și ajuns să-și creadă propria propagandă. Mai ales că IT-iștii nu sunt chiar cei mai deștepți oameni din univers, ca normă statistică.

Desigur, astăzi nu mai ține minte (prea) multă lume, dar în 2002 IT-iștii români (și corporatiștii în genere) erau principalii fani ai conspirațiilor cu David Icke, apoi ulterior cu Zeitgeist pentru ca mai apoi să îmbrățișeze wokăismele și științismul, în linie cu Partidul Democrat din SUA. Trebuie să muncești serios să găsești un corporatist român căruia să nu-i fi plăcut Obama, de exemplu. Și mai greu e să găsești un corporatist român pro-Trump (asta deși șefii firmelor-mamă pentru care ei lucrează nu doar c-au votat masiv cu Trump, dar au și finanțat campania republicană – dar nu le spuneți asta că nu vă vor crede oricum).

Reacție justificată

Argumentul acestei minorități tupeiste și supra-reprezentate în conversația publică este unul foarte mercantilist (și fundamentalmente anti-democratic): noi producem PIB deci noi trebuie să contăm.

Eh, populimea nu știe să răspundă intelectual(izat) la asta, dar știe în mod intuitiv că argumentul e o prostie.

Răspunsul intelectual sună cam așa: Păi dacă IT-iștii trebuie să fie speciali pentru că-s 7-8% din PIB, atunci chelnerii, ospătarii, operatorii hotelieri și alții din domeniul larg cunoscut drept HoReCa trebuie să fie de trei ori mai speciali căci aportul lor în PIB este de peste 20%. Nu știați asta, este? Haideți, fiți sinceri!

Sursa: INS

Când pui problema așa, corporatiștii brusc se supără. Unii dintre ei, mai ales când nu e în public, chiar se ofuscă și o dau pe față: ”Haide dom’le, compari chelnerii cu IT-iștii?”

Această atitudine trădează ceea ce leftiștii (prietenii lor până recent) ar numi clasism. Corporatiștii români sunt într-o mare măsură convinși în mod sincer că ei, ca clasă, sunt ipso facto mai importanți pentru țară și superiori ca oameni celor care lucrează în HoReCa sau construcții (deși aceste două domenii contribuie mai mult la PIB decât IT-ul și domeniile asociate).

HoReCarii și constructorii n-au timp să le răspundă – că-s ocupați să muncească pe bune. Dar știu intuitiv sau chiar instinctiv că civilizațiile mereu au avut nevoie de hanuri și cârciumi plus oameni care să le construiască. Însă civlizația a funcționat foarte bine și când perspectiva dronelor din corporații era absentă total din conversația publică – în linie cu contribuția lor economică reală și cu numărul lor real raportat la populația votantă.

HoReCarii și constructorii nu stau să citească rapoarte de la INS, dar intuitiv își dau seama că, la sfârșitul zilei, ei sunt touși mai mulți decât bășinoșii de la televizor și de pe Internet care-și formează opiniile din PIB și Bursă.

Uitați-vă la poza asta.

Sonatul ăla de Georgescu (sau oricine îi va lua locul) trebuie doar să ia poza asta și să scrie versiunea românească a acestui clip electoral. Nimeni în afara bulei corporatiste nu-i cunoaște și nu-i place pe oamenii din jurul Elenei Lasconi.

Și nu pentru că românii ar avea ceva cu oamenii de afaceri. Există bogați români care au priză la public. Însă nu ăștia din poză. Unde mai pui că poza arată a înmormântare mai degrabă decât a susținere entuziastă – și asta pentru că chiar așa stăteau lucrurile.

Or… voi nu vreți să pricepeți o chestie: 20 de ani de injurii, insulte și, da, dezumanizări în discursul public din partea clasei corporatiste înspre Majoritate chiar au avut un efect. Efectul fiind ăsta: Majoritatea caută să voteze pe ăla/aia care vă enervează cel mai tare. De preferință un candidat care vă face să vă fie frică. Cu cât vă câcați pe voi de frică mai tare, cu-atât le place mai mult acel candidat.

Toate plăcuțele alea suedeze au un cost. Aruncatul cu bancnote de-un leu în oameni pentru că nu votează ca tine, are un cost. Un cost politic.

Toate aceste aroganțe, comise în cvasitotalitatea lor de această minoritate tupeistă, au un cost. Și nu doar un cost politic. Ci și unul social.

Bucurați-vă că românii sunt de treabă și dau numai cu ștampila. Să ziceți mersi că n-au aflat încă românii de cheltuitul banului în scop politic. Dar, fiți pe pace, că vor afla până la urmă.

Să nu vă mire dacă peste 2-3-4 ani acel afiș standard pe care scrie ”În această unitate ne rezervăm dreptul de-a ne selecta clientela” începe să se și aplice explicit politic.

Ăla care te duce pe tine cu Uberul, ăla care-ți servește cocktail-ul de mango, ăla care-ți pune coletul la Ship&Go, aia care-ți face coafura șpețki cu care mergi în club, patronul și angajații clubului în care mergi, cei care-ți răspund când suni la call center că nu-ți merge aplicația… toți ăia sunt din bula ailaltă. Aia mult mai mare cu accente de Majoritate. Și ăia încep ușor ușor să considere că tu ești dușmanul.

Probabil (sigur) n-au dreptate. Sau măcar nu în totalitate. Dar dacă răspunsul tău e să-i faci analfabeți și să-i dezumanizezi, nu faci decât să-i convingi că au dreptate. Dacă nu l-ai citit pe Ellul încă, poate ar fi cazul s-o faci. Dacă tot te dai așa intelectual și le știi tu mai bine.

Există și ieșire din asta

Vestea bună e că toată nebunia asta nu e nici inevitabilă și nici ireversibilă.

Însă sunt pesimist că ieșirea va fi una pozitivă și rapidă. Și sunt pesimist deoarece corporatiștii, ca tagmă, nici măcar nu vor să întrețină ca exercițiu intelectual ideea că poate, dar doar poate, ei se înșeală măcar parțial. Și că poate, dar doar poate, cine nu-i de acord cu ei nu-i obligatoriu să fie dement, analfabet, bolnav psihic sau creștinopat sau alte insulte la modă în bula aia.

Altfel, nici nu trebuie făcute prea multe lucruri (și absolut nimic radical) pentru a coborî temperatura în societate. E de fapt chiar simplu:

  • Aruncați LGBT-iștii sub autobuz (legislativ rămâne legea fix ca acum, Legea 61/1991 se aplică mai serios la ”parade” și presa mută subiectul unde merită: adică la ”și altele” sau la ”curiozități” la pagina 38 – nu pe prima pagină!)
  • Puneți un premier care să dea cu pumnul în masă vizibil la UE. De preferință să se și exprime cu ”fă, știi ceva?” înspre Ursula von der Leyen. E ridicol să continuați să negați că relația României cu UE e disfuncțională și în mod frecvent în dezavantajul cetățenilor români. Hai să zicem că parțial asta s-a mai întâmplat în ultimul an. Dar e nevoie de mult mai mult și semnificativ mai vizibil
  • O lege FARA. E ridicol să continuăm să pretindem că nu există ingerențe străine în conversația noastră publică. Și, da, o lege FARA cinstită se va aplica și celor de pe statul de plată al BND, nu doar celor aflați pe statul de plată al GRU, FSB sau Partidul Comunist Chinez.
  • Mai țineți și cu ai noștri. Sigur, legile sunt ”egale” și ”neutre” – dar practica nu-i așa. Și e ridicol să tot continuăm să ne facem că nu vedem. Magazinul mic sătesc este sufocat de birocrație și controale însă, ca prin miracol, aceleași controale nu calcă și la franciza ”La doi pași” (deținută într-un final de nemți) și nici la PROFI-ul din sat. Oamenii văd lucrurile astea. Și niciun grafic și niciun articol pompos și intelectual în Contributors n-o să-i convingă că se înșeală.
  • Mai schimbați fețele. Valabil nu doar în politică, ci și în presă. Plecarea lui Vlad Petreanu de la Europa FM este un lucru foarte bun. Dar ar mai trebui astfel de plecări. Vă mirați că lumea nu mai are încredere în presă? Da, o fi de vină și TikTok-ul, și enshitificarea algoritmică – dar de vină sunt și fețele. E o vorbă: când nu mai merge bordelul, e timpul să schimbi curvele. Cine să-l mai creadă pe Striblea după ce s-a câcat în capul publicului atâția ani? Și care tot ce mai are de oferit este propagandă eurofanatică deșănțată și de foarte proastă calitate? Nu mai zic de CTP. Sau pe Prelipceanu care-și dorește ca familia ta să fie destrămată intenționat de către Stat dacă îndrăznești să nu fii de acord cu politica de partid. Refuz să cred că nu există în România și oameni care nu sunt sonați extremiști care ar putea să apară pe sticlă fără să enerveze 60%+ din populație!

Atât. Faceți-le pe astea și o să vedeți cum coboară temperatura în societate.

Se va întâmpla asta? Da. Doar că nu mâine (cum ar trebui!) ci peste alți câțiva ani când temperatura va urca la cote insuportabile și singura opțiune rămasă va fi fix asta: constatarea faptului că opiniile acestei bule marginale nu mai captează imaginația publicului și sunt de fapt chiar ele extremiste.

Dar până atunci, vom continua să admirăm clovnerie din ce în ce mai periculoasă dar și amuzantă simultan. Căci de-aia e Caragiale actual și astăzi. Apropo, scrierile lui Caragiale de acum mai bine de 130 de ani despre presa liberă nu necesită decât mici retușuri pentru a fi un text scris în decembrie 2024.

La sfârșitul zilei, corporatiștii de azi sunt niște bonjuriști mai proști, mai egoiști și finalmente mai rău-intenționați.

Bonjuriștii din secolul al XIX-lea, de bine de rău, întâi au construit o țară înainte să-și facă o camarilă cu care griftuiau Banca Națională. Bonjuriștii de astăzi au pretenția să fie venerați și tratați special în Lege pentru că știu un framework și au link-uri către Stack Overflow. Bonjuriștii de astăzi, murdari la gură de engleză, au tupeul, nesimțirea chiar, de-a insulta milioane de concetățeni pentru că nu vor să adopte politici și idei care n-au trecut testul referendumului în principiu nicăieri. De bine de rău, bonjuriștii din secolul al XIX-lea măcar au câștigat dezbaterea. Ăștia de azi vor prestigiu pentru simplul fapt că respiră.

Ei bine,… nu se mai poate așa.

Blocajele mentale care nu trec

Alegerile s-au anulat, dar campania (atâta cât a fost) a scos la iveală câteva blocaje mentale la nivelul comentariatului. Odată ce le vezi, nu ai cum să nu constați cât de prevalente sunt și totodată cât de toxice sunt pentru temperatura discursului public.

Cei mai vocali oameni de pe X și Facebook pe românește au între 40 și 50 de ani. Oameni hârșâiți în tranziție care au rămas cu o traume și obsesii. Una din ele fiind asta: Văd FSN-iști peste tot. N-ai cum să le explici că Vadim a murit și anul 2000 a fost acum 24 de ani.

Pe 24 noiembrie și 1 decembrie au votat oameni născuți în 2006. Adică oameni care s-ar putea să nu și-l amintească nici pe Băsescu președinte, darămite pe Iliescu. În 2028, la parlamentare, vor vota oameni care nu au cum să și-l amintească pe Vadim, pentru că a murit când ei erau în scutece. În 2030 vor vota președintele și oameni născuți în 2012. În ritmul ăsta, în doar 6 ani, vă veți mira de ce acuzele de USLamism nu merg.

Este chiar amuzant (într-un fel) că cei mai ”progresiști” comentatori sunt de fapt foarte ”conservatori” și refractari la a accepta niște realități. România 2024 e aproape literalmente altă țară față de România 2000. Cel puțin 1/3 din votanții de atunci au murit!

Când îl faci pe Simion FSN-ist (care avea 3 ani la Revoluție!!!) spui mai multe despre tine decât despre Simion sau votanții săi. Ne spui că nu te-ai mai uitat în buletin cartea de identitate de prea mult timp. Obsesiile din tranziție nu se ”traduc” nici măcar aproximativ pentru climatul de opinie real din 2024.

În noul Parlament vor lua loc oameni care nu erau născuți când exista FSN sau FDSN. Sau parlamentari ca senatorul Tasnádi István care încă era în scutece când se desființa FSN.

Da, aproape 80% dintre alegătorii de la parlamentare sunt născuți în comunism. Dar, dacă suntem sinceri cu noi înșine, chiar contează dacă aveai 5 ani (sau chiar 15) la Revoluție sau dacă aveai 30. Privind lucrurile așa, constatăm că generația tranziției este acum la putere, electoral vorbind. Grupa de vârstă 35-64 are aproape 60% din voturi.

Nimic în neregulă cu asta. Nu e vina lor și e o reflecție a inerției demografice. Însă, problema apare când doar perspectivele și obsesiile acestor generații sunt ”permise” și au cel mai mare megafon. Și poate că nici asta n-ar fi așa o mare problemă dacă decrețeii târzii n-ar fi atât de isterici și oripilați când constată că spre 40% din societate pur și simplu nu le acceptă (și deseori nu le înțelege și nici nu vrea să le înțeleagă) premizele de la care își construiesc viziunea asupra lumii.

Traume

Generația care a crescut în anii ’90 și a apucat să voteze la alegerile din anul 2000 are o serie de traume. Din nou, nu e vina lor. Așa au fost vremurile.

Nu a fost amuzant să ai de ales între Iliescu și Vadim (nu mai amintesc astăzi că Vadim era pro-NATO și CTP virulent anti-NATO). Nu a fost amuzant să treci prin inflație de peste 200% și să rămână cu două cifre până în 2004. Nu a fost amuzant să trăiești în niște orașe semnificativ mai insalubre, muuuult mai violente și incomparabil mai sărace decât sunt orașele României de astăzi.

Desigur, pe lângă traume, aceste experiențe au făcut această generație și mai rezistentă la șocuri. Însă nu pe toți.

Când îi văd pe băieții și fetele de 40-45 de ani deloc săraci cum se lamentează despre inflație de 6% nu pot decât să mă gândesc dacă nu cumva am trăit în țări diferite. În 1997 se dubla prețul majorității lucrurilor de la o lună la alta. Și în unele cazuri de la o săptămână la alta. Și, deși toată lumea recunoștea problema și se discuta cum să fie atacată, isteriile în rândul oamenilor obișnuiți arătau altfel.

Strict politic, generația anilor ’90 s-a entuziasmat la victoria CDR din 1996, chit că a trebuit să accepte și o clovnerie a Curții Constituționale (similară cu cea de acum câteva zile). Și apoi aceeași generație s-a văzut dezamăgită de CDR care a guvernat per ansamblu prost – dar totuși a împins niște reforme necesare.

Eh… în 2000 când votanții au dat cu ștampila-n cap CDR-ului, atunci s-a născut discursul de care nu mai scăpăm nici astăzi (de la aceiași oameni!). Îl știți – discursul de votat cu stabilitatea și neapărat anti PDSR/PSD – iar cine nu-i de acord e FSN-ist. Un discurs nu neapărat rău și nu neapărat greșit.

Însă, în 2024, fix aceiași oameni sunt șocați că fix discursul lor e folosit și de votanții USR, și de cei ai AUR și de cei ai celor două spitale de psihiatrie. Iar la acest șoc reacția e la fel ca-n 2000 – săriți muică! FSN-iștii! Numai că între timp țara s-a schimbat.

Dați o raită pe portalul cdep și lecturați grupul parlamentar al FSN. Mulți îs morți (sau or să fie morți în următorii 3 ani) sau ieșiți din politică (fie voluntar fie via dosare penale).

Țara astăzi nu mai e aceeași ca acum 34 sau 24 de ani. Fizic vorbind. Dar, din ceva motiv comentatorii nu se pot adapta. Îs blocați mintal pur și simplu în 2000.

Obsesii conexe

Cei care aveau peste 20 de ani la Revoluție și au urmat o carieră care implică și vorbitul în public au astăzi 55-60 de ani și sunt la vârful carierelor lor. Din păcate, însă, au ”cărat” după ei și obsesii care pur și simplu nu mai sunt de actualitate.

Spre exemplu: În 1993 încă mai era în viață Horia Sima și ceva fani originali de-ai lui. Își publica cărți în România și ”ordinele” lui erau ascultate. Și fanii lui nu erau deloc oameni de treabă sau pașnici.

Pericolul legionar, chiar dacă exagerat de Ion Iliescu pentru beneficii politice, era totuși unul cât de cât real. După moartea lui Sima subiectul a rămas redus la câțiva dilii marginali până astăzi, când subiectul iar e bun pentru motive politice.

În 2024, însă, cuvântul legionar e în top cele mai căutate în dicționar. Și nu (neapărat) pentru că nu este suficientă educație – ci pur și simplu pentru că au trecut 31 de ani de la ultima dată când chiar a contat subiectul. Iar 2024 este deja suficient de departe de anii ’30 încât pur și simplu nu mai suscită aceleași emoții apelativul de ”legionar”. Dar, cum Statul are nevoie de niște show pentru a-și acoperi propria incompetență, iar Statul e condus tot de această generație,… asta e singura idee care le-a venit: hai să găsim niște ”legionari”.

Și, doar cei care aveau peste 20 de ani la Revoluție percutează la asta. Și dacă le spuneți că show-ul grețos de la Tâncăbești e perdea de fum, se supără. Degeaba le arăți că dileala aia strânge tot 20-30 de oameni de 30 de ani. Iată imagini din 1994. Și presa vorbind despre asta în 2013. Și imagini din 2016 – pe ăstea nu le-ați văzut la televizor deși nu sunt cu nimic mai puțin șocante și dilii ca cele din 30 noiembrie 2024. Diferența față de 1994, 2013 sau 2016 e că în 2024 îi era util Regimului să ți le bage pe gât și să te sperie cu aproximativ aceiași 30 de dilii.

Însă, și Regimul pare să uite aceeași chestie: Perspectiva celui de 50 de ani nu mai este norma absolută. Și nu în sensul că sunt mai mulți legionari – ci în sensul că mult mai puțini oameni mai dau doi scuipați pe tot subiectul. Putem să ne ”certăm” dacă asta-i bine sau nu – însă nu asta contează acum. Ce contează acum e că narațiunile din 1991 sau 2000 nu mai au prea mult public în 2024.

Alt exemplu: Văleu investitorii!

În 1991 (și, sincer, până prin 2005-2006) subiectul investitorilor era unul real și legitim. Nu doar pentru că erau rari, dar și investițiile erau mici. Țara era săracă. Era alt context.

În 2024, însă, nu mai e chiar așa. Nu se întâmplă nimic foarte nasol dacă OMV e luat mai tare la rost. Sau dacă, Doamne ferește!, grupul Schwarz (care deține Kaufland și Lidl) ar fi pus să plătească taxe la același nivel cu cele plătite de antreprenorii români. Nu spun că aceste politici ar fi neapărat bune – dar spun, insist chiar, că obsesia de tranziție ce plângea de milă investitorilor la orice pas pur și simplu nu mai ”ține” astăzi. Și electoratul nu e chiar așa de prost.

În 1999 puteai convinge electoratul (pentru că era și adevărat) că e o idee proastă să supărăm fie și numai unii investitori. Însă în 2024 populimea observă niște lucruri și pur și simplu nu acceptă ca magazinul familiei lui să plătească taxe de 8 ori mai mari decât concurența sa.

Mai nou lanțurile multinaționale se extind și la țară. Probabil că ar fi câștigat competiția oricum (grație economiei de scală) – însă nu poți învinui electoratul că observă totuși că, după ce că pierde competiția, o pierde și mult mai repede din cauza Statului care tratează compania străină mamut cu mânuși și pe el cu ANAF Antifraudă și birocrație împovărâtoare.

Sau mă rog, poți învinui electoratul – dar dup-aia să nu te superi că nu mai votează cu tine (USR-PNL) și mai încearcă și cu alții. Da, și ăia îi vor dezamăgi – dar, la urma urmei, pe tine nu te-a dezamăgit CDR? Tu ai continuat să bagi fise (Alianța ”DA”, ACL, USR etc.) – și poate și ei. Dar la un moment dat ei nu v-au mai crezut. Și asta nu e vina TikTok-ului, ci chiar a voastră. Și, parțial, taman din cauza blocajelor voastre mentale.

Referințele culturale încremenite

Nimic nu a scos cel mai tare în evidență blocajele de mai sus decât mitingul din 5 decembrie. Iată invitații:

Oana Pellea (63 de ani), Victor Rebengiuc (91 de ani!!), Mariana Mihuț (82 de ani!), Marius Manole (46 de ani), Mihai Călin (56 de ani), Dan Teodorescu (60 de ani) & Trupa Taxi, Oana Gheorghiu (55 de ani), Carmen Uscatu (49 de ani), Radu Vancu (46 de ani), Cătălin Striblea (47 de ani), byron (47 de ani), Valeriu Nicolae (53 de ani), Tudor Chirilă (50 de ani).

ZERO personalități sub 45 de ani. Pentru partida care se revendică de la placa progresistă a reprezentativității, mitingul a fost semnificativ mai puțin reprezentativ pentru populația României decât un miting făcut de AUR sau chiar unul făcut de PSD (pe vremea când PSD încă mai făcea din astea).

Știu, nu vă place să citiți lucrurile astea. Vă enervează. Vreți să mă faceți putinist sau mai-știu-eu-ce-ist. Dar, oricât de enervant ar fi, este totuși adevărat.

Generația ”la putere” de acum nu convinge. Și nu convinge pentru că are povești vechi. Prăfuite. Ieșite mult din mentalul colectiv. Bune ele pentru bulă, dar nicidecum pentru apel național. Cultural vorbind, mitingul ăla a fost irelevant. Politic vorbind, mitingul ăla a fost dăunător pentru candidata pe care își propunea să o susțină. În seara aia Lenuța a mai pierdut 200.000 de voturi minimum.

Mai lipsea Cargo, Alexandru Andrieș și trupa ZOB ca să fie adunarea de bumări completă.

Tudor Chirilă întruchipează cel mai bine ce descriu aici: Un om care la 50 de ani cântă despre cum are 18 ani. Cultural vorbind, se vede ca Dracu’. Și nu le spune nimeni asta căci, nu-i așa, cum să ofensăm icoanele culturii de tranziție?

Nimic din toate astea n-ar fi o problemă dacă și-ar vedea de arta lor și n-ar încerca să ne convingă că bula lor e deținătoarea adevărului absolut, doar pentru că ei s-au născut când trebuie și s-a nimerit să fie printre primii care încearcă o chestie în haosul din anii ’90.

Să fim bine înțeleși: Nu le neg și nici nu le iau în balon talentele acestor oameni. Dar le pun la îndoială capacitatea de-a fi reprezentativi, inclusiv pentru generația lor.

În loc de încheiere

Dacă zoomerilor le reproșez că îmbătrânesc prea repede atât mental cât și fizic (și există și ceva studii/date pe subiect care confirmă că nu doar mi se pare mie), generației 45-65 îi reproșez că merge prea tare în direcția cealaltă.

E foarte bine să fii tineresc toată viața. E foarte bine să încerci măcar să ții pasul cu lumea. Și, da, uneori e foarte bine să fii reacționar și să arăți când direcția în care merg lucrurile nu e una fericită. William F. Buckley definea conservatorul ca cel care stă uneori împotriva istoriei și zice ”STOP!” în special atunci când nimeni nu e dispus să facă asta.

Însă, tot Buckley mai povestea și despre limite. Or,… prea mulți exponenți publici ai generației de tranziție nu arată și că înțeleg limitele.

Nu poți să-i faci proști/putiniști/cretini/spălați pe creier/talibani/etc. pe toți care nu-s de acord cu tine. Mai ales dacă se numără în milioane.

Nu poți să te comporți la 60 de ani în public ca și cum ai avea 18. Nu merge. Mai ales nu în context politic. Există o vreme pentru toate.

Sau mă rog, poți face lucrurile astea dar să nu te mire dacă ești ignorat(ă). Sau dacă rezultatul e opus celui scontat.

Generația de tranziție (în special cei din zona vizibilă public – oameni de afaceri, artiști, jurnaliști, publiciști, etc.) seamănă cel mai mult cu urbaniții superficiali din SUA (care de asemenea pierd alegerile pe bandă rulantă și pe bună dreptate): hiper-materialiști, ignoranți față de restul țării, excesiv de aroganți și cu un simț al penibilului foarte scăzut.

E adevărat, au și o scuză. Și încă una bună! Când ești abia ieșit din comunism, ești hămesit(ă) de… orice. Vrei bani mulți, vrei să vezi tot, vrei să cunoști mulți oameni, vrei… orice. Și părinții te-au încurajat căci sperau măcar prin tine să-și trăiască viața pe care ei n-au putut-o avea în anii negri ai comunismului.

Însă vine o vreme când mai trebuie să te și oprești și să te întrebi dacă nu cumva totuși te mai și înșeli – și a cam venit, chiar dacă n-ați observat-o încă. Lumea s-a schimbat – predominant în bine. Însă nu la fel pentru toți. Or… în democrație contează opinia tuturor, nu doar a celor cu contracte la televiziune și la teatre (predominant de Stat – dar care se dau mari liberali oricum).

Dacă generația de tranziție își dorește să continue să conteze politic, trebuie să înceapă să învețe și să asculte, nu doar să țină predici.

Sau, ziceți că-s eu nebun. Și faceți cum ați făcut până acum. Și-o să vă măture Internetul fără niciun fel de milă. În 2028 mult noroc să-i convingeți pe cei născuți în 2010 și crescuți exclusiv în prosperitate cu icoane culturale trecute bine de 60 de ani care le vorbesc despre obsesii ce preced nașterea lor cu zeci de ani. Sigur o să meargă 👍🏻

Atacuri hibride sau nu, Regimul e deconectat grav de popor. Și nu pare dispus nici măcar să încerce să se reconecteze. Și asta fix din cauza blocajelor mentale de care vă zic. Că ele sunt și în instituțiile statului, nu doar pe scenele mitingurilor zice-se ”pro-europene” (thuamne ce sintagmă cretină – să sperăm că va fi îngropată, politic vorbind, deodată cu candidatul Lasconi).

Gata. Atât. Ne vedem la podcast!

Ce (nu) ne spun documentele de la CSAT

„Documentele CSAT desecretizate de președinție nu mai lasă nicio umbră de îndoială: „fenomenul Georgescu” a fost planificat și lansat în mod profesionist de unități operaționale de manipulare a opiniei publice comandate din Rusia.” își începe propovedania ministrul propagandei CTP.

„CSAT tocmai ne-a dat dovezi că alegerile au fost influențate de Rusia.” zice, ceva mai circumspect, deputatul USR Claudiu Năsui.

Este clar că această desecretizare are rolul de-a demoraliza oamenii reali din cultul CG. Dacă-mi permiteți să mă exprim ca la CSAT, din analiza preliminară a spațiului informațional reiese că strategia se bucură de un oarecare succes: Tiktokerii mai de etnie cu multe vizualizări au început să aibă îndoieli, ăia de pe lângă CG s-au apucat din senin să facă amenințări iar soldățeii ce deranjează secțiunea de comentarii au venit cu script nou.

Raport SRI, desecretizat la 4 decembrie 2024

Cultul sonatului s-a legat de partea asta cel mai mult, insistând că nu pot exista conturi de TikTok din 2016 întrucât TikTok există din 2017. Cultul sonatei contracarează cu pagina de Wikipedia care zice că TikTok există din septembrie 2016. Ambele culte mănâncă borș.

În septembrie 2016 exista musical.ly și Douyin. Cel din urmă există și acum (din el a evoluat TikTok), iar TikTok așa cum îl știm astăzi e de fapt rezultatul mai multor fuziuni care au implicat și conturi. Așa se face că poți găsi pe TikTok conturi chiar și din 2014, deși în 2014 nu exista nici denumirea de TikTok și nici măcar ByteDance Ltd, conglomeratul chinez ce deține astăzi serviciul.

Traducere: Ăsta e subiect de pierdut vremea. Lucru foarte avantajos pentru ambele tabere. Mergem mai departe.

Raport SRI, desecretizat la 4 decembrie 2024

Porțiunea asta e cea pe care se bazează Divizia Presă când spune că CSAT a dat dovezi că rusia e de vină. Numai că sunt două probleme:

  1. SRI citează TikTok și-i crede pe cuvânt. De ce credem pe cuvânt partidul comunist chinez?
  2. Din structura notei vedem că mențiunea cu Sputnik e separat față de discuția punctuală despre oamenii reali fani ai sonatului care se coordonau pe Telegram. În cel mai bun caz discutăm despre amatorism. Editorializări din ăstea citești pe bloguri marginale (ca ăsta, de exemplu), nu într-un raport de securitate prezentat CSAT-ului.

Dar e okay, SIE a venit direct cu compunere de nivel grădiniță. Dar până acolo, mai e asta:

Raport SRI, desecretizat la 4 decembrie 2024

Deci SRI se plânge în CSAT că funcția de report n-a funcționat pe social media și își fundamentează smiorcul pe opiniile unui ONG belgian? Pe bune?! Ăsta e nivel de analiză de-l vezi pe Reddit – mai precis pe cele mai eurofanatice și mai virgine subreddit-uri.

Trecând peste asta, presupunând că 100% din porțiunea asta e adevărată, de-aici aflăm doar că TikTok ar putea lua o amendă de la AEP (oh nu!) și că TikTok sunt niște ipocriți că nu-și respectă propriile reguli – moamă ce revelație! Trebea un document CSAT redactat de băieți plătiți regește ca să aflăm asta! Pă bune mă?!

Și-apoi vine în sfârșit prima chestie concretă:

Raport SRI, desecretizat la 4 decembrie 2024

Okay, deci domnul Peșchir a ”ars” niște bani făcuți din crypto finanțând niște terchea berchea doi lei perechea să zică de bine de sonat. Okay, și? În cel mai bun caz îi dai o amendă dacă demonstrezi că a dat bani după termenul legal. Și atât.

Nici măcar să-l întrebi de unde are banii nu prea poți (așa cum sugerează SRI în același raport) pentru că onor Parlamentul ”pro-european” doar ce-a scutit de impozit toate câștigurile din crypto.

Lucrurile astea au fost și pe masa CCR și, în mod corect, juzii au decis cu 9-0 să lase turul 2 să curgă normal pentru că pur și simplu insinuările astea nu ”țin” în nicio instanță. Cel puțin nu în Europa.

De fapt, devoalarea activităților lu’ Beșchir ăsta îi dă un alibi excelent sonatului. Georgescu poate să zică fix așa: ”Păi io v-am zis că poporul face campanie pentru mine, nu eu. Eu am cheltuit zero lei, așa cum am declarat la AEP.”

Sigur, putem să râdem de el (pe bună dreptate) că n-a făcut și el cum face toată lumea – adică să-și plimbe banii de campanie printr-o firmă de casă и всё проидёт. Dar, dincolo de asta, legal asta nu e o dovadă de nicio infracțiune. E doar o dovadă că sonatul (sau ăia din spatele lui) îs la fel de amatori și au chiulit la cursurile despre cum să nu strălucești din quasar.

”Actor statal” dar se bat cap în cap

Raport SRI nr. 2, desecretizat la 4 decembrie 2024

De porțiunea asta se leagă CTP și compania de sunet spunând că nu mai există nicio îndoială. Atâta doar că există.

Un grup de scurgeri (cuvântul „exfiltrare” nu există în limba română, apropo) care publică din multe țări dar nu și din rusia poate fi:

  1. Un grup care nu are acces în rusia
  2. Un grup condus de un rusofil de oriunde din lume
  3. Un grup coordonat din rusia
  4. Un grup coordonat de rusia

Divizia Presă a luat în considerare doar ultima variantă. De înțeles. Pentru scop de propagandă, merge. Însă, dacă vreți să-l arestați pe sonat, nu merge. Fac pariu că sonatul nici nu știe ce-i aia un credențial.

Dar problema și mai mare e că mesajul din raportul SRI este contrazis de raportul STS din aceeași ședință CSAT și declasificat deodată cu ăsta. Ia aici:

Raport STS, desecretizat la 4 decembrie 2024

Traducere: Nu s-a-ntâmplat nimic. Totul a mers brici.

De altfel, raportul STS e cel mai profesionist document din cele 5 desecretizate ieri.

Și-acum întrebare? Cine mâncă borș? Și variantele sunt următoarele:

  1. SRI mâncă borș (la urma urmei CSAT-ului i-a fost servit mai mult innuendo decât lucruri concrete)
  2. STS mâncă borș (încearcă să-și acopere propria incompetență cu un raport scris foarte frumos)
  3. Ambele mâncă borș
  4. Ambele spun adevărul. Adică a existat o scurgere dar a fost irelevantă pentru procesul electoral – sistemul de trasabilitate al STS făcând imposibilă frauda fără a fi detectată, chiar și dacă un login ar fi fost compromis.

Nu știm care din cele 4 e mai aproape de realitate. Dar un lucru e sigur: modul cum a relatat presa despre această fațetă este exaltat, ca să rămân politicos.

Raportul MAI desecretizat tot ieri remarcă o similitudine a campaniei sonatului cu o campanie din Ucraina de-acum 3 ani. Okay, ăsta e un indiciu solid, dar nu neapărat o dovadă. Însă tot raportul MAI mai zice ceva ce coincide de altfel cu ce era deja disponibil în spațiul public:

Raport DGPI către CSAT, desecretizat la 4 decembrie 2024

Adicătelea mai multă lume s-a dus să vadă cine-i sonatul după primul tur iar înainte de 24 noiembrie nu se vede o amplificare artificială. Păi asta știam deja. Și o știa și presa, care acum se face că nu știa și-i dă înainte cu mitologie.

De unde știam? Păi de la Expert Forum (finanțat de KAS/BND) – via G4Media (aceiași finanțatori).

Altfel spus, întreaga poveste cu ”candidatul TikTok” e profund umflată. Pentru sonatul ăsta au tras tare niște unii pe TikTok, dar nicidecum atât de tare precum s-a tras pentru Simion, Ciolcu și Lasconi.

Tot de-aici aflăm că totuși sonatul ăla a convins oameni reali cumva căci dacă era să fie TikTok glonțul de argint acum ”jucau” finala Simion cu Ciolacu, nu ăștia doi care au fost mult sub Simion și Ciolacu la vizibilitate pe TikTok.

Amatorism

Cu excepția raportului STS, celelalte patru documente desecretizate ieri conțin diferite grade de amatorism. Dar fițuica de la SIE e cea mai șocantă dintre toate. E în esență o compunere. Nu spune absolut nimic nou și, sincer, putea fi generată cu ChatGPT. Nu mai pun poze. Îl descrăcați voi și-l citiți de-aici.

Scopul campaniei pro-Lasconi e să facă cetățenii să se teamă și să voteze de frică. Aflăm duminică dacă a funcționat.

Dar, până duminică, această desecretizare va mai convinge pe vreo câțiva să se teamă de altceva: recte de faptul că aparatul de siguranță națională – plătit regește, de altfel – e populat cu (mult prea mulți) băieți și fete a căror analiză de intelligence n-ar strânge 20 de followeri pe X ca OSINT.

De asta, de-a lungul anilor, am râs de majoritatea conspirațiilor cu serviciile. Pentru că amatorismul domină. Dar să le vezi desecretizate cu ștampila lor pe un subiect sensibil pe care se întâmplă să-l mai și știm… e genul de confirmare care poate-i câștigă alegerile sonatei dar și cimentează neîncrederea în acest Regim.

SRI – 5,49 miliarde lei
STS – 1,9 miliarde lei
SIE – 700 milioane lei
DGPI – 330 milioane lei

De aproape două miliarde de dolari plătitorii de taxe primesc o compunere și o campanie isterică bazată pe frică drept apărare în fața unei amenințări cibernetice.

Dacă atât s-a putut, atunci deja nu suntem apărați informațional. Și abia aia e o problemă mare. Și, mai rău, pariul ”sigur” vândut electoratului este pe more of the same. Asta mai puțin pentru minoritatea gălăgioasă care crede sincer că președintele Lasconi poate face reforme în zona asta – o credință la fel de debilă ca cea a bulei sonatului care crede că președintele poate ieftini curentul.

În loc de concluzie

Așadar, desecretizările de aseară nu spun mare lucru. Dau ceva de molfăit la presă și maaaaayybeeee îi cresc șansele sonatei de-a-l bate pe sonat. Dacă doar ăsta era scopul, okay, bine. Numai să nu plângeți dup-aia când următorii președinți vor face fix la fel.

Însă dacă scopul era mai mare, veștile nu sunt bune.

Cei speriați de sonat așteptau ceva mai solid cu care să-și convingă prietenii/rudele. Sau măcar ceva cu care să poată argumenta că trebuie arestat sonatul. Sau… ceva util în vreun fel?! Atât s-a putut.

Pe fundal, ”lumea bună” se comportă ca baronii PSD. Mai nou șefii de la grifturile de asociații de ”antreprenori” vor să le impună pe față angajaților cu cine să voteze. Când făcea PSD-ul din astea, luau (pe bună dreptate) plăcuțe suedeze.

Dacă iese sonatul președinte, va fi în principal din vina sonaților și psihoticilor din cealaltă bulă. Și abia în subsidiar din vina rușilor, sud-africanilor și boților anonimi.

Boții anonimi (rusești, interni, de care-or fi) și prostia unui segment al populației i-au dat sonatului un bobârnac de la 6% la 22%-ish. Dar de la 22%-ish la cât o scoate duminică, predominant ”lumea bună” îl va fi crescut pe diliu. Pentru că nu vrea nicicum lumea bună nici acum, după repetate șuturi în dinți, să învețe despre reactanță.

Aia e. Or trece și zilele astea.

Și uite-așa îți piere tot cheful

Mai deunăzi povesteam cu Silvian despre subiecte de pierdut vremea. Zilele astea subiectul nr. 1 de pierdut vremea e Călin Georgescu. Subiectul nr. 2 e toată discuția despre CCR.

În două zile sunt parlamentarele. ĂLA e subiectul.

Așa că dădui o raită, în ultima zi de campanie, prin grupurile și blogurile/publicațiile zice-se dă dreapta, patrioate, suveraniste sau cum-și-or-mai-zice. Dar și pe la alea care se dau independente dă dreapta dar care-s ale Regimului. Bă nene toate, fără excepție, evită parlamentarele.

Unele și-au asumat o poziție pentru prezidențiale. Foarte frumos, dar alea-s mai târziu. Dar duminică, ce votăm? Nu zic să facă toți ca noi, că nu toată lumea are nervii și echipa necesară pentru așa ceva. Dar ceva, acolo, 400 de cuvinte, măcar? Nu? Nimic?!?!?!

Acum ceva timp, în preistorie (cu mult înainte de Colectiv) aveam un profesor genial dar cu ceva probleme. Se enerva relativ ușor și-i trecea în 20-30 de minute. În acel interval era bine doar să admiri show-ul, că n-aveai cu cine discuta oricum.

Și, înainte s-o ia razna, deseori spunea, cu referire la evenimentul ce-i declanșa furia (care invariabil era altcineva făcând/spunând o prostie): ”Și uite-așa-ți piere tot cheful…”

Eh, la domnia sa mă gândesc azi, în ultima zi de campanie, văzând cum o mulțime de cetățeni pierd vremea. Doar că nu pe ei sunt supărat – ci pe cei care se erijează în furnizori de informație.

Canale mai mici sau mai mari de Telegram, site-uri/bloguri, conturi de X și chiar canale de TikTok care au păreri non stop despre Călin Georgescu, dar nicio părere despre parlamentare.

Cum identifici o operațiune de pierdut vremea? Uite așa o identifici!

Dacă azi un canal de politică nu-ți spune cu cine recomandă ei să votezi la parlamentare dar în același timp te toacă cu CCR sau Călin Georgescu – acel canal este în cel mai bun caz inutil și în cel mai rău caz un serviciu de containment al Regimului menit să-ți piardă vremea – nu să încerce să-ți zică ceva (fie și ceva prost!) despre cum să contribui la schimbare.

Dacă azi un canal de politică îți pierde vremea, nu zic să nu-l mai urmărești – dar insist să-l reevaluezi critic. Timpul tău e valoros. Tu alegi cui să-l dai. Și, acum că știi, vezi cine ți-l irosește și decide în consecință de cauză.

Și dup-aia dă click aici, caută-ți județul și ia în considerare recomandarea noastră. Dacă nu-ți place, e okay. Dar dacă te-am făcut măcar să te gândești la parlamentare în loc să pierzi vremea, tot am făcut ceva bine azi.

Atât.

Vremea decontului

În iulie 2020, un Ludovic Orban lansa cel mai mizerabil atac la ordinea constituțională și de drept a țării instigând românii să ignore deciziile Curții Constituționale pentru că nu-i ieșea lui cota de Hapciu la hectar. Asta după ce cu 3 luni înainte prezidase peste un abuz pe care nici Gheorghiu-Dej nu a îndrăznit să-l facă: acela de a închide bisericile de Paște.

Câteva luni mai târziu, Ludovic Orban avea ceva cu adolescenții și cu tinerii, într-un mod grotesc pe care, iarăși, nu l-am mai văzut la alți politicieni nici până la el și nici de la el. Acei adolescenți au astăzi drept de vot și bine ar fi să-și amintească cine este de vină pentru traumele suferite de ei sau de prietenii lor în 2020.

De vină sunt, în ordinea asta: Ludovic Orban, Nicolae Ciucă și partidul USR. Exact în ordinea asta.

Orban dragă Doamne ”s-a retras” (ca și cum ar exista retrageri după ce s-au tipărit și distribuit buletinele de vot). Însă celelalte două jeguri vă cer duminică votul. Și este de datoria voastră să nu li-l dați și, mai important, să-l dați în mod intenționat altora.

În decembrie 2020, onor ostașul Ciucă semna în mod ilegal prelungirea ”stării de alertă” iar 10 luni mai târziu partidul USR și o mare parte din PNL vota în bloc ca 60% dintre cetățenii României să fie uciși prin înfometare dacă refuză să se QR-codizeze.

Ca la fiecare rând de alegeri, cei 3-4 oameni cărora le pasă cum votez eu m-au întrebat ce recomand. Însă, față de anii trecuți, nu am niciun răspuns pozitiv. Dar am unul negativ: Orice numai ăștia NU.

Un vot pentru Lasconi, Orban sau Ciucă reprezintă un vot pentru iliberalism și, sincer, un act de trădare națională. Nu există, oricum ai da-o, ceva mai rău decât ăștia trei pe buletinul de vot. Căci, din nou, Orban rămâne pe buletinul de vot – cu tot cu ”retragerea” lui.

Sigur că toți candidații au câte un cusur și o colecție de scheleți în dulap. Dar niciunul, în afară de ăștia trei, nu are la activ abuzuri liberticide, călcarea sistematică în picioare a Constituției și suspiciunea rezonabilă de crime împotriva umanității.

Copiii n-au fost bătuți la întâmplare de Miliție pentru că tușeau neregulamentar decât sub Ludovic Orban. Dreptul la protest, fundamental în orice democrație, n-a fost suprimat sub Ciolacu, Geoană sau Diaconescu (restul oricum n-au fost la putere) – ci sub Ludovic Orban, Nicolae Ciucă și a guvernului PNL-USR (pe care Elena Lasconi l-a susținut entuziast).

Fanii țaței din Câmpulung repede ne spun că ea nu era în guvern atunci. Dar ca președinte de partid nu l-a exclus nici pe Barna și nici pe Vlad Voiculescu – probabil cel mai extremist și iliberal ministru din România postdecembristă. Ba încă i-a pus pe locuri zice-se eligibile la parlamentare! Și tot de voi va depinde săptămâna viitoare ca nici acele locuri să nu fie eligibile și USR să nu mai prindă Parlamentul deloc. Dar asta e poveste pentru săptămâna viitoare.

Pe fanii ostașului și ai lui Orban nici n-are rost să-i insult. Se insultă singuri. A face shilling pentru Ciucă e în sine o insultă adusă atât electoratului cât și propriei persoane.  Și aici e probabil avantajul pentru noi, ca cetățeni: Cei pe care trebuie să-i pedepsim sunt deja praf. Certificatul lor de deces politic este deja scris. Duminică doar trebuie să arătăm decența ce se impune și să-l și semnăm!

Fără anulări

Cel mai important lucru de evitat duminică este anularea buletinului de vot. Un vot nul reprezintă un protest inutil. Din 2009 încoace nici măcar nu mai apare cifra cu voturi nule prin titlurile de presă. Literalmente nu-i pasă nimănui.

Dacă vrei să generezi o reacție, însă, cel mai eficient e să pui ștampila unde bulele și mai ales capetele de la televizor zic să nu o faci.

Cei mai avantajați sunt cei cărora le place Geoană sau Simion. Se pare că unul din ăștia poate (a se citi: are o șansă rezonabilă de a) rămâne în cursă. Astfel că voturile lor vor conta mai mult în a genera lacrimi la PNL și USR.

Însă ce fac(em) dacă nu-mi/ne place nici Geoană și nici Simion? O să prezum că nu-i place nimănui Ciolacu dintre cei care citesc aici – o să mă iertați pentru asta.

Pentru ăștia sunt în continuare opțiuni: Cristian Diaconescu (pentru cui îi place modelul ăla de discurs), Terheș (pentru cine nu-i suficient Simion) sau, eternul vot de protest, Kelemen Hunor.

De fapt, și un vot pentru Kelemen Hunor s-ar putea dovedi important politic întrucât există o șansă nenulă ca prezidențiabilul UDMR să termine deasupra lui Nicolae Ciucă. Gândiți-vă puțin: Cam cât de marfă ar fi ca Hunor să termine peste ostașul în slujba țării? N-ar fi doar decesul politic al lui Ciucă, ci înmormântarea întregului PNL așa cum îl știm astăzi!

Nu trag nădejde că Kelemen Hunor va termina peste Ciucă dar țin totuși un păhărel deoparte pentru situația puțin probabilă în care acest scenariu se adeverește.

La sfârșitul zilei, însă, important este ca turul al doilea să nu aibă nici candidatul PNL și nici candidatul USR. Aceste două partide trebuie pedepsite aspru pentru 2020-21.

Prețul pentru această pedeapsă este unul mic. Nu o să se întâmple nimic notabil dacă o să fie Geoană, Simion sau Ciolacu președinte. Aspect cu care s-a împăcat deja și electoratul din moment ce nu s-a înghesuit la ”dezbateri” și nu pare să-i pese prea tare.

Drept urmare, ar fi mare păcat să nu profităm de această șansă de-a îngropa politic aceste două partide. Poate trag lecțiile potrivite din asta. Sau poate nu. Dar dacă nu-i pedepsim, cu siguranță nu vor trage învățămintele necesare pentru că nu vor avea niciun motiv.

Numai umilința determină un partid politic să se apuce de gândit. Iar alegerile de duminică reprezintă un moment foarte bun de pus asta în practică.

Hai la vot!

P.S.: Să nu uităm să consemnăm că începând de lunea asta, AD este de facto în alianță cu USR/Lasconi. Știți ce să faceți cu informația asta.

La ceas de alegeri

Așa s-o primit că săptămâna asta filmăm podcastul în timp ce peste Prut se votează. Astfel că vom putea spune lucrurile mai puțin plăcute fără să influențăm nici măcar un singur vot din cele două pe an pe care ne propunem să le influențăm.

Chiar și-așa, e bine să rămână pe hârtie și un gând înainte de deschiderea urnelor.

Dacă guvernarea AIE (Alianța pentru Integrare Europeană) îmi dădea pașaport în 2014, acum nu scriam articolul ăsta ci eram în tren spre secția de votare ca s-o votez pe Maia Sandu (maMaia, cum o alintăm pe-aici). Dar guvernarea AIE (cu maMaia printre miniștri) considera rezonabile cerințele de cetățenie din era sovietică, așa că n-am cum s-o votez. Dar poate totuși o votează moldovenii.

Abordarea propusă de Nicolae Federiuc îmi pare cea mai bună: las-o pe maMaia acolo unde stă, că o să fie vreme să ia și șuturi în dinți. Ar fi bine dacă 50%+1 din cei ce se vor prezenta la vot astăzi ar urma abordarea asta. Însă…

Isteria tot va costa

De pe Canapea noi credem că maMaia va fi realeasă. Mai la limită, mai cu multe emoții (mult mai multe decât ar fi trebuit), mai târâș, dar până la urmă iese.

Stoianoglo e competitiv tot din vina maMaiei. Știți povestea, nu are rost astăzi.

Pariul este că suficienți cetățeni moldoveni vor avea răbdare până la parlamentare să o pedepsească și pe maMaia și pe toți siniștrii din /pas/ – în loc să-și verse năduful (predominant justificat) astăzi. Aflăm în 48 de ore (sau pe-acolo) dacă și iese pariul.

Însă problema de fond rămâne: Isteria că vine războiul în Moldova dacă nu câștigă maMaia va trebui decontată. Isteria cu iz profund xenofob că nu-ș-ce face fantoma lui Ștefan cel Mare dacă iese Stoianoglo preș va trebui și ea decontată. La fel și toate vadimismele din campania asta.

Stoianoglo are o față de bidon turtit, e un pro-rus nesincer (spre deosebire de Dodon, de exemplu) și carisma unei vopsele neuscate. Ai atâtea lucruri nasoale (și adevărate) pe care le poți spune despre el – și totuși deștepții ”pro-occidentali” s-au gândit că cel mai bine ar fi să se lege fix de ce nu-i vina lui: că-i găgăuz.

Nici cu ”pro-occidentalii” de la noi nu mi-e rușine. Gen băiatul ăla cică ”expert” care prezice masacre de tip Srebrenița dacă alegerile vor fi câștigate de Stoianoglo.

Serios acuma, voi vă auziți când vorbiți? Sau vă citiți textele înainte să efectuați clic pe butonul pe care scrie ”Publish”? Observați că nu mă iau de dilelile postate de orice exaltat (deseori anonim) pe Internet. Ci de cei care ar trebui să știe mai bine și, poate mai important, au datoria să știe mai bine.

Optică și ton

Chiar dacă pot înțelege, poate pe alocuri chiar simpatiza, cu abordarea asta de ”totul pentru victorie” – rezultatul din primul tur și de la referendum ar fi trebuit să dea de gândit celor care pretind că se pricep și înțeleg. În mod evident, asta nu s-a-ntâmplat. Și dacă Maia Sandu nu este realeasă, ăsta va fi unul din principalele motive.

Da, da, rusia cumpără voturi. Bine, bine, dar nu a cumpărat și în 2020? Și în 2016? Și în 2021? Categoric, da!

Ce s-a schimbat însă e că partida zice-se pro-occidentală (”ai noștri” cum ar veni) nu mai izbutește să se prezinte drept alegerea evident bună. Iar asta nu e doar vina rușilor.

Parafrazându-l iarăși pe Federiuc, riscăm să pierdem războiul hibrid nu pentru că rușii ar fi prea șmecheri, că nu-s – metodele lor sunt rudimentare și previzibile în vasta majoritate a cazurlor – ci pentru că noi suntem prea proști. Iar pro-occidentalii excesiv de deconectați.

La sfârșitul zilei, ca să câștigi alegerile, este imperativ necesar să nu iei oamenii de proști. Cu cât îi insulți mai tare, cu atât ai mai multe șanse să iei bătaie datorită (sau din cauza – depinde de ce parte a ușii de la baie te afli) celor care se sictiresc și zic așa: ”Bă știi ceva? Cu tine NU! Că m-ai enervat.”

Strategia insultării electoratului l-a costat alegerile pe Mitt Romney (discursul celor 47% – s-a întâmplat în preistorie, hăt în 2012). A costat-o pe Hillary Clinton. Foarte probabil o va costa și pe Kamala Harris. L-a costat pe Adrian Năstase. L-a costat pe Victor Ponta. Este ridicol să credem că pe Maia Sandu și pe /PAS/ nu-i costă nimic, electoral vorbind, să insulte inteligența electoratului în mod sistematic.

Fiecare din exemplele de mai sus au fost contracarate la un moment dat cu ”da, dar cam avea dreptate” – și de fiecare dată când cineva îmi răspunde așa, eu devin convins că nu stau de vorbă cu cineva care vrea să câștige.

Percepția e realitatea

Da, cam 47% din americani frecau mâțul. Cu siguranță facem de-un basket of deplorables dintre zecile de milioane care au votat cu Donald Trump în 2016. Și tot așa. Bă da’ nu zici asta cu glas tare când tu le vrei votul!

Și aici e buba și pentru maMaia astăzi și la primăvară pentru /PAS/. Că percepția nu arată bine deloc. A dat-o drept la țintă nen’to Usatîi când a zis sindromul Gorbaciov. Care, apropo, nu-i ideea originală a lui Usatîi. A dat-o ca risc sistemic Dungaciu la începutul guvernării /pas/.

Pe hârtie în exterior, maMaia arată excelent. E acolo cu Macron, cu lumea bună. Pentru noi ăștia care mai știm ce înseamnă rusia, maMaia arată măcar ca atâta s-a putut.

Dar în interior, adică acolo unde contează când e pe vot universal, maMaia nu arată neapărat bine. Excelent nici atâta! Și în ultima săptămână eforturile de-a mai înmuia această percepție au fost totuși slabe. Nu inexistente, dar prea puține. De bine de rău maMaia s-a disociat de cei mai agresivi fani, a mers la redacțiile de limbă muscălească, a făcut și ea ce-a crezut de cuviință să mai dreagă busuiocul. Sperăm noi că va fi fost suficient.

Dar, indiferent de cum va arăta comunicatul CEC, în viitorul foarte apropiat va trebui luat aminte de toate lucrurile astea. Și dres busuiocul mai abitir.

Nu ne numărăm printre cei care credem că se prăbușește cerul dacă Maia Sandu pierde. Ar fi foarte nasol, dar nu un capăt de țară (și la propriu și la figurat în cazul de față). La final ar fi tot un președinte cetățean român, cu un parlament ostil. Dar, despre asta, la podcast.

Deocamdată, sunt niște alegeri de câștigat.

Pe bune acuma, Stoianoglo (who?) n-ar da bine. Lăsați-o pe maMaia acolo unde este, frați moldoveni. Dar țineți parul aproape pentru parlamentare. Următoarea guvernare o puteți face altfel.